1 Din cauza păcatelor pe care le-ați săvârșit înaintea lui Dumnezeu, veți fi duși captivi în Babilón de către Nabucodonosór, regele babiloniénilor. 2 Ajungând în Babilón, veți fi acolo mulți ani și timp îndelungat, până la șapte generații, iar după aceea vă voi scoate de acolo cu pace. 3 Acum, veți vedea în Babilón zei de argint, de aur și de lemn, purtați pe umeri, care inspiră teamă neamurilor. 4 Aveți grijă să nu vă asemănați cu străinii, lăsându-vă cuprinși de teamă față de ei! 5 Văzând mulțimea înaintea și în spatele lor închinându-se, să spuneți în mintea voastră: „Ție trebuie să ne închinăm, Stăpâne!”. 6 Căci îngerul meu este cu voi și el se îngrijește de sufletele voastre.
7 Limba lor este lustruită de meșteșugar; este acoperită cu aur și cu argint, dar este falsă și ei nu pot vorbi. 8 Căci, asemenea unei tinere căreia îi place să se împodobească, luând aur, pregătesc coroane pe capetele zeilor lor. 9 Se întâmplă ca preoții să ia aur și argint de la zeii lor și să-l folosească pentru ei înșiși și să dea din ele desfrânatelor din casă. 10 Ei îi împodobesc ca pe oameni, cu haine, pe zeii de aur, de argint și de lemn, dar ei nu pot să se salveze de rugină și de viermi. 11 Îi învăluie cu haină de purpură și șterg fețele lor de praful care este în templu și care este mult pe ei. 12 Are sceptru ca un om care judecă un ținut, dar nu-l poate ucide pe cel care a păcătuit împotriva lui. 13 Are pumnal în mâna dreaptă și secure, dar nu poate să scape de luptă și de hoți. 14 De aici sunt cunoscuți că nu sunt zei. Așadar, nu vă temeți de ei!
15 Căci așa cum un vas al omului, când se sparge, devine nefolositor, tot așa sunt și zeii lor care sunt așezați în templele lor. 16 Ochii lor sunt plini de praf de la picioarele celor care intră. 17 Căci așa cum unuia care a făcut o nedreptate față de rege curțile îi sunt înconjurate ca unui condamnat la moarte, tot așa preoții lor le întăresc templele cu uși, încuietori și zăvoare ca să nu fie jefuiți de hoți. 18 Aprind lămpi mai multe decât pentru ei înșiși, dar [zeii] nu pot să vadă niciuna dintre ele. 19 Sunt ca o bârnă din templu; inimile lor – se spune – sunt roase și nu-și dau seama că sunt devorați de târâtoarele de pe pământ, ei și hainele lor. 20 Fețele lor s-au întunecat de la fumul care iese din templu. 21 Peste trupurile lor și peste capetele lor zboară lilieci, rândunele și păsări, la fel ca și pisicile. 22 De aici veți cunoaște că nu sunt dumnezei; așadar, nu vă temeți de ei!
23 Cât despre aurul cu care sunt acoperiți pentru frumusețe, dacă nu șterge cineva rugina, nu strălucește, căci nici când au fost turnați nu și-au dat seama. 24 Sunt cumpărați cu orice preț, dar nu este suflare în ei. 25 Pentru că nu au picioare, sunt purtați pe umeri, arătându-și oamenilor rușinea lor; chiar și cei care se îngrijesc de ei se rușinează ca nu cumva, căzând pe pământ, să trebuiască să-i ridice. 26 Dacă cineva îl pune să stea drept, nu se va mișca de la sine; dacă îl pune înclinat, nu se va îndrepta, ci ca pentru morți se așază daruri lângă ei. 27 Cât despre jertfele lor, preoții le vând și au câștig din ele; tot așa și femeile lor pun deoparte din ele ca să nu se dea celui sărac și celui neputincios și se ating de jertfe și cea care stă deoparte, și lăuza. 28 Cunoscând din acestea că nu sunt zei, nu vă temeți de ei!
29 Cum pot să fie numiți dumnezei? Căci femeile aduc daruri zeilor din aur, din argint și din lemn. 30 În templele lor, preoții, ale căror capete sunt descoperite, stau cu hainele sfâșiate, cu capetele și cu bărbile rase. 31 Înalță strigăte înaintea zeilor lor precum cei care sunt la un ospăț pentru morți. 32 Dezbrăcându-i de hainele lor, preoții îi îmbracă pe femeile și pe copiii lor. 33 Nici dacă cineva le face rău, nici dacă cineva le face bine, ei nu pot să răsplătească; nici nu pot să pună un rege, nici să-l înlăture. 34 Tot așa, nu pot să dea bogăție și bani, iar dacă cineva le face un vot și nu-l împlinește, nu pot să se ocupe. 35 Nu pot să salveze omul de la moarte și nici să-l elibereze pe cel slab de cel puternic. 36 Omului orb nu-i pot restabili vederea și pe cel aflat în necaz nu-l pot elibera. 37 Nu au milă de văduvă și nu fac bine orfanului. 38 Sunt asemănători cu pietrele din munți, deși sunt acoperiți cu lemn, aur și argint; cei care se îngrijesc de ei vor fi făcuți de rușine. 39 Deci cum s-ar putea crede sau spune că ei sunt dumnezei?
40 Chiar și caldéii îi disprețuiesc atunci când, văzând un mut care nu poate să vorbească, îl aduc la Bel cerându-i [să-l facă] să vorbească ca și cum el ar putea să înțeleagă. 41 Ei nu pot să înțeleagă să-i părăsească; de fapt, ei nu au minte. 42 Femeile, încinse cu cingători, stau pe străzi și pun la fumegat tărâțe. 43 Când cineva dintre ele, luată de cineva dintre trecători, se culcă [cu el], o disprețuiește pe vecina ei că nu a fost cinstită ca și ea și nici nu i-a fost ruptă cingătoarea. 44 Toate câte li se întâmplă sunt minciuni. Deci cum s-ar putea crede sau spune că ei sunt dumnezei?
45 Ei sunt lucrare a meșteșugarilor și aurarilor; nu pot să devină altceva decât ceea ce vor meșteșugarii să fie. 46 Nici chiar cei care îi lucrează nu vor avea parte de mult timp: cum ar putea să ajungă ceea ce este lucrat de ei să fie dumnezei? 47 Ei lasă doar minciună și rușine celor care vin după ei! 48 Când vin asupra lor războiul și relele, preoții se consultă între ei unde ar putea să se ascundă cu ei. 49 Deci cum de nu-și dau seama că nu sunt dumnezei cei care nu pot să se salveze pe ei înșiși de război și de rele? 50 Fiind ei din lemn și acoperiți cu aur și argint, se va cunoaște după acestea că ei sunt minciună; neamurilor și tuturor regilor li se va descoperi că nu sunt zei, ci lucrări ale mâinilor oamenilor și nu este nicio lucrare a lui Dumnezeu în ei. 51 Așadar, cui nu-i va fi cunoscut că nu sunt dumnezei?
52 De fapt, ei nu stabilesc niciun rege al unui ținut și nici nu dau ploaie oamenilor. 53 Cauza lor nu o judecă și nici nu-l salvează pe cel nedreptățit, fiind neputincioși. Sunt precum ciorile între cer și pământ. 54 Într-adevăr, atunci când ar cădea foc peste templul zeilor din lemn, acoperiți cu aur și argint, preoții lor ar fugi și s-ar salva pe ei înșiși, dar ei vor arde ca niște bârne în mijloc. 55 Ei nu pot să se împotrivească regelui și luptătorilor. 56 Cum s-ar putea gândi sau crede că ei sunt dumnezei?
57 De hoți și de tâlhari nu se pot salva zeii de lemn, acoperiți cu argint și aur. Cei puternici îi vor despuia de aur și de argint și vor pleca cu haina care-i învăluia; [zeii] nu pot să se ajute nici măcar pe ei înșiși. 58 Căci este mai bun un rege care-și arată vitejia sau un vas folositor în casă de care se folosește cel care l-a dobândit decât zeii mincinoși; sau o ușă în casă care salvează cele ce sunt înăuntru decât zeii mincinoși; sau stâlpii de lemn în palate decât zeii mincinoși. 59 Într-adevăr, soarele, luna și stelele care strălucesc au fost trimise să fie folositoare și sunt ascultătoare. 60 La fel și fulgerul, când se vede, este frumos la vedere, iar vântul suflă în tot ținutul. 61 Norii, când Dumnezeu le poruncește să umble peste toată lumea, își împlinesc misiunea; focul trimis de sus ca să distrugă munți și păduri face ceea ce i s-a poruncit. 62 Acestea nu pot fi asemănate cu ei nici în aparență, nici în putere. 63 De aici, nu se poate crede și nici spune că ei sunt dumnezei, neavând putere nici să judece o cauză, nici să facă bine oamenilor. 64 Știind, așadar, că nu sunt dumnezei, nu vă temeți de ei!
65 Ei nu pot să-i blesteme și nici să-i binecuvânteze pe regi. 66 Ei nu arată semne în cer neamurilor, nu strălucesc ca soarele și nici nu luminează ca luna. 67 Animalele sunt mai bune decât ei pentru că pot fugi la adăpost și să-și facă bine. 68 În niciun mod nu ni se face cunoscut că ei sunt dumnezei, de aceea nu vă temeți de ei!
69 După cum o sperietoare într-un câmp de pepeni nu păzește nimic, tot la fel zeii lor sunt lemne acoperite cu aur și argint. 70 În același fel, zeii lor de lemn, acoperiți cu aur și argint, sunt asemănați cu un mărăciniș în grădină pe care se așază orice pasăre sau cu un mort care este aruncat în întuneric. 71 De la purpura și de la inul de pe ei, care putrezesc, veți cunoaște că nu sunt dumnezei; în cele din urmă, vor fi și ei consumați și vor deveni de ocară în țară. 72 Este mai bun un om drept care nu are zei, pentru că va fi departe de ocară.
1 Din cauza păcatelor pe care le-ați săvârșit înaintea lui Dumnezeu, veți fi duși captivi în Babilón de către Nabucodonosór, regele babiloniénilor.
2 Ajungând în Babilón, veți fi acolo mulți ani și timp îndelungat, până la șapte generații, iar după aceea vă voi scoate de acolo cu pace.
3 Acum, veți vedea în Babilón zei de argint, de aur și de lemn, purtați pe umeri, care inspiră teamă neamurilor.
4 Aveți grijă să nu vă asemănați cu străinii, lăsându-vă cuprinși de teamă față de ei!
5 Văzând mulțimea înaintea și în spatele lor închinându-se, să spuneți în mintea voastră: „Ție trebuie să ne închinăm, Stăpâne!”.
6 Căci îngerul meu este cu voi și el se îngrijește de sufletele voastre.
7 Limba lor este lustruită de meșteșugar; este acoperită cu aur și cu argint, dar este falsă și ei nu pot vorbi.
8 Căci, asemenea unei tinere căreia îi place să se împodobească, luând aur, pregătesc coroane pe capetele zeilor lor.
9 Se întâmplă ca preoții să ia aur și argint de la zeii lor și să-l folosească pentru ei înșiși și să dea din ele desfrânatelor din casă.
10 Ei îi împodobesc ca pe oameni, cu haine, pe zeii de aur, de argint și de lemn, dar ei nu pot să se salveze de rugină și de viermi.
11 Îi învăluie cu haină de purpură și șterg fețele lor de praful care este în templu și care este mult pe ei.
12 Are sceptru ca un om care judecă un ținut, dar nu-l poate ucide pe cel care a păcătuit împotriva lui.
13 Are pumnal în mâna dreaptă și secure, dar nu poate să scape de luptă și de hoți.
14 De aici sunt cunoscuți că nu sunt zei. Așadar, nu vă temeți de ei!
15 Căci așa cum un vas al omului, când se sparge, devine nefolositor, tot așa sunt și zeii lor care sunt așezați în templele lor.
16 Ochii lor sunt plini de praf de la picioarele celor care intră.
17 Căci așa cum unuia care a făcut o nedreptate față de rege curțile îi sunt înconjurate ca unui condamnat la moarte, tot așa preoții lor le întăresc templele cu uși, încuietori și zăvoare ca să nu fie jefuiți de hoți.
18 Aprind lămpi mai multe decât pentru ei înșiși, dar [zeii] nu pot să vadă niciuna dintre ele.
19 Sunt ca o bârnă din templu; inimile lor – se spune – sunt roase și nu-și dau seama că sunt devorați de târâtoarele de pe pământ, ei și hainele lor.
20 Fețele lor s-au întunecat de la fumul care iese din templu.
21 Peste trupurile lor și peste capetele lor zboară lilieci, rândunele și păsări, la fel ca și pisicile.
22 De aici veți cunoaște că nu sunt dumnezei; așadar, nu vă temeți de ei!
23 Cât despre aurul cu care sunt acoperiți pentru frumusețe, dacă nu șterge cineva rugina, nu strălucește, căci nici când au fost turnați nu și-au dat seama.
24 Sunt cumpărați cu orice preț, dar nu este suflare în ei.
25 Pentru că nu au picioare, sunt purtați pe umeri, arătându-și oamenilor rușinea lor; chiar și cei care se îngrijesc de ei se rușinează ca nu cumva, căzând pe pământ, să trebuiască să-i ridice.
26 Dacă cineva îl pune să stea drept, nu se va mișca de la sine; dacă îl pune înclinat, nu se va îndrepta, ci ca pentru morți se așază daruri lângă ei.
27 Cât despre jertfele lor, preoții le vând și au câștig din ele; tot așa și femeile lor pun deoparte din ele ca să nu se dea celui sărac și celui neputincios și se ating de jertfe și cea care stă deoparte, și lăuza.
28 Cunoscând din acestea că nu sunt zei, nu vă temeți de ei!
29 Cum pot să fie numiți dumnezei? Căci femeile aduc daruri zeilor din aur, din argint și din lemn.
30 În templele lor, preoții, ale căror capete sunt descoperite, stau cu hainele sfâșiate, cu capetele și cu bărbile rase.
31 Înalță strigăte înaintea zeilor lor precum cei care sunt la un ospăț pentru morți.
32 Dezbrăcându-i de hainele lor, preoții îi îmbracă pe femeile și pe copiii lor.
33 Nici dacă cineva le face rău, nici dacă cineva le face bine, ei nu pot să răsplătească; nici nu pot să pună un rege, nici să-l înlăture.
34 Tot așa, nu pot să dea bogăție și bani, iar dacă cineva le face un vot și nu-l împlinește, nu pot să se ocupe.
35 Nu pot să salveze omul de la moarte și nici să-l elibereze pe cel slab de cel puternic.
36 Omului orb nu-i pot restabili vederea și pe cel aflat în necaz nu-l pot elibera.
37 Nu au milă de văduvă și nu fac bine orfanului.
38 Sunt asemănători cu pietrele din munți, deși sunt acoperiți cu lemn, aur și argint; cei care se îngrijesc de ei vor fi făcuți de rușine.
39 Deci cum s-ar putea crede sau spune că ei sunt dumnezei?
40 Chiar și caldéii îi disprețuiesc atunci când, văzând un mut care nu poate să vorbească, îl aduc la Bel cerându-i [să-l facă] să vorbească ca și cum el ar putea să înțeleagă.
41 Ei nu pot să înțeleagă să-i părăsească; de fapt, ei nu au minte.
42 Femeile, încinse cu cingători, stau pe străzi și pun la fumegat tărâțe.
43 Când cineva dintre ele, luată de cineva dintre trecători, se culcă [cu el], o disprețuiește pe vecina ei că nu a fost cinstită ca și ea și nici nu i-a fost ruptă cingătoarea.
44 Toate câte li se întâmplă sunt minciuni. Deci cum s-ar putea crede sau spune că ei sunt dumnezei?
45 Ei sunt lucrare a meșteșugarilor și aurarilor; nu pot să devină altceva decât ceea ce vor meșteșugarii să fie.
46 Nici chiar cei care îi lucrează nu vor avea parte de mult timp: cum ar putea să ajungă ceea ce este lucrat de ei să fie dumnezei?
47 Ei lasă doar minciună și rușine celor care vin după ei!
48 Când vin asupra lor războiul și relele, preoții se consultă între ei unde ar putea să se ascundă cu ei.
49 Deci cum de nu-și dau seama că nu sunt dumnezei cei care nu pot să se salveze pe ei înșiși de război și de rele?
50 Fiind ei din lemn și acoperiți cu aur și argint, se va cunoaște după acestea că ei sunt minciună; neamurilor și tuturor regilor li se va descoperi că nu sunt zei, ci lucrări ale mâinilor oamenilor și nu este nicio lucrare a lui Dumnezeu în ei.
51 Așadar, cui nu-i va fi cunoscut că nu sunt dumnezei?
52 De fapt, ei nu stabilesc niciun rege al unui ținut și nici nu dau ploaie oamenilor.
53 Cauza lor nu o judecă și nici nu-l salvează pe cel nedreptățit, fiind neputincioși. Sunt precum ciorile între cer și pământ.
54 Într-adevăr, atunci când ar cădea foc peste templul zeilor din lemn, acoperiți cu aur și argint, preoții lor ar fugi și s-ar salva pe ei înșiși, dar ei vor arde ca niște bârne în mijloc.
55 Ei nu pot să se împotrivească regelui și luptătorilor.
56 Cum s-ar putea gândi sau crede că ei sunt dumnezei?
57 De hoți și de tâlhari nu se pot salva zeii de lemn, acoperiți cu argint și aur. Cei puternici îi vor despuia de aur și de argint și vor pleca cu haina care-i învăluia; [zeii] nu pot să se ajute nici măcar pe ei înșiși.
58 Căci este mai bun un rege care-și arată vitejia sau un vas folositor în casă de care se folosește cel care l-a dobândit decât zeii mincinoși; sau o ușă în casă care salvează cele ce sunt înăuntru decât zeii mincinoși; sau stâlpii de lemn în palate decât zeii mincinoși.
59 Într-adevăr, soarele, luna și stelele care strălucesc au fost trimise să fie folositoare și sunt ascultătoare.
60 La fel și fulgerul, când se vede, este frumos la vedere, iar vântul suflă în tot ținutul.
61 Norii, când Dumnezeu le poruncește să umble peste toată lumea, își împlinesc misiunea; focul trimis de sus ca să distrugă munți și păduri face ceea ce i s-a poruncit.
62 Acestea nu pot fi asemănate cu ei nici în aparență, nici în putere.
63 De aici, nu se poate crede și nici spune că ei sunt dumnezei, neavând putere nici să judece o cauză, nici să facă bine oamenilor.
64 Știind, așadar, că nu sunt dumnezei, nu vă temeți de ei!
65 Ei nu pot să-i blesteme și nici să-i binecuvânteze pe regi.
66 Ei nu arată semne în cer neamurilor, nu strălucesc ca soarele și nici nu luminează ca luna.
67 Animalele sunt mai bune decât ei pentru că pot fugi la adăpost și să-și facă bine.
68 În niciun mod nu ni se face cunoscut că ei sunt dumnezei, de aceea nu vă temeți de ei!
69 După cum o sperietoare într-un câmp de pepeni nu păzește nimic, tot la fel zeii lor sunt lemne acoperite cu aur și argint.
70 În același fel, zeii lor de lemn, acoperiți cu aur și argint, sunt asemănați cu un mărăciniș în grădină pe care se așază orice pasăre sau cu un mort care este aruncat în întuneric.
71 De la purpura și de la inul de pe ei, care putrezesc, veți cunoaște că nu sunt dumnezei; în cele din urmă, vor fi și ei consumați și vor deveni de ocară în țară.
72 Este mai bun un om drept care nu are zei, pentru că va fi departe de ocară.
Traducerea catolică (Baruh 6)
Traducerea ortodoxă (Epistola lui Ieremia 1)
1 Din cauza păcatelor pe care le-ați săvârșit înaintea lui Dumnezeu, veți fi duși captivi în Babilón de către Nabucodonosór, regele babiloniénilor.
1 Din cauza păcatelor cu care ați păcătuit înaintea lui Dumnezeu, veți fi duși robi în Babilon de Nabucodonosor, regele Babilonului.
2 Ajungând în Babilón, veți fi acolo mulți ani și timp îndelungat, până la șapte generații, iar după aceea vă voi scoate de acolo cu pace.
2 Și după ce veți intra în Babilon, veți rămâne acolo ani mulți și pentru mult timp, până la al șaptelea neam; iar după aceea vă voi scoate în pace de acolo.
3 Acum, veți vedea în Babilón zei de argint, de aur și de lemn, purtați pe umeri, care inspiră teamă neamurilor.
3 Și veți vedea în Babilon dumnezei de argint și de aur și de lemn, purtați pe umeri și care insuflă teamă neamurilor.
4 Aveți grijă să nu vă asemănați cu străinii, lăsându-vă cuprinși de teamă față de ei!
4 Păziți-vă! Nu vă asemănați cu cei de alt neam și teama să nu vă cuprindă înaintea acestor dumnezei,
5 Văzând mulțimea înaintea și în spatele lor închinându-se, să spuneți în mintea voastră: „Ție trebuie să ne închinăm, Stăpâne!”.
5 Când veți vedea mulțime dinaintea și dinapoia lor, închinându-li-se. Ziceți mai degrabă în inima voastră: ție trebuie să ne închinăm, Stăpâne!
6 Căci îngerul meu este cu voi și el se îngrijește de sufletele voastre.
6 Căci îngerul Meu cu voi este; El este cel care va purta grijă de viața voastră.
7 Limba lor este lustruită de meșteșugar; este acoperită cu aur și cu argint, dar este falsă și ei nu pot vorbi.
7 Că limba lor este netezită de un meșter și ei sunt îmbrăcați cu aur și cu argint și sunt minciună și nu pot să vorbească.
8 Căci, asemenea unei tinere căreia îi place să se împodobească, luând aur, pregătesc coroane pe capetele zeilor lor.
8 Și ca pentru o fecioară iubitoare de podoabe iau aur și din el fac cununi, pentru capetele dumnezeilor lor.
9 Se întâmplă ca preoții să ia aur și argint de la zeii lor și să-l folosească pentru ei înșiși și să dea din ele desfrânatelor din casă.
9 Uneori chiar preoții iau de la dumnezeii lor aur și argint și-l cheltuiesc pentru ei înșiși. Ba chiar fac daruri din el și desfrânatelor, în casele de desfrâu.
10 Ei îi împodobesc ca pe oameni, cu haine, pe zeii de aur, de argint și de lemn, dar ei nu pot să se salveze de rugină și de viermi.
10 Și-i împodobesc cu veșminte, ca pe niște oameni, pe acești dumnezei de argint, de aur și de lemn; însă ei nu se pot apăra nici de rugină, nici de viermi,
11 Îi învăluie cu haină de purpură și șterg fețele lor de praful care este în templu și care este mult pe ei.
11 Cu toată haina de purpură pe care le-o pun. Le șterg chipurile, din pricina prafului din templu care se așază gros pe ei.
12 Are sceptru ca un om care judecă un ținut, dar nu-l poate ucide pe cel care a păcătuit împotriva lui.
12 Unul ține un sceptru ca un guvernator de provincie, dar n-ar putea să ucidă pe cel care l-ar jigni;
13 Are pumnal în mâna dreaptă și secure, dar nu poate să scape de luptă și de hoți.
13 Altul ține în dreapta sabie sau secure, dar n-ar putea să se războiască și să se apere de hoți.
14 De aici sunt cunoscuți că nu sunt zei. Așadar, nu vă temeți de ei!
14 Prin aceasta se vede lămurit că ei nu sunt dumnezei; nu vă temeți de ei.
15 Căci așa cum un vas al omului, când se sparge, devine nefolositor, tot așa sunt și zeii lor care sunt așezați în templele lor.
15 Precum un vas care s-a spart nu mai este de folos unui om, tot așa este și cu dumnezeii lor, pe care îi așază în temple.
16 Ochii lor sunt plini de praf de la picioarele celor care intră.
16 Ochii lor sunt plini de praful ridicat de picioarele celor ce intră.
17 Căci așa cum unuia care a făcut o nedreptate față de rege curțile îi sunt înconjurate ca unui condamnat la moarte, tot așa preoții lor le întăresc templele cu uși, încuietori și zăvoare ca să nu fie jefuiți de hoți.
17 Și precum se închid din toate părțile porțile (temniței) în urma unui om care a hulit pe rege și care va fi dus la moarte, tot așa și preoții întăresc templele acestor dumnezei cu porți, zăvoare și bare, de teamă ca ei să nu fie furați de hoți.
18 Aprind lămpi mai multe decât pentru ei înșiși, dar [zeii] nu pot să vadă niciuna dintre ele.
18 Ei aprind lumini, și încă mai multe decât pentru ei înșiși; acești dumnezei nu sunt în stare să vadă măcar una singură din ele.
19 Sunt ca o bârnă din templu; inimile lor – se spune – sunt roase și nu-și dau seama că sunt devorați de târâtoarele de pe pământ, ei și hainele lor.
19 Ca și despre o grindă a templului, se zice că lăuntrul lor este ros de viermii care ies din pământ, și îi mănâncă pe ei și veșmintele de pe ei, și ei nu simt.
20 Fețele lor s-au întunecat de la fumul care iese din templu.
20 Fața lor este înnegrită de fumul care se ridică din templu.
21 Peste trupurile lor și peste capetele lor zboară lilieci, rândunele și păsări, la fel ca și pisicile.
21 Pe trupul lor și pe capul lor zboară liliecii, rândunelele și alte păsări; sar chiar și pisici.
22 De aici veți cunoaște că nu sunt dumnezei; așadar, nu vă temeți de ei!
22 După aceste semne veți recunoaște că ei nu sunt dumnezei; nu vă temeți de ei!
23 Cât despre aurul cu care sunt acoperiți pentru frumusețe, dacă nu șterge cineva rugina, nu strălucește, căci nici când au fost turnați nu și-au dat seama.
23 Aurul cu care sunt îmbrăcați este numai pentru frumusețe; dar dacă nu-l freci de rugină, nu mai strălucește. Când au fost turnați, ei n-au simțit nimic.
24 Sunt cumpărați cu orice preț, dar nu este suflare în ei.
24 Ei au fost cumpărați cu preț mare, deși în ei nu este suflare de viață.
25 Pentru că nu au picioare, sunt purtați pe umeri, arătându-și oamenilor rușinea lor; chiar și cei care se îngrijesc de ei se rușinează ca nu cumva, căzând pe pământ, să trebuiască să-i ridice.
25 Neavând picioare, sunt purtați pe umeri, arătând neputința lor rușinoasă oamenilor. Slujitorii lor sunt de asemenea rușinați, căci cu ajutorul lor se ridică dumnezeii lor dacă ei cad la pământ.
26 Dacă cineva îl pune să stea drept, nu se va mișca de la sine; dacă îl pune înclinat, nu se va îndrepta, ci ca pentru morți se așază daruri lângă ei.
26 Dacă îi pune cineva în picioare, ei nu se pot mișca singuri; dacă se apleacă, ei nu se pot îndrepta; ci ca unor morți li se pun daruri înainte.
27 Cât despre jertfele lor, preoții le vând și au câștig din ele; tot așa și femeile lor pun deoparte din ele ca să nu se dea celui sărac și celui neputincios și se ating de jertfe și cea care stă deoparte, și lăuza.
27 Preoții vând, în folosul lor, cele jertfite; de asemenea femeile lor sărează o parte, fără a împărți ceva săracului și neputinciosului. Femei în stare de necurăție și femei lehuze îndrăznesc să se atingă de jertfele acestor dumnezei.
28 Cunoscând din acestea că nu sunt zei, nu vă temeți de ei!
28 Știind deci din acestea că ei nu sunt dumnezei, nu vă temeți de ei!
29 Cum pot să fie numiți dumnezei? Căci femeile aduc daruri zeilor din aur, din argint și din lemn.
29 De ce dar să fie numiți dumnezei? Fiindcă femeile sunt cele care aduc daruri înaintea acestor dumnezei de argint, de aur și de lemn.
30 În templele lor, preoții, ale căror capete sunt descoperite, stau cu hainele sfâșiate, cu capetele și cu bărbile rase.
30 În templele lor stau preoții cu haina ruptă, cu capul și bărbia rase, cu capul descoperit.
31 Înalță strigăte înaintea zeilor lor precum cei care sunt la un ospăț pentru morți.
31 Și zbiară și strigă înaintea dumnezeilor lor ca la ospețele pentru morți.
32 Dezbrăcându-i de hainele lor, preoții îi îmbracă pe femeile și pe copiii lor.
32 Preoții iau veșmintele dumnezeilor, ca să îmbrace cu ele pe femeile și pe copiii lor.
33 Nici dacă cineva le face rău, nici dacă cineva le face bine, ei nu pot să răsplătească; nici nu pot să pună un rege, nici să-l înlăture.
33 Dacă li se face rău sau bine, ei nu sunt în stare să răsplătească; ei nu sunt în stare să ridice un rege pe tron sau să-l dea jos.
34 Tot așa, nu pot să dea bogăție și bani, iar dacă cineva le face un vot și nu-l împlinește, nu pot să se ocupe.
34 De asemenea nu sunt în stare să dea bogăție sau argint. Dacă cineva face o făgăduință și nu o ține, ei nu pot să ceară socoteală de ea.
35 Nu pot să salveze omul de la moarte și nici să-l elibereze pe cel slab de cel puternic.
35 Ei nu pot scăpa un om de la moarte, nici să smulgă pe cel slab din mâna celui silnic,
36 Omului orb nu-i pot restabili vederea și pe cel aflat în necaz nu-l pot elibera.
36 Nici să redea vederea unui orb nici să scape pe un om din nevoie,
37 Nu au milă de văduvă și nu fac bine orfanului.
37 Nici să aibă milă de o văduvă, nici să fie binefăcători unui orfan.
38 Sunt asemănători cu pietrele din munți, deși sunt acoperiți cu lemn, aur și argint; cei care se îngrijesc de ei vor fi făcuți de rușine.
38 Asemenea pietrelor scoase din munți sunt acești idoli de lemn, îmbrăcați cu aur și cu argint. Cei ce slujesc lor vor fi rușinați.
39 Deci cum s-ar putea crede sau spune că ei sunt dumnezei?
39 Cum poate cineva să gândească sau să spună că aceștia sunt dumnezei?
40 Chiar și caldéii îi disprețuiesc atunci când, văzând un mut care nu poate să vorbească, îl aduc la Bel cerându-i [să-l facă] să vorbească ca și cum el ar putea să înțeleagă.
40 Caldeii înșiși îi necinstesc; dacă văd un om mut, îl aduc înaintea lui Bel și cer ca acest om să vorbească, ca și cum dumnezeul (Bel) ar putea să audă;
41 Ei nu pot să înțeleagă să-i părăsească; de fapt, ei nu au minte.
41 Ei nu sunt în stare să gândească ia aceasta și să părăsească pe acești dumnezei, atât de mult le lipsește bunul simt!
42 Femeile, încinse cu cingători, stau pe străzi și pun la fumegat tărâțe.
42 Femei încinse cu funii se așază la drumuri, ca să ardă tărâțe ca tămâie;
43 Când cineva dintre ele, luată de cineva dintre trecători, se culcă [cu el], o disprețuiește pe vecina ei că nu a fost cinstită ca și ea și nici nu i-a fost ruptă cingătoarea.
43 Când una din ele, atrasă de vreun trecător, s-a culcat cu el, își bate joc de vecina sa că nu s-a învrednicit ca ea și că funia ei a rămas neruptă.
44 Toate câte li se întâmplă sunt minciuni. Deci cum s-ar putea crede sau spune că ei sunt dumnezei?
44 Tot ce se face în jurul acestor dumnezei este minciună. Cum poate cineva să gândească sau să spună că aceștia sunt dumnezei?
45 Ei sunt lucrare a meșteșugarilor și aurarilor; nu pot să devină altceva decât ceea ce vor meșteșugarii să fie.
45 Făcuți de tâmplari și de argintari, ei nu sunt nimic altceva decât ceea ce vor acești meșteri ca ei să fie.
46 Nici chiar cei care îi lucrează nu vor avea parte de mult timp: cum ar putea să ajungă ceea ce este lucrat de ei să fie dumnezei?
46 Acești lucrători care îi fac n-au mult de trăit; cum ar putea să fie dumnezei cele făurite de ei?
47 Ei lasă doar minciună și rușine celor care vin după ei!
47 Ei nu vor fi lăsat urmașilor lor decât minciună și rușine.
48 Când vin asupra lor războiul și relele, preoții se consultă între ei unde ar putea să se ascundă cu ei.
48 Când vin asupra oamenilor războaie sau nenorociri, preoții se sfătuiesc unde să se ascundă cu dumnezeii lor;
49 Deci cum de nu-și dau seama că nu sunt dumnezei cei care nu pot să se salveze pe ei înșiși de război și de rele?
49 Cum dar nu puteți înțelege că nu sunt dumnezei cei care nu se pot izbăvi pe ei înșiși de la războaie sau de la nenorociri?
50 Fiind ei din lemn și acoperiți cu aur și argint, se va cunoaște după acestea că ei sunt minciună; neamurilor și tuturor regilor li se va descoperi că nu sunt zei, ci lucrări ale mâinilor oamenilor și nu este nicio lucrare a lui Dumnezeu în ei.
50 Pentru că ei sunt de lemn, îmbrăcați cu aur sau argint, se va recunoaște mai târziu că ei nu sunt decât minciună; va fi limpede pentru toți, popoare și regi, că ei nu sunt dumnezei, ci lucruri de mâini omenești, și că în ei nu se află nici o lucrare dumnezeiască.
51 Așadar, cui nu-i va fi cunoscut că nu sunt dumnezei?
51 Cui nu-i va fi, deci, lămurit, că aceștia nu sunt dumnezei?
52 De fapt, ei nu stabilesc niciun rege al unui ținut și nici nu dau ploaie oamenilor.
52 Căci ei nu pot să pună un rege într-o țară, nici să dea oamenilor ploaie.
53 Cauza lor nu o judecă și nici nu-l salvează pe cel nedreptățit, fiind neputincioși. Sunt precum ciorile între cer și pământ.
53 Nici să-și facă dreptate, nici să scape un asuprit de nedreptate; ei sunt neputincioși ca ciorile între cer și pământ.
54 Într-adevăr, atunci când ar cădea foc peste templul zeilor din lemn, acoperiți cu aur și argint, preoții lor ar fugi și s-ar salva pe ei înșiși, dar ei vor arde ca niște bârne în mijloc.
54 Dacă focul cade pe templul acestor dumnezei de lemn, acoperiți cu aur sau cu argint, preoții lor vor fugi și vor scăpa, dar ei ca niște grinzi vor arde în mijlocul flăcărilor lor.
55 Ei nu pot să se împotrivească regelui și luptătorilor.
55 Ei nu se pot împotrivi nici regelui, nici vrăjmașilor.
56 Cum s-ar putea gândi sau crede că ei sunt dumnezei?
56 Cum poate cineva să creadă și să gândească că aceștia sunt dumnezei?
57 De hoți și de tâlhari nu se pot salva zeii de lemn, acoperiți cu argint și aur. Cei puternici îi vor despuia de aur și de argint și vor pleca cu haina care-i învăluia; [zeii] nu pot să se ajute nici măcar pe ei înșiși.
57 Nici de hoți și de tâlhari nu pot să scape dumnezeii cei de lemn, îmbrăcați cu argint și cu aur; îndrăzneții le vor smulge aurul și argintul și vor pleca cu îmbrăcămintea care îi acoperă; ei sunt neputincioși să-și dea ajutor.
58 Căci este mai bun un rege care-și arată vitejia sau un vas folositor în casă de care se folosește cel care l-a dobândit decât zeii mincinoși; sau o ușă în casă care salvează cele ce sunt înăuntru decât zeii mincinoși; sau stâlpii de lemn în palate decât zeii mincinoși.
58 Este mai bine a fi un rege care își desfășoară curajul sau un vas de folos într-o casă, de care se folosește stăpânul, decât a fi acești dumnezei mincinoși; sau, încă, o ușă la o casă, care păzește ceea ce se găsește înăuntru, decât a fi acești dumnezei mincinoși; sau un stâlp de lemn într-un palat, decât a fi acești dumnezei mincinoși.
59 Într-adevăr, soarele, luna și stelele care strălucesc au fost trimise să fie folositoare și sunt ascultătoare.
59 Soarele, luna și stelele, care strălucesc și sunt orânduite spre un folos, sunt ascultătoare;
60 La fel și fulgerul, când se vede, este frumos la vedere, iar vântul suflă în tot ținutul.
60 De asemenea fulgerul este frumos de văzut când izbucnește; de asemenea, vântul bate în toată țara.
61 Norii, când Dumnezeu le poruncește să umble peste toată lumea, își împlinesc misiunea; focul trimis de sus ca să distrugă munți și păduri face ceea ce i s-a poruncit.
61 Norii îndeplinesc porunca pe care le-o dă Dumnezeu de a străbate tot pământul; și focul, trimis de sus să mistuie munți și păduri, face ce i s-a poruncit.
62 Acestea nu pot fi asemănate cu ei nici în aparență, nici în putere.
62 Acești dumnezei însă nu le sunt asemenea nici în frumusețe nici în putere.
63 De aici, nu se poate crede și nici spune că ei sunt dumnezei, neavând putere nici să judece o cauză, nici să facă bine oamenilor.
63 De aceea nu se poate nici gândi, nici zice că aceștia sunt dumnezei, fiindcă nu sunt în stare să dea dreptatea și să facă bine oamenilor.
64 Știind, așadar, că nu sunt dumnezei, nu vă temeți de ei!
64 Știind deci că aceștia nu sunt dumnezei, nu vă temeți de ei.
65 Ei nu pot să-i blesteme și nici să-i binecuvânteze pe regi.
65 Căci ei nu pot nici să blesteme, nici să binecuvânteze pe rege,
66 Ei nu arată semne în cer neamurilor, nu strălucesc ca soarele și nici nu luminează ca luna.
66 Nici să arate printre popoare semne în cer; ei nu strălucesc ca soarele și nu luminează ca luna.
67 Animalele sunt mai bune decât ei pentru că pot fugi la adăpost și să-și facă bine.
67 Fiarele prețuiesc mai mult decât ei; ele pot să fugă într-un adăpost și să se ajute singure.
68 În niciun mod nu ni se face cunoscut că ei sunt dumnezei, de aceea nu vă temeți de ei!
68 În nici un chip nu ne este dovedit că aceștia sunt dumnezei, deci nu vă temeți de ei!
69 După cum o sperietoare într-un câmp de pepeni nu păzește nimic, tot la fel zeii lor sunt lemne acoperite cu aur și argint.
69 Ca o sperietoare într-o bostănărie, care nu păzește nimic, tot așa este cu dumnezeii lor de lemn, îmbrăcați cu aur și cu argint.
70 În același fel, zeii lor de lemn, acoperiți cu aur și argint, sunt asemănați cu un mărăciniș în grădină pe care se așază orice pasăre sau cu un mort care este aruncat în întuneric.
70 Încă ceva: dumnezeii lor de lemn, îmbrăcați în aur și argint, seamănă cu o tufă de mărăcini într-o grădină, pe care se așază tot felul de păsări; sau cu un mort aruncat într-un loc întunecos.
71 De la purpura și de la inul de pe ei, care putrezesc, veți cunoaște că nu sunt dumnezei; în cele din urmă, vor fi și ei consumați și vor deveni de ocară în țară.
71 După porfira și visonul care putrezesc pe ei, veți recunoaște că ei nu sunt dumnezei. În cele din urmă ei vor fi mâncați și vor ajunge o rușine în țară.
72 Este mai bun un om drept care nu are zei, pentru că va fi departe de ocară.
72 Mai mult prețuiește omul drept, care n-are idoli; el nu va avea să se teamă de rușine.
