Dumnezeu la Mamré
1 Domnul i s-a arătat [lui Abrahám] la terebinții din Mamré pe când el ședea la intrarea în cort, în timpul arșiței zilei. 2 Și-a ridicat ochii, a privit și, iată, trei bărbați stăteau în picioare aproape de el. I-a văzut și a alergat de la intrarea în cort ca să-i întâmpine și s-a prosternat până la pământ 3 și a zis: „Doamne, dacă am aflat har în ochii tăi, nu trece pe lângă slujitorul tău! 4 Să se aducă puțină apă! Vă veți putea spăla picioarele și să vă întindeți sub copac. 5 Eu voi lua o bucată de pâine ca să vă întăriți, apoi veți trece mai departe, de vreme ce ați trecut pe la slujitorul vostru”. Ei i-au zis: „Fă așa cum ai spus!”.
6 Abrahám s-a dus în grabă la Sára, în cort, și i-a zis: „Ia repede trei măsuri din făina aleasă, frământă și fă turte!”. 7 Abrahám a alergat la cireadă, a luat un vițel fraged și bun și l-a dat slujitorului care s-a grăbit să-l pregătească. 8 A luat unt, lapte și vițelul pe care îl pregătise și le-a pus înaintea lor, iar ei au mâncat în timp ce el stătea lângă ei sub copac.
9 Ei l-au întrebat: „Unde este Sára, soția ta?”. El le-a răspuns: „Iat-o în cort!”. 10 Și a spus: „Mă voi întoarce la tine la anul pe vremea aceasta și atunci Sára, soția ta, va avea un fiu”. Sára asculta la intrarea în cort, fiind în spatele lui. 11 Abrahám și Sára erau bătrâni, ajunși [înaintați] în zile, iar Sárei îi încetase rânduiala femeilor. 12 Sára a râs în sine, zicându-și: „Acum că m-am trecut, voi mai avea plăcere? Și stăpânul meu este bătrân”. 13 Domnul i-a zis lui Abrahám: „Pentru ce a râs Sára, zicând: «Oare voi naște cu adevărat, așa bătrână cum sunt?». 14 Oare este vreun lucru prea minunat pentru Domnul? La timpul hotărât, [la anul] pe vremea aceasta, mă voi întoarce la tine și Sára va avea un fiu”. 15 Sára a tăgăduit, zicând: „N-am râs”. Căci îi era frică. Dar acela a zis: „Ba ai râs!”.
Mijlocirea lui Abrahám pentru Sodóma
16 Bărbații s-au ridicat de acolo și au privit spre Sodóma, iar Abrahám a mers cu ei ca să le dea drumul. 17 Domnul a zis: „Oare îi voi ascunde lui Abrahám ceea ce am de gând să fac, 18 ținând cont că Abrahám va deveni un neam mare și puternic și vor fi binecuvântate în el toate neamurile pământului? 19 Eu l-am ales ca el să lase poruncă fiilor săi și casei sale de după el să păstreze calea Domnului și să facă dreptate și judecată, pentru ca Domnul să ducă la îndeplinire ceea ce i-a spus lui Abrahám”. 20 Domnul a zis: „Strigătul [împotriva] Sodómei și Gomórei s-a mărit și păcatul lor este foarte greu. 21 De aceea voi coborî să văd dacă purtarea lor corespunde cu strigătul ei ajuns până la mine; iar de nu, voi ști [ce să fac]”.
22 Bărbații s-au întors de acolo și au mers spre Sodóma, în timp ce Abrahám stătea [încă] înaintea Domnului. 23 Abrahám s-a apropiat și i-a zis: „Oare îl vei nimici pe cel drept împreună cu cel nelegiuit? 24 Poate că se află cincizeci de drepți în cetate; oare îi vei nimici și nu vei suporta locul pentru cei cincizeci de drepți care sunt în ea? 25 Departe de tine să faci un lucru ca acesta: să-l faci pe cel drept să moară împreună cu cel nelegiuit și să fie cu cel drept cum este cu cel nelegiuit! Departe de tine! Oare judecătorul întregului pământ nu va face judecată?”. 26 Domnul i-a răspuns: „Dacă voi găsi în Sodóma, în cetate, cincizeci de drepți, voi suporta tot locul de dragul lor!”.
27 Abrahám a reluat: „Iată, am îndrăznit să vorbesc cu Domnul eu, care sunt praf și cenușă! 28 Poate că din cincizeci de drepți vor lipsi cinci. Vei nimici pentru cei cinci toată cetatea?”. I-a răspuns: „N-o voi nimici dacă voi găsi acolo patruzeci și cinci”. 29 Abrahám a continuat să vorbească și a zis: „Poate că se vor găsi acolo patruzeci”. I-a răspuns: „Nu o voi face de dragul celor patruzeci”.
30 A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi! Poate că se vor găsi acolo treizeci!”. A răspuns: „Nu o voi face dacă voi găsi acolo treizeci!”. 31 [Abrahám] a zis: „Iată, am îndrăznit să mai vorbesc Domnului meu. Poate se vor găsi acolo douăzeci!”. A răspuns: „Nu o voi distruge de dragul celor douăzeci!”. 32 A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi o singură dată! Poate se vor găsi acolo zece!”. A răspuns: „Nu o voi nimici de dragul celor zece!”.
33 Când Domnul a terminat de vorbit cu Abrahám, a plecat, iar Abrahám s-a întors acasă.
1 Domnul i s-a arătat [lui Abrahám] la terebinții din Mamré pe când el ședea la intrarea în cort, în timpul arșiței zilei.
2 Și-a ridicat ochii, a privit și, iată, trei bărbați stăteau în picioare aproape de el. I-a văzut și a alergat de la intrarea în cort ca să-i întâmpine și s-a prosternat până la pământ
3 și a zis: „Doamne, dacă am aflat har în ochii tăi, nu trece pe lângă slujitorul tău!
4 Să se aducă puțină apă! Vă veți putea spăla picioarele și să vă întindeți sub copac.
5 Eu voi lua o bucată de pâine ca să vă întăriți, apoi veți trece mai departe, de vreme ce ați trecut pe la slujitorul vostru”. Ei i-au zis: „Fă așa cum ai spus!”.
6 Abrahám s-a dus în grabă la Sára, în cort, și i-a zis: „Ia repede trei măsuri din făina aleasă, frământă și fă turte!”.
7 Abrahám a alergat la cireadă, a luat un vițel fraged și bun și l-a dat slujitorului care s-a grăbit să-l pregătească.
8 A luat unt, lapte și vițelul pe care îl pregătise și le-a pus înaintea lor, iar ei au mâncat în timp ce el stătea lângă ei sub copac.
9 Ei l-au întrebat: „Unde este Sára, soția ta?”. El le-a răspuns: „Iat-o în cort!”.
10 Și a spus: „Mă voi întoarce la tine la anul pe vremea aceasta și atunci Sára, soția ta, va avea un fiu”. Sára asculta la intrarea în cort, fiind în spatele lui.
11 Abrahám și Sára erau bătrâni, ajunși [înaintați] în zile, iar Sárei îi încetase rânduiala femeilor.
12 Sára a râs în sine, zicându-și: „Acum că m-am trecut, voi mai avea plăcere? Și stăpânul meu este bătrân”.
13 Domnul i-a zis lui Abrahám: „Pentru ce a râs Sára, zicând: «Oare voi naște cu adevărat, așa bătrână cum sunt?».
14 Oare este vreun lucru prea minunat pentru Domnul? La timpul hotărât, [la anul] pe vremea aceasta, mă voi întoarce la tine și Sára va avea un fiu”.
15 Sára a tăgăduit, zicând: „N-am râs”. Căci îi era frică. Dar acela a zis: „Ba ai râs!”.
16 Bărbații s-au ridicat de acolo și au privit spre Sodóma, iar Abrahám a mers cu ei ca să le dea drumul.
17 Domnul a zis: „Oare îi voi ascunde lui Abrahám ceea ce am de gând să fac,
18 ținând cont că Abrahám va deveni un neam mare și puternic și vor fi binecuvântate în el toate neamurile pământului?
19 Eu l-am ales ca el să lase poruncă fiilor săi și casei sale de după el să păstreze calea Domnului și să facă dreptate și judecată, pentru ca Domnul să ducă la îndeplinire ceea ce i-a spus lui Abrahám”.
20 Domnul a zis: „Strigătul [împotriva] Sodómei și Gomórei s-a mărit și păcatul lor este foarte greu.
21 De aceea voi coborî să văd dacă purtarea lor corespunde cu strigătul ei ajuns până la mine; iar de nu, voi ști [ce să fac]”.
22 Bărbații s-au întors de acolo și au mers spre Sodóma, în timp ce Abrahám stătea [încă] înaintea Domnului.
23 Abrahám s-a apropiat și i-a zis: „Oare îl vei nimici pe cel drept împreună cu cel nelegiuit?
24 Poate că se află cincizeci de drepți în cetate; oare îi vei nimici și nu vei suporta locul pentru cei cincizeci de drepți care sunt în ea?
25 Departe de tine să faci un lucru ca acesta: să-l faci pe cel drept să moară împreună cu cel nelegiuit și să fie cu cel drept cum este cu cel nelegiuit! Departe de tine! Oare judecătorul întregului pământ nu va face judecată?”.
26 Domnul i-a răspuns: „Dacă voi găsi în Sodóma, în cetate, cincizeci de drepți, voi suporta tot locul de dragul lor!”.
27 Abrahám a reluat: „Iată, am îndrăznit să vorbesc cu Domnul eu, care sunt praf și cenușă!
28 Poate că din cincizeci de drepți vor lipsi cinci. Vei nimici pentru cei cinci toată cetatea?”. I-a răspuns: „N-o voi nimici dacă voi găsi acolo patruzeci și cinci”.
29 Abrahám a continuat să vorbească și a zis: „Poate că se vor găsi acolo patruzeci”. I-a răspuns: „Nu o voi face de dragul celor patruzeci”.
30 A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi! Poate că se vor găsi acolo treizeci!”. A răspuns: „Nu o voi face dacă voi găsi acolo treizeci!”.
31 [Abrahám] a zis: „Iată, am îndrăznit să mai vorbesc Domnului meu. Poate se vor găsi acolo douăzeci!”. A răspuns: „Nu o voi distruge de dragul celor douăzeci!”.
32 A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi o singură dată! Poate se vor găsi acolo zece!”. A răspuns: „Nu o voi nimici de dragul celor zece!”.
33 Când Domnul a terminat de vorbit cu Abrahám, a plecat, iar Abrahám s-a întors acasă.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Domnul i s-a arătat [lui Abrahám] la terebinții din Mamré pe când el ședea la intrarea în cort, în timpul arșiței zilei.
1 Apoi Domnul S-a arătat iarăși lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când ședea el în ușa cortului său.
2 Și-a ridicat ochii, a privit și, iată, trei bărbați stăteau în picioare aproape de el. I-a văzut și a alergat de la intrarea în cort ca să-i întâmpine și s-a prosternat până la pământ
2 Atunci ridicându-și ochii săi, a privit și iată trei Oameni stăteau înaintea lui; și cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor și s-a închinat până la pământ.
3 și a zis: „Doamne, dacă am aflat har în ochii tăi, nu trece pe lângă slujitorul tău!
3 Apoi a zis: „Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău!
4 Să se aducă puțină apă! Vă veți putea spăla picioarele și să vă întindeți sub copac.
4 Se va aduce apă să Vă spălați picioarele și să Vă odihniți sub acest copac.
5 Eu voi lua o bucată de pâine ca să vă întăriți, apoi veți trece mai departe, de vreme ce ați trecut pe la slujitorul vostru”. Ei i-au zis: „Fă așa cum ai spus!”.
5 Și voi aduce pâine și veți mânca, apoi Vă veți duce în drumul Vostru, întrucât treceți pe la robul Vostru!” Zis-au Aceia: „Fă, precum ai zis!”
6 Abrahám s-a dus în grabă la Sára, în cort, și i-a zis: „Ia repede trei măsuri din făina aleasă, frământă și fă turte!”.
6 După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra și i-a zis: „Frământă degrabă trei măsuri de făină bună și fă azime!”
7 Abrahám a alergat la cireadă, a luat un vițel fraged și bun și l-a dat slujitorului care s-a grăbit să-l pregătească.
7 Apoi Avraam a dat fuga la cireadă, a luat un vițel tânăr și gras și l-a dat slugii, care l-a gătit degrabă.
8 A luat unt, lapte și vițelul pe care îl pregătise și le-a pus înaintea lor, iar ei au mâncat în timp ce el stătea lângă ei sub copac.
8 Și a luat Avraam unt, lapte și vițelul cel gătit și le-a pus înaintea Lor și pe când Ei mâncau a stat și el alături de Ei sub copac.
9 Ei l-au întrebat: „Unde este Sára, soția ta?”. El le-a răspuns: „Iat-o în cort!”.
9 Și l-au întrebat Oamenii aceia: – Unde este Sarra, femeia ta?” Iar el, răspunzând, a zis: „Iată, în cort!”
10 Și a spus: „Mă voi întoarce la tine la anul pe vremea aceasta și atunci Sára, soția ta, va avea un fiu”. Sára asculta la intrarea în cort, fiind în spatele lui.
10 Zis-a Unul: „Iată, la anul pe vremea asta am să vin iar pe la tine și Sarra, femeia ta, va avea un fiu”. Iar Sarra a auzit din ușa cortului, de la spatele lui.
11 Abrahám și Sára erau bătrâni, ajunși [înaintați] în zile, iar Sárei îi încetase rânduiala femeilor.
11 Avraam și Sarra însă erau bătrâni, înaintați în vârstă, și Sarra nu mai era în stare să zămislească.
12 Sára a râs în sine, zicându-și: „Acum că m-am trecut, voi mai avea plăcere? Și stăpânul meu este bătrân”.
12 Și a râs Sarra în sine și și-a zis: „Să mai am eu oare această mângâiere acum, când am îmbătrânit și când e bătrân și stăpânul meu?”
13 Domnul i-a zis lui Abrahám: „Pentru ce a râs Sára, zicând: «Oare voi naște cu adevărat, așa bătrână cum sunt?».
13 Atunci a zis Domnul către Avraam: „Pentru ce a râs Sarra în sine și a zis: „Oare cu adevărat voi naște, bătrână cum sunt?”
14 Oare este vreun lucru prea minunat pentru Domnul? La timpul hotărât, [la anul] pe vremea aceasta, mă voi întoarce la tine și Sára va avea un fiu”.
14 Este oare ceva cu neputință la Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta am să vin pe la tine și Sarra va avea un fiu!”
15 Sára a tăgăduit, zicând: „N-am râs”. Căci îi era frică. Dar acela a zis: „Ba ai râs!”.
15 Iar Sarra a tăgăduit, zicând: „N-am râs”, căci se înspăimântase. Acela însă i-a zis: „Ba, ai râs!”
16 Bărbații s-au ridicat de acolo și au privit spre Sodóma, iar Abrahám a mers cu ei ca să le dea drumul.
16 Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo și S-au îndreptat spre Sodoma și Gomora și s-a dus și Avraam cu Ei, ca să-I petreacă.
17 Domnul a zis: „Oare îi voi ascunde lui Abrahám ceea ce am de gând să fac,
17 Domnul însă a zis: „Tăinui-voi Eu oare de Avraam, sluga Mea, ceea ce voiesc să fac?
18 ținând cont că Abrahám va deveni un neam mare și puternic și vor fi binecuvântate în el toate neamurile pământului?
18 Din Avraam cu adevărat se va ridica un popor mare și tare și printr-însul se vor binecuvânta toate neamurile pământului,
19 Eu l-am ales ca el să lase poruncă fiilor săi și casei sale de după el să păstreze calea Domnului și să facă dreptate și judecată, pentru ca Domnul să ducă la îndeplinire ceea ce i-a spus lui Abrahám”.
19 Că l-am ales, ca să învețe pe fiii și casa sa după sine să umble în calea Domnului și să facă judecată și dreptate; pentru ca să aducă Domnul asupra lui Avraam toate câte i-a făgăduit”.
20 Domnul a zis: „Strigătul [împotriva] Sodómei și Gomórei s-a mărit și păcatul lor este foarte greu.
20 Zis-a deci Domnul: „Strigarea Sodomei și a Gomorei e mare și păcatul lor cumplit de greu.
21 De aceea voi coborî să văd dacă purtarea lor corespunde cu strigătul ei ajuns până la mine; iar de nu, voi ști [ce să fac]”.
21 Pogorî-Mă-voi deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat așa cum s-a suit până la Mine strigarea împotriva lor, iar de nu, să știu”.
22 Bărbații s-au întors de acolo și au mers spre Sodóma, în timp ce Abrahám stătea [încă] înaintea Domnului.
22 De acolo doi din Oamenii aceia, plecând, S-au îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam stătea încă înaintea Domnului.
23 Abrahám s-a apropiat și i-a zis: „Oare îl vei nimici pe cel drept împreună cu cel nelegiuit?
23 Și apropiindu-se Avraam, a zis: „Pierde-vei, oare, pe cel drept ca și pe cel păcătos, încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit?
24 Poate că se află cincizeci de drepți în cetate; oare îi vei nimici și nu vei suporta locul pentru cei cincizeci de drepți care sunt în ea?
24 Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepți: pierde-i-vei, oare, și nu vei cruța tot locul acela pentru cei cincizeci de drepți, de se vor afla în cetate?
25 Departe de tine să faci un lucru ca acesta: să-l faci pe cel drept să moară împreună cu cel nelegiuit și să fie cu cel drept cum este cu cel nelegiuit! Departe de tine! Oare judecătorul întregului pământ nu va face judecată?”.
25 Nu se poate ca Tu să faci una ca asta și să pierzi pe cel drept ca și pe cel fără de lege și să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecătorul a tot pământul va face, oare, nedreptate?”
26 Domnul i-a răspuns: „Dacă voi găsi în Sodóma, în cetate, cincizeci de drepți, voi suporta tot locul de dragul lor!”.
26 Zis-a Domnul: „De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepți, voi cruța pentru ei toată cetatea și tot locul acela”.
27 Abrahám a reluat: „Iată, am îndrăznit să vorbesc cu Domnul eu, care sunt praf și cenușă!
27 Și răspunzând Avraam, a zis: „Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu, care sunt pulbere și cenușă!
28 Poate că din cincizeci de drepți vor lipsi cinci. Vei nimici pentru cei cinci toată cetatea?”. I-a răspuns: „N-o voi nimici dacă voi găsi acolo patruzeci și cinci”.
28 Poate că lipsesc cinci din cincizeci de drepți; poate să fie numai patruzeci și cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toată cetatea?” Zis-a Domnul: „Nu o voi pierde de voi găsi acolo patruzeci și cinci de drepți”.
29 Abrahám a continuat să vorbească și a zis: „Poate că se vor găsi acolo patruzeci”. I-a răspuns: „Nu o voi face de dragul celor patruzeci”.
29 Și a adăugat Avraam să grăiască Domnului și a zis: „Dar de se vor găsi acolo numai patruzeci de drepți?” Și Domnul a zis: „Nu o voi pierde pentru cei patruzeci!”
30 A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi! Poate că se vor găsi acolo treizeci!”. A răspuns: „Nu o voi face dacă voi găsi acolo treizeci!”.
30 Și a zis iarăși Avraam: „Să nu Se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi: Dar de se vor găsi acolo numai treizeci de drepți?” Zis-a Domnul: „Nu o voi pierde de voi găsi acolo treizeci”.
31 [Abrahám] a zis: „Iată, am îndrăznit să mai vorbesc Domnului meu. Poate se vor găsi acolo douăzeci!”. A răspuns: „Nu o voi distruge de dragul celor douăzeci!”.
31 Și a zis Avraam: „Iată, mai cutez să vorbesc Stăpânului meu! Poate că se vor găsi acolo numai douăzeci de drepți”. Răspuns-a Domnul: „Nu o voi pierde pentru cei douăzeci”.
32 A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi o singură dată! Poate se vor găsi acolo zece!”. A răspuns: „Nu o voi nimici de dragul celor zece!”.
32 Și a mai zis Avraam: „Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: Dar de se vor găsi acolo numai zece drepți?” Iar Domnul i-a zis: „Pentru cei zece nu o voi pierde”.
33 Când Domnul a terminat de vorbit cu Abrahám, a plecat, iar Abrahám s-a întors acasă.
33 Și terminând Domnul de a mai grăi cu Avraam; S-a dus, iar Avraam s-a întors la locul său.
