Isáac la Gherár; promisunile făcute lui Isáac
1 În țară a fost o foamete, alta decât foametea dintâi care fusese în zilele lui Abrahám. Isáac s-a dus la Abimélec, regele filisténilor, la Gherár. 2 Domnul i s-a arătat și i-a zis: „Nu coborî în Egipt, ci stabilește-te în țara în care îți voi spune! 3 Locuiește ca străin în țara aceasta! Eu voi fi cu tine și te voi binecuvânta, căci ție și descendenței tale vă voi da toate ținuturile acestea și voi împlini jurământul pe care l-am făcut tatălui tău, Abrahám. 4 Voi înmulți descendența ta ca stelele cerului; îi voi da descendenței tale toate ținuturile acestea și vor fi binecuvântate toate neamurile pământului prin descendența ta, 5 pentru că Abrahám a ascultat de glasul meu și a păzit ce-i de păzit în poruncile mele, hotărârile mele și legile mele”. 6 Astfel, Isáac a locuit la Gherár.
7 Când oamenii locului îl întrebau cu privire la soția lui, el zicea: „Este sora mea”. Căci îi era frică să spună: „este soția mea”, [gândind]: „să nu mă ucidă oamenii locului din pricina Rebécăi, căci este frumoasă la chip”. 8 După ce petrecuseră acolo mai multe zile, Abimélec, regele filisténilor, [a privit] pe fereastră și a văzut și, iată, Isáac jucându-se cu Rebéca, soția sa. 9 Abimélec l-a chemat pe Isáac și i-a zis: „Cu siguranță e soția ta. Cum ai putut zice: «E sora mea?»”. Isáac i-a spus: „Am zis: «să nu cumva să mor din pricina ei»”. 10 Abimélec a zis: „De ce ne-ai făcut aceasta? Puțin a lipsit ca cineva din popor să se culce cu soția ta și ai fi adus vinovăție asupra noastră”. 11 Atunci Abimélec a poruncit întregului popor, zicând: „Cine se va atinge de omul acesta sau de soția lui va fi dat la moarte”.
Izvoarele dintre Gherár și Béer-Șéba
12 Isáac a semănat în pământul acela și a cules însutit în anul acela. Domnul l-a binecuvântat. 13 Omul a devenit mare și a tot crescut până când a ajuns foarte bogat. 14 Avea turme de oi și cirezi de vite și mulți slujitori. Filisténii îl invidiau. 15 Toate fântânile pe care le săpaseră slujitorii tatălui său în zilele tatălui său, Abrahám, au fost astupate și umplute cu pământ de filisténi. 16 Abimélec i-a zis lui Isáac: „Pleacă de la noi, căci ai devenit prea puternic pentru noi!”. 17 Isáac a plecat de acolo și și-a așezat tabăra în valea Gherár și a locuit acolo. 18 Isáac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră [slujitorii] în zilele lui Abrahám, tatăl său, și pe care le astupaseră filisténii după moartea lui Abrahám; și le-a numit cu aceleași nume cu care le numise tatăl său.
19 Slujitorii lui Isáac au săpat în vale și au găsit acolo o fântână cu apă vie. 20 Păstorii din Gherár s-au certat cu păstorii lui Isáac, zicând: „Apa este a noastră”. Și a dat fântânii numele Eséc, pentru că se certaseră cu el. 21 Apoi au săpat o altă fântână și s-au certat și pentru aceasta; de aceea a numit-o Sitná. 22 S-a mutat de acolo și a săpat o altă fântână pentru care nu s-au mai certat; și a numit-o Rehobót, „căci acum – a zis el – Domnul ne-a făcut loc larg și ne-a făcut să fim rodnici în țară”.
23 De acolo a urcat la Béer-Șéba. 24 Domnul i s-a arătat în noaptea aceea și i-a zis:
„Eu sunt Dumnezeul lui Abrahám, tatăl tău;
nu te teme, căci eu sunt cu tine;
te voi binecuvânta
și voi înmulți descendența ta,
de dragul lui Abrahám, slujitorul meu!”.
25 A zidit acolo un altar și a invocat numele Domnului și și-a fixat cortul acolo. Slujitorii lui Isáac au săpat acolo o fântână.
Alianța dintre Isáac și Abimélec
26 Abimélec a plecat din Gherár la el, cu Ahuzát, prietenul său, și cu Picól, căpetenia oștirii lui. 27 Isáac le-a zis: „Pentru ce veniți la mine, de vreme ce mă urâți și m-ați trimis de la voi?”. 28 Ei au răspuns: „Am văzut că Domnul este cu tine și am zis: «Să fie un jurământ între noi, între noi și tine, și să încheiem o alianță cu tine 29 că nu ne vei face niciun rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ți-am făcut numai bine și te-am lăsat să pleci în pace! Acum tu ești binecuvântat de Domnul»”. 30 Și a făcut un ospăț pentru ei și au mâncat și au băut.
31 S-au sculat dimineața și au jurat unul altuia. Isáac i-a lăsat să plece, iar ei s-au dus de la el în pace. 32 În acea zi au venit slujitorii lui Isáac și i-au povestit despre fântâna pe care o săpaseră și i-au zis: „Am găsit apă!”. 33 El a numit-o „Șibéea”. De aceea numele cetății este Béer-Șéba până în ziua de astăzi.
34 Când avea patruzeci de ani, Esáu le-a luat de soții pe Iudít, fiica lui Beerí, hetéul, și pe Basemát, fiica lui Elón, hetéul. 35 Ele au fost [o cauză] de amărăciune a sufletului pentru Isáac și Rebéca.
1 În țară a fost o foamete, alta decât foametea dintâi care fusese în zilele lui Abrahám. Isáac s-a dus la Abimélec, regele filisténilor, la Gherár.
2 Domnul i s-a arătat și i-a zis: „Nu coborî în Egipt, ci stabilește-te în țara în care îți voi spune!
3 Locuiește ca străin în țara aceasta! Eu voi fi cu tine și te voi binecuvânta, căci ție și descendenței tale vă voi da toate ținuturile acestea și voi împlini jurământul pe care l-am făcut tatălui tău, Abrahám.
4 Voi înmulți descendența ta ca stelele cerului; îi voi da descendenței tale toate ținuturile acestea și vor fi binecuvântate toate neamurile pământului prin descendența ta,
5 pentru că Abrahám a ascultat de glasul meu și a păzit ce-i de păzit în poruncile mele, hotărârile mele și legile mele”.
6 Astfel, Isáac a locuit la Gherár.
7 Când oamenii locului îl întrebau cu privire la soția lui, el zicea: „Este sora mea”. Căci îi era frică să spună: „este soția mea”, [gândind]: „să nu mă ucidă oamenii locului din pricina Rebécăi, căci este frumoasă la chip”.
8 După ce petrecuseră acolo mai multe zile, Abimélec, regele filisténilor, [a privit] pe fereastră și a văzut și, iată, Isáac jucându-se cu Rebéca, soția sa.
9 Abimélec l-a chemat pe Isáac și i-a zis: „Cu siguranță e soția ta. Cum ai putut zice: «E sora mea?»”. Isáac i-a spus: „Am zis: «să nu cumva să mor din pricina ei»”.
10 Abimélec a zis: „De ce ne-ai făcut aceasta? Puțin a lipsit ca cineva din popor să se culce cu soția ta și ai fi adus vinovăție asupra noastră”.
11 Atunci Abimélec a poruncit întregului popor, zicând: „Cine se va atinge de omul acesta sau de soția lui va fi dat la moarte”.
12 Isáac a semănat în pământul acela și a cules însutit în anul acela. Domnul l-a binecuvântat.
13 Omul a devenit mare și a tot crescut până când a ajuns foarte bogat.
14 Avea turme de oi și cirezi de vite și mulți slujitori. Filisténii îl invidiau.
15 Toate fântânile pe care le săpaseră slujitorii tatălui său în zilele tatălui său, Abrahám, au fost astupate și umplute cu pământ de filisténi.
16 Abimélec i-a zis lui Isáac: „Pleacă de la noi, căci ai devenit prea puternic pentru noi!”.
17 Isáac a plecat de acolo și și-a așezat tabăra în valea Gherár și a locuit acolo.
18 Isáac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră [slujitorii] în zilele lui Abrahám, tatăl său, și pe care le astupaseră filisténii după moartea lui Abrahám; și le-a numit cu aceleași nume cu care le numise tatăl său.
19 Slujitorii lui Isáac au săpat în vale și au găsit acolo o fântână cu apă vie.
20 Păstorii din Gherár s-au certat cu păstorii lui Isáac, zicând: „Apa este a noastră”. Și a dat fântânii numele Eséc, pentru că se certaseră cu el.
21 Apoi au săpat o altă fântână și s-au certat și pentru aceasta; de aceea a numit-o Sitná.
22 S-a mutat de acolo și a săpat o altă fântână pentru care nu s-au mai certat; și a numit-o Rehobót, „căci acum – a zis el – Domnul ne-a făcut loc larg și ne-a făcut să fim rodnici în țară”.
23 De acolo a urcat la Béer-Șéba.
24 Domnul i s-a arătat în noaptea aceea și i-a zis:
„Eu sunt Dumnezeul lui Abrahám, tatăl tău;
nu te teme, căci eu sunt cu tine;
te voi binecuvânta
și voi înmulți descendența ta,
de dragul lui Abrahám, slujitorul meu!”.
25 A zidit acolo un altar și a invocat numele Domnului și și-a fixat cortul acolo. Slujitorii lui Isáac au săpat acolo o fântână.
26 Abimélec a plecat din Gherár la el, cu Ahuzát, prietenul său, și cu Picól, căpetenia oștirii lui.
27 Isáac le-a zis: „Pentru ce veniți la mine, de vreme ce mă urâți și m-ați trimis de la voi?”.
28 Ei au răspuns: „Am văzut că Domnul este cu tine și am zis: «Să fie un jurământ între noi, între noi și tine, și să încheiem o alianță cu tine
29 că nu ne vei face niciun rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ți-am făcut numai bine și te-am lăsat să pleci în pace! Acum tu ești binecuvântat de Domnul»”.
30 Și a făcut un ospăț pentru ei și au mâncat și au băut.
31 S-au sculat dimineața și au jurat unul altuia. Isáac i-a lăsat să plece, iar ei s-au dus de la el în pace.
32 În acea zi au venit slujitorii lui Isáac și i-au povestit despre fântâna pe care o săpaseră și i-au zis: „Am găsit apă!”.
33 El a numit-o „Șibéea”. De aceea numele cetății este Béer-Șéba până în ziua de astăzi.
34 Când avea patruzeci de ani, Esáu le-a luat de soții pe Iudít, fiica lui Beerí, hetéul, și pe Basemát, fiica lui Elón, hetéul.
35 Ele au fost [o cauză] de amărăciune a sufletului pentru Isáac și Rebéca.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 În țară a fost o foamete, alta decât foametea dintâi care fusese în zilele lui Abrahám. Isáac s-a dus la Abimélec, regele filisténilor, la Gherár.
1 Și a fost o foamete în țară, afară de foametea cea dintâi, care se întâmplase în zilele lui Avraam. Atunci s-a dus Isaac în Gherara, la Abimelec, regele Filistenilor.
2 Domnul i s-a arătat și i-a zis: „Nu coborî în Egipt, ci stabilește-te în țara în care îți voi spune!
2 Atunci Domnul i S-a arătat și i-a zis: „Să nu te duci în Egipt, ci să locuiești în țară, unde-ți voi zice Eu.
3 Locuiește ca străin în țara aceasta! Eu voi fi cu tine și te voi binecuvânta, căci ție și descendenței tale vă voi da toate ținuturile acestea și voi împlini jurământul pe care l-am făcut tatălui tău, Abrahám.
3 Locuiește în țara aceasta și Eu voi fi cu tine și te voi binecuvânta, că ție și urmașilor tăi voi da toate ținuturile acestea și-Mi voi împlini jurământul cu care M-am jurat lui Avraam, tatăl tău.
4 Voi înmulți descendența ta ca stelele cerului; îi voi da descendenței tale toate ținuturile acestea și vor fi binecuvântate toate neamurile pământului prin descendența ta,
4 Voi înmulți pe urmașii tăi ca stelele cerului și voi da urmașilor tăi toate ținuturile acestea; și se vor binecuvânta întru urmașii tăi toate popoarele pământului,
5 pentru că Abrahám a ascultat de glasul meu și a păzit ce-i de păzit în poruncile mele, hotărârile mele și legile mele”.
5 Pentru că Avraam, tatăl tău, a ascultat cuvântul Meu și a păzit poruncile Mele, povețele Mele, îndreptările Mele și legile Mele!”
6 Astfel, Isáac a locuit la Gherár.
6 De aceea s-a așezat Isaac în Gherara.
7 Când oamenii locului îl întrebau cu privire la soția lui, el zicea: „Este sora mea”. Căci îi era frică să spună: „este soția mea”, [gândind]: „să nu mă ucidă oamenii locului din pricina Rebécăi, căci este frumoasă la chip”.
7 Iar locuitorii ținutului aceluia l-au întrebat despre Rebeca, femeia sa, cine e și el a zis: „Aceasta este sora mea!”, căci s-a temut să zică: „E femeia mea!”, ca nu cumva să-l omoare oamenii locului aceluia din pricina Rebecăi, pentru că era frumoasă la chip.
8 După ce petrecuseră acolo mai multe zile, Abimélec, regele filisténilor, [a privit] pe fereastră și a văzut și, iată, Isáac jucându-se cu Rebéca, soția sa.
8 Dar după ce a trăit el acolo multă vreme, s-a întâmplat că Abimelec, regele Filistenilor, să se uite pe fereastră și să vadă pe Isaac jucându-se cu Rebeca, femeia sa.
9 Abimélec l-a chemat pe Isáac și i-a zis: „Cu siguranță e soția ta. Cum ai putut zice: «E sora mea?»”. Isáac i-a spus: „Am zis: «să nu cumva să mor din pricina ei»”.
9 Atunci a chemat Abimelec pe Isaac și i-a zis: „Adevărat e că-i femeia ta? De ce dar ai zis: „Aceasta-i sora mea?” Și Isaac a răspuns: „Pentru că mă temeam să nu fiu omorât din pricina ei”.
10 Abimélec a zis: „De ce ne-ai făcut aceasta? Puțin a lipsit ca cineva din popor să se culce cu soția ta și ai fi adus vinovăție asupra noastră”.
10 Zisu-i-a Abimelec: „Pentru ce ne-ai făcut aceasta? Puțin a lipsit ca cineva din neamul meu să se fi culcat cu femeia ta și ne-ai fi făcut să săvârșim păcat”.
11 Atunci Abimélec a poruncit întregului popor, zicând: „Cine se va atinge de omul acesta sau de soția lui va fi dat la moarte”.
11 Apoi a dat Abimelec poruncă la tot poporul său, zicând: „Tot cel ce se va atinge de omul acesta și de femeia lui va fi vinovat morții”.
12 Isáac a semănat în pământul acela și a cules însutit în anul acela. Domnul l-a binecuvântat.
12 Și a semănat Isaac în pământul acela și a cules anul acela rod însutit. Domnul l-a binecuvântat,
13 Omul a devenit mare și a tot crescut până când a ajuns foarte bogat.
13 Și omul acela a ajuns bogat și a sporit tot mai mult, până ce a ajuns bogat foarte.
14 Avea turme de oi și cirezi de vite și mulți slujitori. Filisténii îl invidiau.
14 Avea turme de oi, cirezi de vite și ogoare multe, încât îl pizmuiau Filistenii.
15 Toate fântânile pe care le săpaseră slujitorii tatălui său în zilele tatălui său, Abrahám, au fost astupate și umplute cu pământ de filisténi.
15 Toate fântânile, pe care le săpaseră robii tatălui său, în zilele lui Avraam, tatăl său, Filistenii le-au stricat și le-au umplut cu pământ.
16 Abimélec i-a zis lui Isáac: „Pleacă de la noi, căci ai devenit prea puternic pentru noi!”.
16 Atunci a zis Abimelec către Isaac: „Du-te de la noi, că te-ai făcut mult mai tare decât noi!”
17 Isáac a plecat de acolo și și-a așezat tabăra în valea Gherár și a locuit acolo.
17 Și s-a dus Isaac de acolo și, tăbărând în valea Gherara, a locuit acolo.
18 Isáac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră [slujitorii] în zilele lui Abrahám, tatăl său, și pe care le astupaseră filisténii după moartea lui Abrahám; și le-a numit cu aceleași nume cu care le numise tatăl său.
18 Apoi a săpat Isaac din nou fântânile de apă, pe care le săpaseră robii lui Avraam, tatăl său, și pe care le astupaseră Filistenii după moartea lui Avraam, tatăl său, și le-a numit cu aceleași nume, cu care le numise Avraam, tatăl său.
19 Slujitorii lui Isáac au săpat în vale și au găsit acolo o fântână cu apă vie.
19 După aceea au mai săpat slugile lui Isaac și în valea Gherara și au aflat acolo izvor de apă bună de băut.
20 Păstorii din Gherár s-au certat cu păstorii lui Isáac, zicând: „Apa este a noastră”. Și a dat fântânii numele Eséc, pentru că se certaseră cu el.
20 Dar se certau ciobanii din Gherara cu ciobanii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră!” De aceea Isaac a pus fântânii aceleia numele Esec, din pricină că se sfădiseră pentru ea.
21 Apoi au săpat o altă fântână și s-au certat și pentru aceasta; de aceea a numit-o Sitná.
21 Ducându-se apoi de acolo, Isaac a săpat altă fântână și se certau și de la aceasta. De aceea Isaac i-a pus numele Sitna.
22 S-a mutat de acolo și a săpat o altă fântână pentru care nu s-au mai certat; și a numit-o Rehobót, „căci acum – a zis el – Domnul ne-a făcut loc larg și ne-a făcut să fim rodnici în țară”.
22 Apoi s-a mutat și de aici și a săpat altă fântână, pentru care nu s-au mai certat, și i-a pus numele Rehobot, căci își zicea: „Datu-ne-a astăzi Domnul loc larg și vom spori pe pământ”.
23 De acolo a urcat la Béer-Șéba.
23 De aici Isaac s-a urcat către Beer-Șeba.
24 Domnul i s-a arătat în noaptea aceea și i-a zis:
„Eu sunt Dumnezeul lui Abrahám, tatăl tău;
nu te teme, căci eu sunt cu tine;
te voi binecuvânta
și voi înmulți descendența ta,
de dragul lui Abrahám, slujitorul meu!”.
24 În noaptea aceea i S-a arătat Domnul și i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău! Nu te teme, că Eu sunt cu tine și te voi binecuvânta și voi înmulți pe urmașii tăi, pentru Avraam, sluga Mea”.
25 A zidit acolo un altar și a invocat numele Domnului și și-a fixat cortul acolo. Slujitorii lui Isáac au săpat acolo o fântână.
25 Acolo a făcut Isaac jertfelnic și a chemat numele Domnului și își întinse acolo cortul său. Și au săpat acolo slugile lui Isaac o fântână, în valea Gherarei.
26 Abimélec a plecat din Gherár la el, cu Ahuzát, prietenul său, și cu Picól, căpetenia oștirii lui.
26 Atunci au venit din Gherara la el: Abimelec și Ahuzat, care luase pe nora lui, și Ficol, căpetenia oștirii lui.
27 Isáac le-a zis: „Pentru ce veniți la mine, de vreme ce mă urâți și m-ați trimis de la voi?”.
27 Iar Isaac le-a zis: „La ce ați venit la mine, voi care mă urâți și n-ați alungat de la voi?”
28 Ei au răspuns: „Am văzut că Domnul este cu tine și am zis: «Să fie un jurământ între noi, între noi și tine, și să încheiem o alianță cu tine
28 Iar ei au zis: „Am văzut bine că Domnul este cu tine și am zis să facem cu tine jurământ și să încheiem legământ cu tine,
29 că nu ne vei face niciun rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ți-am făcut numai bine și te-am lăsat să pleci în pace! Acum tu ești binecuvântat de Domnul»”.
29 Ca tu să nu ne faci nici un rău, cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ți-am făcut bine și te-am scos de la noi cu pace; și acum ești binecuvântat de Domnul”.
30 Și a făcut un ospăț pentru ei și au mâncat și au băut.
30 Atunci Isaac le-a făcut ospăț și ei au mâncat și au băut.
31 S-au sculat dimineața și au jurat unul altuia. Isáac i-a lăsat să plece, iar ei s-au dus de la el în pace.
31 Sculându-se apoi a doua zi de dimineață, au jurat unul altuia. Și le-a dat drumul Isaac și ei s-au dus de la dânsul cu pace.
32 În acea zi au venit slujitorii lui Isáac și i-au povestit despre fântâna pe care o săpaseră și i-au zis: „Am găsit apă!”.
32 Tot în ziua aceea venind slugile lui Isaac, l-au vestit de fântâna ce o săpaseră și au zis: „Am găsit apă!”
33 El a numit-o „Șibéea”. De aceea numele cetății este Béer-Șéba până în ziua de astăzi.
33 Și a numit Isaac fântâna aceea Șibea, adică jurământ. De aceea se și numește cetatea aceea Beer-Șeba, adică fântâna jurământului, până în ziua de astăzi.
34 Când avea patruzeci de ani, Esáu le-a luat de soții pe Iudít, fiica lui Beerí, hetéul, și pe Basemát, fiica lui Elón, hetéul.
34 Iar Isav, fiind acum de patruzeci de ani, și-a luat două femei: pe Iudit, fata lui Beeri Heteul, și pe Basemata, fata lui Elon Heteul.
35 Ele au fost [o cauză] de amărăciune a sufletului pentru Isáac și Rebéca.
35 Dar ele amărau pe Isaac și pe Rebeca.
