Tobía

Orbirea lui Tobít

1 În timpul regelui Asarhadón, m-am întors acasă și mi-au fost redați Ána, soția mea, și Tobía, fiul meu. În Sărbătoarea noastră a Rusaliilor, adică Sfânta [Sărbătoare] a celor Șapte Săptămâni, mi s-a făcut un prânz bun și m-am așezat să mănânc. 2 Mi s-a pregătit masa; mi s-au pregătit multe feluri de mâncare. I-am spus lui Tobía, fiul meu: „Copile, mergi, și dacă vei găsi vreun sărac dintre frații noștri luați captivi la Niníve care își amintește din toată inima [de Domnul], adu-l să mănânce împreună cu mine! Iată, eu te voi aștepta, copile, până te vei întoarce!”. 3 Tobía s-a dus să caute pe cineva sărac dintre frații noștri. Întorcându-se, mi-a zis: „Tată!”, iar eu i-am răspuns: „Iată-mă, copile!”. Răspunzând, el a zis: „Tată, iată, unul din neamul nostru a fost omorât; zace în piață după ce tocmai l-au strangulat!”. 4 Am sărit, uitând de prânz, înainte de a fi gustat ceva din el. L-am ridicat din piață și l-am pus într-una dintre camere până la apusul soarelui, urmând să-l îngrop. 5 Întorcându-mă, m-am spălat și am consumat hrana cu tristețe, 6 amintindu-mi de cuvintele profetului Ámos, care a vorbit împotriva [cetății Bétel], spunând:
„Sărbătorile voastre se vor schimba în durere
și cântecele voastre, în bocet și plânset”.

7 Când a apus soarele, m-am dus și, săpând o groapă, l-am îngropat. 8 Vecinii mei mă luau în râs, spunând: „Tot nu se teme. A fost căutat ca să fie ucis pentru o astfel de faptă, dar a fugit. Iată, îngroapă din nou morții!”.

9 În acea noapte, m-am spălat, am venit și am adormit lângă zidul curții, iar fața mea nu era acoperită din cauza căldurii. 10 Nu știam că sus pe zid sunt păsărele. A căzut găinaț cald peste ochii mei și mi-a apărut o albeață. M-am dus la medici ca să fiu vindecat, dar cu cât mă ungeau mai mult cu medicamente, cu atât orbeau ochii mei mai mult din cauza albeții, până când am orbit de tot. Am fost orb timp de patru ani și toți frații mei sufereau cu mine. Ahicár s-a îngrijit de mine timp de doi ani, până când a plecat la Elimáis.

11 În acel timp, Ána, soția mea, și-a luat de lucru treburi de femeie. 12 Ea trimitea stăpânilor, iar ei îi dădeau plata. În luna a șaptea, adică Dystrós, a scos pânza și a trimis-o stăpânilor, care i-au dat toată plata; [mai mult] i-au dat și un ied pentru masă. 13 Când a intrat la mine, iedul a început să zbiere. Eu am chemat-o și i-am spus: „De unde este iedul? Nu cumva a fost furat? Dă-l înapoi stăpânilor pentru că nu avem voie să mâncăm nimic furat!”. 14 Ea mi-a zis: „Mi-a fost dat pe lângă plată”. Dar eu nu am crezut-o și i-am spus să-l dea înapoi stăpânilor, roșind înaintea ei. Atunci ea a răspuns și mi-a zis: „Unde sunt faptele tale de milostenie și faptele tale de dreptate? Iată, se știe ce ți-au adus!”.

1 În timpul regelui Asarhadón, m-am întors acasă și mi-au fost redați Ána, soția mea, și Tobía, fiul meu. În Sărbătoarea noastră a Rusaliilor, adică Sfânta [Sărbătoare] a celor Șapte Săptămâni, mi s-a făcut un prânz bun și m-am așezat să mănânc.

2 Mi s-a pregătit masa; mi s-au pregătit multe feluri de mâncare. I-am spus lui Tobía, fiul meu: „Copile, mergi, și dacă vei găsi vreun sărac dintre frații noștri luați captivi la Niníve care își amintește din toată inima [de Domnul], adu-l să mănânce împreună cu mine! Iată, eu te voi aștepta, copile, până te vei întoarce!”.

3 Tobía s-a dus să caute pe cineva sărac dintre frații noștri. Întorcându-se, mi-a zis: „Tată!”, iar eu i-am răspuns: „Iată-mă, copile!”. Răspunzând, el a zis: „Tată, iată, unul din neamul nostru a fost omorât; zace în piață după ce tocmai l-au strangulat!”.

4 Am sărit, uitând de prânz, înainte de a fi gustat ceva din el. L-am ridicat din piață și l-am pus într-una dintre camere până la apusul soarelui, urmând să-l îngrop.

5 Întorcându-mă, m-am spălat și am consumat hrana cu tristețe,

6 amintindu-mi de cuvintele profetului Ámos, care a vorbit împotriva [cetății Bétel], spunând: „Sărbătorile voastre se vor schimba în durere și cântecele voastre, în bocet și plânset”.

7 Când a apus soarele, m-am dus și, săpând o groapă, l-am îngropat.

8 Vecinii mei mă luau în râs, spunând: „Tot nu se teme. A fost căutat ca să fie ucis pentru o astfel de faptă, dar a fugit. Iată, îngroapă din nou morții!”.

9 În acea noapte, m-am spălat, am venit și am adormit lângă zidul curții, iar fața mea nu era acoperită din cauza căldurii.

10 Nu știam că sus pe zid sunt păsărele. A căzut găinaț cald peste ochii mei și mi-a apărut o albeață. M-am dus la medici ca să fiu vindecat, dar cu cât mă ungeau mai mult cu medicamente, cu atât orbeau ochii mei mai mult din cauza albeții, până când am orbit de tot. Am fost orb timp de patru ani și toți frații mei sufereau cu mine. Ahicár s-a îngrijit de mine timp de doi ani, până când a plecat la Elimáis.

11 În acel timp, Ána, soția mea, și-a luat de lucru treburi de femeie.

12 Ea trimitea stăpânilor, iar ei îi dădeau plata. În luna a șaptea, adică Dystrós, a scos pânza și a trimis-o stăpânilor, care i-au dat toată plata; [mai mult] i-au dat și un ied pentru masă.

13 Când a intrat la mine, iedul a început să zbiere. Eu am chemat-o și i-am spus: „De unde este iedul? Nu cumva a fost furat? Dă-l înapoi stăpânilor pentru că nu avem voie să mâncăm nimic furat!”.

14 Ea mi-a zis: „Mi-a fost dat pe lângă plată”. Dar eu nu am crezut-o și i-am spus să-l dea înapoi stăpânilor, roșind înaintea ei. Atunci ea a răspuns și mi-a zis: „Unde sunt faptele tale de milostenie și faptele tale de dreptate? Iată, se știe ce ți-au adus!”.