Cartea întâi a Macabéilor

Elogiul lui Simon

1 În anul o sută șaptezeci și doi, regele Demétrios și-a adunat armatele sale și a plecat spre Média ca să caute ajutor să lupte împotriva lui Trífon. 2 Arsachés, regele Pérsiei și al Médiei, a auzit că Demétrios a intrat în teritoriile sale și a trimis una dintre căpeteniile sale să-l prindă de viu. 3 Aceasta a mers, a lovit tabăra lui Demétrios, l-a prins și l-a adus la Arsachés, care l-a pus sub pază.

4 Țara lui Iúda a fost liniștită
în toate zilele lui Simon.
El căuta bunăstarea neamului său
și le-au fost pe plac autoritatea
și gloria lui în toate zilele.
5 Și peste toată gloria lui,
a cucerit Iópe și [a făcut-o] port
și a deschis drum spre insulele mării.
6 A extins granițele neamului său
și a pus stăpânire peste regiune.
7 A adunat mulți captivi
și a stăpânit în Gazára, în Baitsúr
și în fortăreața [din Ierusalím].
A scos impuritatea din [fortăreață]
și nu era nimeni care să-i stea împotrivă.
8 [Iudeii] își cultivau pământul în pace:
pământul își dădea roadele,
iar copacii din câmpie, fructele lor.
9 Bătrânii ședeau în piețe
și discutau toți despre cele bune,
iar tinerii se îmbrăcau cu glorie
și cu haine de luptă.
10 A asigurat cetăților provizii
și le-a înzestrat cu construcții fortificate
până când renumele gloriei lui
s-a răspândit
până la marginile pământului.
11 A făcut pace în toată țara
și Israél s-a bucurat cu bucurie mare.
12 Fiecare a stat sub vița lui de vie
și sub smochinul lui
și nu era nimeni care să-i sperie.
13 Cel care lupta împotriva lor
a dispărut din țară
și regii fuseseră zdrobiți în acele zile.
14 I-a întărit pe toți cei umili
din poporul său,
a căutat [să împlinească] legea
și i-a îndepărtat
pe toți cei fărădelege și pe cei nelegiuiți.
15 A umplut de glorie sanctuarul
și a multiplicat obiectele sfinte.

Reînnoirea alianței cu Spárta și Róma

16 S-a auzit la Róma și până în Spárta că Ionatán murise și s-au întristat foarte mult. 17 Când au auzit că Simon, fratele lui, a devenit mare preot în locul lui și că a pus stăpânire peste ținut și peste cetățile care erau în el, 18 i-au scris pe tăblii de bronz ca să reînnoiască cu el prietenia și alianța pe care o stabiliseră cu Iúda și cu Ionatán, frații lui. 19 Ele au fost citite înaintea adunării din Ierusalím.

20 Aceasta este copia scrisorilor pe care le-au trimis spartanii:
„Căpeteniile spartanilor și cetatea, lui Simon, marele preot, bătrânilor, preoților și restului poporului, fraților iudei, salutare! 21 Ne-am bucurat de sosirea mesagerilor care au fost trimiși la poporul nostru ca să ne facă cunoscute gloria și cinstea voastră. 22 Am înregistrat cele spuse de ei în legătură cu planurile poporului astfel: «Numeníos, [fiul] lui Antióh, și Antipáter, [fiul] lui Iáson, mesageri ai iudeilor, au venit la noi ca să reînnoiască cu noi prietenia. 23 A fost pe placul poporului să-i primească pe [acești] bărbați cu cinste și să așeze copia cuvintelor lor în cărțile deschise poporului ca să fie spre aducere aminte pentru poporul spartanilor. Iar o copie i-am trimis-o lui Simon, marele preot»”.

24 După acestea, Simon l-a trimis pe Numeníos la Róma, ducând un mare scut de aur, de o mie de mine, ca să stabilească o alianță cu ei.

25 Când poporul a auzit aceste cuvinte, a spus: „Ce răsplată să le dăm lui Simon și fiilor săi?”. 26 Căci el a rămas statornic ca și frații lui și casa tatălui său; s-au luptat cu dușmanii lui Israél, [alungându-i] de la ei și i-au stabilit libertatea”. Au scris pe tăblii de bronz și le-au pus pe stele pe muntele Sión. 27 Aceasta este copia înscrierii:
„În [ziua] a optsprezecea a lunii Elúl, în anul o sută șaptezeci și doi, în al treilea an al lui Simon, marele preot în Asaramél, 28 în adunarea mare a preoților, a poporului, a căpeteniilor neamului și a bătrânilor țării, ne-a făcut cunoscut 29 că de multe ori au fost războaie în țară, iar Simon, fiul lui Matatía, preot dintre fiii lui Ioaríb, și frații lui și-au pus viața în pericol și s-au ridicat împotriva potrivnicilor neamului lor ca să facă stabil sanctuarul și legea și au umplut de mare glorie neamul lor. 30 Ionatán și-a adunat neamul și a devenit pentru el mare preot; apoi a fost adăugat la poporul său. 31 Dușmanii lor s-au sfătuit să pătrundă în țara lor și să-și întindă mâna împotriva sanctuarului. 32 Atunci s-a ridicat Simon și a luptat pentru neamul lui. A consumat multe bunuri pe care le avea, i-a înarmat pe bărbații armatei neamului său și le-a dat soldă. 33 A fortificat cetățile din Iudéea și din Baitsúr, care este la hotarul Iudéii unde mai înainte erau armele dușmanilor, și a așezat acolo o garnizoană de bărbați iudei. 34 A fortificat [cetatea] Iópe, care este la [malul] mării, și Gazára, cea de la hotarul cu Azót, unde mai înainte locuiau dușmanii, și a pus în ele tot ce era necesar pentru întreținerea lor. 35 Poporul a văzut credința lui Simon și gloria pe care a voit să o facă neamului său. L-au stabilit drept conducător al lor și mare preot pentru toate acestea pe care le-a făcut, pentru dreptatea și fidelitatea cu care și-a apărat neamul și pentru că a căutat în orice mod să-și înalțe poporul. 36 În zilele lui, i-a fost dat să nimicească neamurile care erau în ținuturile lor și pe cei din cetatea lui Davíd, din Ierusalím: aceștia își făcuseră o fortăreață din care ieșeau și contaminau împrejurimile sanctuarului și provocau un mare dezastru sfințeniei [sanctuarului]. 37 A așezat bărbați iudei, a fortificat-o pentru siguranța ținutului și a cetății și a înălțat zidurile Ierusalímului.

38 După acestea, regele Demétrios l-a stabilit ca mare preot. 39 L-a făcut unul dintre prietenii săi și l-a onorat cu mare glorie. 40 El a auzit că iudeii erau numiți de románi prieteni, aliați și frați și că îi primiseră pe mesagerii lui Simon cu cinste; 41 că iudeilor și preoților le era pe plac ca Simon să fie conducătorul și marele lor preot în veci, până când se va fi ridicat un profet credincios; 42 să fie peste ei strateg și să se îngrijească de sanctuar; să stabilească [responsabili] peste lucrările sale, peste ținuturi, peste arme și peste fortărețe; 43 să se îngrijească de sanctuar, să fie ascultat de toți, să fie scrise cu numele lui toate inscripțiile în țară, să se îmbrace cu purpură și cu podoabe de aur. 44 Să nu fie permis nimănui din popor sau dintre preoți să încalce vreo [hotărâre] dintre acestea sau să se împotrivească la ceea ce el a spus, să țină adunări în țară fără [îngăduința] lui, să se îmbrace în purpură și să poarte agrafă de aur. 45 Dacă cineva face ceva împotriva acestora sau le disprețuiește, să fie pedepsit. 46 Întregului popor i-a fost pe plac să i se dea lui Simon să facă în conformitate cu aceste cuvinte. 47 Simon a acceptat și i-a fost pe plac să fie mare preot, să fie strateg și etnarh al iudeilor și al preoților și să fie în fruntea tuturor”. 48 Au spus să fie pusă această inscripție pe tăblii de bronz și să le așeze în curtea sanctuarului într-un loc vizibil. 49 Iar cópii ale [tăbliilor] să fie puse în trezorerie ca să le aibă [la dispoziție] Simon și fiii lui.

1 În anul o sută șaptezeci și doi, regele Demétrios și-a adunat armatele sale și a plecat spre Média ca să caute ajutor să lupte împotriva lui Trífon.

2 Arsachés, regele Pérsiei și al Médiei, a auzit că Demétrios a intrat în teritoriile sale și a trimis una dintre căpeteniile sale să-l prindă de viu.

3 Aceasta a mers, a lovit tabăra lui Demétrios, l-a prins și l-a adus la Arsachés, care l-a pus sub pază.

4 Țara lui Iúda a fost liniștită în toate zilele lui Simon. El căuta bunăstarea neamului său și le-au fost pe plac autoritatea și gloria lui în toate zilele.

5 Și peste toată gloria lui, a cucerit Iópe și [a făcut-o] port și a deschis drum spre insulele mării.

6 A extins granițele neamului său și a pus stăpânire peste regiune.

7 A adunat mulți captivi și a stăpânit în Gazára, în Baitsúr și în fortăreața [din Ierusalím]. A scos impuritatea din [fortăreață] și nu era nimeni care să-i stea împotrivă.

8 [Iudeii] își cultivau pământul în pace: pământul își dădea roadele, iar copacii din câmpie, fructele lor.

9 Bătrânii ședeau în piețe și discutau toți despre cele bune, iar tinerii se îmbrăcau cu glorie și cu haine de luptă.

10 A asigurat cetăților provizii și le-a înzestrat cu construcții fortificate până când renumele gloriei lui s-a răspândit până la marginile pământului.

11 A făcut pace în toată țara și Israél s-a bucurat cu bucurie mare.

12 Fiecare a stat sub vița lui de vie și sub smochinul lui și nu era nimeni care să-i sperie.

13 Cel care lupta împotriva lor a dispărut din țară și regii fuseseră zdrobiți în acele zile.

14 I-a întărit pe toți cei umili din poporul său, a căutat [să împlinească] legea și i-a îndepărtat pe toți cei fărădelege și pe cei nelegiuiți.

15 A umplut de glorie sanctuarul și a multiplicat obiectele sfinte.

16 S-a auzit la Róma și până în Spárta că Ionatán murise și s-au întristat foarte mult.

17 Când au auzit că Simon, fratele lui, a devenit mare preot în locul lui și că a pus stăpânire peste ținut și peste cetățile care erau în el,

18 i-au scris pe tăblii de bronz ca să reînnoiască cu el prietenia și alianța pe care o stabiliseră cu Iúda și cu Ionatán, frații lui.

19 Ele au fost citite înaintea adunării din Ierusalím.

20 Aceasta este copia scrisorilor pe care le-au trimis spartanii: „Căpeteniile spartanilor și cetatea, lui Simon, marele preot, bătrânilor, preoților și restului poporului, fraților iudei, salutare!

21 Ne-am bucurat de sosirea mesagerilor care au fost trimiși la poporul nostru ca să ne facă cunoscute gloria și cinstea voastră.

22 Am înregistrat cele spuse de ei în legătură cu planurile poporului astfel: «Numeníos, [fiul] lui Antióh, și Antipáter, [fiul] lui Iáson, mesageri ai iudeilor, au venit la noi ca să reînnoiască cu noi prietenia.

23 A fost pe placul poporului să-i primească pe [acești] bărbați cu cinste și să așeze copia cuvintelor lor în cărțile deschise poporului ca să fie spre aducere aminte pentru poporul spartanilor. Iar o copie i-am trimis-o lui Simon, marele preot»”.

24 După acestea, Simon l-a trimis pe Numeníos la Róma, ducând un mare scut de aur, de o mie de mine, ca să stabilească o alianță cu ei.

25 Când poporul a auzit aceste cuvinte, a spus: „Ce răsplată să le dăm lui Simon și fiilor săi?”.

26 Căci el a rămas statornic ca și frații lui și casa tatălui său; s-au luptat cu dușmanii lui Israél, [alungându-i] de la ei și i-au stabilit libertatea”. Au scris pe tăblii de bronz și le-au pus pe stele pe muntele Sión.

27 Aceasta este copia înscrierii: „În [ziua] a optsprezecea a lunii Elúl, în anul o sută șaptezeci și doi, în al treilea an al lui Simon, marele preot în Asaramél,

28 în adunarea mare a preoților, a poporului, a căpeteniilor neamului și a bătrânilor țării, ne-a făcut cunoscut

29 că de multe ori au fost războaie în țară, iar Simon, fiul lui Matatía, preot dintre fiii lui Ioaríb, și frații lui și-au pus viața în pericol și s-au ridicat împotriva potrivnicilor neamului lor ca să facă stabil sanctuarul și legea și au umplut de mare glorie neamul lor.

30 Ionatán și-a adunat neamul și a devenit pentru el mare preot; apoi a fost adăugat la poporul său.

31 Dușmanii lor s-au sfătuit să pătrundă în țara lor și să-și întindă mâna împotriva sanctuarului.

32 Atunci s-a ridicat Simon și a luptat pentru neamul lui. A consumat multe bunuri pe care le avea, i-a înarmat pe bărbații armatei neamului său și le-a dat soldă.

33 A fortificat cetățile din Iudéea și din Baitsúr, care este la hotarul Iudéii unde mai înainte erau armele dușmanilor, și a așezat acolo o garnizoană de bărbați iudei.

34 A fortificat [cetatea] Iópe, care este la [malul] mării, și Gazára, cea de la hotarul cu Azót, unde mai înainte locuiau dușmanii, și a pus în ele tot ce era necesar pentru întreținerea lor.

35 Poporul a văzut credința lui Simon și gloria pe care a voit să o facă neamului său. L-au stabilit drept conducător al lor și mare preot pentru toate acestea pe care le-a făcut, pentru dreptatea și fidelitatea cu care și-a apărat neamul și pentru că a căutat în orice mod să-și înalțe poporul.

36 În zilele lui, i-a fost dat să nimicească neamurile care erau în ținuturile lor și pe cei din cetatea lui Davíd, din Ierusalím: aceștia își făcuseră o fortăreață din care ieșeau și contaminau împrejurimile sanctuarului și provocau un mare dezastru sfințeniei [sanctuarului].

37 A așezat bărbați iudei, a fortificat-o pentru siguranța ținutului și a cetății și a înălțat zidurile Ierusalímului.

38 După acestea, regele Demétrios l-a stabilit ca mare preot.

39 L-a făcut unul dintre prietenii săi și l-a onorat cu mare glorie.

40 El a auzit că iudeii erau numiți de románi prieteni, aliați și frați și că îi primiseră pe mesagerii lui Simon cu cinste;

41 că iudeilor și preoților le era pe plac ca Simon să fie conducătorul și marele lor preot în veci, până când se va fi ridicat un profet credincios;

42 să fie peste ei strateg și să se îngrijească de sanctuar; să stabilească [responsabili] peste lucrările sale, peste ținuturi, peste arme și peste fortărețe;

43 să se îngrijească de sanctuar, să fie ascultat de toți, să fie scrise cu numele lui toate inscripțiile în țară, să se îmbrace cu purpură și cu podoabe de aur.

44 Să nu fie permis nimănui din popor sau dintre preoți să încalce vreo [hotărâre] dintre acestea sau să se împotrivească la ceea ce el a spus, să țină adunări în țară fără [îngăduința] lui, să se îmbrace în purpură și să poarte agrafă de aur.

45 Dacă cineva face ceva împotriva acestora sau le disprețuiește, să fie pedepsit.

46 Întregului popor i-a fost pe plac să i se dea lui Simon să facă în conformitate cu aceste cuvinte.

47 Simon a acceptat și i-a fost pe plac să fie mare preot, să fie strateg și etnarh al iudeilor și al preoților și să fie în fruntea tuturor”.

48 Au spus să fie pusă această inscripție pe tăblii de bronz și să le așeze în curtea sanctuarului într-un loc vizibil.

49 Iar cópii ale [tăbliilor] să fie puse în trezorerie ca să le aibă [la dispoziție] Simon și fiii lui.