Cartea întâi a Macabéilor

Scrisoarea lui Antióh al VII-lea

1 Antióh, fiul regelui Demétrios, a trimis scrisori din insulele mării lui Simon, preotul și etnarhul iudeilor, și întregului neam. 2 Ele erau redactate în acest fel:
„Regele Antióh, lui Simon, marele preot și etnarh, și neamului iudeilor, salutare! 3 Câțiva [oameni] periculoși au pus stăpânire pe regatul părinților noștri, dar eu vreau să-mi recapăt domnia ca s-o refac cum era mai înainte. Am adunat o armată numeroasă și am pregătit corăbii de război. 4 Vreau să debarc în țară și să-i alung pe cei care au nimicit țara noastră și care au pustiit multe cetăți din regatul meu. 5 Acum, confirm toate dările de care te-au scutit regii dinaintea mea și celelalte daruri de care te-au dispensat. 6 Îți permit să bați monedă proprie, bani pentru țara ta. 7 Ierusalímul și sanctuarul să fie libere și toate armele pe care le-ai pregătit, toate fortărețele pe care le-ai construit și care sunt în stăpânirea ta să fie ale tale. 8 Orice datorie către [vistieria] regală și [taxele] regale viitoare, de acum și pentru totdeauna, să fie șterse! 9 Când vom lua în stăpânire regatul nostru, te vom onora pe tine, tot neamul tău și templul cu cinste mare, în așa fel încât să fie văzută gloria voastră pe tot pământul”.

Antióh al VII-lea asediază Dóra

10 În anul o sută șaptezeci și patru a ieșit Antióh spre ținutul părinților săi, a adunat la sine toate armatele, încât puțini au rămas cu Trífon. 11 Antióh l-a urmărit, dar [Trífon], fugind, a venit la Dóra, care este lângă mare. 12 Știa că aveau să vină asupra lui relele și că l-au părăsit armatele. 13 Antióh și-a fixat tabăra la Dóra și avea cu el douăsprezece mii de bărbați războinici și opt mii de călăreți. 14 A încercuit cetatea, iar corăbiile de pe mare s-au adunat și au asediat cetatea de pe pământ și de pe mare și nu permiteau nimănui să iasă sau să intre.

Delegația de la Róma se întoarce în Iudéea

15 Numénios și cei care erau cu el au venit de la Róma având scrisori pentru regi și pentru ținuturi. În ele erau scrise acestea:

16 „Lúcius, consulul románilor, regelui Ptoleméu, salutare! 17 Mesagerii iudeilor au venit la noi ca prieteni și aliați trimiși de Simon, marele preot, și de poporul iudeilor ca să reînnoiască prietenia și alianța de la început. 18 Au adus un scut de aur de o mie de mine. 19 Avem plăcerea să scriem regilor și ținuturilor ca să nu le provoace rele, să nu lupte împotriva lor, a cetăților și a ținuturilor lor și să nu se alieze cu cei care luptă împotriva lor. 20 Ne-a făcut plăcere să primim de la ei scutul. 21 Dacă cei periculoși fug din ținutul lor la voi, predați-i lui Simon, marele preot, ca să-i pedepsească după legea lor!

22 Aceste lucruri au fost scrise și regelui Demétrios, lui Atálus, lui Ariarátes și lui Arsachés 23 și tuturor ținuturilor: Sampsamés, Spárta, Délos, Mindós, Sichión, Caría, Sámos, Pamfília, Lícia, Halicárnas, Ródos, Fasélis, Cos, Síde, Arádos, Gortína, Cnídos, Cípru și Ciréne. 24 O copie a acestora am scris-o și lui Simon, marele preot”.

Antióh al VII-lea asediază Dóra

25 Regele Antióh și-a fixat tabăra la Dóra în a doua [zi]. Trimitea mereu grupe construind mașinării de război împotriva ei. L-a închis pe Trífon așa încât [nimeni] nu putea să iasă sau să intre. 26 Simon a trimis la el două mii de bărbați aleși ca să se alieze cu el, împreună cu argint, aur și multe obiecte. 27 Însă [Antióh] nu a vrut să le primească; din contră, a încălcat toate câte le stabilise pentru el înainte și s-a înstrăinat de el. 28 L-a trimis la el pe Atenóbius, unul dintre prietenii săi, ca să stea de vorbă cu el, zicând: „Voi stăpâniți Iópe, Gazára și fortăreața din Ierusalím, cetăți ale regatului meu. 29 Ați pustiit teritoriile lor și ați făcut mare măcel în țară; stăpâniți multe locuri în regatul meu. 30 Acum, predați cetățile pe care le stăpâniți și tributurile locurilor pe care le aveți în stăpânire în afara hotarelor Iudéii. 31 Dacă nu, dați în locul lor cinci sute de talánți de argint, iar pentru distrugerile pe care le-ați făcut și pentru tributurile cetăților, alți cinci sute de talánți. Altfel, vom veni și vom lupta împotriva voastră”. 32 Atenóbios, prietenul regelui, a venit la Ierusalím, a văzut gloria lui Simon, încăperea cu [obiectele] de aur și de argint și mulțimea de slujitori. A rămas uluit și i-a adus la cunoștință cuvintele regelui. 33 Simon a răspuns și i-a zis: „Noi nu am luat pământ străin și nu am pus stăpânire pe [proprietățile] străinilor, ci pe moștenirea părinților noștri pe care au stăpânit-o pentru un timp, în mod nedrept, dușmanii noștri. 34 Având un moment favorabil, am luat înapoi moștenirea părinților noștri. 35 Cât despre Iópe și Gazára, pe care le ceri, au provocat poporului și țării noastre un mare dezastru. Pentru acestea îți dăm o sută de talánți”. 36 [Atenóbius] nu i-a răspuns nimic, s-a întors mâniat la rege și i-a făcut cunoscute aceste cuvinte, gloria lui Simon și toate câte le-a văzut. Iar regele s-a umplut de mare mânie.

Cendebéu atacă Iudéea

37 Trífon s-a îmbarcat într-o corabie și a fugit la Ortosía. 38 Regele l-a stabilit pe Cendebéu ca prim strateg al coastei mării și i-a dat armate de pedestrași și de călăreți. 39 I-a poruncit să-și fixeze tabăra înaintea Iudeii; i-a poruncit să reconstruiască [cetatea] Cédron, să fortifice porțile, ca să lupte împotriva poporului. 40 Cendebéu s-a dus la Iámnia și a început să hărțuiască poporul ca să pătrundă în Iudéea, să ia poporul în captivitate și să-l ucidă. 41 A reconstruit [cetatea] Cédron și a așezat acolo cavaleria și armata ca să iasă să străbată drumurile Iudeii, după cum îi poruncise regele.

1 Antióh, fiul regelui Demétrios, a trimis scrisori din insulele mării lui Simon, preotul și etnarhul iudeilor, și întregului neam.

2 Ele erau redactate în acest fel: „Regele Antióh, lui Simon, marele preot și etnarh, și neamului iudeilor, salutare!

3 Câțiva [oameni] periculoși au pus stăpânire pe regatul părinților noștri, dar eu vreau să-mi recapăt domnia ca s-o refac cum era mai înainte. Am adunat o armată numeroasă și am pregătit corăbii de război.

4 Vreau să debarc în țară și să-i alung pe cei care au nimicit țara noastră și care au pustiit multe cetăți din regatul meu.

5 Acum, confirm toate dările de care te-au scutit regii dinaintea mea și celelalte daruri de care te-au dispensat.

6 Îți permit să bați monedă proprie, bani pentru țara ta.

7 Ierusalímul și sanctuarul să fie libere și toate armele pe care le-ai pregătit, toate fortărețele pe care le-ai construit și care sunt în stăpânirea ta să fie ale tale.

8 Orice datorie către [vistieria] regală și [taxele] regale viitoare, de acum și pentru totdeauna, să fie șterse!

9 Când vom lua în stăpânire regatul nostru, te vom onora pe tine, tot neamul tău și templul cu cinste mare, în așa fel încât să fie văzută gloria voastră pe tot pământul”.

10 În anul o sută șaptezeci și patru a ieșit Antióh spre ținutul părinților săi, a adunat la sine toate armatele, încât puțini au rămas cu Trífon.

11 Antióh l-a urmărit, dar [Trífon], fugind, a venit la Dóra, care este lângă mare.

12 Știa că aveau să vină asupra lui relele și că l-au părăsit armatele.

13 Antióh și-a fixat tabăra la Dóra și avea cu el douăsprezece mii de bărbați războinici și opt mii de călăreți.

14 A încercuit cetatea, iar corăbiile de pe mare s-au adunat și au asediat cetatea de pe pământ și de pe mare și nu permiteau nimănui să iasă sau să intre.

15 Numénios și cei care erau cu el au venit de la Róma având scrisori pentru regi și pentru ținuturi. În ele erau scrise acestea:

16 „Lúcius, consulul románilor, regelui Ptoleméu, salutare!

17 Mesagerii iudeilor au venit la noi ca prieteni și aliați trimiși de Simon, marele preot, și de poporul iudeilor ca să reînnoiască prietenia și alianța de la început.

18 Au adus un scut de aur de o mie de mine.

19 Avem plăcerea să scriem regilor și ținuturilor ca să nu le provoace rele, să nu lupte împotriva lor, a cetăților și a ținuturilor lor și să nu se alieze cu cei care luptă împotriva lor.

20 Ne-a făcut plăcere să primim de la ei scutul.

21 Dacă cei periculoși fug din ținutul lor la voi, predați-i lui Simon, marele preot, ca să-i pedepsească după legea lor!

22 Aceste lucruri au fost scrise și regelui Demétrios, lui Atálus, lui Ariarátes și lui Arsachés

23 și tuturor ținuturilor: Sampsamés, Spárta, Délos, Mindós, Sichión, Caría, Sámos, Pamfília, Lícia, Halicárnas, Ródos, Fasélis, Cos, Síde, Arádos, Gortína, Cnídos, Cípru și Ciréne.

24 O copie a acestora am scris-o și lui Simon, marele preot”.

25 Regele Antióh și-a fixat tabăra la Dóra în a doua [zi]. Trimitea mereu grupe construind mașinării de război împotriva ei. L-a închis pe Trífon așa încât [nimeni] nu putea să iasă sau să intre.

26 Simon a trimis la el două mii de bărbați aleși ca să se alieze cu el, împreună cu argint, aur și multe obiecte.

27 Însă [Antióh] nu a vrut să le primească; din contră, a încălcat toate câte le stabilise pentru el înainte și s-a înstrăinat de el.

28 L-a trimis la el pe Atenóbius, unul dintre prietenii săi, ca să stea de vorbă cu el, zicând: „Voi stăpâniți Iópe, Gazára și fortăreața din Ierusalím, cetăți ale regatului meu.

29 Ați pustiit teritoriile lor și ați făcut mare măcel în țară; stăpâniți multe locuri în regatul meu.

30 Acum, predați cetățile pe care le stăpâniți și tributurile locurilor pe care le aveți în stăpânire în afara hotarelor Iudéii.

31 Dacă nu, dați în locul lor cinci sute de talánți de argint, iar pentru distrugerile pe care le-ați făcut și pentru tributurile cetăților, alți cinci sute de talánți. Altfel, vom veni și vom lupta împotriva voastră”.

32 Atenóbios, prietenul regelui, a venit la Ierusalím, a văzut gloria lui Simon, încăperea cu [obiectele] de aur și de argint și mulțimea de slujitori. A rămas uluit și i-a adus la cunoștință cuvintele regelui.

33 Simon a răspuns și i-a zis: „Noi nu am luat pământ străin și nu am pus stăpânire pe [proprietățile] străinilor, ci pe moștenirea părinților noștri pe care au stăpânit-o pentru un timp, în mod nedrept, dușmanii noștri.

34 Având un moment favorabil, am luat înapoi moștenirea părinților noștri.

35 Cât despre Iópe și Gazára, pe care le ceri, au provocat poporului și țării noastre un mare dezastru. Pentru acestea îți dăm o sută de talánți”.

36 [Atenóbius] nu i-a răspuns nimic, s-a întors mâniat la rege și i-a făcut cunoscute aceste cuvinte, gloria lui Simon și toate câte le-a văzut. Iar regele s-a umplut de mare mânie.

37 Trífon s-a îmbarcat într-o corabie și a fugit la Ortosía.

38 Regele l-a stabilit pe Cendebéu ca prim strateg al coastei mării și i-a dat armate de pedestrași și de călăreți.

39 I-a poruncit să-și fixeze tabăra înaintea Iudeii; i-a poruncit să reconstruiască [cetatea] Cédron, să fortifice porțile, ca să lupte împotriva poporului.

40 Cendebéu s-a dus la Iámnia și a început să hărțuiască poporul ca să pătrundă în Iudéea, să ia poporul în captivitate și să-l ucidă.

41 A reconstruit [cetatea] Cédron și a așezat acolo cavaleria și armata ca să iasă să străbată drumurile Iudeii, după cum îi poruncise regele.