Cartea întâi a Macabéilor

III. Iúda Macabéul, conducătorul iudeilor (166 – 160 î.C.)

Elogiul lui Iúda Macabéul

1 S-a ridicat Iúda, cel numit Macabéul, fiul său, în locul lui. 2 L-au ajutat toți frații săi și toți cei care se alipiseră de tatăl lui și au purtat războiul lui Israél cu bucurie.
3 A extins gloria poporului său
și a îmbrăcat platoșa asemenea unui uriaș.
A luat armele de luptă
și a dus război ocrotindu-și tabăra cu sabia.
4 A fost asemenea unui leu în faptele sale
și asemenea unui pui de leu
care rage după pradă.
5 I-a urmărit pe cei nelegiuiți căutându-i
și celor care îi hărțuiau poporul,
le-a dat foc.
6 Cei nelegiuiți au dat înapoi de frica lui
și cei care săvârșeau fărădelegea
s-au înspăimântat.
Eliberarea a avut succes prin mâna lui.
7 I-a amărât pe mulți regi
dar i-a făcut bucurie lui Iacób cu faptele lui
și până în veac va fi amintirea lui
spre binecuvântare.
8 A străbătut cetățile lui Iúda
și i-a nimicit pe cei fărădelege din ele.
A întors mânia de la Israél.
9 A devenit faimos
până la marginea pământului
și i-a adunat pe cei împrăștiați.

Primul succes al lui Iúda

10 Apolóniu a adunat neamuri și o armată mare din Samaría ca să lupte împotriva lui Israél. 11 Iúda a aflat și i-a ieșit în întâmpinare. L-a lovit și l-a ucis. Au căzut mulți răniți, iar cei care au rămas au fugit. 12 A luat prada lor. Iúda a luat sabia lui Apolóniu și a luptat cu ea în toate zilele. 13 Serón, conducătorul armatei siriéne, a auzit că Iúda a strâns o mare mulțime și o adunare de credincioși împreună cu el ca să meargă la luptă. 14 Și a zis: „Îmi voi face un nume și voi fi cinstit în regat. Voi lupta cu Iúda și cu toți cei care sunt cu el și care au disprețuit cuvântul regelui!”. 15 A pornit și a ridicat cu sine o tabără puternică de nelegiuiți ca să-l ajute să facă răzbunare împotriva fiilor lui Israél. 16 S-a apropiat de urcușul Bet-Horón, iar Iúda i-a ieșit în întâmpinare cu puțini [oameni]. 17 Când au văzut tabăra venind înaintea lor, i-au spus lui Iúda: „Cum vom putea noi, care suntem puțini, să ne luptăm cu o mulțime atât de puternică, de vreme ce astăzi suntem sleiți și flămânzi?”. 18 Iúda a zis: „Este ușor ca să cadă mulți în mâinile celor puțini și nu este diferență înaintea cerului ca să mântuiască prin mulți sau prin puțini. 19 Căci nu în mulțimea armatei este victoria în luptă, ci din ceruri [vine] puterea. 20 Ei vin la noi plini de aroganță și nelegiuire ca să ne nimicească pe noi, pe femeile noastre și pe copiii noștri și să ne prade. 21 Noi vom lupta pentru sufletele noastre și pentru obiceiurile noastre. 22 El îi va zdrobi înaintea noastră. Voi nu vă temeți de ei!”. 23 Când a terminat de vorbit, s-a năpustit asupra lor pe neașteptate. Serón a fost nimicit, el și tabăra lui care era înaintea lui. 24 L-a urmărit până la coborâșul Bet-Horón. Au căzut dintre ei până la opt sute de bărbați, iar cei rămași au fugit în ținutul filisténilor. 25 Au început să se teamă de Iúda și de frații lui, iar teroarea a căzut peste neamurile de jur împrejurul lor. 26 A ajuns până la rege renumele lui și despre faptele de vitejie ale lui Iúda vorbeau neamurile.

Pregătirea lui Antióh împotriva Pérsiei și a Iudéii

27 Când a auzit regele Antióh aceste lucruri, s-a aprins de mânie și a trimis și a adunat armata din întregul său regat, o tabără foarte puternică. 28 Și-a deschis vistieria și a dat armatelor solda pe un an și le-a poruncit să fie pregătiți pentru orice necesitate. 29 A văzut că se împuțina argintul din vistierii și că impozitele țării erau mici din cauza neînțelegerii și a nenorocirii pe care le provocase în țară, anulând obiceiurile care erau din zilele de la început. 30 S-a temut că nu va mai avea nimic – cum s-a întâmplat o dată sau de două ori – pentru cheltuieli și pentru darurile pe care le dădea mai înainte cu mână largă, întrecându-i pe regii care erau mai înainte. 31 Cuprins de o foarte mare neliniște în suflet, a hotărât să meargă în Pérsia, să ia impozitele ținuturilor și să adune mult argint. 32 L-a lăsat pe Lýsias, bărbat cinstit și din neam regesc, peste treburile regelui de la fluviul Eufrát și până la hotarele Egiptului 33 și să se îngrijească de Antióh, fiul său, până când se va întoarce. 34 I-a dat jumătate din armate și elefanți. I-a dat porunci referitoare la toate cele pe care le plănuise și referitoare la locuitorii Iudéii și ai Ierusalímului, 35 să trimită împotriva lor armată, să distrugă și să nimicească puterea lui Israél și restul Ierusalímului și să șteargă amintirea lor din locul [acela]; 36 să îi așeze pe fiii străinilor în toate ținuturile lor și să le împartă pământul. 37 Regele a luat jumătate din armata care a mai rămas și a plecat din Antiohía, din cetatea stăpânirii sale, în anul o sută patruzeci și șapte. A trecut râul Eufrát și a străbătut ținuturile de sus.

Górgias și Nicanór, în Iudéea

38 Lýsias i-a ales pe Ptoleméu, [fiul] lui Doriménes, pe Nicanór și pe Górgias, bărbați puternici dintre prietenii regelui. 39 A trimis împreună cu ei patruzeci de mii de bărbați și șapte mii de cai ca să meargă în țara Iudéii și să o distrugă, după cuvântul regelui. 40 Au plecat cu toată armata lor, au venit și și-au fixat tabăra lângă Emáus, în ținutul din câmpie. 41 Negustorii din țară au auzit de numele lor, au luat foarte mult argint, aur și lanțuri și au venit în tabără ca să-i ia pe fiii lui Israél ca sclavi. Și li s-a adăugat o armată din Síria și din ținutul străinilor. 42 Iúda și frații lui au văzut că se înmulțesc relele și că armatele și-au fixat tabăra în ținuturile lor. Și au aflat de cuvintele regelui prin care poruncea să nimicească și să spulbere poporul. 43 Apoi și-au zis unul către altul: „Să ridicăm poporul nostru din ruină și să luptăm pentru poporul nostru și pentru cele sfinte!”. 44 S-a adunat comunitatea ca să fie gata de luptă, să se roage și să ceară milă și îndurare.
45 Ierusalímul era nelocuit, ca un pustiu:
nu era nimeni dintre cei născuți în el
care să intre și să iasă.
Sanctuarul era călcat în picioare
și fiii străinilor erau în fortăreață,
locuința neamurilor.
S-a ofilit bucuria lui Iacób
și au amuțit flautul și harpa.

46 S-au adunat și au venit la Masefá, în fața Ierusalímului. Căci odinioară, la Masefá, a fost un loc de rugăciune pentru Israél. 47 Au postit în ziua aceea, s-au încins cu sac, [și-au presărat] cenușă pe capetele lor și și-au sfâșiat hainele. 48 Au desfășurat Cartea Legii pentru acele lucruri pe care neamurile le caută la chipurile idolilor lor. 49 Au adus veșmintele preoțești, primele roade și zeciuielile și au adunat naziréii care-și împliniseră zilele. 50 Au strigat cu glas [puternic] către cer: „Ce să facem cu acestea și unde să le ducem? 51 Cele sfinte ale tale sunt călcate în picioare și profanate, iar preoții tăi sunt în plâns și umilință. 52 Iată, neamurile s-au adunat împotriva noastră ca să ne nimicească! Tu știi ce au plănuit împotriva noastră. 53 Cum vom putea să rezistăm în fața lor dacă tu nu ne ajuți?”. 54 Au sunat din trâmbițe și au strigat cu glas puternic.

55 După acestea, Iúda a stabilit conducători ai poporului peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zece. 56 Apoi le-a zis celor care-și construiau case, celor care se logodiseră, celor care plantaseră vii și celor care se temeau să se întoarcă acasă, potrivit legii. 57 Și-a ridicat tabăra și și-a fixat-o la sud de Emáus. 58 Apoi, Iúda le-a zis: „Pregătiți-vă și fiți puternici! Fiți gata în zori ca să luptăm împotriva acestor neamuri care s-au adunat împotriva noastră ca să ne nimicească pe noi și cele sfinte ale noastre! 59 Este mai bine pentru noi să murim în luptă decât să vedem relele poporului nostru și ale celor sfinte. 60 Și așa cum este voința în ceruri, așa să fie!”.

1 S-a ridicat Iúda, cel numit Macabéul, fiul său, în locul lui.

2 L-au ajutat toți frații săi și toți cei care se alipiseră de tatăl lui și au purtat războiul lui Israél cu bucurie.

3 A extins gloria poporului său și a îmbrăcat platoșa asemenea unui uriaș. A luat armele de luptă și a dus război ocrotindu-și tabăra cu sabia.

4 A fost asemenea unui leu în faptele sale și asemenea unui pui de leu care rage după pradă.

5 I-a urmărit pe cei nelegiuiți căutându-i și celor care îi hărțuiau poporul, le-a dat foc.

6 Cei nelegiuiți au dat înapoi de frica lui și cei care săvârșeau fărădelegea s-au înspăimântat. Eliberarea a avut succes prin mâna lui.

7 I-a amărât pe mulți regi dar i-a făcut bucurie lui Iacób cu faptele lui și până în veac va fi amintirea lui spre binecuvântare.

8 A străbătut cetățile lui Iúda și i-a nimicit pe cei fărădelege din ele. A întors mânia de la Israél.

9 A devenit faimos până la marginea pământului și i-a adunat pe cei împrăștiați.

10 Apolóniu a adunat neamuri și o armată mare din Samaría ca să lupte împotriva lui Israél.

11 Iúda a aflat și i-a ieșit în întâmpinare. L-a lovit și l-a ucis. Au căzut mulți răniți, iar cei care au rămas au fugit.

12 A luat prada lor. Iúda a luat sabia lui Apolóniu și a luptat cu ea în toate zilele.

13 Serón, conducătorul armatei siriéne, a auzit că Iúda a strâns o mare mulțime și o adunare de credincioși împreună cu el ca să meargă la luptă.

14 Și a zis: „Îmi voi face un nume și voi fi cinstit în regat. Voi lupta cu Iúda și cu toți cei care sunt cu el și care au disprețuit cuvântul regelui!”.

15 A pornit și a ridicat cu sine o tabără puternică de nelegiuiți ca să-l ajute să facă răzbunare împotriva fiilor lui Israél.

16 S-a apropiat de urcușul Bet-Horón, iar Iúda i-a ieșit în întâmpinare cu puțini [oameni].

17 Când au văzut tabăra venind înaintea lor, i-au spus lui Iúda: „Cum vom putea noi, care suntem puțini, să ne luptăm cu o mulțime atât de puternică, de vreme ce astăzi suntem sleiți și flămânzi?”.

18 Iúda a zis: „Este ușor ca să cadă mulți în mâinile celor puțini și nu este diferență înaintea cerului ca să mântuiască prin mulți sau prin puțini.

19 Căci nu în mulțimea armatei este victoria în luptă, ci din ceruri [vine] puterea.

20 Ei vin la noi plini de aroganță și nelegiuire ca să ne nimicească pe noi, pe femeile noastre și pe copiii noștri și să ne prade.

21 Noi vom lupta pentru sufletele noastre și pentru obiceiurile noastre.

22 El îi va zdrobi înaintea noastră. Voi nu vă temeți de ei!”.

23 Când a terminat de vorbit, s-a năpustit asupra lor pe neașteptate. Serón a fost nimicit, el și tabăra lui care era înaintea lui.

24 L-a urmărit până la coborâșul Bet-Horón. Au căzut dintre ei până la opt sute de bărbați, iar cei rămași au fugit în ținutul filisténilor.

25 Au început să se teamă de Iúda și de frații lui, iar teroarea a căzut peste neamurile de jur împrejurul lor.

26 A ajuns până la rege renumele lui și despre faptele de vitejie ale lui Iúda vorbeau neamurile.

27 Când a auzit regele Antióh aceste lucruri, s-a aprins de mânie și a trimis și a adunat armata din întregul său regat, o tabără foarte puternică.

28 Și-a deschis vistieria și a dat armatelor solda pe un an și le-a poruncit să fie pregătiți pentru orice necesitate.

29 A văzut că se împuțina argintul din vistierii și că impozitele țării erau mici din cauza neînțelegerii și a nenorocirii pe care le provocase în țară, anulând obiceiurile care erau din zilele de la început.

30 S-a temut că nu va mai avea nimic – cum s-a întâmplat o dată sau de două ori – pentru cheltuieli și pentru darurile pe care le dădea mai înainte cu mână largă, întrecându-i pe regii care erau mai înainte.

31 Cuprins de o foarte mare neliniște în suflet, a hotărât să meargă în Pérsia, să ia impozitele ținuturilor și să adune mult argint.

32 L-a lăsat pe Lýsias, bărbat cinstit și din neam regesc, peste treburile regelui de la fluviul Eufrát și până la hotarele Egiptului

33 și să se îngrijească de Antióh, fiul său, până când se va întoarce.

34 I-a dat jumătate din armate și elefanți. I-a dat porunci referitoare la toate cele pe care le plănuise și referitoare la locuitorii Iudéii și ai Ierusalímului,

35 să trimită împotriva lor armată, să distrugă și să nimicească puterea lui Israél și restul Ierusalímului și să șteargă amintirea lor din locul [acela];

36 să îi așeze pe fiii străinilor în toate ținuturile lor și să le împartă pământul.

37 Regele a luat jumătate din armata care a mai rămas și a plecat din Antiohía, din cetatea stăpânirii sale, în anul o sută patruzeci și șapte. A trecut râul Eufrát și a străbătut ținuturile de sus.

38 Lýsias i-a ales pe Ptoleméu, [fiul] lui Doriménes, pe Nicanór și pe Górgias, bărbați puternici dintre prietenii regelui.

39 A trimis împreună cu ei patruzeci de mii de bărbați și șapte mii de cai ca să meargă în țara Iudéii și să o distrugă, după cuvântul regelui.

40 Au plecat cu toată armata lor, au venit și și-au fixat tabăra lângă Emáus, în ținutul din câmpie.

41 Negustorii din țară au auzit de numele lor, au luat foarte mult argint, aur și lanțuri și au venit în tabără ca să-i ia pe fiii lui Israél ca sclavi. Și li s-a adăugat o armată din Síria și din ținutul străinilor.

42 Iúda și frații lui au văzut că se înmulțesc relele și că armatele și-au fixat tabăra în ținuturile lor. Și au aflat de cuvintele regelui prin care poruncea să nimicească și să spulbere poporul.

43 Apoi și-au zis unul către altul: „Să ridicăm poporul nostru din ruină și să luptăm pentru poporul nostru și pentru cele sfinte!”.

44 S-a adunat comunitatea ca să fie gata de luptă, să se roage și să ceară milă și îndurare.

45 Ierusalímul era nelocuit, ca un pustiu: nu era nimeni dintre cei născuți în el care să intre și să iasă. Sanctuarul era călcat în picioare și fiii străinilor erau în fortăreață, locuința neamurilor. S-a ofilit bucuria lui Iacób și au amuțit flautul și harpa.

46 S-au adunat și au venit la Masefá, în fața Ierusalímului. Căci odinioară, la Masefá, a fost un loc de rugăciune pentru Israél.

47 Au postit în ziua aceea, s-au încins cu sac, [și-au presărat] cenușă pe capetele lor și și-au sfâșiat hainele.

48 Au desfășurat Cartea Legii pentru acele lucruri pe care neamurile le caută la chipurile idolilor lor.

49 Au adus veșmintele preoțești, primele roade și zeciuielile și au adunat naziréii care-și împliniseră zilele.

50 Au strigat cu glas [puternic] către cer: „Ce să facem cu acestea și unde să le ducem?

51 Cele sfinte ale tale sunt călcate în picioare și profanate, iar preoții tăi sunt în plâns și umilință.

52 Iată, neamurile s-au adunat împotriva noastră ca să ne nimicească! Tu știi ce au plănuit împotriva noastră.

53 Cum vom putea să rezistăm în fața lor dacă tu nu ne ajuți?”.

54 Au sunat din trâmbițe și au strigat cu glas puternic.

55 După acestea, Iúda a stabilit conducători ai poporului peste o mie, peste o sută, peste cincizeci și peste zece.

56 Apoi le-a zis celor care-și construiau case, celor care se logodiseră, celor care plantaseră vii și celor care se temeau să se întoarcă acasă, potrivit legii.

57 Și-a ridicat tabăra și și-a fixat-o la sud de Emáus.

58 Apoi, Iúda le-a zis: „Pregătiți-vă și fiți puternici! Fiți gata în zori ca să luptăm împotriva acestor neamuri care s-au adunat împotriva noastră ca să ne nimicească pe noi și cele sfinte ale noastre!

59 Este mai bine pentru noi să murim în luptă decât să vedem relele poporului nostru și ale celor sfinte.

60 Și așa cum este voința în ceruri, așa să fie!”.