Cartea întâi a Macabéilor

Demétrios I devine rege

1 În anul o sută cincizeci și unu, Demétrios, [fiul] lui Seleúcus, a fugit din Róma și a urcat cu puțini oameni într-o cetate de coastă și a devenit rege acolo. 2 Când a intrat în casa regească a părinților săi, armatele i-au prins pe Antióh și pe Lýsias pentru a-i aduce la el. 3 Când a aflat de situație, a zis: „Nu-mi arătați fețele lor!”. 4 Ei i-au ucis, iar Demétrios s-a așezat pe tronul domniei sale. 5 Au venit la el oameni nelegiuiți și fără credință din Israél. Alchimós, care dorea să devină preot, era conducătorul lor. 6 Au acuzat poporul înaintea regelui, zicând: „Iúda și frații lui i-au nimicit pe toți prietenii tăi, iar pe noi ne-au alungat din țara noastră. 7 Acum, trimite oameni în care te încrezi ca să meargă și să vadă toată distrugerea pe care ne-au făcut-o nouă și țării regelui și pedepsește-i pe ei și pe toți cei care îi ajută!”.

Misiunea lui Bahídes și Alchimós în Iudéea

8 Regele l-a chemat pe Bahídes, unul dintre prietenii regelui care guverna dincolo de Râu și care era mare în regat și credincios regelui. 9 I-a trimis pe el și pe Alchimós, nelegiuitul pe care-l făcuse preot, și i-a poruncit să facă răzbunare împotriva fiilor lui Israél. 10 A plecat și a mers cu o armată numeroasă în ținutul lui Iúda. A trimis mesageri la Iúda și la frații lui cu false cuvinte de pace. 11 Însă ei nu au dat atenție cuvintelor lor, pentru că au văzut că veniseră cu armată numeroasă. 12 Totuși, un grup de scribi s-au adunat la Alchimós și Bahídes pentru a cere ceea ce este drept. 13 Primii au fost hasidéii, dintre fiii lui Israél, care le-au cerut pace. 14 Ei au zis: „A venit un preot din descendența lui Aarón cu armate și nu ne va face nedreptate”. 15 [Bahídes] le-a spus cuvinte de pace și le-a jurat: „Nu vă voi face rău nici vouă, nici prietenilor voștri!”. 16 Ei i-au crezut, dar el a capturat dintre ei șaizeci de bărbați și i-a ucis într-o singură zi, după cuvântul pe care l-a scris: 17 „Trupurile celor drepți ai tăi și sângele lor l-au vărsat în jurul Ierusalímului și nu era nimeni care să-i îngroape”. 18 Atunci a căzut asupra întregului popor teamă și groază și spuneau: „Nu este adevăr în ei și judecată! Căci și-au încălcat ceea ce au stabilit și jurământul pe care l-au făcut”.

19 Bahídes a plecat de la Ierusalím și și-a fixat tabăra la Baitzáit. A trimis și i-a capturat pe mulți dintre cei care trecuseră la el, i-a ucis pe unii din popor și [i-a aruncat] în fântâna cea mare. 20 I-a încredințat regiunea lui Alchimós și i-a lăsat o armată ca să-l ajute, iar Bahídes a plecat la rege. 21 Alchimós s-a bătut pentru [funcția de] mare preot. 22 S-au adunat la el toți cei care tulburau poporul lor, au luat în stăpânire ținutul lui Iúda și au făcut un mare măcel în Israél. 23 Iúda a văzut toate relele pe care le-a făcut Alchimós și cei care erau cu el împotriva fiilor lui Israél: erau mai multe decât ale neamurilor. 24 A ieșit în toate ținuturile Iudeii, de jur împrejur, a făcut răzbunare împotriva bărbaților care dezertaseră și i-a împiedicat să mai străbată regiunea.

Nicanór, în Iudéea

25 Când Alchimós a văzut că Iúda și cei care erau cu el s-au întărit și a înțeles că nu poate să le stea împotrivă, s-a întors la rege și i-a acuzat pe ei de nelegiuiri. 26 Regele l-a trimis pe Nicanór, una dintre căpeteniile sale de încredere și care îl ura și îl disprețuia pe Israél, și i-a poruncit să nimicească poporul. 27 Nicanór a venit la Ierusalím cu o armată numeroasă și a trimis la Iúda și la frații lui cuvinte false de pace, zicând: 28 „Să nu fie război între mine și voi! Voi veni la voi cu puțini oameni ca să vă văd fețele în pace”. 29 A venit la Iúda și s-au salutat pașnic. Însă luptătorii erau pregătiți să-l răpească pe Iúda. 30 Iúda a înțeles că venea cu înșelăciune împotriva lui, i-a fost teamă și nu a vrut să-i vadă fața. 31 Nicanór și-a dat seama că planul i-a fost descoperit și a ieșit în întâmpinarea lui Iúda ca să lupte la Cafarsaláma. 32 Au căzut dintre cei care erau cu Nicanór cam cinci sute de bărbați, iar [ceilalți] au fugit spre cetatea lui Davíd.

Amenințări împotriva templului

33 După aceste lucruri, Nicanór a urcat pe muntele Sión. Unii dintre preoți și dintre bătrânii poporului au ieșit din sanctuar ca să îl salute pașnic și să îi arate arderile de tot care erau aduse pentru rege. 34 Dar el și-a bătut joc de ei, i-a luat în râs, i-a batjocorit și le-a vorbit cu aroganță. 35 Apoi a jurat cu mânie: „Dacă nu îi predați pe Iúda și tabăra lui în mâinile mele de data aceasta, când mă voi întoarce cu pace, voi da foc acestei case”. Și a ieșit plin de mânie. 36 Preoții au intrat, au stat în fața altarului și a templului, au plâns și au spus: 37 „Tu, [Doamne], ai ales această casă pentru ca să fie invocat numele tău asupra ei și să fie casă de rugăciune și de cerere pentru poporul tău. 38 Fă răzbunare împotriva acestui om și împotriva taberei lui, ca să cadă de sabie! Amintește-ți de injuriile lor și nu-i lăsa să dăinuiască!”.

Ziua lui Nicanór la Adasá

39 Nicanór a ieșit din Ierusalím și și-a fixat tabăra la Bet-Horón. Dar i-a ieșit în întâmpinare o armată siriánă. 40 Iúda și-a fixat tabăra la Adasá cu trei mii de bărbați. Apoi, Iúda s-a rugat și a zis: 41 „Cei care erau ai regelui, când au rostit blasfémii, a ieșit îngerul tău și a lovit între ei o sută optzeci și cinci de mii. 42 La fel, zdrobește tabăra aceasta în fața noastră astăzi, ca să afle ceilalți că [Nicanór] a vorbit rău împotriva sanctuarului tău și judecă-l după răutatea lui!”.

43 Trupele s-au ciocnit în luptă în [ziua] a treisprezecea a [lunii] Adár. Tabăra lui Nicanór a fost zdrobită, iar el a căzut primul în luptă. 44 Când tabăra lui a văzut că Nicanór căzuse, aruncându-și armele, au fugit. 45 I-au urmărit cale de o zi de la Adasá până la intrarea în Gazéra și au sunat în urma lor din trâmbițe ca semn. 46 Au ieșit din toate satele Iudeii de jur împrejur și i-au înconjurat. [Dușmanii] s-au întors unii împotriva altora, au căzut de sabie toți și nu a mai rămas nimeni dintre ei. 47 Le-au luat hainele și prada. I-au tăiat lui Nicanór capul și mâna dreaptă pe care o întinsese cu aroganță, le-au dus și le-au atârnat la Ierusalím. 48 Poporul s-a bucurat foarte mult și a petrecut toată ziua aceea cu veselie mare. 49 Au stabilit să sărbătorească ziua aceea, a treisprezecea a lui Adár, în fiecare an. 50 Ținutul lui Iúda a avut liniște câteva zile.

1 În anul o sută cincizeci și unu, Demétrios, [fiul] lui Seleúcus, a fugit din Róma și a urcat cu puțini oameni într-o cetate de coastă și a devenit rege acolo.

2 Când a intrat în casa regească a părinților săi, armatele i-au prins pe Antióh și pe Lýsias pentru a-i aduce la el.

3 Când a aflat de situație, a zis: „Nu-mi arătați fețele lor!”.

4 Ei i-au ucis, iar Demétrios s-a așezat pe tronul domniei sale.

5 Au venit la el oameni nelegiuiți și fără credință din Israél. Alchimós, care dorea să devină preot, era conducătorul lor.

6 Au acuzat poporul înaintea regelui, zicând: „Iúda și frații lui i-au nimicit pe toți prietenii tăi, iar pe noi ne-au alungat din țara noastră.

7 Acum, trimite oameni în care te încrezi ca să meargă și să vadă toată distrugerea pe care ne-au făcut-o nouă și țării regelui și pedepsește-i pe ei și pe toți cei care îi ajută!”.

8 Regele l-a chemat pe Bahídes, unul dintre prietenii regelui care guverna dincolo de Râu și care era mare în regat și credincios regelui.

9 I-a trimis pe el și pe Alchimós, nelegiuitul pe care-l făcuse preot, și i-a poruncit să facă răzbunare împotriva fiilor lui Israél.

10 A plecat și a mers cu o armată numeroasă în ținutul lui Iúda. A trimis mesageri la Iúda și la frații lui cu false cuvinte de pace.

11 Însă ei nu au dat atenție cuvintelor lor, pentru că au văzut că veniseră cu armată numeroasă.

12 Totuși, un grup de scribi s-au adunat la Alchimós și Bahídes pentru a cere ceea ce este drept.

13 Primii au fost hasidéii, dintre fiii lui Israél, care le-au cerut pace.

14 Ei au zis: „A venit un preot din descendența lui Aarón cu armate și nu ne va face nedreptate”.

15 [Bahídes] le-a spus cuvinte de pace și le-a jurat: „Nu vă voi face rău nici vouă, nici prietenilor voștri!”.

16 Ei i-au crezut, dar el a capturat dintre ei șaizeci de bărbați și i-a ucis într-o singură zi, după cuvântul pe care l-a scris:

17 „Trupurile celor drepți ai tăi și sângele lor l-au vărsat în jurul Ierusalímului și nu era nimeni care să-i îngroape”.

18 Atunci a căzut asupra întregului popor teamă și groază și spuneau: „Nu este adevăr în ei și judecată! Căci și-au încălcat ceea ce au stabilit și jurământul pe care l-au făcut”.

19 Bahídes a plecat de la Ierusalím și și-a fixat tabăra la Baitzáit. A trimis și i-a capturat pe mulți dintre cei care trecuseră la el, i-a ucis pe unii din popor și [i-a aruncat] în fântâna cea mare.

20 I-a încredințat regiunea lui Alchimós și i-a lăsat o armată ca să-l ajute, iar Bahídes a plecat la rege.

21 Alchimós s-a bătut pentru [funcția de] mare preot.

22 S-au adunat la el toți cei care tulburau poporul lor, au luat în stăpânire ținutul lui Iúda și au făcut un mare măcel în Israél.

23 Iúda a văzut toate relele pe care le-a făcut Alchimós și cei care erau cu el împotriva fiilor lui Israél: erau mai multe decât ale neamurilor.

24 A ieșit în toate ținuturile Iudeii, de jur împrejur, a făcut răzbunare împotriva bărbaților care dezertaseră și i-a împiedicat să mai străbată regiunea.

25 Când Alchimós a văzut că Iúda și cei care erau cu el s-au întărit și a înțeles că nu poate să le stea împotrivă, s-a întors la rege și i-a acuzat pe ei de nelegiuiri.

26 Regele l-a trimis pe Nicanór, una dintre căpeteniile sale de încredere și care îl ura și îl disprețuia pe Israél, și i-a poruncit să nimicească poporul.

27 Nicanór a venit la Ierusalím cu o armată numeroasă și a trimis la Iúda și la frații lui cuvinte false de pace, zicând:

28 „Să nu fie război între mine și voi! Voi veni la voi cu puțini oameni ca să vă văd fețele în pace”.

29 A venit la Iúda și s-au salutat pașnic. Însă luptătorii erau pregătiți să-l răpească pe Iúda.

30 Iúda a înțeles că venea cu înșelăciune împotriva lui, i-a fost teamă și nu a vrut să-i vadă fața.

31 Nicanór și-a dat seama că planul i-a fost descoperit și a ieșit în întâmpinarea lui Iúda ca să lupte la Cafarsaláma.

32 Au căzut dintre cei care erau cu Nicanór cam cinci sute de bărbați, iar [ceilalți] au fugit spre cetatea lui Davíd.

33 După aceste lucruri, Nicanór a urcat pe muntele Sión. Unii dintre preoți și dintre bătrânii poporului au ieșit din sanctuar ca să îl salute pașnic și să îi arate arderile de tot care erau aduse pentru rege.

34 Dar el și-a bătut joc de ei, i-a luat în râs, i-a batjocorit și le-a vorbit cu aroganță.

35 Apoi a jurat cu mânie: „Dacă nu îi predați pe Iúda și tabăra lui în mâinile mele de data aceasta, când mă voi întoarce cu pace, voi da foc acestei case”. Și a ieșit plin de mânie.

36 Preoții au intrat, au stat în fața altarului și a templului, au plâns și au spus:

37 „Tu, [Doamne], ai ales această casă pentru ca să fie invocat numele tău asupra ei și să fie casă de rugăciune și de cerere pentru poporul tău.

38 Fă răzbunare împotriva acestui om și împotriva taberei lui, ca să cadă de sabie! Amintește-ți de injuriile lor și nu-i lăsa să dăinuiască!”.

39 Nicanór a ieșit din Ierusalím și și-a fixat tabăra la Bet-Horón. Dar i-a ieșit în întâmpinare o armată siriánă.

40 Iúda și-a fixat tabăra la Adasá cu trei mii de bărbați. Apoi, Iúda s-a rugat și a zis:

41 „Cei care erau ai regelui, când au rostit blasfémii, a ieșit îngerul tău și a lovit între ei o sută optzeci și cinci de mii.

42 La fel, zdrobește tabăra aceasta în fața noastră astăzi, ca să afle ceilalți că [Nicanór] a vorbit rău împotriva sanctuarului tău și judecă-l după răutatea lui!”.

43 Trupele s-au ciocnit în luptă în [ziua] a treisprezecea a [lunii] Adár. Tabăra lui Nicanór a fost zdrobită, iar el a căzut primul în luptă.

44 Când tabăra lui a văzut că Nicanór căzuse, aruncându-și armele, au fugit.

45 I-au urmărit cale de o zi de la Adasá până la intrarea în Gazéra și au sunat în urma lor din trâmbițe ca semn.

46 Au ieșit din toate satele Iudeii de jur împrejur și i-au înconjurat. [Dușmanii] s-au întors unii împotriva altora, au căzut de sabie toți și nu a mai rămas nimeni dintre ei.

47 Le-au luat hainele și prada. I-au tăiat lui Nicanór capul și mâna dreaptă pe care o întinsese cu aroganță, le-au dus și le-au atârnat la Ierusalím.

48 Poporul s-a bucurat foarte mult și a petrecut toată ziua aceea cu veselie mare.

49 Au stabilit să sărbătorească ziua aceea, a treisprezecea a lui Adár, în fiecare an.

50 Ținutul lui Iúda a avut liniște câteva zile.