De la Etám la Marea Roșie
1 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 2 „Spune-le fiilor lui Israél să se întoarcă și să-și fixeze tabăra înaintea lui Pi-Hahirót, între Migdól și mare, față în față cu Báal-Țefón: să fixați tabăra chiar în fața lui, lângă mare! 3 Faraón va zice despre fiii lui Israél: «S-au rătăcit prin țară; i-a închis pustiul». 4 Eu voi împietri inima lui Faraón și vă va urmări; voi fi glorificat în Faraón și în toată oștirea lui și vor cunoaște egipténii că eu sunt Domnul”. Și au făcut așa.
Egipténii îi urmăresc pe israelíți
5 I s-a făcut cunoscut regelui Egiptului că poporul a fugit. Atunci, inimile lui Faraón și ale slujitorilor lui s-au întors împotriva poporului și au zis: „Ce am făcut? L-am lăsat pe Israél [să plece] de la munca lui”. 6 Și-a înhămat carul și și-a luat poporul cu el. 7 A luat șase sute de care alese și toate carele Egiptului; și în toate erau căpetenii. 8 Domnul a împietrit inima lui Faraón, regele Egiptului, și el i-a urmărit pe fiii lui Israél. Și fiii lui Israél ieșiseră cu mâna ridicată. 9 Egipténii i-au urmărit; toți caii și carele lui Faraón, călăreții lui și oștirea lui i-au ajuns când își așezau tabăra lângă mare, la Pi-Hahirót, față în față cu Báal-Țefón. 10 Faraón se apropia. Fiii lui Israél și-au ridicat ochii și, iată, egipténii veneau după ei. Fiii lui Israél s-au înspăimântat tare și au strigat către Domnul. 11 Ei i-au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, că ne-ai luat să murim în pustiu? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? 12 Oare nu asta îți spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne să slujim ca sclavi egipténilor, căci este mai bine pentru noi să slujim ca sclavi egipténilor decât să murim în pustiu!»?”. 13 Moise a zis poporului: „Nu vă temeți, stați și veți vedea mântuirea Domnului pe care el o va face astăzi pentru voi; căci pe egipténii pe care-i vedeți astăzi nu-i veți mai vedea niciodată. 14 Domnul va lupta pentru voi; dar voi, stați liniștiți!”.
Trecerea mării
15 Domnul i-a zis lui Moise: „De ce strigi către mine? Spune-le fiilor lui Israél să pornească! 16 Iar tu ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna asupra mării și desparte-o; fiii lui Israél vor merge prin mijlocul mării pe uscat. 17 Iată, eu voi împietri inima egipténilor ca să meargă după ei! Și voi fi glorificat în Faraón și în toată oștirea lui, în carele lui și în călăreții lui. 18 Vor cunoaște egipténii că eu sunt Domnul când voi fi glorificat în Faraón, în carele lui și călăreții lui”. 19 Îngerul lui Dumnezeu care mergea înaintea taberei lui Israél a început să meargă în urma lor. Și coloana de nor dinaintea lor a început să stea în urma lor. 20 El a venit între tabăra egipténilor și tabăra lui Israél. Și era nor și întuneric, dar lumina noaptea. Și nu s-au apropiat unii de alții toată noaptea. 21 Moise și-a întins mâna asupra mării: Domnul a mânat marea cu un vânt puternic dinspre răsărit toată noaptea, a făcut din mare uscat și apele s-au despărțit. 22 Fiii lui Israél au intrat prin mijlocul mării pe uscat și apele erau ca un zid la dreapta și la stânga lor. 23 Egipténii i-au urmărit și au intrat după ei toți caii lui Faraón, carele lui și călăreții lui, până în mijlocul mării. 24 La straja dimineții, Domnul a privit spre tabăra egipténilor din coloana de nor și de foc și a înspăimântat tabăra egipténilor. 25 A făcut să sară roțile de la carele lor, încât înaintau cu greu. Egipténii au zis atunci: „Să fugim dinaintea lui Israél, căci Domnul luptă pentru ei împotriva egipténilor!”. 26 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna asupra mării ca apele să se întoarcă asupra egipténilor, asupra carelor lor și asupra călăreților lor!”. 27 Moise și-a întins mâna asupra mării și spre dimineață marea s-a întors la locul ei; și egipténii fugeau dinaintea ei. Domnul i-a aruncat pe egipténi în mijlocul mării. 28 Apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată oștirea lui Faraón, care intraseră după ei în mare; și n-a rămas nici măcar unul dintre ei. 29 Dar fiii lui Israél au mers pe uscat prin mijlocul mării și apele le-au fost ca un zid la dreapta și la stânga lor. 30 Domnul l-a salvat pe Israél din mâna egipténilor în ziua aceea și Israél i-a văzut pe egipténi morți pe țărmul mării. 31 Israél a văzut mâna puternică cu care lucrase Domnul împotriva egipténilor. Poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în Moise, slujitorul său.
1 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând:
2 „Spune-le fiilor lui Israél să se întoarcă și să-și fixeze tabăra înaintea lui Pi-Hahirót, între Migdól și mare, față în față cu Báal-Țefón: să fixați tabăra chiar în fața lui, lângă mare!
3 Faraón va zice despre fiii lui Israél: «S-au rătăcit prin țară; i-a închis pustiul».
4 Eu voi împietri inima lui Faraón și vă va urmări; voi fi glorificat în Faraón și în toată oștirea lui și vor cunoaște egipténii că eu sunt Domnul”. Și au făcut așa.
5 I s-a făcut cunoscut regelui Egiptului că poporul a fugit. Atunci, inimile lui Faraón și ale slujitorilor lui s-au întors împotriva poporului și au zis: „Ce am făcut? L-am lăsat pe Israél [să plece] de la munca lui”.
6 Și-a înhămat carul și și-a luat poporul cu el.
7 A luat șase sute de care alese și toate carele Egiptului; și în toate erau căpetenii.
8 Domnul a împietrit inima lui Faraón, regele Egiptului, și el i-a urmărit pe fiii lui Israél. Și fiii lui Israél ieșiseră cu mâna ridicată.
9 Egipténii i-au urmărit; toți caii și carele lui Faraón, călăreții lui și oștirea lui i-au ajuns când își așezau tabăra lângă mare, la Pi-Hahirót, față în față cu Báal-Țefón.
10 Faraón se apropia. Fiii lui Israél și-au ridicat ochii și, iată, egipténii veneau după ei. Fiii lui Israél s-au înspăimântat tare și au strigat către Domnul.
11 Ei i-au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, că ne-ai luat să murim în pustiu? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?
12 Oare nu asta îți spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne să slujim ca sclavi egipténilor, căci este mai bine pentru noi să slujim ca sclavi egipténilor decât să murim în pustiu!»?”.
13 Moise a zis poporului: „Nu vă temeți, stați și veți vedea mântuirea Domnului pe care el o va face astăzi pentru voi; căci pe egipténii pe care-i vedeți astăzi nu-i veți mai vedea niciodată.
14 Domnul va lupta pentru voi; dar voi, stați liniștiți!”.
15 Domnul i-a zis lui Moise: „De ce strigi către mine? Spune-le fiilor lui Israél să pornească!
16 Iar tu ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna asupra mării și desparte-o; fiii lui Israél vor merge prin mijlocul mării pe uscat.
17 Iată, eu voi împietri inima egipténilor ca să meargă după ei! Și voi fi glorificat în Faraón și în toată oștirea lui, în carele lui și în călăreții lui.
18 Vor cunoaște egipténii că eu sunt Domnul când voi fi glorificat în Faraón, în carele lui și călăreții lui”.
19 Îngerul lui Dumnezeu care mergea înaintea taberei lui Israél a început să meargă în urma lor. Și coloana de nor dinaintea lor a început să stea în urma lor.
20 El a venit între tabăra egipténilor și tabăra lui Israél. Și era nor și întuneric, dar lumina noaptea. Și nu s-au apropiat unii de alții toată noaptea.
21 Moise și-a întins mâna asupra mării: Domnul a mânat marea cu un vânt puternic dinspre răsărit toată noaptea, a făcut din mare uscat și apele s-au despărțit.
22 Fiii lui Israél au intrat prin mijlocul mării pe uscat și apele erau ca un zid la dreapta și la stânga lor.
23 Egipténii i-au urmărit și au intrat după ei toți caii lui Faraón, carele lui și călăreții lui, până în mijlocul mării.
24 La straja dimineții, Domnul a privit spre tabăra egipténilor din coloana de nor și de foc și a înspăimântat tabăra egipténilor.
25 A făcut să sară roțile de la carele lor, încât înaintau cu greu. Egipténii au zis atunci: „Să fugim dinaintea lui Israél, căci Domnul luptă pentru ei împotriva egipténilor!”.
26 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna asupra mării ca apele să se întoarcă asupra egipténilor, asupra carelor lor și asupra călăreților lor!”.
27 Moise și-a întins mâna asupra mării și spre dimineață marea s-a întors la locul ei; și egipténii fugeau dinaintea ei. Domnul i-a aruncat pe egipténi în mijlocul mării.
28 Apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată oștirea lui Faraón, care intraseră după ei în mare; și n-a rămas nici măcar unul dintre ei.
29 Dar fiii lui Israél au mers pe uscat prin mijlocul mării și apele le-au fost ca un zid la dreapta și la stânga lor.
30 Domnul l-a salvat pe Israél din mâna egipténilor în ziua aceea și Israél i-a văzut pe egipténi morți pe țărmul mării.
31 Israél a văzut mâna puternică cu care lucrase Domnul împotriva egipténilor. Poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în Moise, slujitorul său.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând:
1 Atunci a grăit Domnul cu Moise și a zis:
2 „Spune-le fiilor lui Israél să se întoarcă și să-și fixeze tabăra înaintea lui Pi-Hahirót, între Migdól și mare, față în față cu Báal-Țefón: să fixați tabăra chiar în fața lui, lângă mare!
2 „Spune fiilor lui Israel să se întoarcă și să-și așeze tabăra în fața Pi-Hahirotului, între Migdal și mare, în preajma lui Baal-Țefon. Acolo, în preajma lui, lângă mare, să tăbărâți.
3 Faraón va zice despre fiii lui Israél: «S-au rătăcit prin țară; i-a închis pustiul».
3 Că Faraon va zice către poporul său: Fiii aceștia ai lui Israel s-au rătăcit în pământul acesta și i-a închis pustiul.
4 Eu voi împietri inima lui Faraón și vă va urmări; voi fi glorificat în Faraón și în toată oștirea lui și vor cunoaște egipténii că eu sunt Domnul”. Și au făcut așa.
4 Iar Eu voi învârtoșa inima lui Faraon și va alerga după ei. Și-Mi voi arăta slava Mea asupra lui Faraon și asupra a toată oștirea lui; și vor cunoaște toți Egiptenii că Eu sunt Domnul!” Și au făcut așa.
5 I s-a făcut cunoscut regelui Egiptului că poporul a fugit. Atunci, inimile lui Faraón și ale slujitorilor lui s-au întors împotriva poporului și au zis: „Ce am făcut? L-am lăsat pe Israél [să plece] de la munca lui”.
5 Atunci s-a dat de știre regelui Egiptului că poporul evreu a fugit. Și s-a întors inima lui Faraon și a slujitorilor lui asupra poporului acestuia și ei au zis: „Ce am făcut noi? Cum de am lăsat pe fiii lui Israel să se ducă și să nu ne mai robească nouă?”
6 Și-a înhămat carul și și-a luat poporul cu el.
6 A înhămat deci Faraon carele sale de război și a luat poporul său cu sine:
7 A luat șase sute de care alese și toate carele Egiptului; și în toate erau căpetenii.
7 A luat cu sine șase sute de căruțe alese și toată călărimea Egiptului și căpeteniile lor.
8 Domnul a împietrit inima lui Faraón, regele Egiptului, și el i-a urmărit pe fiii lui Israél. Și fiii lui Israél ieșiseră cu mâna ridicată.
8 Iar Domnul a învârtoșat inima lui Faraon, regele Egiptului, și a slujitorilor lui, și a alergat acesta după fiii lui Israel; dar fiii lui Israel ieșiseră sub mână înaltă.
9 Egipténii i-au urmărit; toți caii și carele lui Faraón, călăreții lui și oștirea lui i-au ajuns când își așezau tabăra lângă mare, la Pi-Hahirót, față în față cu Báal-Țefón.
9 Și au alergat după ei Egiptenii cu toți caii și carele lui Faraon, cu călăreții și cu toată oștirea lui și i-au ajuns când poposiseră ei la mare, lângă Pi-Hahirot, în fața lui Baal-Țefon.
10 Faraón se apropia. Fiii lui Israél și-au ridicat ochii și, iată, egipténii veneau după ei. Fiii lui Israél s-au înspăimântat tare și au strigat către Domnul.
10 Dar când s-a apropiat Faraon și când s-au uitat fiii lui Israel înapoi și au văzut că Egiptenii vin după ei, s-au spăimântat foarte tare fiii lui Israel și au strigat către Domnul;
11 Ei i-au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, că ne-ai luat să murim în pustiu? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?
11 Și au zis către Moise: „Oare nu erau morminte în țara Egiptului, de ce ne-ai adus să murim în pustie? Ce ai făcut tu cu noi, scoțându-ne din Egipt?
12 Oare nu asta îți spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne să slujim ca sclavi egipténilor, căci este mai bine pentru noi să slujim ca sclavi egipténilor decât să murim în pustiu!»?”.
12 Nu ți-am spus noi, oare, de aceasta în Egipt, când ți-am zis: Lasă-ne să robim Egiptenilor, că e mai bine să fim robi Egiptenilor decât să murim în pustia aceasta?”
13 Moise a zis poporului: „Nu vă temeți, stați și veți vedea mântuirea Domnului pe care el o va face astăzi pentru voi; căci pe egipténii pe care-i vedeți astăzi nu-i veți mai vedea niciodată.
13 Moise însă a zis către popor: „Nu vă temeți! Stați și veți vedea minunea cea de la Domnul, pe care vă va face-o El astăzi, căci pe Egiptenii pe care îi vedeți astăzi nu-i veți mai vedea niciodată.
14 Domnul va lupta pentru voi; dar voi, stați liniștiți!”.
14 Domnul are să Se lupte pentru voi, iar voi fiți liniștiți!”
15 Domnul i-a zis lui Moise: „De ce strigi către mine? Spune-le fiilor lui Israél să pornească!
15 Atunci a zis Domnul către Moise: „Ce strigi către Mine? Spune fiilor lui Israel să pornească,
16 Iar tu ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna asupra mării și desparte-o; fiii lui Israél vor merge prin mijlocul mării pe uscat.
16 Iar tu ridică-n toiagul și-ți întinde mâna asupra mării și o desparte și vor trece fiii lui Israel prin mijlocul mării, ca pe uscat.
17 Iată, eu voi împietri inima egipténilor ca să meargă după ei! Și voi fi glorificat în Faraón și în toată oștirea lui, în carele lui și în călăreții lui.
17 Iată, Eu voi învârtoșa inima lui Faraon și a tuturor Egiptenilor, ca să meargă pe urmele lor. Și-Mi voi arăta slava Mea asupra lui Faraon și asupra a toată oștirea lui, asupra carelor lui și asupra călăreților lui.
18 Vor cunoaște egipténii că eu sunt Domnul când voi fi glorificat în Faraón, în carele lui și călăreții lui”.
18 Și vor cunoaște toți Egiptenii că Eu sunt Domnul, când Îmi voi arăta slava Mea asupra lui Faraon, asupra carelor lui și asupra călăreților lui”.
19 Îngerul lui Dumnezeu care mergea înaintea taberei lui Israél a început să meargă în urma lor. Și coloana de nor dinaintea lor a început să stea în urma lor.
19 Atunci s-a ridicat îngerul Domnului, care mergea înaintea taberei fiilor lui Israel, și s-a mutat în urma lor; și s-a ridicat stâlpul cel de nor dinaintea lor și a stat în urma lor.
20 El a venit între tabăra egipténilor și tabăra lui Israél. Și era nor și întuneric, dar lumina noaptea. Și nu s-au apropiat unii de alții toată noaptea.
20 Astfel a trecut el și a stat între tabăra Egiptenilor și tabăra fiilor lui Israel; și era negură și întuneric pentru unii, iar pentru ceilalți lumină, noaptea, și toată noaptea nu s-au apropiat unii de alții.
21 Moise și-a întins mâna asupra mării: Domnul a mânat marea cu un vânt puternic dinspre răsărit toată noaptea, a făcut din mare uscat și apele s-au despărțit.
21 Iar Moise și-a întins mâna sa asupra mării și a alungat Domnul marea toată noaptea cu vânt puternic de la răsărit și s-a făcut marea uscat, că s-au despărțit apele.
22 Fiii lui Israél au intrat prin mijlocul mării pe uscat și apele erau ca un zid la dreapta și la stânga lor.
22 Și au intrat fiii lui Israel prin mijlocul mării, mergând ca pe uscat, iar apele le erau perete, la dreapta și la stânga lor.
23 Egipténii i-au urmărit și au intrat după ei toți caii lui Faraón, carele lui și călăreții lui, până în mijlocul mării.
23 Iar Egiptenii urmărindu-i, au intrat după ei în mijlocul mării toți caii lui Faraon, carele și călăreții lui.
24 La straja dimineții, Domnul a privit spre tabăra egipténilor din coloana de nor și de foc și a înspăimântat tabăra egipténilor.
24 Dar în straja dimineții a căutat Domnul din stâlpul cel de foc și din nor spre tabăra Egiptenilor și a umplut tabăra Egiptenilor de spaimă.
25 A făcut să sară roțile de la carele lor, încât înaintau cu greu. Egipténii au zis atunci: „Să fugim dinaintea lui Israél, căci Domnul luptă pentru ei împotriva egipténilor!”.
25 Și a făcut să sară roțile de la carele lor, încât cu anevoie mergeau carele. Atunci au zis Egiptenii: „Să fugim de la fața lui Israel, că Domnul se luptă pentru ei cu Egiptenii!”
26 Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna asupra mării ca apele să se întoarcă asupra egipténilor, asupra carelor lor și asupra călăreților lor!”.
26 Iar Domnul a zis către Moise: „Întindeți mâna asupra mării, ca să se întoarcă apele asupra Egiptenilor, asupra carelor lor și asupra călăreților lor”.
27 Moise și-a întins mâna asupra mării și spre dimineață marea s-a întors la locul ei; și egipténii fugeau dinaintea ei. Domnul i-a aruncat pe egipténi în mijlocul mării.
27 Și și-a întins Moise mâna asupra mării și spre ziuă s-a întors apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau împotriva apei. Și așa a înecat Dumnezeu pe Egipteni în mijlocul mării.
28 Apele s-au întors și au acoperit carele, călăreții și toată oștirea lui Faraón, care intraseră după ei în mare; și n-a rămas nici măcar unul dintre ei.
28 Iar apele s-au tras la loc și au acoperit carele și călăreții întregii oștiri a lui Faraon, care intrase după Israeliți în mare, și nu a rămas nici unul dintre ei.
29 Dar fiii lui Israél au mers pe uscat prin mijlocul mării și apele le-au fost ca un zid la dreapta și la stânga lor.
29 Fiii lui Israel însă au trecut prin mare ca pe uscat și apa le-a fost perete la dreapta și stânga lor.
30 Domnul l-a salvat pe Israél din mâna egipténilor în ziua aceea și Israél i-a văzut pe egipténi morți pe țărmul mării.
30 Așa a izbăvit Domnul în ziua aceea pe Israeliți din mâinile Egiptenilor; și au văzut fiii lui Israel pe Egipteni morți pe malurile mării.
31 Israél a văzut mâna puternică cu care lucrase Domnul împotriva egipténilor. Poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în Moise, slujitorul său.
31 Văzut-a Israel mâna cea tare pe care a întins-o Domnul asupra Egiptenilor, și s-a temut poporul de Domnul și a crezut în Domnul și în Moise, sluga Lui.
