Reînnoirea alianței
Poruncă pentru plecare
1 Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te și pleacă de aici cu poporul pe care l-ai făcut să iasă din țara Egiptului; suie-te în țara pe care am jurat lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób, zicând: «O voi da seminției tale». 2 Voi trimite înaintea ta un înger și-i voi izgoni pe canaaneéni, amoréi, hetéi, ferezéi, hevéi și iebuséi. 3 [Mergi] în țara unde curge lapte și miere! Căci eu nu voi merge în mijlocul tău ca să nu te nimicesc pe drum, pentru că ești un popor încăpățânat”. 4 Când a auzit poporul aceste cuvinte grele, toți au plâns; și nimeni nu și-a pus hainele de sărbătoare pe el. 5 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-le fiilor lui Israél: «Voi sunteți un popor încăpățânat; numai o clipă dacă aș veni în mijlocul tău, te-aș nimici. Aruncă acum hainele de sărbătoare de pe tine și voi vedea ce-ți voi face!»”. 6 Fiii lui Israél s-au dezbrăcat de hainele de sărbătoare, începând de la muntele Hóreb.
Cortul întâlnirii
7 Moise a luat cortul și l-a întins în afara taberei, la o oarecare distanță de tabără; l-a numit cortul întâlnirii. Oricine îl căuta pe Domnul ieșea la cortul întâlnirii care era în afara taberei. 8 Când se ducea Moise la cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare stătea la ușa cortului său și urmărea cu ochii pe Moise până când intra în cort. 9 Când intra Moise în cort, un stâlp de nor se cobora și stătea la ușa cortului și [Domnul] vorbea cu Moise. 10 Tot poporul vedea stâlpul de nor stând la ușa cortului. Tot poporul se scula și se arunca cu fața la pământ, fiecare la ușa cortului său. 11 Domnul vorbea cu Moise față către față, cum vorbește un om cu aproapele lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, iar tânărul lui slujitor, Iósue, fiul lui Nun, nu ieșea din mijlocul cortului.
Rugăciunea lui Moise
12 Moise i-a zis Domnului: „Iată, tu îmi zici: «Du poporul acesta!» și nu mi-ai făcut cunoscut pe cine vei trimite cu mine. Tu ai zis: «Eu te cunosc pe nume și ai aflat har în ochii mei». 13 Acum, te rog, dacă am aflat har în ochii tăi, arată-mi căile tale; atunci te voi cunoaște și voi afla har în ochii tăi. Vezi că neamul aceasta este poporul tău!”. 14 Domnul a răspuns: „Voi merge eu însumi cu tine și îți voi da odihnă”. 15 Moise i-a zis: „Dacă nu mergi tu însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici! 16 Cum se va ști că am aflat har în ochii tăi eu și poporul tău? Oare nu când vei merge cu noi și când vom fi deosebiți, eu și poporul tău, de toate popoarele de pe fața pământului?”. 17 Domnul i-a zis lui Moise: „Voi face și lucrul acesta de care-mi vorbești, întrucât ai aflat har în ochii mei și te cunosc pe nume”.
Moise pe munte
18 Moise a zis: „Fă-mă, te rog, să văd gloria ta!”. 19 [Domnul] a spus: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată splendoarea mea și voi chema numele Domnului în fața ta. Căci mă îndur de cine vreau să mă îndur și am milă de cine vreau să am milă!”. 20 [Domnul] a zis: „Nu vei putea să vezi fața, căci nu poate omul să mă vadă și să rămână viu”. 21 Domnul a zis: „Iată un loc lângă mine; vei sta pe stâncă. 22 Când va trece gloria mea, te voi pune în crăpătura stâncii și te voi acoperi cu mâna mea până voi fi trecut. 23 Când îmi voi trage mâna la o parte, mă vei vedea din spate; însă fața mea nu se poate vedea”.
1 Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te și pleacă de aici cu poporul pe care l-ai făcut să iasă din țara Egiptului; suie-te în țara pe care am jurat lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób, zicând: «O voi da seminției tale».
2 Voi trimite înaintea ta un înger și-i voi izgoni pe canaaneéni, amoréi, hetéi, ferezéi, hevéi și iebuséi.
3 [Mergi] în țara unde curge lapte și miere! Căci eu nu voi merge în mijlocul tău ca să nu te nimicesc pe drum, pentru că ești un popor încăpățânat”.
4 Când a auzit poporul aceste cuvinte grele, toți au plâns; și nimeni nu și-a pus hainele de sărbătoare pe el.
5 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-le fiilor lui Israél: «Voi sunteți un popor încăpățânat; numai o clipă dacă aș veni în mijlocul tău, te-aș nimici. Aruncă acum hainele de sărbătoare de pe tine și voi vedea ce-ți voi face!»”.
6 Fiii lui Israél s-au dezbrăcat de hainele de sărbătoare, începând de la muntele Hóreb.
7 Moise a luat cortul și l-a întins în afara taberei, la o oarecare distanță de tabără; l-a numit cortul întâlnirii. Oricine îl căuta pe Domnul ieșea la cortul întâlnirii care era în afara taberei.
8 Când se ducea Moise la cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare stătea la ușa cortului său și urmărea cu ochii pe Moise până când intra în cort.
9 Când intra Moise în cort, un stâlp de nor se cobora și stătea la ușa cortului și [Domnul] vorbea cu Moise.
10 Tot poporul vedea stâlpul de nor stând la ușa cortului. Tot poporul se scula și se arunca cu fața la pământ, fiecare la ușa cortului său.
11 Domnul vorbea cu Moise față către față, cum vorbește un om cu aproapele lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, iar tânărul lui slujitor, Iósue, fiul lui Nun, nu ieșea din mijlocul cortului.
12 Moise i-a zis Domnului: „Iată, tu îmi zici: «Du poporul acesta!» și nu mi-ai făcut cunoscut pe cine vei trimite cu mine. Tu ai zis: «Eu te cunosc pe nume și ai aflat har în ochii mei».
13 Acum, te rog, dacă am aflat har în ochii tăi, arată-mi căile tale; atunci te voi cunoaște și voi afla har în ochii tăi. Vezi că neamul aceasta este poporul tău!”.
14 Domnul a răspuns: „Voi merge eu însumi cu tine și îți voi da odihnă”.
15 Moise i-a zis: „Dacă nu mergi tu însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici!
16 Cum se va ști că am aflat har în ochii tăi eu și poporul tău? Oare nu când vei merge cu noi și când vom fi deosebiți, eu și poporul tău, de toate popoarele de pe fața pământului?”.
17 Domnul i-a zis lui Moise: „Voi face și lucrul acesta de care-mi vorbești, întrucât ai aflat har în ochii mei și te cunosc pe nume”.
18 Moise a zis: „Fă-mă, te rog, să văd gloria ta!”.
19 [Domnul] a spus: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată splendoarea mea și voi chema numele Domnului în fața ta. Căci mă îndur de cine vreau să mă îndur și am milă de cine vreau să am milă!”.
20 [Domnul] a zis: „Nu vei putea să vezi fața, căci nu poate omul să mă vadă și să rămână viu”.
21 Domnul a zis: „Iată un loc lângă mine; vei sta pe stâncă.
22 Când va trece gloria mea, te voi pune în crăpătura stâncii și te voi acoperi cu mâna mea până voi fi trecut.
23 Când îmi voi trage mâna la o parte, mă vei vedea din spate; însă fața mea nu se poate vedea”.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Domnul i-a zis lui Moise: „Du-te și pleacă de aici cu poporul pe care l-ai făcut să iasă din țara Egiptului; suie-te în țara pe care am jurat lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób, zicând: «O voi da seminției tale».
1 Apoi a zis Domnul către Moise: „Du-te de aici tu și poporul tău, pe care l-ai scos din pământul Egiptului, și suiți-vă în pământul, pentru care M-am jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: Urmașilor voștri îl voi da.
2 Voi trimite înaintea ta un înger și-i voi izgoni pe canaaneéni, amoréi, hetéi, ferezéi, hevéi și iebuséi.
2 Eu voi trimite înaintea ta pe îngerul Meu și va izgoni pe Canaanei, pe Amorei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Hevei și pe Iebusei,
3 [Mergi] în țara unde curge lapte și miere! Căci eu nu voi merge în mijlocul tău ca să nu te nimicesc pe drum, pentru că ești un popor încăpățânat”.
3 Și te voi duce în țara unde curge lapte și miere. Dar Eu nu voi merge în mijlocul vostru, ca să nu vă pierd pe cale, pentru că sunteți popor îndărătnic!
4 Când a auzit poporul aceste cuvinte grele, toți au plâns; și nimeni nu și-a pus hainele de sărbătoare pe el.
4 Auzind însă acest cuvânt grozav, poporul a plâns cu jale și nimeni n-a mai pus pe sine podoabele sale.
5 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-le fiilor lui Israél: «Voi sunteți un popor încăpățânat; numai o clipă dacă aș veni în mijlocul tău, te-aș nimici. Aruncă acum hainele de sărbătoare de pe tine și voi vedea ce-ți voi face!»”.
5 Căci Domnul zisese lui Moise: „Spune fiilor lui Israel: Voi sunteți popor îndărătnic. De voi merge Eu în mijlocul vostru, într-o clipeală vă voi pierde. Dezbrăcați acum de pe voi hainele voastre cele frumoase și podoabele voastre și voi vedea ce voi face cu voi”.
6 Fiii lui Israél s-au dezbrăcat de hainele de sărbătoare, începând de la muntele Hóreb.
6 Atunci fiii lui Israel au dezbrăcat de pe ei podoabele lor și hainele cele frumoase când au plecat de la Muntele Horeb.
7 Moise a luat cortul și l-a întins în afara taberei, la o oarecare distanță de tabără; l-a numit cortul întâlnirii. Oricine îl căuta pe Domnul ieșea la cortul întâlnirii care era în afara taberei.
7 Iar Moise, luându-și cortul, l-a întins afară din tabără, departe de ea, și-l numi cortul adunării; și tot cel ce căuta pe Domnul venea la cortul adunării, care se afla afară din tabără.
8 Când se ducea Moise la cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare stătea la ușa cortului său și urmărea cu ochii pe Moise până când intra în cort.
8 Și când se îndrepta Moise spre cort, tot poporul se scula și sta fiecare la ușa cortului său și se uita după Moise, până ce intra el în cort.
9 Când intra Moise în cort, un stâlp de nor se cobora și stătea la ușa cortului și [Domnul] vorbea cu Moise.
9 Iar după ce intra Moise în cort, se pogora un stâlp de nor și se oprea la intrarea cortului și Domnul grăia cu Moise.
10 Tot poporul vedea stâlpul de nor stând la ușa cortului. Tot poporul se scula și se arunca cu fața la pământ, fiecare la ușa cortului său.
10 Și vedea tot poporul stâlpul cel de nor, care stătea la ușa cortului, și se scula tot poporul și se închina fiecare din ușa cortului său.
11 Domnul vorbea cu Moise față către față, cum vorbește un om cu aproapele lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, iar tânărul lui slujitor, Iósue, fiul lui Nun, nu ieșea din mijlocul cortului.
11 Domnul însă grăia cu Moise față către față, cum ar grăi cineva cu prietenul său. După aceea Moise se întorcea în tabără; iar tânărul său slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu părăsea cortul.
12 Moise i-a zis Domnului: „Iată, tu îmi zici: «Du poporul acesta!» și nu mi-ai făcut cunoscut pe cine vei trimite cu mine. Tu ai zis: «Eu te cunosc pe nume și ai aflat har în ochii mei».
12 Atunci a zis Moise către Domnul: „Iată, Tu îmi spui: Du pe poporul acesta, dar nu mi-ai descoperit pe cine ai să trimiți cu mine, deși mi-ai spus: Te cunosc pe nume și ai aflat bunăvoință înaintea ochilor Mei.
13 Acum, te rog, dacă am aflat har în ochii tăi, arată-mi căile tale; atunci te voi cunoaște și voi afla har în ochii tăi. Vezi că neamul aceasta este poporul tău!”.
13 Deci, de am aflat bunăvoință în ochii Tăi, arată-Te să Te văd, ca să cunosc și să aflu bunăvoință în ochii Tăi și că acest neam e poporul Tău”.
14 Domnul a răspuns: „Voi merge eu însumi cu tine și îți voi da odihnă”.
14 Și a zis Domnul către el: „Eu Însumi voi merge înaintea Ta și Te voi duce la odihnă!”
15 Moise i-a zis: „Dacă nu mergi tu însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici!
15 Zis-a Moise către Domnul: „Dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, atunci să nu ne scoți de aici;
16 Cum se va ști că am aflat har în ochii tăi eu și poporul tău? Oare nu când vei merge cu noi și când vom fi deosebiți, eu și poporul tău, de toate popoarele de pe fața pământului?”.
16 Căci prin ce se va cunoaște cu adevărat că eu și poporul Tău am aflat bunăvoință înaintea Ta? Au nu prin aceea ca Tu să fii însoțitorul nostru? Atunci eu și poporul Tău vom fi cei mai slăviți dintre toate popoarele de pe pământ”.
17 Domnul i-a zis lui Moise: „Voi face și lucrul acesta de care-mi vorbești, întrucât ai aflat har în ochii mei și te cunosc pe nume”.
17 Și a zis Domnul către Moise: „Voi face și ceea ce zici tu, pentru că tu ai aflat bunăvoință înaintea Mea și te cunosc pe tine mai mult decât pe toți”.
18 Moise a zis: „Fă-mă, te rog, să văd gloria ta!”.
18 Și Moise a zis: „Arată-mi slava Ta!”
19 [Domnul] a spus: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată splendoarea mea și voi chema numele Domnului în fața ta. Căci mă îndur de cine vreau să mă îndur și am milă de cine vreau să am milă!”.
19 Zis-a Domnul către Moise: „Eu voi trece pe dinaintea ta toată slava Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta și pe cel ce va fi de miluit îl voi milui și cine va fi vrednic de îndurare, de acela Mă voi îndura”.
20 [Domnul] a zis: „Nu vei putea să vezi fața, căci nu poate omul să mă vadă și să rămână viu”.
20 Apoi a adăugat: „Fața Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul fața Mea și să trăiască”.
21 Domnul a zis: „Iată un loc lângă mine; vei sta pe stâncă.
21 Și iarăși a zis Domnul: „Iată aici la Mine un loc: șezi pe stânca aceasta;
22 Când va trece gloria mea, te voi pune în crăpătura stâncii și te voi acoperi cu mâna mea până voi fi trecut.
22 Când va trece slava Mea, te voi ascunde în scobitura stâncii și voi pune mâna Mea peste tine până voi trece;
23 Când îmi voi trage mâna la o parte, mă vei vedea din spate; însă fața mea nu se poate vedea”.
23 Iar când voi ridica mâna Mea, tu vei vedea spatele Meu, iar fața Mea nu o vei vedea!”
