1 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aarón: «Întinde-ți mâna cu toiagul peste râuri, peste canale și peste bălți și fă să se urce broaștele peste țara Egiptului!»”. 2 Aarón și-a întins mâna peste apele Egiptului și s-au urcat broaștele și au acoperit țara Egiptului. 3 Dar și magii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au făcut să se urce broaște peste țara Egiptului.
4 Faraón i-a chemat pe Moise și pe Aarón și le-a zis: „Rugați-vă Domnului ca să îndepărteze broaștele de la mine și de la poporul meu; iar eu voi lăsa poporul [să plece] ca să aducă jertfă Domnului!”. 5 Moise i-a zis lui Faraón: „Hotărăște când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca să nimicească broaștele de la tine și din casele tale și să rămână numai în Fluviu!”. 6 El i-a zis: „Mâine”. [Moise] a zis: „Fie după cuvântul tău, ca să știi că nu este nimeni ca Domnul Dumnezeul nostru! 7 Broaștele se vor întoarce de la tine și din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău; numai în Fluviu vor mai rămâne”. 8 Moise și Aarón au ieșit de la Faraón. Moise a strigat către Domnul cu privire la broaștele pe care le adusese asupra lui Faraón. 9 Domnul a făcut după cuvântul lui Moise; au murit broaștele de prin case, de prin curți și de pe câmpii. 10 Și le-au adunat grămezi-grămezi și țara s-a umplut de miros urât. 11 Faraón a văzut că i s-a dat răgaz și și-a împietrit inima și n-a ascultat de ei, după cum spusese Domnul.
A treia plagă: țânțarii
12 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aarón: «Întinde-ți toiagul și lovește praful pământului și va deveni țânțari în toată țara Egiptului!»!”. 13 Așa au făcut. Aarón și-a întins mâna cu toiagul lui și a lovit praful pământului și au fost țânțari pe oameni și pe animale. Tot praful pământului a devenit țânțari în toată țara Egiptului. 14 Dar și magii au încercat să facă la fel prin vrăjitoriile lor și să aducă țânțari, dar n-au putut. Și au fost țânțari pe oameni și pe animale. 15 Magii i-au zis lui Faraón: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!”. Dar s-a împietrit inima lui Faraón și n-a ascultat de ei, după cum spusese Domnul.
A patra plagă: tăunii
16 Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineață și stai înaintea lui Faraón! Și, iată, când va ieși la apă, să-i spui: «Așa vorbește Domnul: ‹Lasă poporul meu [să plece] ca să-mi slujească! 17 Pentru că, dacă nu vei lăsa poporul meu [să plece], iată, eu voi trimite tăuni împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău și împotriva caselor tale! Și se vor umple de tăuni casele egipténilor și pământul pe care sunt ei. 18 Și în ziua aceea voi deosebi ținutul Goșén, unde stă poporul meu: acolo nu vor fi tăuni, pentru ca să cunoști că eu, Domnul, sunt în mijlocul țării. 19 Voi pune să fie deosebire între poporul meu și poporul tău. Semnul acesta va fi mâine› »”. 20 Domnul a făcut așa. Au venit o mulțime de tăuni în casa lui Faraón și în casa slujitorilor lui și în toată țara Egiptului. Și țara a fost distrusă de tăuni.
21 Faraón i-a chemat pe Moise și pe Aarón și le-a zis: „Mergeți și aduceți jertfă Dumnezeului vostru [aici] în țară!”. 22 Moise a răspuns: „Nu este stabilit să facem așa, căci am aduce Domnului Dumnezeului nostru jertfe care sunt un lucru abominábil pentru egipténi. Și dacă vom aduce sub ochii lor jertfe, care sunt un lucru abominábil pentru egipténi, nu ne vor bate ei oare cu pietre? 23 Vom merge cale de trei zile în pustiu și acolo vom aduce jertfe Domnului Dumnezeului nostru, după cum ne va spune”. 24 Faraón a zis: „Eu vă voi lăsa să plecați ca să aduceți jertfe Domnului Dumnezeului vostru în pustiu; numai să nu vă îndepărtați prea mult mergând! Rugați-vă pentru mine!”. 25 Moise a zis: „Iată, eu voi ieși de la tine și mă voi ruga Domnului! Și mâine el va îndepărta tăunii de la Faraón, de la slujitorii lui și de la poporul lui. Numai să nu ne mai înșele Faraón nelăsând poporul să plece ca să aducă jertfă Domnului”. 26 Moise a ieșit de la Faraón și s-a rugat Domnului. 27 Domnul a făcut după cuvântul lui Moise și a îndepărtat tăunii de la Faraón, de la slujitorii lui și de la poporul lui. Nu a mai rămas niciunul. 28 Dar Faraón și-a împietrit inima și de data aceasta și n-a lăsat poporul [să plece].
1 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aarón: «Întinde-ți mâna cu toiagul peste râuri, peste canale și peste bălți și fă să se urce broaștele peste țara Egiptului!»”.
2 Aarón și-a întins mâna peste apele Egiptului și s-au urcat broaștele și au acoperit țara Egiptului.
3 Dar și magii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au făcut să se urce broaște peste țara Egiptului.
4 Faraón i-a chemat pe Moise și pe Aarón și le-a zis: „Rugați-vă Domnului ca să îndepărteze broaștele de la mine și de la poporul meu; iar eu voi lăsa poporul [să plece] ca să aducă jertfă Domnului!”.
5 Moise i-a zis lui Faraón: „Hotărăște când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca să nimicească broaștele de la tine și din casele tale și să rămână numai în Fluviu!”.
6 El i-a zis: „Mâine”. [Moise] a zis: „Fie după cuvântul tău, ca să știi că nu este nimeni ca Domnul Dumnezeul nostru!
7 Broaștele se vor întoarce de la tine și din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău; numai în Fluviu vor mai rămâne”.
8 Moise și Aarón au ieșit de la Faraón. Moise a strigat către Domnul cu privire la broaștele pe care le adusese asupra lui Faraón.
9 Domnul a făcut după cuvântul lui Moise; au murit broaștele de prin case, de prin curți și de pe câmpii.
10 Și le-au adunat grămezi-grămezi și țara s-a umplut de miros urât.
11 Faraón a văzut că i s-a dat răgaz și și-a împietrit inima și n-a ascultat de ei, după cum spusese Domnul.
12 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aarón: «Întinde-ți toiagul și lovește praful pământului și va deveni țânțari în toată țara Egiptului!»!”.
13 Așa au făcut. Aarón și-a întins mâna cu toiagul lui și a lovit praful pământului și au fost țânțari pe oameni și pe animale. Tot praful pământului a devenit țânțari în toată țara Egiptului.
14 Dar și magii au încercat să facă la fel prin vrăjitoriile lor și să aducă țânțari, dar n-au putut. Și au fost țânțari pe oameni și pe animale.
15 Magii i-au zis lui Faraón: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!”. Dar s-a împietrit inima lui Faraón și n-a ascultat de ei, după cum spusese Domnul.
16 Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineață și stai înaintea lui Faraón! Și, iată, când va ieși la apă, să-i spui: «Așa vorbește Domnul: ‹Lasă poporul meu [să plece] ca să-mi slujească!
17 Pentru că, dacă nu vei lăsa poporul meu [să plece], iată, eu voi trimite tăuni împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău și împotriva caselor tale! Și se vor umple de tăuni casele egipténilor și pământul pe care sunt ei.
18 Și în ziua aceea voi deosebi ținutul Goșén, unde stă poporul meu: acolo nu vor fi tăuni, pentru ca să cunoști că eu, Domnul, sunt în mijlocul țării.
19 Voi pune să fie deosebire între poporul meu și poporul tău. Semnul acesta va fi mâine› »”.
20 Domnul a făcut așa. Au venit o mulțime de tăuni în casa lui Faraón și în casa slujitorilor lui și în toată țara Egiptului. Și țara a fost distrusă de tăuni.
21 Faraón i-a chemat pe Moise și pe Aarón și le-a zis: „Mergeți și aduceți jertfă Dumnezeului vostru [aici] în țară!”.
22 Moise a răspuns: „Nu este stabilit să facem așa, căci am aduce Domnului Dumnezeului nostru jertfe care sunt un lucru abominábil pentru egipténi. Și dacă vom aduce sub ochii lor jertfe, care sunt un lucru abominábil pentru egipténi, nu ne vor bate ei oare cu pietre?
23 Vom merge cale de trei zile în pustiu și acolo vom aduce jertfe Domnului Dumnezeului nostru, după cum ne va spune”.
24 Faraón a zis: „Eu vă voi lăsa să plecați ca să aduceți jertfe Domnului Dumnezeului vostru în pustiu; numai să nu vă îndepărtați prea mult mergând! Rugați-vă pentru mine!”.
25 Moise a zis: „Iată, eu voi ieși de la tine și mă voi ruga Domnului! Și mâine el va îndepărta tăunii de la Faraón, de la slujitorii lui și de la poporul lui. Numai să nu ne mai înșele Faraón nelăsând poporul să plece ca să aducă jertfă Domnului”.
26 Moise a ieșit de la Faraón și s-a rugat Domnului.
27 Domnul a făcut după cuvântul lui Moise și a îndepărtat tăunii de la Faraón, de la slujitorii lui și de la poporul lui. Nu a mai rămas niciunul.
28 Dar Faraón și-a împietrit inima și de data aceasta și n-a lăsat poporul [să plece].
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aarón: «Întinde-ți mâna cu toiagul peste râuri, peste canale și peste bălți și fă să se urce broaștele peste țara Egiptului!»”.
1 Atunci a zis Domnul către Moise: „Intră la Faraon și-i zi: Așa grăiește Domnul: Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi slujească.
2 Aarón și-a întins mâna peste apele Egiptului și s-au urcat broaștele și au acoperit țara Egiptului.
2 Iar de nu vei vrea să-l lași, iată Eu voi lovi toate ținuturile tale cu broaște.
3 Dar și magii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au făcut să se urce broaște peste țara Egiptului.
3 Râul va mișuna de broaște și, ieșind, acestea se vor sui în casele tale, în dormitoarele tale, pe paturile tale, în casele slujitorilor tăi și ale poporului tău, în cuptoarele tale și în aluaturile tale;
4 Faraón i-a chemat pe Moise și pe Aarón și le-a zis: „Rugați-vă Domnului ca să îndepărteze broaștele de la mine și de la poporul meu; iar eu voi lăsa poporul [să plece] ca să aducă jertfă Domnului!”.
4 Pe tine, pe poporul tău și pe toate slugile tale se vor sui broaște”.
5 Moise i-a zis lui Faraón: „Hotărăște când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, ca să nimicească broaștele de la tine și din casele tale și să rămână numai în Fluviu!”.
5 Și a mai zis Domnul către Moise: „Spune lui Aaron, fratele tău: întinde toiagul cu mâna ta spre râuri, spre lacuri și spre bălți și fă să iasă broaște în pământul Egiptului!”
6 El i-a zis: „Mâine”. [Moise] a zis: „Fie după cuvântul tău, ca să știi că nu este nimeni ca Domnul Dumnezeul nostru!
6 Și și-a întins Aaron mâna sa asupra apelor Egiptului și ele au scos broaște; și au ieșit broaște și au acoperit pământul Egiptului.
7 Broaștele se vor întoarce de la tine și din casele tale, de la slujitorii tăi și de la poporul tău; numai în Fluviu vor mai rămâne”.
7 Dar au făcut asemenea și vrăjitorii Egiptenilor cu vrăjile lor și au scos broaște în pământul Egiptului.
8 Moise și Aarón au ieșit de la Faraón. Moise a strigat către Domnul cu privire la broaștele pe care le adusese asupra lui Faraón.
8 Atunci a chemat Faraon pe Moise și pe Aaron și a zis: „Rugați-vă pentru mine Domnului să depărteze broaștele de la mine și de la poporul meu și voi lăsa poporul lui Israel să jertfească Domnului!”
9 Domnul a făcut după cuvântul lui Moise; au murit broaștele de prin case, de prin curți și de pe câmpii.
9 Moise însă a zis către Faraon: „Sorocește-mi însuți când să mă rog pentru tine, pentru slugile tale și pentru poporul tău, ca să piară broaștele de la tine, de la poporul tău și din casele voastre și să rămână numai în râu”,
10 Și le-au adunat grămezi-grămezi și țara s-a umplut de miros urât.
10 Iar el a zis: „Mâine”. Zis-a Moise: „Va fi cum ai zis, ca să știi că nu este altul ca Domnul Dumnezeul nostru.
11 Faraón a văzut că i s-a dat răgaz și și-a împietrit inima și n-a ascultat de ei, după cum spusese Domnul.
11 Se vor depărta broaștele de la tine, din casele tale, din țarine, de la slugile tale și de la poporul tău și numai în râu vor rămâne”.
12 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aarón: «Întinde-ți toiagul și lovește praful pământului și va deveni țânțari în toată țara Egiptului!»!”.
12 Ieșind deci Moise și Aaron de la Faraon, a strigat Moise către Domnul ca să piară broaștele pe care le trimisese împotriva lui Faraon.
13 Așa au făcut. Aarón și-a întins mâna cu toiagul lui și a lovit praful pământului și au fost țânțari pe oameni și pe animale. Tot praful pământului a devenit țânțari în toată țara Egiptului.
13 Și a făcut Domnul după cuvântul lui Moise și au murit broaștele de prin case, de prin curți și de prin țarini;
14 Dar și magii au încercat să facă la fel prin vrăjitoriile lor și să aducă țânțari, dar n-au putut. Și au fost țânțari pe oameni și pe animale.
14 Și le-au adunat grămezi, grămezi, și s-a împuțit pământul.
15 Magii i-au zis lui Faraón: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!”. Dar s-a împietrit inima lui Faraón și n-a ascultat de ei, după cum spusese Domnul.
15 Văzând însă că s-a făcut ușurare, Faraon și-a învârtoșat inima și nu i-a ascultat, după cum spusese Domnul.
16 Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineață și stai înaintea lui Faraón! Și, iată, când va ieși la apă, să-i spui: «Așa vorbește Domnul: ‹Lasă poporul meu [să plece] ca să-mi slujească!
16 Atunci a zis Domnul către Moise: „Spune lui Aaron: Întinde-ți toiagul tău cu mâna și lovește țărâna pământului și vor fi țânțari pe oameni, pe vite, pe Faraon și în casa lui și pe slugile lui; toată țărâna pământului se va face țânțari în tot pământul Egiptului”.
17 Pentru că, dacă nu vei lăsa poporul meu [să plece], iată, eu voi trimite tăuni împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi, împotriva poporului tău și împotriva caselor tale! Și se vor umple de tăuni casele egipténilor și pământul pe care sunt ei.
17 Și au făcut ei așa: Aaron și-a întins toiagul cu mâna sa și a lovit țărâna pământului și s-au ivit țânțari pe oameni și pe vite. Toată țărâna pământului s-a făcut țânțari în tot pământul Egiptului.
18 Și în ziua aceea voi deosebi ținutul Goșén, unde stă poporul meu: acolo nu vor fi tăuni, pentru ca să cunoști că eu, Domnul, sunt în mijlocul țării.
18 Au încercat atunci și magii cu vrăjile lor să facă țânțari, dar n-au putut. Și au rămas țânțari pe oameni și pe vite.
19 Voi pune să fie deosebire între poporul meu și poporul tău. Semnul acesta va fi mâine› »”.
19 Și au zis magii către Faraon: „Acesta e degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui Faraon s-a învârtoșat și nu i-a ascultat, după cum spusese Domnul.
20 Domnul a făcut așa. Au venit o mulțime de tăuni în casa lui Faraón și în casa slujitorilor lui și în toată țara Egiptului. Și țara a fost distrusă de tăuni.
20 Zis-a Domnul către Moise: „Scoală mâine de dimineață și ieși înaintea lui Faraon în vremea când el are să iasă la apă, iar tu să-i zici: Așa grăiește Domnul: Lasă pe poporul Meu ca să-Mi slujească în pustie!
21 Faraón i-a chemat pe Moise și pe Aarón și le-a zis: „Mergeți și aduceți jertfă Dumnezeului vostru [aici] în țară!”.
21 Dacă însă nu vei lăsa pe poporul Meu, iată Eu voi trimite asupra ta, asupra slujitorilor tăi, asupra poporului tău și asupra caselor voastre tăuni și se vor umple casele Egiptenilor de tăuni și pământul pe care trăiesc ei.
22 Moise a răspuns: „Nu este stabilit să facem așa, căci am aduce Domnului Dumnezeului nostru jertfe care sunt un lucru abominábil pentru egipténi. Și dacă vom aduce sub ochii lor jertfe, care sunt un lucru abominábil pentru egipténi, nu ne vor bate ei oare cu pietre?
22 Și voi osebi în ziua aceea pământul Goșen în care locuiește poporul Meu, că acolo nu vor fi tăuni ca să știi că Eu sunt Domnul, în mijlocul acestei țări.
23 Vom merge cale de trei zile în pustiu și acolo vom aduce jertfe Domnului Dumnezeului nostru, după cum ne va spune”.
23 Voi face deosebire între poporul Meu și poporul tău și chiar mâine va fi semnul acesta pe pământ”.
24 Faraón a zis: „Eu vă voi lăsa să plecați ca să aduceți jertfe Domnului Dumnezeului vostru în pustiu; numai să nu vă îndepărtați prea mult mergând! Rugați-vă pentru mine!”.
24 Și a făcut Domnul așa și a venit mulțime de tăuni în casa lui Faraon, în casele slujitorilor lui și în tot pământul Egiptului, încât s-a pustiit țara de tăuni.
25 Moise a zis: „Iată, eu voi ieși de la tine și mă voi ruga Domnului! Și mâine el va îndepărta tăunii de la Faraón, de la slujitorii lui și de la poporul lui. Numai să nu ne mai înșele Faraón nelăsând poporul să plece ca să aducă jertfă Domnului”.
25 Atunci a chemat Faraon pe Moise și pe Aaron și a zis: „Mergeți și aduceți jertfă Domnului Dumnezeului vostru în țară!”
26 Moise a ieșit de la Faraón și s-a rugat Domnului.
26 Moise însă a zis: „Nu este cu putință să se facă așa, pentru că cele ce aducem noi jertfă Domnului Dumnezeului nostru sunt urâciune înaintea Egiptenilor. Și de vom jertfi noi înaintea Egiptenilor cele ce sunt urâciune pentru ei, nu ne vor ucide, oare, cu pietre?
27 Domnul a făcut după cuvântul lui Moise și a îndepărtat tăunii de la Faraón, de la slujitorii lui și de la poporul lui. Nu a mai rămas niciunul.
27 De aceea ne vom duce în pustie cale de trei zile și vom aduce acolo jertfă Domnului Dumnezeului nostru, după cum ne va zice Domnul”.
28 Dar Faraón și-a împietrit inima și de data aceasta și n-a lăsat poporul [să plece].
28 Zis-a Faraon: „Eu vă voi lăsa să aduceți jertfă Domnului Dumnezeului vostru, în pustie, dar să nu vă duceți departe. Rugați-vă dar Domnului pentru mine!”
29 Iar Moise a zis: „Iată, cum voi ieși de la tine, mă voi ruga Domnului Dumnezeu și mâine se vor îndepărta tăunii de la Faraon, de la slujitorii lui și de la poporul lui, dar Faraon să înceteze a mai înșela, nedând drumul poporului să aducă jertfă Domnului!”
30 Și ieșind Moise de la Faraon, s-a rugat lui Dumnezeu.
31 Și a făcut Domnul după cum zisese Moise: a îndepărtat tăunii de la Faraon, de la slujitorii lui și de la poporul lui și n-a mai rămas nici unul.
32 Dar Faraon și-a învârtoșat inima și de data aceasta și n-a lăsat poporul să se ducă.
