Isaía

Alegerea și binecuvântarea Israélului

1 „Ascultați-mă,
voi care alergați după dreptate,
voi care îl căutați pe Domnul!
Priviți la stânca din care ați fost ciopliți
și la cavitatea cisternei din care ați fost scoși!
2 Priviți la Abrahám, părintele vostru,
și la Sára, cea care v-a născut!
Pentru că eu am chemat unul,
l-am binecuvântat și l-am înmulțit.
3 Căci Domnul mângâie Siónul,
mângâie toate ruinele sale,
transformă pustiul într-un Éden
și ținutul uscat, într-o grădină a Domnului.
În ea va fi bucurie și veselie,
mulțumire și sunet de cântare.

Stăpânirea dreptății lui Dumnezeu

4 Fiți atenți la mine, popor al meu,
pleacă-ți urechea la mine, neam al meu!
Căci o lege va ieși din mine
și judecata mea eu o voi pune
ca lumină pentru neamuri.
5 Dreptatea mea este aproape;
a ieșit mântuirea mea
și brațele mele vor judeca popoare.
Insulele vor spera în mine
și își vor pune încrederea în brațul meu.
6 Ridicați-vă ochii spre ceruri
și priviți la pământul de dedesubt!
Căci cerurile se vor împrăștia ca fumul,
pământul se va învechi ca o haină,
iar locuitorii lui vor muri ca acestea.
Însă mântuirea mea
va fi pentru totdeauna
și dreptatea mea nu va dispărea.
7 Ascultați-mă, voi care cunoașteți dreptatea,
popor care are legea mea în inimă!
Nu vă temeți de ocara oamenilor
și nu vă înspăimântați de batjocurile lor!

Brațul Domnului

8 Căci îi va mânca molia ca pe o haină
și viermele, ca lâna.
Dar dreptatea mea va fi pentru totdeauna
și mântuirea mea, din generație în generație.
9 Trezește-te, trezește-te
și îmbracă-te cu putere,
braț al Domnului!
Trezește-te ca în zilele de odinioară,
ca în generațiile din vechime!
Oare nu ești tu cel care l-a zdrobit pe Raháb
și a străpuns balaurul?
10 Oare nu ești tu cel care a uscat marea,
apele abisului celui mare,
și a făcut adâncul mării un drum
pe care să treacă cei răscumpărați?
11 Cei răscumpărați de Domnul
se vor întoarce
și vor veni în Sión cu strigăt de bucurie;
o veselie veșnică [le va încununa] capul,
bucuria și veselia îi vor ajunge,
iar durerea și suspinul se vor îndepărta.

Domnul este mângâietorul

12 Eu, eu sunt cel care te mângâie;
cine ești tu ca să te temi de un om care moare
și de fiul omului care va ajunge ca iarba?
13 Și să uiți de Domnul care te-a făcut,
care a întins cerurile
și a întemeiat pământul,
să tremuri mereu, în fiecare zi,
de furia celui care te oprimă
când este gata să te nimicească?
Unde este furia celui care te oprimă?
14 Cel oprimat va fi eliberat curând,
nu va muri în groapă
și nu-i va lipsi pâinea.
15 Eu, Domnul Dumnezeul tău,
sunt cel care stârnește marea
și face să vuiască valurile ei:
Domnul Sabaót este numele meu.
16 Am pus cuvintele mele în gura ta
și te-am acoperit cu umbra mâinii mele
când am întins cerurile
și am întemeiat pământul
și am zis Siónului: «Tu ești poporul meu».

Trezirea Ierusalímului

17 Trezește-te, trezește-te
și ridică-te, Ierusalím,
tu care ai băut din mâna Domnului
cupa mâniei sale,
tu care ai băut până la capăt
potirul cel mare al amețelii!
18 Nu este nimeni
dintre fiii cărora le-a dat naștere
care să-l călăuzească,
nu este nimeni dintre fiii
pe care i-a crescut să-l ducă de mână.
19 Acestea două ți s-au întâmplat:
cine te va plânge?
Violența și suspinul, foametea și sabia:
cine te va mângâia?
20 Fiii tăi zac leșinați la capătul tuturor străzilor,
ca o antilopă în capcană;
ei sunt plini de mânia Domnului
și de mustrarea Dumnezeului tău.
21 De aceea, ascultă, tu, cea nenorocită
și beată, dar nu de vin!
22 Așa vorbește Domnul, Domnul Dumnezeul tău,
cel care apără cauza poporului său:
«Am luat din mâna ta cupa amețelii,
potirul cel mare al furiei mele: nu îl vei mai bea».
23 Îl voi pune în mâna celor care te întristează
și spun sufletului tău:
«Apleacă-te, ca să trecem!».
Iar tu ți-ai făcut spatele ca pământul
și ca drumul pentru trecători”.

1 „Ascultați-mă, voi care alergați după dreptate, voi care îl căutați pe Domnul! Priviți la stânca din care ați fost ciopliți și la cavitatea cisternei din care ați fost scoși!

2 Priviți la Abrahám, părintele vostru, și la Sára, cea care v-a născut! Pentru că eu am chemat unul, l-am binecuvântat și l-am înmulțit.

3 Căci Domnul mângâie Siónul, mângâie toate ruinele sale, transformă pustiul într-un Éden și ținutul uscat, într-o grădină a Domnului. În ea va fi bucurie și veselie, mulțumire și sunet de cântare.

4 Fiți atenți la mine, popor al meu, pleacă-ți urechea la mine, neam al meu! Căci o lege va ieși din mine și judecata mea eu o voi pune ca lumină pentru neamuri.

5 Dreptatea mea este aproape; a ieșit mântuirea mea și brațele mele vor judeca popoare. Insulele vor spera în mine și își vor pune încrederea în brațul meu.

6 Ridicați-vă ochii spre ceruri și priviți la pământul de dedesubt! Căci cerurile se vor împrăștia ca fumul, pământul se va învechi ca o haină, iar locuitorii lui vor muri ca acestea. Însă mântuirea mea va fi pentru totdeauna și dreptatea mea nu va dispărea.

7 Ascultați-mă, voi care cunoașteți dreptatea, popor care are legea mea în inimă! Nu vă temeți de ocara oamenilor și nu vă înspăimântați de batjocurile lor!

8 Căci îi va mânca molia ca pe o haină și viermele, ca lâna. Dar dreptatea mea va fi pentru totdeauna și mântuirea mea, din generație în generație.

9 Trezește-te, trezește-te și îmbracă-te cu putere, braț al Domnului! Trezește-te ca în zilele de odinioară, ca în generațiile din vechime! Oare nu ești tu cel care l-a zdrobit pe Raháb și a străpuns balaurul?

10 Oare nu ești tu cel care a uscat marea, apele abisului celui mare, și a făcut adâncul mării un drum pe care să treacă cei răscumpărați?

11 Cei răscumpărați de Domnul se vor întoarce și vor veni în Sión cu strigăt de bucurie; o veselie veșnică [le va încununa] capul, bucuria și veselia îi vor ajunge, iar durerea și suspinul se vor îndepărta.

12 Eu, eu sunt cel care te mângâie; cine ești tu ca să te temi de un om care moare și de fiul omului care va ajunge ca iarba?

13 Și să uiți de Domnul care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pământul, să tremuri mereu, în fiecare zi, de furia celui care te oprimă când este gata să te nimicească? Unde este furia celui care te oprimă?

14 Cel oprimat va fi eliberat curând, nu va muri în groapă și nu-i va lipsi pâinea.

15 Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt cel care stârnește marea și face să vuiască valurile ei: Domnul Sabaót este numele meu.

16 Am pus cuvintele mele în gura ta și te-am acoperit cu umbra mâinii mele când am întins cerurile și am întemeiat pământul și am zis Siónului: «Tu ești poporul meu».

17 Trezește-te, trezește-te și ridică-te, Ierusalím, tu care ai băut din mâna Domnului cupa mâniei sale, tu care ai băut până la capăt potirul cel mare al amețelii!

18 Nu este nimeni dintre fiii cărora le-a dat naștere care să-l călăuzească, nu este nimeni dintre fiii pe care i-a crescut să-l ducă de mână.

19 Acestea două ți s-au întâmplat: cine te va plânge? Violența și suspinul, foametea și sabia: cine te va mângâia?

20 Fiii tăi zac leșinați la capătul tuturor străzilor, ca o antilopă în capcană; ei sunt plini de mânia Domnului și de mustrarea Dumnezeului tău.

21 De aceea, ascultă, tu, cea nenorocită și beată, dar nu de vin!

22 Așa vorbește Domnul, Domnul Dumnezeul tău, cel care apără cauza poporului său: «Am luat din mâna ta cupa amețelii, potirul cel mare al furiei mele: nu îl vei mai bea».

23 Îl voi pune în mâna celor care te întristează și spun sufletului tău: «Apleacă-te, ca să trecem!». Iar tu ți-ai făcut spatele ca pământul și ca drumul pentru trecători”.