Capitolul 13
Matei 13VII. Parabolele împărăției
Parabola semănătorului
(Mc 4,1-20; Lc 8,4-15)
1 În ziua aceea, ieșind Isus din casă, s-a așezat pe țărmul mării. 2 S-a adunat lângă el o mulțime atât de mare, încât el s-a urcat să se așeze în barcă și toată mulțimea stătea pe țărm, 3 iar el le spunea multe în parabole:
„Iată, semănătorul a ieșit să semene! 4 Și în timp ce semăna, [o parte] a căzut de-a lungul drumului. Venind păsările cerului, au mâncat-o. 5 O altă [parte] a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc; 6 iar când soarele a răsărit, s-a veștejit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă [parte] a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbușit-o. 8 Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod: care o sută, care șaizeci, care treizeci. 9 Cine are urechi, să asculte!”.
10 Apropiindu-se, discipolii i-au spus: „De ce le vorbești în parabole?”. 11 Iar el, răspunzând, le-a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției cerurilor, dar acelora nu le-a fost dat, 12 căci celui care are i se va da și-i va prisosi, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce are. 13 De aceea le vorbesc în parabole, ca văzând să nu vadă și auzind să nu audă, nici să nu înțeleagă 14 și să se împlinească profeția lui Isaía, care spune:
«De ascultat veți asculta, dar nu veți înțelege
și de privit veți privi, dar nu veți vedea.
15 Căci inima acestui popor a devenit insensibilă,
urechile lor cu greu aud,
iar ochii și i-au închis
ca nu cumva să vadă cu ochii
și să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima și să se întoarcă,
iar eu să-i vindec».
16 Însă fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și urechile voastre pentru că aud! 17 Adevăr vă spun: mulți profeți și drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți, și n-au văzut și să audă ce auziți, și n-au auzit.
18 Așadar, ascultați parabola semănătorului! 19 Oricine ascultă cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine Cel Rău și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ceea ce s-a semănat de-a lungul drumului. 20 Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul și-l primește îndată cu bucurie, 21 dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuție din cauza cuvântului, imediat se scandalizează. 22 Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija lumii și pofta amăgitoare a bogăției înăbușă cuvântul și rămâne fără rod. 23 Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul și-l înțelege. Acesta aduce rod și face care o sută, care șaizeci, care treizeci”.
Parabola neghinei
24 Le-a prezentat o altă parabolă: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul său. 25 Dar pe când oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină prin grâu și a plecat. 26 Când a răsărit grâul și a dat rod, atunci s-a văzut și neghina. 27 Venind servitorii stăpânului casei, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânță bună în ogorul tău? De ce are deci neghină?». 28 El le-a spus: «Un om dușmănos a făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem?». 29 Dar el le-a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să scoateți din rădăcină și grâul. 30 Lăsați să crească împreună până la seceriș! În timpul secerișului voi spune secerătorilor: smulgeți mai întâi neghina, legați-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați-l în grânarul meu!»”.
Parabola grăuntelui de muștar și a plămezii
(Mc 4,30-34; Lc 13,18‑21)
31 Le-a mai prezentat o parabolă: „Împărăția cerurilor este asemenea cu un grăunte de muștar pe care un om îl ia și îl seamănă în ogorul său. 32 Acesta este mai mic decât toate semințele, însă, crescând, este mai mare decât toate legumele și devine copac, așa încât vin păsările cerului și locuiesc între ramurile lui”.
33 Le-a spus o altă parabolă: „Împărăția cerurilor este asemenea cu aluatul pe care îl ia femeia și îl ascunde în trei măsuri de făină până când dospește totul”.
34 Isus spunea mulțimilor toate acestea în parabole și nu le spunea nimic fără parabole, 35 ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice:
„Îmi voi deschide gura în parabole,
voi dezvălui lucruri ascunse
de la întemeierea lumii”.
Explicarea parabolei neghinei
36 Atunci, lăsând mulțimile, a venit în casă, iar discipolii s-au apropiat de el și i-au spus: „Explică-ne parabola neghinei din ogor!”. 37 El, răspunzând, le-a zis: „Cel care seamănă sămânța bună este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea, sămânța cea bună sunt fiii împărăției. Neghina sunt fiii Celui Rău. 39 Dușmanul care a semănat-o este Diavolul. Secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, așa cum se adună neghina și se arde în foc, tot așa va fi la sfârșitul lumii. 41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii săi, iar ei vor aduna din împărăția lui toate scandalurile și pe cei care săvârșesc nelegiuirea 42 și-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților. 43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cine are urechi să asculte!
Parabola comorii și a mărgăritarului
44 Împărăția cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde și, plin de bucurie, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela.
45 La fel, împărăția cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Când găsește un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are și îl cumpără.
Parabola năvodului
47 Din nou, împărăția cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate. 48 Când s-a umplut, [oamenii] îl trag la țărm, se așază, adună ceea ce este bun în coșuri și aruncă ceea ce este rău. 49 Tot așa va fi la sfârșitul lumii: vor veni îngerii și-i vor separa pe cei răi dintre cei drepți 50 și îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților.
51 Ați înțeles toate acestea?”. I-au spus: „Da!”. 52 Atunci le-a zis: „De aceea, orice cărturar instruit în ale împărăției cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său [lucruri] noi și vechi”.
53 Când a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.
VIII. Misterul lui Mesia
Isus la Nazarét
(Mc 6,1-6; Lc 4,16-30)
54 Venind în locul lui natal, îi învăța în sinagoga lor, așa încât ei se mirau și spuneau: „De unde are el această înțelepciune și aceste puteri? 55 Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numește mama lui Maria, iar frații lui – Iacób, Iosíf, Símon și Iúda? 56 Și surorile lui, oare, nu sunt toate la noi? De unde, deci, are el toate acestea?”. 57 Și se scandalizau de el. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este disprețuit decât în patria lui și în casa lui”. 58 Și nu a făcut acolo multe minuni, din cauza necredinței lor.
1 În ziua aceea, ieșind Isus din casă, s-a așezat pe țărmul mării.
2 S-a adunat lângă el o mulțime atât de mare, încât el s-a urcat să se așeze în barcă și toată mulțimea stătea pe țărm,
3 iar el le spunea multe în parabole:
„Iată, semănătorul a ieșit să semene!
4 Și în timp ce semăna, [o parte] a căzut de-a lungul drumului. Venind păsările cerului, au mâncat-o.
5 O altă [parte] a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc;
6 iar când soarele a răsărit, s-a veștejit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.
7 O altă [parte] a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbușit-o.
8 Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod: care o sută, care șaizeci, care treizeci.
9 Cine are urechi, să asculte!”.
10 Apropiindu-se, discipolii i-au spus: „De ce le vorbești în parabole?”.
11 Iar el, răspunzând, le-a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției cerurilor, dar acelora nu le-a fost dat,
12 căci celui care are i se va da și-i va prisosi, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce are.
13 De aceea le vorbesc în parabole, ca văzând să nu vadă și auzind să nu audă, nici să nu înțeleagă
14 și să se împlinească profeția lui Isaía, care spune:
«De ascultat veți asculta, dar nu veți înțelege
și de privit veți privi, dar nu veți vedea.
15 Căci inima acestui popor a devenit insensibilă,
urechile lor cu greu aud,
iar ochii și i-au închis
ca nu cumva să vadă cu ochii
și să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima și să se întoarcă,
iar eu să-i vindec».
16 Însă fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și urechile voastre pentru că aud!
17 Adevăr vă spun: mulți profeți și drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți, și n-au văzut și să audă ce auziți, și n-au auzit.
18 Așadar, ascultați parabola semănătorului!
19 Oricine ascultă cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine Cel Rău și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ceea ce s-a semănat de-a lungul drumului.
20 Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul și-l primește îndată cu bucurie,
21 dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuție din cauza cuvântului, imediat se scandalizează.
22 Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija lumii și pofta amăgitoare a bogăției înăbușă cuvântul și rămâne fără rod.
23 Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul și-l înțelege. Acesta aduce rod și face care o sută, care șaizeci, care treizeci”.
24 Le-a prezentat o altă parabolă: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul său.
25 Dar pe când oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină prin grâu și a plecat.
26 Când a răsărit grâul și a dat rod, atunci s-a văzut și neghina.
27 Venind servitorii stăpânului casei, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânță bună în ogorul tău? De ce are deci neghină?».
28 El le-a spus: «Un om dușmănos a făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem?».
29 Dar el le-a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să scoateți din rădăcină și grâul.
30 Lăsați să crească împreună până la seceriș! În timpul secerișului voi spune secerătorilor: smulgeți mai întâi neghina, legați-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați-l în grânarul meu!»”.
31 Le-a mai prezentat o parabolă: „Împărăția cerurilor este asemenea cu un grăunte de muștar pe care un om îl ia și îl seamănă în ogorul său.
32 Acesta este mai mic decât toate semințele, însă, crescând, este mai mare decât toate legumele și devine copac, așa încât vin păsările cerului și locuiesc între ramurile lui”.
33 Le-a spus o altă parabolă: „Împărăția cerurilor este asemenea cu aluatul pe care îl ia femeia și îl ascunde în trei măsuri de făină până când dospește totul”.
34 Isus spunea mulțimilor toate acestea în parabole și nu le spunea nimic fără parabole,
35 ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice:
„Îmi voi deschide gura în parabole,
voi dezvălui lucruri ascunse
de la întemeierea lumii”.
36 Atunci, lăsând mulțimile, a venit în casă, iar discipolii s-au apropiat de el și i-au spus: „Explică-ne parabola neghinei din ogor!”.
37 El, răspunzând, le-a zis: „Cel care seamănă sămânța bună este Fiul Omului.
38 Ogorul este lumea, sămânța cea bună sunt fiii împărăției. Neghina sunt fiii Celui Rău.
39 Dușmanul care a semănat-o este Diavolul. Secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.
40 Deci, așa cum se adună neghina și se arde în foc, tot așa va fi la sfârșitul lumii.
41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii săi, iar ei vor aduna din împărăția lui toate scandalurile și pe cei care săvârșesc nelegiuirea
42 și-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților.
43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cine are urechi să asculte!
44 Împărăția cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde și, plin de bucurie, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela.
45 La fel, împărăția cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase.
46 Când găsește un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are și îl cumpără.
47 Din nou, împărăția cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate.
48 Când s-a umplut, [oamenii] îl trag la țărm, se așază, adună ceea ce este bun în coșuri și aruncă ceea ce este rău.
49 Tot așa va fi la sfârșitul lumii: vor veni îngerii și-i vor separa pe cei răi dintre cei drepți
50 și îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților.
51 Ați înțeles toate acestea?”. I-au spus: „Da!”.
52 Atunci le-a zis: „De aceea, orice cărturar instruit în ale împărăției cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său [lucruri] noi și vechi”.
53 Când a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.
54 Venind în locul lui natal, îi învăța în sinagoga lor, așa încât ei se mirau și spuneau: „De unde are el această înțelepciune și aceste puteri?
55 Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numește mama lui Maria, iar frații lui – Iacób, Iosíf, Símon și Iúda?
56 Și surorile lui, oare, nu sunt toate la noi? De unde, deci, are el toate acestea?”.
57 Și se scandalizau de el. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este disprețuit decât în patria lui și în casa lui”.
58 Și nu a făcut acolo multe minuni, din cauza necredinței lor.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 În ziua aceea, ieșind Isus din casă, s-a așezat pe țărmul mării.
1 În ziua aceea, ieșind Iisus din casă, ședea lângă mare.
2 S-a adunat lângă el o mulțime atât de mare, încât el s-a urcat să se așeze în barcă și toată mulțimea stătea pe țărm,
2 Și s-au adunat la El mulțimi multe, încât intrând în corabie ședea în ea și toată mulțimea sta pe țărm.
3 iar el le spunea multe în parabole:
„Iată, semănătorul a ieșit să semene!
3 Și le-a grăit lor multe, în pilde, zicând: „Iată a ieșit semănătorul să semene.
4 Și în timp ce semăna, [o parte] a căzut de-a lungul drumului. Venind păsările cerului, au mâncat-o.
4 Și pe când semăna, unele semințe au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat.
5 O altă [parte] a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc;
5 Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult și îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc;
6 iar când soarele a răsărit, s-a veștejit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.
6 iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arșiță și, neavând rădăcină, s-au uscat.
7 O altă [parte] a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbușit-o.
7 Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut și le-au înăbușit.
8 Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod: care o sută, care șaizeci, care treizeci.
8 Altele au căzut pe pământ bun și au dat rod: una o sută, alta șaizeci, alta treizeci.
9 Cine are urechi, să asculte!”.
9 Cine are urechi de auzit să audă”.
10 Apropiindu-se, discipolii i-au spus: „De ce le vorbești în parabole?”.
10 Și ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: „De ce le vorbești lor în pilde?”
11 Iar el, răspunzând, le-a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției cerurilor, dar acelora nu le-a fost dat,
11 Iar El, răspunzând, le-a zis: „Pentru că vouă vi s-a dat să cunoașteți tainele împărăției cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat.
12 căci celui care are i se va da și-i va prisosi, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce are.
12 Căci celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua.
13 De aceea le vorbesc în parabole, ca văzând să nu vadă și auzind să nu audă, nici să nu înțeleagă
13 De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd și, auzind, nu aud, nici nu înțeleg.
14 și să se împlinească profeția lui Isaía, care spune:
«De ascultat veți asculta, dar nu veți înțelege
și de privit veți privi, dar nu veți vedea.
14 Și se împlinește cu ei proorocia lui Isaia, care zice: «Cu urechile veți auzi, dar nu veți înțelege, și cu ochii vă veți uita, dar nu veți vedea».
15 Căci inima acestui popor a devenit insensibilă,
urechile lor cu greu aud,
iar ochii și i-au închis
ca nu cumva să vadă cu ochii
și să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima și să se întoarcă,
iar eu să-i vindec».
15 Căci inima acestui popor s-a învârtoșat și cu urechile aude greu și ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă, și Eu să-i tămăduiesc pe ei.
16 Însă fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și urechile voastre pentru că aud!
16 Dar fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud.
17 Adevăr vă spun: mulți profeți și drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți, și n-au văzut și să audă ce auziți, și n-au auzit.
17 Căci adevărat grăiesc vouă că mulți prooroci și drepți au dorit să vadă cele ce priviți voi, și n-au văzut, și să audă cele ce auziți voi, și n-au auzit.
18 Așadar, ascultați parabola semănătorului!
18 Voi, deci, ascultați pilda semănătorului:
19 Oricine ascultă cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine Cel Rău și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ceea ce s-a semănat de-a lungul drumului.
19 De la oricine aude cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine cel viclean și răpește ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânța semănată lângă drum.
20 Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul și-l primește îndată cu bucurie,
20 Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie,
21 dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuție din cauza cuvântului, imediat se scandalizează.
21 dar nu are rădăcină în sine, ci ține până la o vreme și, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintește.
22 Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija lumii și pofta amăgitoare a bogăției înăbușă cuvântul și rămâne fără rod.
22 Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi și înșelăciunea avuției înăbușă cuvântul și îl face neroditor.
23 Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul și-l înțelege. Acesta aduce rod și face care o sută, care șaizeci, care treizeci”.
23 Iar sămânța semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul și-l înțelege, deci care aduce rod și face: unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci”.
24 Le-a prezentat o altă parabolă: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul său.
24 Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: „Asemenea este împărăția cerurilor omului care a semănat sămânță bună în țarina sa.
25 Dar pe când oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină prin grâu și a plecat.
25 Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină printre grâu și s-a dus.
26 Când a răsărit grâul și a dat rod, atunci s-a văzut și neghina.
26 Iar dacă a crescut paiul și a făcut rod, atunci s-a arătat și neghina.
27 Venind servitorii stăpânului casei, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânță bună în ogorul tău? De ce are deci neghină?».
27 Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: «Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânță bună în țarina ta? De unde dar are neghină?»
28 El le-a spus: «Un om dușmănos a făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem?».
28 Iar el le-a răspuns: «Un om vrăjmaș a făcut aceasta». Slugile i-au zis: «Voiești deci să ne ducem și s-o plivim?»
29 Dar el le-a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să scoateți din rădăcină și grâul.
29 El însă a zis: «Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeți odată cu ea și grâul.
30 Lăsați să crească împreună până la seceriș! În timpul secerișului voi spune secerătorilor: smulgeți mai întâi neghina, legați-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați-l în grânarul meu!»”.
30 Lăsați să crească împreună și grâul și neghina, până la seceriș, și la vremea secerișului voi zice secerătorilor: Pliviți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunați-l în jitnița mea»”.
31 Le-a mai prezentat o parabolă: „Împărăția cerurilor este asemenea cu un grăunte de muștar pe care un om îl ia și îl seamănă în ogorul său.
31 O altă pildă le-a pus înainte, zicând: „Împărăția cerurilor este asemenea grăuntelui de muștar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în țarina sa,
32 Acesta este mai mic decât toate semințele, însă, crescând, este mai mare decât toate legumele și devine copac, așa încât vin păsările cerului și locuiesc între ramurile lui”.
32 și care este mai mic decât toate semințele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele și se face pom, încât vin păsările cerului și se sălășluiesc în ramurile lui”.
33 Le-a spus o altă parabolă: „Împărăția cerurilor este asemenea cu aluatul pe care îl ia femeia și îl ascunde în trei măsuri de făină până când dospește totul”.
33 Altă pildă le-a spus lor: „Asemenea este împărăția cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată.”
34 Isus spunea mulțimilor toate acestea în parabole și nu le spunea nimic fără parabole,
34 Toate acestea le-a vorbit Iisus mulțimilor în pilde, și fără pildă nu le grăia nimic,
35 ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice:
„Îmi voi deschide gura în parabole,
voi dezvălui lucruri ascunse
de la întemeierea lumii”.
35 ca să se împlinească ce s-a spus prin proorocul care zice: „Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii”.
36 Atunci, lăsând mulțimile, a venit în casă, iar discipolii s-au apropiat de el și i-au spus: „Explică-ne parabola neghinei din ogor!”.
36 După aceea, lăsând mulțimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: „Lămurește-ne nouă pilda cu neghina din țarină.”
37 El, răspunzând, le-a zis: „Cel care seamănă sămânța bună este Fiul Omului.
37 El, răspunzând, le-a zis: „Cel ce seamănă sămânța cea bună este Fiul Omului.
38 Ogorul este lumea, sămânța cea bună sunt fiii împărăției. Neghina sunt fiii Celui Rău.
38 Țarina este lumea; sămânța cea bună sunt fiii împărăției; iar neghina sunt fiii celui rău.
39 Dușmanul care a semănat-o este Diavolul. Secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.
39 Dușmanul care a semănat-o este diavolul; secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.
40 Deci, așa cum se adună neghina și se arde în foc, tot așa va fi la sfârșitul lumii.
40 Și, după cum se alege neghina și se arde în foc, așa va fi la sfârșitul veacului.
41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii săi, iar ei vor aduna din împărăția lui toate scandalurile și pe cei care săvârșesc nelegiuirea
41 Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăția Lui toate smintelile și pe cei ce fac fărădelegea,
42 și-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților.
42 și-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.
43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cine are urechi să asculte!
43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.
44 Împărăția cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde și, plin de bucurie, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela.
44 Asemenea este împărăția cerurilor cu o comoară ascunsă în țarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, și de bucuria ei se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea.
45 La fel, împărăția cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase.
45 Iarăși asemenea este împărăția cerurilor cu un neguțător care caută mărgăritare bune.
46 Când găsește un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are și îl cumpără.
46 Și aflând un mărgăritar de mult preț, s-a dus, a vândut toate câte avea și l-a cumpărat.
47 Din nou, împărăția cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate.
47 Asemenea este iarăși împărăția cerurilor cu un năvod aruncat în mare și care adună tot felul de pești.
48 Când s-a umplut, [oamenii] îl trag la țărm, se așază, adună ceea ce este bun în coșuri și aruncă ceea ce este rău.
48 Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal și, șezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară.
49 Tot așa va fi la sfârșitul lumii: vor veni îngerii și-i vor separa pe cei răi dintre cei drepți
49 Așa va fi la sfârșitul veacului: vor ieși îngerii și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți.
50 și îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților.
50 Și îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.
51 Ați înțeles toate acestea?”. I-au spus: „Da!”.
51 Înțeles-ați toate acestea?” Zis-au Lui: „Da, Doamne.”
52 Atunci le-a zis: „De aceea, orice cărturar instruit în ale împărăției cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său [lucruri] noi și vechi”.
52 Iar El le-a zis: „De aceea, orice cărturar cu învățătură despre împărăția cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi și vechi.”
53 Când a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.
53 Iar după ce Iisus a sfârșit aceste pilde, a trecut de acolo.
54 Venind în locul lui natal, îi învăța în sinagoga lor, așa încât ei se mirau și spuneau: „De unde are el această înțelepciune și aceste puteri?
54 Și venind în patria Sa, îi învăța pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiți și ziceau: „De unde are El înțelepciunea aceasta și puterile?
55 Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numește mama lui Maria, iar frații lui – Iacób, Iosíf, Símon și Iúda?
55 Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numește mama Lui Maria și frații (verii) Lui: Iacov și Iosif și Simon și Iuda?
56 Și surorile lui, oare, nu sunt toate la noi? De unde, deci, are el toate acestea?”.
56 Și surorile (verișoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea?”
57 Și se scandalizau de el. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este disprețuit decât în patria lui și în casa lui”.
57 Și se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: „Nu este prooroc disprețuit decât în patria lui și în casa lui.”
58 Și nu a făcut acolo multe minuni, din cauza necredinței lor.
58 Și n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinței lor.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 În ziua aceea, ieșind Isus din casă, s-a așezat pe țărmul mării.
1 Ἐν δὲ τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ ἐξελθὼν ὁ Ἰησοῦς ἀπὸ τῆς οἰκίας ἐκάθητο παρὰ τὴν θάλασσαν.
2 S-a adunat lângă el o mulțime atât de mare, încât el s-a urcat să se așeze în barcă și toată mulțimea stătea pe țărm,
2 Καὶ συνήχθησαν πρὸς αὐτὸν ὄχλοι πολλοί, ὥστε αὐτὸν εἰς τὸ πλοῖον ἐμβάντα καθῆσθαι∙ καὶ πᾶς ὁ ὄχλος ἐπὶ τὸν αἰγιαλὸν εἱστήκει.
3 iar el le spunea multe în parabole:
„Iată, semănătorul a ieșit să semene!
3 Καὶ ἐλάλησεν αὐτοῖς πολλὰ ἐν παραβολαῖς, λέγων, Ἰδού, ἐξῆλθεν ὁ σπείρων τοῦ σπείρειν.
4 Și în timp ce semăna, [o parte] a căzut de-a lungul drumului. Venind păsările cerului, au mâncat-o.
4 Καὶ ἐν τῷ σπείρειν αὐτόν, ἃ μὲν ἔπεσεν παρὰ τὴν ὁδόν, καὶ ἦλθεν τὰ πετεινὰ καὶ κατέφαγεν αὐτά.
5 O altă [parte] a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc;
5 Ἄλλα δὲ ἔπεσεν ἐπὶ τὰ πετρώδη, ὅπου οὐκ εἶχεν γῆν πολλήν∙ καὶ εὐθέως ἐξανέτειλεν, διὰ τὸ μὴ ἔχειν βάθος γῆς∙
6 iar când soarele a răsărit, s-a veștejit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.
6 ἡλίου δὲ ἀνατείλαντος ἐκαυματίσθη, καὶ διὰ τὸ μὴ ἔχειν ῥίζαν ἐξηράνθη.
7 O altă [parte] a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbușit-o.
7 Ἄλλα δὲ ἔπεσεν ἐπὶ τὰς ἀκάνθας, καὶ ἀνέβησαν αἱ ἄκανθαι καὶ ἀπέπνιξαν αὐτά.
8 Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod: care o sută, care șaizeci, care treizeci.
8 Ἄλλα δὲ ἔπεσεν ἐπὶ τὴν γῆν τὴν καλήν∙ καὶ ἐδίδου καρπόν, ὃ μὲν ἑκατόν, ὃ δὲ ἑξήκοντα, ὃ δὲ τριάκοντα.
9 Cine are urechi, să asculte!”.
9 Ὁ ἔχων ὦτα ἀκούειν ἀκουέτω.
10 Apropiindu-se, discipolii i-au spus: „De ce le vorbești în parabole?”.
10 Καὶ προσελθόντες οἱ μαθηταὶ εἶπον αὐτῷ, Διὰ τί ἐν παραβολαῖς λαλεῖς αὐτοῖς;
11 Iar el, răspunzând, le-a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției cerurilor, dar acelora nu le-a fost dat,
11 Ὁ δὲ ἀποκριθεὶς εἶπεν αὐτοῖς ὅτι Ὑμῖν δέδοται γνῶναι τὰ μυστήρια τῆς βασιλείας τῶν οὐρανῶν, ἐκείνοις δὲ οὐ δέδοται.
12 căci celui care are i se va da și-i va prisosi, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce are.
12 Ὅστις γὰρ ἔχει, δοθήσεται αὐτῷ καὶ περισσευθήσεται∙ ὅστις δὲ οὐκ ἔχει, καὶ ὃ ἔχει ἀρθήσεται ἀπ’ αὐτοῦ.
13 De aceea le vorbesc în parabole, ca văzând să nu vadă și auzind să nu audă, nici să nu înțeleagă
13 Διὰ τοῦτο ἐν παραβολαῖς αὐτοῖς λαλῶ, ὅτι βλέποντες οὐ βλέπουσιν, καὶ ἀκούοντες οὐκ ἀκούουσιν, οὐδὲ συνιοῦσιν.
14 și să se împlinească profeția lui Isaía, care spune:
«De ascultat veți asculta, dar nu veți înțelege
și de privit veți privi, dar nu veți vedea.
14 Καὶ ἀναπληροῦται αὐτοῖς ἡ προφητεία Ἠσαΐου, ἡ λέγουσα, Ἀκοῇ ἀκούσετε, καὶ οὐ μὴ συνῆτε∙ καὶ βλέποντες βλέψετε, καὶ οὐ μὴ ἴδητε.
15 Căci inima acestui popor a devenit insensibilă,
urechile lor cu greu aud,
iar ochii și i-au închis
ca nu cumva să vadă cu ochii
și să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima și să se întoarcă,
iar eu să-i vindec».
15 Ἐπαχύνθη γὰρ ἡ καρδία τοῦ λαοῦ τούτου, καὶ τοῖς ὠσὶν βαρέως ἤκουσαν, καὶ τοὺς ὀφθαλμοὺς αὐτῶν ἐκάμμυσαν∙ μήποτε ἴδωσιν τοῖς ὀφθαλμοῖς, καὶ τοῖς ὠσὶν ἀκούσωσιν, καὶ τῇ καρδίᾳ συνῶσιν, καὶ ἐπιστρέψωσιν, καὶ ἰάσομαι αὐτούς.
16 Însă fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și urechile voastre pentru că aud!
16 Ὑμῶν δὲ μακάριοι οἱ ὀφθαλμοί, ὅτι βλέπουσιν∙ καὶ τὰ ὦτα ὑμῶν, ὅτι ἀκούει.
17 Adevăr vă spun: mulți profeți și drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți, și n-au văzut și să audă ce auziți, și n-au auzit.
17 Ἀμὴν γὰρ λέγω ὑμῖν ὅτι πολλοὶ προφῆται καὶ δίκαιοι ἐπεθύμησαν ἰδεῖν ἃ βλέπετε, καὶ οὐκ εἶδον∙ καὶ ἀκοῦσαι ἃ ἀκούετε, καὶ οὐκ ἤκουσαν.
18 Așadar, ascultați parabola semănătorului!
18 Ὑμεῖς οὖν ἀκούσατε τὴν παραβολὴν τοῦ σπείροντος.
19 Oricine ascultă cuvântul împărăției și nu-l înțelege, vine Cel Rău și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ceea ce s-a semănat de-a lungul drumului.
19 Παντὸς ἀκούοντος τὸν λόγον τῆς βασιλείας καὶ μὴ συνιέντος, ἔρχεται ὁ πονηρός, καὶ ἁρπάζει τὸ ἐσπαρμένον ἐν τῇ καρδίᾳ αὐτοῦ∙ οὗτός ἐστιν ὁ παρὰ τὴν ὁδὸν σπαρείς.
20 Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul și-l primește îndată cu bucurie,
20 Ὁ δὲ ἐπὶ τὰ πετρώδη σπαρείς, οὗτός ἐστιν ὁ τὸν λόγον ἀκούων, καὶ εὐθὺς μετὰ χαρᾶς λαμβάνων αὐτόν∙
21 dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuție din cauza cuvântului, imediat se scandalizează.
21 οὐκ ἔχει δὲ ῥίζαν ἐν ἑαυτῷ, ἀλλὰ πρόσκαιρός ἐστιν∙ γενομένης δὲ θλίψεως ἢ διωγμοῦ διὰ τὸν λόγον, εὐθὺς σκανδαλίζεται.
22 Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija lumii și pofta amăgitoare a bogăției înăbușă cuvântul și rămâne fără rod.
22 Ὁ δὲ εἰς τὰς ἀκάνθας σπαρείς, οὗτός ἐστιν ὁ τὸν λόγον ἀκούων, καὶ ἡ μέριμνα τοῦ αἰῶνος τούτου καὶ ἡ ἀπάτη τοῦ πλούτου συμπνίγει τὸν λόγον, καὶ ἄκαρπος γίνεται.
23 Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul și-l înțelege. Acesta aduce rod și face care o sută, care șaizeci, care treizeci”.
23 Ὁ δὲ ἐπὶ τὴν γῆν τὴν καλὴν σπαρείς, οὗτός ἐστιν ὁ τὸν λόγον ἀκούων καὶ συνιών∙ ὃς δὴ καρποφορεῖ, καὶ ποιεῖ ὁ μὲν ἑκατόν, ὁ δὲ ἑξήκοντα, ὁ δὲ τριάκοντα.
24 Le-a prezentat o altă parabolă: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul său.
24 Ἄλλην παραβολὴν παρέθηκεν αὐτοῖς, λέγων, Ὡμοιώθη ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν ἀνθρώπῳ σπείροντι καλὸν σπέρμα ἐν τῷ ἀγρῷ αὐτοῦ∙
25 Dar pe când oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină prin grâu și a plecat.
25 ἐν δὲ τῷ καθεύδειν τοὺς ἀνθρώπους, ἦλθεν αὐτοῦ ὁ ἐχθρὸς καὶ ἔσπειρεν ζιζάνια ἀνὰ μέσον τοῦ σίτου, καὶ ἀπῆλθεν.
26 Când a răsărit grâul și a dat rod, atunci s-a văzut și neghina.
26 Ὅτε δὲ ἐβλάστησεν ὁ χόρτος καὶ καρπὸν ἐποίησεν, τότε ἐφάνη καὶ τὰ ζιζάνια.
27 Venind servitorii stăpânului casei, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânță bună în ogorul tău? De ce are deci neghină?».
27 Προσελθόντες δὲ οἱ δοῦλοι τοῦ οἰκοδεσπότου εἶπον αὐτῷ, Κύριε, οὐχὶ καλὸν σπέρμα ἔσπειρας ἐν τῷ σῷ ἀγρῷ; Πόθεν οὖν ἔχει ζιζάνια;
28 El le-a spus: «Un om dușmănos a făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem?».
28 Ὁ δὲ ἔφη αὐτοῖς, Ἐχθρὸς ἄνθρωπος τοῦτο ἐποίησεν. Οἱ δὲ δοῦλοι εἶπον αὐτῷ, Θέλεις οὖν ἀπελθόντες συλλέξομεν αὐτά;
29 Dar el le-a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să scoateți din rădăcină și grâul.
29 Ὁ δὲ ἔφη, Οὔ∙ μήποτε, συλλέγοντες τὰ ζιζάνια, ἐκριζώσητε ἅμα αὐτοῖς τὸν σῖτον.
30 Lăsați să crească împreună până la seceriș! În timpul secerișului voi spune secerătorilor: smulgeți mai întâi neghina, legați-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați-l în grânarul meu!»”.
30 Ἄφετε συναυξάνεσθαι ἀμφότερα μέχρι τοῦ θερισμοῦ∙ καὶ ἐν καιρῷ τοῦ θερισμοῦ ἐρῶ τοῖς θερισταῖς, Συλλέξατε πρῶτον τὰ ζιζάνια, καὶ δήσατε αὐτὰ εἰς δέσμας πρὸς τὸ κατακαῦσαι αὐτά∙ τὸν δὲ σῖτον συναγάγετε εἰς τὴν ἀποθήκην μου.
31 Le-a mai prezentat o parabolă: „Împărăția cerurilor este asemenea cu un grăunte de muștar pe care un om îl ia și îl seamănă în ogorul său.
31 Ἄλλην παραβολὴν παρέθηκεν αὐτοῖς, λέγων, Ὁμοία ἐστὶν ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν κόκκῳ σινάπεως, ὃν λαβὼν ἄνθρωπος ἔσπειρεν ἐν τῷ ἀγρῷ αὐτοῦ∙
32 Acesta este mai mic decât toate semințele, însă, crescând, este mai mare decât toate legumele și devine copac, așa încât vin păsările cerului și locuiesc între ramurile lui”.
32 ὃ μικρότερον μέν ἐστιν πάντων τῶν σπερμάτων∙ ὅταν δὲ αὐξηθῇ, μεῖζον τῶν λαχάνων ἐστίν, καὶ γίνεται δένδρον, ὥστε ἐλθεῖν τὰ πετεινὰ τοῦ οὐρανοῦ καὶ κατασκηνοῦν ἐν τοῖς κλάδοις αὐτοῦ.
33 Le-a spus o altă parabolă: „Împărăția cerurilor este asemenea cu aluatul pe care îl ia femeia și îl ascunde în trei măsuri de făină până când dospește totul”.
33 Ἄλλην παραβολὴν ἐλάλησεν αὐτοῖς, Ὁμοία ἐστὶν ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν ζύμῃ, ἣν λαβοῦσα γυνὴ ἔκρυψεν εἰς ἀλεύρου σάτα τρία, ἕως οὗ ἐζυμώθη ὅλον.
34 Isus spunea mulțimilor toate acestea în parabole și nu le spunea nimic fără parabole,
34 Ταῦτα πάντα ἐλάλησεν ὁ Ἰησοῦς ἐν παραβολαῖς τοῖς ὄχλοις, καὶ χωρὶς παραβολῆς οὐκ ἐλάλει αὐτοῖς∙
35 ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice:
„Îmi voi deschide gura în parabole,
voi dezvălui lucruri ascunse
de la întemeierea lumii”.
35 ὅπως πληρωθῇ τὸ ῥηθὲν διὰ τοῦ προφήτου, λέγοντος, Ἀνοίξω ἐν παραβολαῖς τὸ στόμα μου, ἐρεύξομαι κεκρυμμένα ἀπὸ καταβολῆς κόσμου.
36 Atunci, lăsând mulțimile, a venit în casă, iar discipolii s-au apropiat de el și i-au spus: „Explică-ne parabola neghinei din ogor!”.
36 Τότε ἀφεὶς τοὺς ὄχλους ἦλθεν εἰς τὴν οἰκίαν ὁ Ἰησοῦς∙ καὶ προσῆλθον αὐτῷ οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ, λέγοντες, Φράσον ἡμῖν τὴν παραβολὴν τῶν ζιζανίων τοῦ ἀγροῦ.
37 El, răspunzând, le-a zis: „Cel care seamănă sămânța bună este Fiul Omului.
37 Ὁ δὲ ἀποκριθεὶς εἶπεν αὐτοῖς, Ὁ σπείρων τὸ καλὸν σπέρμα ἐστὶν ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου∙
38 Ogorul este lumea, sămânța cea bună sunt fiii împărăției. Neghina sunt fiii Celui Rău.
38 ὁ δὲ ἀγρός ἐστιν ὁ κόσμος∙ τὸ δὲ καλὸν σπέρμα, οὗτοί εἰσιν οἱ υἱοὶ τῆς βασιλείας∙ τὰ δὲ ζιζάνιά εἰσιν οἱ υἱοὶ τοῦ πονηροῦ∙
39 Dușmanul care a semănat-o este Diavolul. Secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.
39 ὁ δὲ ἐχθρὸς ὁ σπείρας αὐτά ἐστιν ὁ διάβολος∙ ὁ δὲ θερισμὸς συντέλεια τοῦ αἰῶνός ἐστιν∙ οἱ δὲ θερισταὶ ἄγγελοί εἰσιν.
40 Deci, așa cum se adună neghina și se arde în foc, tot așa va fi la sfârșitul lumii.
40 Ὥσπερ οὖν συλλέγεται τὰ ζιζάνια καὶ πυρὶ καίεται, οὕτως ἔσται ἐν τῇ συντελείᾳ τοῦ αἰῶνος τούτου.
41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii săi, iar ei vor aduna din împărăția lui toate scandalurile și pe cei care săvârșesc nelegiuirea
41 Ἀποστελεῖ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου τοὺς ἀγγέλους αὐτοῦ, καὶ συλλέξουσιν ἐκ τῆς βασιλείας αὐτοῦ πάντα τὰ σκάνδαλα καὶ τοὺς ποιοῦντας τὴν ἀνομίαν,
42 și-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților.
42 καὶ βαλοῦσιν αὐτοὺς εἰς τὴν κάμινον τοῦ πυρός∙ ἐκεῖ ἔσται ὁ κλαυθμὸς καὶ ὁ βρυγμὸς τῶν ὀδόντων.
43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cine are urechi să asculte!
43 Τότε οἱ δίκαιοι ἐκλάμψουσιν ὡς ὁ ἥλιος ἐν τῇ βασιλείᾳ τοῦ πατρὸς αὐτῶν. Ὁ ἔχων ὦτα ἀκούειν ἀκουέτω.
44 Împărăția cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde și, plin de bucurie, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela.
44 Πάλιν ὁμοία ἐστὶν ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν θησαυρῷ κεκρυμμένῳ ἐν τῷ ἀγρῷ, ὃν εὑρὼν ἄνθρωπος ἔκρυψεν∙ καὶ ἀπὸ τῆς χαρᾶς αὐτοῦ ὑπάγει, καὶ πάντα ὅσα ἔχει πωλεῖ, καὶ ἀγοράζει τὸν ἀγρὸν ἐκεῖνον.
45 La fel, împărăția cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase.
45 Πάλιν ὁμοία ἐστὶν ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν ἀνθρώπῳ ἐμπόρῳ ζητοῦντι καλοὺς μαργαρίτας∙
46 Când găsește un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are și îl cumpără.
46 ὃς εὑρὼν ἕνα πολύτιμον μαργαρίτην, ἀπελθὼν πέπρακεν πάντα ὅσα εἶχεν, καὶ ἠγόρασεν αὐτόν.
47 Din nou, împărăția cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate.
47 Πάλιν ὁμοία ἐστὶν ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν σαγήνῃ βληθείσῃ εἰς τὴν θάλασσαν, καὶ ἐκ παντὸς γένους συναγαγούσῃ∙
48 Când s-a umplut, [oamenii] îl trag la țărm, se așază, adună ceea ce este bun în coșuri și aruncă ceea ce este rău.
48 ἥν, ὅτε ἐπληρώθη, ἀναβιβάσαντες ἐπὶ τὸν αἰγιαλόν, καὶ καθίσαντες, συνέλεξαν τὰ καλὰ εἰς ἀγγεῖα, τὰ δὲ σαπρὰ ἔξω ἔβαλον.
49 Tot așa va fi la sfârșitul lumii: vor veni îngerii și-i vor separa pe cei răi dintre cei drepți
49 Οὕτως ἔσται ἐν τῇ συντελείᾳ τοῦ αἰῶνος∙ ἐξελεύσονται οἱ ἄγγελοι, καὶ ἀφοριοῦσιν τοὺς πονηροὺς ἐκ μέσου τῶν δικαίων,
50 și îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților.
50 καὶ βαλοῦσιν αὐτοὺς εἰς τὴν κάμινον τοῦ πυρός∙ ἐκεῖ ἔσται ὁ κλαυθμὸς καὶ ὁ βρυγμὸς τῶν ὀδόντων.
51 Ați înțeles toate acestea?”. I-au spus: „Da!”.
51 Λέγει αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦς, Συνήκατε ταῦτα πάντα; Λέγουσιν αὐτῷ, Ναί, κύριε.
52 Atunci le-a zis: „De aceea, orice cărturar instruit în ale împărăției cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său [lucruri] noi și vechi”.
52 Ὁ δὲ εἶπεν αὐτοῖς, Διὰ τοῦτο πᾶς γραμματεὺς μαθητευθεὶς εἰς τὴν βασιλείαν τῶν οὐρανῶν ὅμοιός ἐστιν ἀνθρώπῳ οἰκοδεσπότῃ, ὅστις ἐκβάλλει ἐκ τοῦ θησαυροῦ αὐτοῦ καινὰ καὶ παλαιά.
53 Când a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.
53 Καὶ ἐγένετο ὅτε ἐτέλεσεν ὁ Ἰησοῦς τὰς παραβολὰς ταύτας, μετῆρεν ἐκεῖθεν∙
54 Venind în locul lui natal, îi învăța în sinagoga lor, așa încât ei se mirau și spuneau: „De unde are el această înțelepciune și aceste puteri?
54 καὶ ἐλθὼν εἰς τὴν πατρίδα αὐτοῦ ἐδίδασκεν αὐτοὺς ἐν τῇ συναγωγῇ αὐτῶν, ὥστε ἐκπλήττεσθαι αὐτοὺς καὶ λέγειν, Πόθεν τούτῳ ἡ σοφία αὕτη καὶ αἱ δυνάμεις;
55 Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numește mama lui Maria, iar frații lui – Iacób, Iosíf, Símon și Iúda?
55 Οὐχ οὗτός ἐστιν ὁ τοῦ τέκτονος υἱός; Οὐχὶ ἡ μήτηρ αὐτοῦ λέγεται Μαριάμ, καὶ οἱ ἀδελφοὶ αὐτοῦ Ἰάκωβος καὶ Ἰωσῆς καὶ Σίμων καὶ Ἰούδας;
56 Și surorile lui, oare, nu sunt toate la noi? De unde, deci, are el toate acestea?”.
56 Καὶ αἱ ἀδελφαὶ αὐτοῦ οὐχὶ πᾶσαι πρὸς ἡμᾶς εἰσίν; Πόθεν οὖν τούτῳ ταῦτα πάντα;
57 Și se scandalizau de el. Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este disprețuit decât în patria lui și în casa lui”.
57 Καὶ ἐσκανδαλίζοντο ἐν αὐτῷ. Ὁ δὲ Ἰησοῦς εἶπεν αὐτοῖς, Οὐκ ἔστιν προφήτης ἄτιμος, εἰ μὴ ἐν τῇ πατρίδι αὐτοῦ καὶ ἐν τῇ οἰκίᾳ αὐτοῦ.
58 Și nu a făcut acolo multe minuni, din cauza necredinței lor.
58 Καὶ οὐκ ἐποίησεν ἐκεῖ δυνάμεις πολλάς, διὰ τὴν ἀπιστίαν αὐτῶν.