Capitolul 26
Matei 26XI. Pătimirea și moartea lui Isus
Complotul împotriva lui Isus
(Mc 14,1-2; Lc 22,1-2; In 11,45-53)
1 Când a terminat Isus toate aceste cuvinte, le-a spus discipolilor săi: 2 „Știți că peste două zile va fi Paștele, iar Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit”.
3 Atunci s-au adunat arhiereii și bătrânii poporului la curtea marelui preot, care se numea Caiáfa, 4 și s-au sfătuit ca să-l prindă pe Isus prin viclenie și să-l ucidă, 5 dar spuneau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă răzvrătire în popor”.
Ungerea lui Isus în Betánia
(Mc 14,3-9; In 12,1-8)
6 În timp ce se afla Isus în Betánia, în casa lui Símon Leprosul, 7 s-a apropiat de el o femeie care avea un [vas] din alabastru cu mireasmă de mare preț și i-a turnat pe cap pe când el stătea la masă.
8 Văzând aceasta, discipolii au fost cuprinși de indignare și spuneau: „Pentru ce această risipă? 9 Căci s-ar fi putut vinde scump și să se dea săracilor”. 10 Dar Isus, observând aceasta, le-a spus: „De ce necăjiți femeia? Ea a făcut un gest frumos față de mine, 11 căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe mine, însă, nu mă aveți întotdeauna. 12 Turnând această mireasmă pe trupul meu, a făcut-o pentru înmormântarea mea. 13 Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia aceasta în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea”.
Iúda îl trădează pe Isus
(Mc 14,10-11; Lc 22,3-6)
14 Atunci, unul dintre cei doisprezece, care se numește Iúda Iscarióteanul, s-a dus la arhierei 15 și le-a zis: „Ce-mi dați ca eu să‑l dau [pe mâna] voastră?”. Ei au fixat pentru el treizeci de arginți. 16 Și de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea [pe mâna] lor.
Pregătirea cinei pascale
(Mc 14,12-16; Lc 22,7-14)
17 În prima [zi] a Ázimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: „Unde vrei să-ți pregătim ca să mănânci Paștele?”. 18 El a spus: „Mergeți în cetate la cutare și spuneți: «Învățătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paștele cu discipolii mei»!”. 19 Discipolii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.
Dezvăluirea trădării lui Iúda
(Mc 14,17-21; Lc 22,21-23; In 13,21-30)
20 La lăsatul serii, [Isus] stătea la masă împreună cu cei doisprezece 21 și, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”. 22 Întristați peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”. 23 El, răspunzând, a zis: „Cel care și-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. 24 Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s‑ar fi născut!”. 25 Atunci Iúda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbí?”. El i-a răspuns: „Tu ai zis!”.
Instituirea Euharistiei
(Mc 14,22-24; Lc 22,19-20; 1Cor 11,23-25)
26 Și, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor și le-a spus: „Luați, mâncați; acesta este trupul meu!”. 27 Apoi, luând potirul și mulțumind, le-a dat lor, spunând: „Beți din acesta toți, 28 căci acesta este sângele meu, al alianței, care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor! 29 Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăția Tatălui meu”. 30 Și, cântând imnuri, au plecat spre Muntele Măslinilor.
Prezicerea renegării lui Petru
(Mc 14,27-31; Lc 22,31-34; In 13,36-38)
31 Atunci, Isus le-a spus: „Voi toți vă veți scandaliza de mine în noaptea aceasta, căci este scris:
«Voi bate păstorul
și se vor risipi oile turmei».
32 Dar, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galiléea”. 33 Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Chiar dacă toți se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată”. 34 Isus i-a zis: „Adevăr îți spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoșul, de trei ori mă vei renega”. 35 Petru i-a zis: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Și toți discipolii spuneau la fel.
Isus, pe Muntele Măslinilor
(Mc 14,32-42; Lc 22,39-46)
36 Atunci Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsémani și le-a spus discipolilor: „Stați [aici] până când, mergând acolo, mă voi ruga!”. 37 Și, luând cu sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedéu, a început a se întrista și a se tulbura. 38 Atunci le-a spus: „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine!”.
39 Și, mergând puțin mai încolo, a căzut cu fața la pământ rugându-se și spunând: „Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta! Dar [să fie] nu cum vreau eu, ci cum [vrei] tu!”.
40 Apoi a venit la discipoli și i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Așa, n-ați putut veghea cu mine [nici măcar] un ceas? 41 Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită! Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”. 42 Iarăși, pentru a doua oară, a plecat și s-a rugat, spunând: „Tată! Dacă nu este posibil ca să treacă acest [potir] fără ca să-l beau, să se facă voința ta!”.
43 Venind, din nou i-a găsit dormind, căci ochii le erau îngreuiați de somn. 44 Lăsându-i, din nou a plecat și s-a rugat pentru a treia oară, spunând iarăși aceleași cuvinte. 45 Atunci a venit la discipoli și le-a spus: „Dormiți mai departe și odihniți-vă! Iată, a venit ceasul și Fiul Omului este dat pe mâna păcătoșilor! 46 Ridicați-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”.
Arestarea lui Isus
(Mc 14,43-50; Lc 22,47-53; In 18,3-11)
47 Pe când încă mai vorbea, a venit Iúda, unul dintre cei doisprezece, și, împreună cu el, o mulțime mare, cu săbii și ciomege, din partea arhiereilor și a bătrânilor poporului, 48 iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeți-l!”. 49 S-a apropiat îndată de Isus și i-a zis: „Bucură-te, rabbí!”. Și l-a sărutat. 50 Dar Isus i-a spus: „Prietene, pentru aceasta ai venit!”. Atunci, apropiindu-se, au pus mâinile pe Isus și l-au prins. 51 Și, iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-și mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot și i-a tăiat urechea. 52 Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri. 53 Sau crezi că n-aș putea să-l rog pe Tatăl meu și mi-ar pune îndată la dispoziție mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că așa trebuie să fie?”. 55 În acel ceas, Isus le-a spus mulțimilor: „Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să mă prindeți. Zi de zi stăteam în templu, învățând, și nu m-ați arestat. 56 Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile profeților”. Atunci, toți discipolii, părăsindu-l, au fugit.
Isus, înaintea Sinédriului
(Mc 14,53-65; Lc 22,66-71; In 18,13-24)
57 Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la Caiáfa, marele preot, unde se adunaseră cărturarii și bătrânii. 58 Iar Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot și, intrând, s-a așezat printre servitori ca să vadă sfârșitul.
59 Arhiereii și tot Sinédriul căutau o mărturie falsă împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, 60 dar nu găseau, deși s-au apropiat mulți martori falși. În cele din urmă, au venit doi 61 și au zis: „Acesta a spus: «Pot să distrug templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l reconstruiesc»”. 62 Ridicându-se, marele preot i-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta?”. 63 Dar Isus tăcea. Atunci marele preot i-a zis: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu”.
64 Isus i-a răspuns:
„Tu ai zis. Ba vă spun:
«de acum îl veți vedea pe Fiul Omului
șezând la dreapta puterii
și venind pe norii cerului»”.
65 Atunci, marele preot și-a sfâșiat hainele, spunând: „A rostit o blasfémie. Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfémia! 66 Cum vi se pare?”. Ei, răspunzând, au spus: „Este vinovat de moarte!”.
67 Atunci l-au scuipat în față și l-au lovit cu pumnii; alții l-au pălmuit, 68 spunând: „Profețește-ne, Cristoase! Cine este cel care te-a lovit?”.
Renegarea lui Petru
(Mc 14,66-72; Lc 22,55-62; In 18,15-18.25-27)
69 Iar Petru ședea afară, în curte. S-a apropiat de el o servitoare și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileeánul”. 70 Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: „Nu știu ce zici”. 71 Apoi, ieșind spre poartă, l-a văzut o alta și a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus Nazarinéanul”. 72 Dar el a negat din nou cu jurământ: „Nu-l cunosc pe omul [acela]”. 73 Puțin după aceea, apropiindu-se cei care erau acolo, i-au zis lui Petru: „Într-adevăr, și tu ești dintre ei, pentru că și accentul tău te trădează”. 74 Atunci a început să se blesteme și să jure: „Nu-l cunosc pe omul [acela]”. Și îndată a cântat cocoșul. 75 Atunci și-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei renega”. Și, ieșind, a plâns amar.
1 Când a terminat Isus toate aceste cuvinte, le-a spus discipolilor săi:
2 „Știți că peste două zile va fi Paștele, iar Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit”.
3 Atunci s-au adunat arhiereii și bătrânii poporului la curtea marelui preot, care se numea Caiáfa,
4 și s-au sfătuit ca să-l prindă pe Isus prin viclenie și să-l ucidă,
5 dar spuneau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă răzvrătire în popor”.
6 În timp ce se afla Isus în Betánia, în casa lui Símon Leprosul,
7 s-a apropiat de el o femeie care avea un [vas] din alabastru cu mireasmă de mare preț și i-a turnat pe cap pe când el stătea la masă.
8 Văzând aceasta, discipolii au fost cuprinși de indignare și spuneau: „Pentru ce această risipă?
9 Căci s-ar fi putut vinde scump și să se dea săracilor”.
10 Dar Isus, observând aceasta, le-a spus: „De ce necăjiți femeia? Ea a făcut un gest frumos față de mine,
11 căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe mine, însă, nu mă aveți întotdeauna.
12 Turnând această mireasmă pe trupul meu, a făcut-o pentru înmormântarea mea.
13 Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia aceasta în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea”.
14 Atunci, unul dintre cei doisprezece, care se numește Iúda Iscarióteanul, s-a dus la arhierei
15 și le-a zis: „Ce-mi dați ca eu să‑l dau [pe mâna] voastră?”. Ei au fixat pentru el treizeci de arginți.
16 Și de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea [pe mâna] lor.
17 În prima [zi] a Ázimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: „Unde vrei să-ți pregătim ca să mănânci Paștele?”.
18 El a spus: „Mergeți în cetate la cutare și spuneți: «Învățătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paștele cu discipolii mei»!”.
19 Discipolii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.
20 La lăsatul serii, [Isus] stătea la masă împreună cu cei doisprezece
21 și, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”.
22 Întristați peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”.
23 El, răspunzând, a zis: „Cel care și-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda.
24 Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s‑ar fi născut!”.
25 Atunci Iúda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbí?”. El i-a răspuns: „Tu ai zis!”.
26 Și, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor și le-a spus: „Luați, mâncați; acesta este trupul meu!”.
27 Apoi, luând potirul și mulțumind, le-a dat lor, spunând: „Beți din acesta toți,
28 căci acesta este sângele meu, al alianței, care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor!
29 Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăția Tatălui meu”.
30 Și, cântând imnuri, au plecat spre Muntele Măslinilor.
31 Atunci, Isus le-a spus: „Voi toți vă veți scandaliza de mine în noaptea aceasta, căci este scris:
«Voi bate păstorul
și se vor risipi oile turmei».
32 Dar, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galiléea”.
33 Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Chiar dacă toți se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată”.
34 Isus i-a zis: „Adevăr îți spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoșul, de trei ori mă vei renega”.
35 Petru i-a zis: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Și toți discipolii spuneau la fel.
36 Atunci Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsémani și le-a spus discipolilor: „Stați [aici] până când, mergând acolo, mă voi ruga!”.
37 Și, luând cu sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedéu, a început a se întrista și a se tulbura.
38 Atunci le-a spus: „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine!”.
39 Și, mergând puțin mai încolo, a căzut cu fața la pământ rugându-se și spunând: „Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta! Dar [să fie] nu cum vreau eu, ci cum [vrei] tu!”.
40 Apoi a venit la discipoli și i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Așa, n-ați putut veghea cu mine [nici măcar] un ceas?
41 Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită! Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”.
42 Iarăși, pentru a doua oară, a plecat și s-a rugat, spunând: „Tată! Dacă nu este posibil ca să treacă acest [potir] fără ca să-l beau, să se facă voința ta!”.
43 Venind, din nou i-a găsit dormind, căci ochii le erau îngreuiați de somn.
44 Lăsându-i, din nou a plecat și s-a rugat pentru a treia oară, spunând iarăși aceleași cuvinte.
45 Atunci a venit la discipoli și le-a spus: „Dormiți mai departe și odihniți-vă! Iată, a venit ceasul și Fiul Omului este dat pe mâna păcătoșilor!
46 Ridicați-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”.
47 Pe când încă mai vorbea, a venit Iúda, unul dintre cei doisprezece, și, împreună cu el, o mulțime mare, cu săbii și ciomege, din partea arhiereilor și a bătrânilor poporului,
48 iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeți-l!”.
49 S-a apropiat îndată de Isus și i-a zis: „Bucură-te, rabbí!”. Și l-a sărutat.
50 Dar Isus i-a spus: „Prietene, pentru aceasta ai venit!”. Atunci, apropiindu-se, au pus mâinile pe Isus și l-au prins.
51 Și, iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-și mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot și i-a tăiat urechea.
52 Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri.
53 Sau crezi că n-aș putea să-l rog pe Tatăl meu și mi-ar pune îndată la dispoziție mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
54 Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că așa trebuie să fie?”.
55 În acel ceas, Isus le-a spus mulțimilor: „Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să mă prindeți. Zi de zi stăteam în templu, învățând, și nu m-ați arestat.
56 Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile profeților”. Atunci, toți discipolii, părăsindu-l, au fugit.
57 Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la Caiáfa, marele preot, unde se adunaseră cărturarii și bătrânii.
58 Iar Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot și, intrând, s-a așezat printre servitori ca să vadă sfârșitul.
59 Arhiereii și tot Sinédriul căutau o mărturie falsă împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte,
60 dar nu găseau, deși s-au apropiat mulți martori falși. În cele din urmă, au venit doi
61 și au zis: „Acesta a spus: «Pot să distrug templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l reconstruiesc»”.
62 Ridicându-se, marele preot i-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta?”.
63 Dar Isus tăcea. Atunci marele preot i-a zis: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu”.
64 Isus i-a răspuns:
„Tu ai zis. Ba vă spun:
«de acum îl veți vedea pe Fiul Omului
șezând la dreapta puterii
și venind pe norii cerului»”.
65 Atunci, marele preot și-a sfâșiat hainele, spunând: „A rostit o blasfémie. Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfémia!
66 Cum vi se pare?”. Ei, răspunzând, au spus: „Este vinovat de moarte!”.
67 Atunci l-au scuipat în față și l-au lovit cu pumnii; alții l-au pălmuit,
68 spunând: „Profețește-ne, Cristoase! Cine este cel care te-a lovit?”.
69 Iar Petru ședea afară, în curte. S-a apropiat de el o servitoare și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileeánul”.
70 Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: „Nu știu ce zici”.
71 Apoi, ieșind spre poartă, l-a văzut o alta și a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus Nazarinéanul”.
72 Dar el a negat din nou cu jurământ: „Nu-l cunosc pe omul [acela]”.
73 Puțin după aceea, apropiindu-se cei care erau acolo, i-au zis lui Petru: „Într-adevăr, și tu ești dintre ei, pentru că și accentul tău te trădează”.
74 Atunci a început să se blesteme și să jure: „Nu-l cunosc pe omul [acela]”. Și îndată a cântat cocoșul.
75 Atunci și-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei renega”. Și, ieșind, a plâns amar.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Când a terminat Isus toate aceste cuvinte, le-a spus discipolilor săi:
1 Iar după ce a sfârșit toate aceste cuvinte, a zis Iisus către ucenicii Săi:
2 „Știți că peste două zile va fi Paștele, iar Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit”.
2 Știți că peste două zile va fi Paștile și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit.
3 Atunci s-au adunat arhiereii și bătrânii poporului la curtea marelui preot, care se numea Caiáfa,
3 Atunci arhiereii și bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului, care se numea Caiafa.
4 și s-au sfătuit ca să-l prindă pe Isus prin viclenie și să-l ucidă,
4 Și împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleșug, și să-L ucidă.
5 dar spuneau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă răzvrătire în popor”.
5 Dar ziceau: „Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor.”
6 În timp ce se afla Isus în Betánia, în casa lui Símon Leprosul,
6 Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,
7 s-a apropiat de el o femeie care avea un [vas] din alabastru cu mireasmă de mare preț și i-a turnat pe cap pe când el stătea la masă.
7 s-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preț, și l-a turnat pe capul Lui, pe când ședea la masă.
8 Văzând aceasta, discipolii au fost cuprinși de indignare și spuneau: „Pentru ce această risipă?
8 Și văzând ucenicii, s-au mâniat și au zis: „De ce risipa aceasta?
9 Căci s-ar fi putut vinde scump și să se dea săracilor”.
9 Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor”.
10 Dar Isus, observând aceasta, le-a spus: „De ce necăjiți femeia? Ea a făcut un gest frumos față de mine,
10 Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: „Pentru ce faceți supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea față de Mine.
11 căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe mine, însă, nu mă aveți întotdeauna.
11 Căci pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna;
12 Turnând această mireasmă pe trupul meu, a făcut-o pentru înmormântarea mea.
12 că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea.
13 Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia aceasta în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea”.
13 Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei”.
14 Atunci, unul dintre cei doisprezece, care se numește Iúda Iscarióteanul, s-a dus la arhierei
14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei,
15 și le-a zis: „Ce-mi dați ca eu să‑l dau [pe mâna] voastră?”. Ei au fixat pentru el treizeci de arginți.
15 a zis: „Ce voiți să-mi dați și eu Îl voi da în mâinile voastre?” Iar ei i-au dat treizeci de arginți.
16 Și de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea [pe mâna] lor.
16 Și de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.
17 În prima [zi] a Ázimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: „Unde vrei să-ți pregătim ca să mănânci Paștele?”.
17 În cea dintâi zi a Azimelor, au venit ucenicii la Iisus și L-au întrebat: „Unde voiești să-Ți pregătim să mănânci Paștile?”
18 El a spus: „Mergeți în cetate la cutare și spuneți: «Învățătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paștele cu discipolii mei»!”.
18 Iar El a zis: „Mergeți în cetate, la cutare și spuneți-i: «Învățătorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine vreau să fac Paștile cu ucenicii Mei».”
19 Discipolii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.
19 Și ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus și au pregătit Paștile.
20 La lăsatul serii, [Isus] stătea la masă împreună cu cei doisprezece
20 Iar când s-a făcut seară, a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici.
21 și, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”.
21 Și pe când mâncau, Iisus a zis: „Adevărat grăiesc vouă, că unul dintre voi Mă va vinde.”
22 Întristați peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”.
22 Și ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: „Nu cumva eu sunt, Doamne?”
23 El, răspunzând, a zis: „Cel care și-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda.
23 Iar El, răspunzând, a zis: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.
24 Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s‑ar fi născut!”.
24 Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai, însă, acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela dacă nu se năștea”.
25 Atunci Iúda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbí?”. El i-a răspuns: „Tu ai zis!”.
25 Și Iuda, cel ce L-a vândut, răspunzând a zis: „Nu cumva sunt eu, Învățătorule?” Răspuns-a lui: „Tu ai zis.”
26 Și, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor și le-a spus: „Luați, mâncați; acesta este trupul meu!”.
26 Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine și binecuvântând, a frânt și, dând ucenicilor, a zis: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu.”
27 Apoi, luând potirul și mulțumind, le-a dat lor, spunând: „Beți din acesta toți,
27 Și luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: „Beți dintru acesta toți,
28 căci acesta este sângele meu, al alianței, care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor!
28 că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor.
29 Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăția Tatălui meu”.
29 Și vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viței până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăția Tatălui Meu”.
30 Și, cântând imnuri, au plecat spre Muntele Măslinilor.
30 Și după ce au cântat laude, au ieșit la Muntele Măslinilor.
31 Atunci, Isus le-a spus: „Voi toți vă veți scandaliza de mine în noaptea aceasta, căci este scris:
«Voi bate păstorul
și se vor risipi oile turmei».
31 Atunci Iisus le-a zis: „Voi toți vă veți sminti întru Mine în noaptea aceasta căci scris este: «Bate-voi păstorul și se vor risipi oile turmei».
32 Dar, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galiléea”.
32 Dar după învierea Mea voi merge mai înainte de voi în Galileea”.
33 Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Chiar dacă toți se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată”.
33 Iar Petru, răspunzând, I-a zis: „Dacă toți se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi sminti.”
34 Isus i-a zis: „Adevăr îți spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoșul, de trei ori mă vei renega”.
34 Zis-a Iisus lui: „Adevărat zic ție că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine.”
35 Petru i-a zis: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Și toți discipolii spuneau la fel.
35 Petru i-a zis: „Și de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine.” Și toți ucenicii au zis la fel.
36 Atunci Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsémani și le-a spus discipolilor: „Stați [aici] până când, mergând acolo, mă voi ruga!”.
36 Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc ce se cheamă Ghetsimani și a zis ucenicilor: „Ședeți aici, până ce Mă voi duce acolo și Mă voi ruga.”
37 Și, luând cu sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedéu, a început a se întrista și a se tulbura.
37 Și luând cu Sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a Se întrista și a Se mâhni.
38 Atunci le-a spus: „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine!”.
38 Atunci le-a zis: „Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneți aici și privegheați împreună cu Mine.”
39 Și, mergând puțin mai încolo, a căzut cu fața la pământ rugându-se și spunând: „Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta! Dar [să fie] nu cum vreau eu, ci cum [vrei] tu!”.
39 Și mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: „Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești.”
40 Apoi a venit la discipoli și i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Așa, n-ați putut veghea cu mine [nici măcar] un ceas?
40 Și a venit la ucenici și i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: „Așa, n-ați putut un ceas să privegheați cu Mine!
41 Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită! Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”.
41 Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios”.
42 Iarăși, pentru a doua oară, a plecat și s-a rugat, spunând: „Tată! Dacă nu este posibil ca să treacă acest [potir] fără ca să-l beau, să se facă voința ta!”.
42 Iarăși ducându-se, a doua oară, s-a rugat, zicând: „Părintele Meu, dacă nu este cu putință să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta.”
43 Venind, din nou i-a găsit dormind, căci ochii le erau îngreuiați de somn.
43 Și venind iarăși, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiați.
44 Lăsându-i, din nou a plecat și s-a rugat pentru a treia oară, spunând iarăși aceleași cuvinte.
44 Și lăsându-i, S-a dus iarăși și a treia oară S-a rugat, același cuvânt zicând.
45 Atunci a venit la discipoli și le-a spus: „Dormiți mai departe și odihniți-vă! Iată, a venit ceasul și Fiul Omului este dat pe mâna păcătoșilor!
45 Atunci a venit la ucenici și le-a zis: „Dormiți de acum și vă odihniți! Iată s-a apropiat ceasul și Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoșilor.
46 Ridicați-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”.
46 Sculați-vă să mergem, iată s-a apropiat cel ce M-a vândut”.
47 Pe când încă mai vorbea, a venit Iúda, unul dintre cei doisprezece, și, împreună cu el, o mulțime mare, cu săbii și ciomege, din partea arhiereilor și a bătrânilor poporului,
47 Și pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el mulțime multă, cu săbii și cu ciomege, de la arhierei și de la bătrânii poporului.
48 iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeți-l!”.
48 Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: „Pe care-L voi săruta, Acela este: puneți mâna pe El.”
49 S-a apropiat îndată de Isus și i-a zis: „Bucură-te, rabbí!”. Și l-a sărutat.
49 Și îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: „Bucură-Te, Învățătorule!” Și L-a sărutat.
50 Dar Isus i-a spus: „Prietene, pentru aceasta ai venit!”. Atunci, apropiindu-se, au pus mâinile pe Isus și l-au prins.
50 Iar Iisus i-a zis: „Prietene, pentru ce ai venit?” Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus și L-au prins.
51 Și, iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-și mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot și i-a tăiat urechea.
51 Și iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, a tras sabia și, lovind pe sluga arhiereului, i-a tăiat urechea.
52 Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri.
52 Atunci Iisus i-a zis: „Întoarce sabia ta la locul ei, că toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.
53 Sau crezi că n-aș putea să-l rog pe Tatăl meu și mi-ar pune îndată la dispoziție mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
53 Sau ți se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu și să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
54 Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că așa trebuie să fie?”.
54 Dar cum se vor împlini Scripturile, că așa trebuie să fie?”
55 În acel ceas, Isus le-a spus mulțimilor: „Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să mă prindeți. Zi de zi stăteam în templu, învățând, și nu m-ați arestat.
55 În ceasul acela, a zis Iisus mulțimilor: „Ca la un tâlhar ați ieșit cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În fiecare zi ședeam în templu și învățam și n-ați pus mâna pe Mine.”
56 Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile profeților”. Atunci, toți discipolii, părăsindu-l, au fugit.
56 Dar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toți ucenicii, lăsându-L, au fugit.
57 Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la Caiáfa, marele preot, unde se adunaseră cărturarii și bătrânii.
57 Iar cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunați cărturarii și bătrânii.
58 Iar Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot și, intrând, s-a așezat printre servitori ca să vadă sfârșitul.
58 Iar Petru Îl urma de departe până a ajuns la curtea arhiereului și, intrând înăuntru, ședea cu slugile, ca să vadă sfârșitul.
59 Arhiereii și tot Sinédriul căutau o mărturie falsă împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte,
59 Iar arhiereii, bătrânii și tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.
60 dar nu găseau, deși s-au apropiat mulți martori falși. În cele din urmă, au venit doi
60 Și n-au găsit, deși veniseră mulți martori mincinoși. Mai pe urmă însă au venit doi și au spus:
61 și au zis: „Acesta a spus: «Pot să distrug templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l reconstruiesc»”.
61 Acesta a zis: „Pot să dărâm templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l clădesc.”
62 Ridicându-se, marele preot i-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta?”.
62 Și, sculându-se, arhiereul I-a zis: „Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?”
63 Dar Isus tăcea. Atunci marele preot i-a zis: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu”.
63 Dar Iisus tăcea. Și arhiereul I-a zis: „Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de ești Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.”
64 Isus i-a răspuns:
„Tu ai zis. Ba vă spun:
«de acum îl veți vedea pe Fiul Omului
șezând la dreapta puterii
și venind pe norii cerului»”.
64 Iisus i-a răspuns: „Tu ai zis. Și vă spun încă: De acum veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta puterii și venind pe norii cerului.”
65 Atunci, marele preot și-a sfâșiat hainele, spunând: „A rostit o blasfémie. Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfémia!
65 Atunci arhiereul și-a sfâșiat hainele, zicând: „A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iată acum ați auzit hula Lui.”
66 Cum vi se pare?”. Ei, răspunzând, au spus: „Este vinovat de moarte!”.
66 „Ce vi se pare?” Iar ei, răspunzând, au zis: „Este vinovat de moarte.”
67 Atunci l-au scuipat în față și l-au lovit cu pumnii; alții l-au pălmuit,
67 Și au scuipat în obrazul Lui, bătându-L cu pumnii, iar unii Îi dădeau palme,
68 spunând: „Profețește-ne, Cristoase! Cine este cel care te-a lovit?”.
68 zicând: „Proorocește-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit.”
69 Iar Petru ședea afară, în curte. S-a apropiat de el o servitoare și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileeánul”.
69 Iar Petru ședea afară, în curte. Și o slujnică s-a apropiat de el, zicând: „Și tu erai cu Iisus Galileianul.”
70 Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: „Nu știu ce zici”.
70 Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: „Nu știu ce zici.”
71 Apoi, ieșind spre poartă, l-a văzut o alta și a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus Nazarinéanul”.
71 Și ieșind el la poartă, l-a văzut alta și a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Iisus Nazarineanul.”
72 Dar el a negat din nou cu jurământ: „Nu-l cunosc pe omul [acela]”.
72 Și iarăși s-a lepădat cu jurământ: „Nu cunosc pe omul acesta.”
73 Puțin după aceea, apropiindu-se cei care erau acolo, i-au zis lui Petru: „Într-adevăr, și tu ești dintre ei, pentru că și accentul tău te trădează”.
73 Iar după puțin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo au zis lui Petru: „Cu adevărat și tu ești dintre ei, căci și graiul te vădește.”
74 Atunci a început să se blesteme și să jure: „Nu-l cunosc pe omul [acela]”. Și îndată a cântat cocoșul.
74 Atunci el a început a se blestema și a se jura: „Nu cunosc pe omul acesta.” Și îndată a cântat cocoșul.
75 Atunci și-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei renega”. Și, ieșind, a plâns amar.
75 Și Petru și-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: „Mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine”. Și ieșind afară, a plâns cu amar.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Când a terminat Isus toate aceste cuvinte, le-a spus discipolilor săi:
1 Καὶ ἐγένετο ὅτε ἐτέλεσεν ὁ Ἰησοῦς πάντας τοὺς λόγους τούτους, εἶπεν τοῖς μαθηταῖς αὐτοῦ,
2 „Știți că peste două zile va fi Paștele, iar Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit”.
2 Οἴδατε ὅτι μετὰ δύο ἡμέρας τὸ Πάσχα γίνεται, καὶ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου παραδίδοται εἰς τὸ σταυρωθῆναι.
3 Atunci s-au adunat arhiereii și bătrânii poporului la curtea marelui preot, care se numea Caiáfa,
3 Τότε συνήχθησαν οἱ ἀρχιερεῖς καὶ οἱ γραμματεῖς καὶ οἱ πρεσβύτεροι τοῦ λαοῦ εἰς τὴν αὐλὴν τοῦ ἀρχιερέως τοῦ λεγομένου Καϊάφα,
4 și s-au sfătuit ca să-l prindă pe Isus prin viclenie și să-l ucidă,
4 καὶ συνεβουλεύσαντο ἵνα τὸν Ἰησοῦν δόλῳ κρατήσωσιν καὶ ἀποκτείνωσιν.
5 dar spuneau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă răzvrătire în popor”.
5 Ἔλεγον δέ, Μὴ ἐν τῇ ἑορτῇ, ἵνα μὴ θόρυβος γένηται ἐν τῷ λαῷ.
6 În timp ce se afla Isus în Betánia, în casa lui Símon Leprosul,
6 Τοῦ δὲ Ἰησοῦ γενομένου ἐν Βηθανίᾳ ἐν οἰκίᾳ Σίμωνος τοῦ λεπροῦ,
7 s-a apropiat de el o femeie care avea un [vas] din alabastru cu mireasmă de mare preț și i-a turnat pe cap pe când el stătea la masă.
7 προσῆλθεν αὐτῷ γυνὴ ἀλάβαστρον μύρου ἔχουσα βαρυτίμου, καὶ κατέχεεν ἐπὶ τὴν κεφαλὴν αὐτοῦ ἀνακειμένου.
8 Văzând aceasta, discipolii au fost cuprinși de indignare și spuneau: „Pentru ce această risipă?
8 Ἰδόντες δὲ οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ ἠγανάκτησαν, λέγοντες, Εἰς τί ἡ ἀπώλεια αὕτη;
9 Căci s-ar fi putut vinde scump și să se dea săracilor”.
9 Ἠδύνατο γὰρ τοῦτο τὸ μύρον πραθῆναι πολλοῦ, καὶ δοθῆναι πτωχοῖς.
10 Dar Isus, observând aceasta, le-a spus: „De ce necăjiți femeia? Ea a făcut un gest frumos față de mine,
10 Γνοὺς δὲ ὁ Ἰησοῦς εἶπεν αὐτοῖς, Τί κόπους παρέχετε τῇ γυναικί; Ἔργον γὰρ καλὸν εἰργάσατο εἰς ἐμέ.
11 căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe mine, însă, nu mă aveți întotdeauna.
11 Πάντοτε γὰρ τοὺς πτωχοὺς ἔχετε μεθ’ ἑαυτῶν, ἐμὲ δὲ οὐ πάντοτε ἔχετε.
12 Turnând această mireasmă pe trupul meu, a făcut-o pentru înmormântarea mea.
12 Βαλοῦσα γὰρ αὕτη τὸ μύρον τοῦτο ἐπὶ τοῦ σώματός μου, πρὸς τὸ ἐνταφιάσαι με ἐποίησεν.
13 Adevăr vă spun, oriunde va fi predicată evanghelia aceasta în lumea întreagă, se va spune în amintirea ei și ceea ce a făcut ea”.
13 Ἀμὴν λέγω ὑμῖν, ὅπου ἐὰν κηρυχθῇ τὸ εὐαγγέλιον τοῦτο ἐν ὅλῳ τῷ κόσμῳ, λαληθήσεται καὶ ὃ ἐποίησεν αὕτη εἰς μνημόσυνον αὐτῆς.
14 Atunci, unul dintre cei doisprezece, care se numește Iúda Iscarióteanul, s-a dus la arhierei
14 Τότε πορευθεὶς εἷς τῶν δώδεκα, ὁ λεγόμενος Ἰούδας Ἰσκαριώτης, πρὸς τοὺς ἀρχιερεῖς,
15 și le-a zis: „Ce-mi dați ca eu să‑l dau [pe mâna] voastră?”. Ei au fixat pentru el treizeci de arginți.
15 εἶπεν, Τί θέλετέ μοι δοῦναι, κἀγὼ ὑμῖν παραδώσω αὐτόν; Οἱ δὲ ἔστησαν αὐτῷ τριάκοντα ἀργύρια,
16 Și de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea [pe mâna] lor.
16 καὶ ἀπὸ τότε ἐζήτει εὐκαιρίαν ἵνα αὐτὸν παραδῷ.
17 În prima [zi] a Ázimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: „Unde vrei să-ți pregătim ca să mănânci Paștele?”.
17 Τῇ δὲ πρώτῃ τῶν ἀζύμων προσῆλθον οἱ μαθηταὶ τῷ Ἰησοῦ, λέγοντες αὐτῷ, Ποῦ θέλεις ἑτοιμάσομέν σοι φαγεῖν τὸ Πάσχα;
18 El a spus: „Mergeți în cetate la cutare și spuneți: «Învățătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paștele cu discipolii mei»!”.
18 Ὁ δὲ εἶπεν, Ὑπάγετε εἰς τὴν πόλιν πρὸς τὸν δεῖνα, καὶ εἴπατε αὐτῷ, Ὁ διδάσκαλος λέγει, Ὁ καιρός μου ἐγγύς ἐστιν∙ πρός σε ποιῶ τὸ Πάσχα μετὰ τῶν μαθητῶν μου.
19 Discipolii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.
19 Καὶ ἐποίησαν οἱ μαθηταὶ ὡς συνέταξεν αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦς, καὶ ἡτοίμασαν τὸ Πάσχα.
20 La lăsatul serii, [Isus] stătea la masă împreună cu cei doisprezece
20 Ὀψίας δὲ γενομένης ἀνέκειτο μετὰ τῶν δώδεκα.
21 și, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”.
21 Καὶ ἐσθιόντων αὐτῶν εἶπεν, Ἀμὴν λέγω ὑμῖν ὅτι εἷς ἐξ ὑμῶν παραδώσει με.
22 Întristați peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”.
22 Καὶ λυπούμενοι σφόδρα ἤρξαντο λέγειν αὐτῷ ἕκαστος αὐτῶν, Μήτι ἐγώ εἰμι, κύριε;
23 El, răspunzând, a zis: „Cel care și-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda.
23 Ὁ δὲ ἀποκριθεὶς εἶπεν, Ὁ ἐμβάψας μετ’ ἐμοῦ ἐν τῷ τρυβλίῳ τὴν χεῖρα, οὗτός με παραδώσει.
24 Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s‑ar fi născut!”.
24 Ὁ μὲν υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ὑπάγει, καθὼς γέγραπται περὶ αὐτοῦ∙ οὐαὶ δὲ τῷ ἀνθρώπῳ ἐκείνῳ δι’ οὗ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου παραδίδοται∙ καλὸν ἦν αὐτῷ εἰ οὐκ ἐγεννήθη ὁ ἄνθρωπος ἐκεῖνος.
25 Atunci Iúda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbí?”. El i-a răspuns: „Tu ai zis!”.
25 Ἀποκριθεὶς δὲ Ἰούδας ὁ παραδιδοὺς αὐτὸν εἶπεν, Μήτι ἐγώ εἰμι, ῥαββί; Λέγει αὐτῷ, Σὺ εἶπας.
26 Și, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor și le-a spus: „Luați, mâncați; acesta este trupul meu!”.
26 Ἐσθιόντων δὲ αὐτῶν, λαβὼν ὁ Ἰησοῦς τὸν ἄρτον, καὶ εὐχαριστήσας ἔκλασεν καὶ ἐδίδου τοῖς μαθηταῖς, καὶ εἶπεν, Λάβετε, φάγετε∙τοῦτό ἐστιν τὸ σῶμά μου.
27 Apoi, luând potirul și mulțumind, le-a dat lor, spunând: „Beți din acesta toți,
27 Καὶ λαβὼν τὸ ποτήριον καὶ εὐχαριστήσας ἔδωκεν αὐτοῖς, λέγων, Πίετε ἐξ αὐτοῦ πάντες∙
28 căci acesta este sângele meu, al alianței, care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor!
28 τοῦτο γάρ ἐστιν τὸ αἷμά μου, τὸ τῆς καινῆς διαθήκης, τὸ περὶ πολλῶν ἐκχυνόμενον εἰς ἄφεσιν ἁμαρτιῶν.
29 Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea în care îl voi bea cu voi, nou, în împărăția Tatălui meu”.
29 Λέγω δὲ ὑμῖν ὅτι οὐ μὴ πίω ἀπ’ ἄρτι ἐκ τούτου τοῦ γενήματος τῆς ἀμπέλου, ἕως τῆς ἡμέρας ἐκείνης ὅταν αὐτὸ πίνω μεθ’ ὑμῶν καινὸν ἐν τῇ βασιλείᾳ τοῦ πατρός μου.
30 Și, cântând imnuri, au plecat spre Muntele Măslinilor.
30 Καὶ ὑμνήσαντες ἐξῆλθον εἰς τὸ ὄρος τῶν Ἐλαιῶν.
31 Atunci, Isus le-a spus: „Voi toți vă veți scandaliza de mine în noaptea aceasta, căci este scris:
«Voi bate păstorul
și se vor risipi oile turmei».
31 Τότε λέγει αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦς, Πάντες ὑμεῖς σκανδαλισθήσεσθε ἐν ἐμοὶ ἐν τῇ νυκτὶ ταύτῃ∙ γέγραπται γάρ, Πατάξω τὸν ποιμένα, καὶ διασκορπισθήσεται τὰ πρόβατα τῆς ποίμνης.
32 Dar, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galiléea”.
32 Μετὰ δὲ τὸ ἐγερθῆναί με, προάξω ὑμᾶς εἰς τὴν Γαλιλαίαν.
33 Atunci, Petru, luând cuvântul, i-a zis: „Chiar dacă toți se vor scandaliza din cauza ta, eu nu mă voi scandaliza niciodată”.
33 Ἀποκριθεὶς δὲ ὁ Πέτρος εἶπεν αὐτῷ, Εἰ πάντες σκανδαλισθήσονται ἐν σοί, ἐγὼ δὲ οὐδέποτε σκανδαλισθήσομαι.
34 Isus i-a zis: „Adevăr îți spun, chiar în noaptea aceasta, înainte de a fi cântat cocoșul, de trei ori mă vei renega”.
34 Ἔφη αὐτῷ ὁ Ἰησοῦς, Ἀμὴν λέγω σοι ὅτι ἐν ταύτῃ τῇ νυκτί, πρὶν ἀλέκτορα φωνῆσαι, τρὶς ἀπαρνήσῃ με.
35 Petru i-a zis: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nu te voi renega”. Și toți discipolii spuneau la fel.
35 Λέγει αὐτῷ ὁ Πέτρος, Κἂν δέῃ με σὺν σοὶ ἀποθανεῖν, οὐ μή σε ἀπαρνήσωμαι. Ὁμοίως δὲ καὶ πάντες οἱ μαθηταὶ εἶπον.
36 Atunci Isus a venit împreună cu ei într-un loc numit Ghetsémani și le-a spus discipolilor: „Stați [aici] până când, mergând acolo, mă voi ruga!”.
36 Τότε ἔρχεται μετ’ αὐτῶν ὁ Ἰησοῦς εἰς χωρίον λεγόμενον Γεθσημανῆ, καὶ λέγει τοῖς μαθηταῖς, Καθίσατε αὐτοῦ, ἕως οὗ ἀπελθὼν προσεύξωμαι ἐκεῖ.
37 Și, luând cu sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedéu, a început a se întrista și a se tulbura.
37 Καὶ παραλαβὼν τὸν Πέτρον καὶ τοὺς δύο υἱοὺς Ζεβεδαίου, ἤρξατο λυπεῖσθαι καὶ ἀδημονεῖν.
38 Atunci le-a spus: „Sufletul meu este trist până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine!”.
38 Τότε λέγει αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦς, Περίλυπός ἐστιν ἡ ψυχή μου ἕως θανάτου∙ μείνατε ὧδε καὶ γρηγορεῖτε μετ’ ἐμοῦ.
39 Și, mergând puțin mai încolo, a căzut cu fața la pământ rugându-se și spunând: „Tată! Dacă este posibil, să treacă de la mine potirul acesta! Dar [să fie] nu cum vreau eu, ci cum [vrei] tu!”.
39 Καὶ προσελθὼν μικρόν, ἔπεσεν ἐπὶ πρόσωπον αὐτοῦ προσευχόμενος καὶ λέγων, Πάτερ μου, εἰ δυνατόν ἐστιν, παρελθέτω ἀπ’ ἐμοῦ τὸ ποτήριον τοῦτο∙ πλὴν οὐχ ὡς ἐγὼ θέλω, ἀλλ’ ὡς σύ.
40 Apoi a venit la discipoli și i-a găsit dormind. Atunci i-a zis lui Petru: „Așa, n-ați putut veghea cu mine [nici măcar] un ceas?
40 Καὶ ἔρχεται πρὸς τοὺς μαθητὰς καὶ εὑρίσκει αὐτοὺς καθεύδοντας, καὶ λέγει τῷ Πέτρῳ, Οὕτως οὐκ ἰσχύσατε μίαν ὥραν γρηγορῆσαι μετ’ ἐμοῦ;
41 Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită! Căci duhul este plin de avânt, dar trupul este slab”.
41 Γρηγορεῖτε καὶ προσεύχεσθε, ἵνα μὴ εἰσέλθητε εἰς πειρασμόν. Τὸ μὲν πνεῦμα πρόθυμον, ἡ δὲ σὰρξ ἀσθενής.
42 Iarăși, pentru a doua oară, a plecat și s-a rugat, spunând: „Tată! Dacă nu este posibil ca să treacă acest [potir] fără ca să-l beau, să se facă voința ta!”.
42 Πάλιν ἐκ δευτέρου ἀπελθὼν προσηύξατο, λέγων, Πάτερ μου, εἰ οὐ δύναται τοῦτο τὸ ποτήριον παρελθεῖν ἀπ’ ἐμοῦ, ἐὰν μὴ αὐτὸ πίω, γενηθήτω τὸ θέλημά σου.
43 Venind, din nou i-a găsit dormind, căci ochii le erau îngreuiați de somn.
43 Καὶ ἐλθὼν εὑρίσκει αὐτοὺς πάλιν καθεύδοντας∙ ἦσαν γὰρ αὐτῶν οἱ ὀφθαλμοὶ βεβαρημένοι.
44 Lăsându-i, din nou a plecat și s-a rugat pentru a treia oară, spunând iarăși aceleași cuvinte.
44 Καὶ ἀφεὶς αὐτοὺς ἀπελθὼν πάλιν προσηύξατο ἐκ τρίτου, τὸν αὐτὸν λόγον εἰπών.
45 Atunci a venit la discipoli și le-a spus: „Dormiți mai departe și odihniți-vă! Iată, a venit ceasul și Fiul Omului este dat pe mâna păcătoșilor!
45 Τότε ἔρχεται πρὸς τοὺς μαθητὰς αὐτοῦ, καὶ λέγει αὐτοῖς, Καθεύδετε τὸ λοιπὸν καὶ ἀναπαύεσθε. Ἰδού, ἤγγικεν ἡ ὥρα, καὶ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου παραδίδοται εἰς χεῖρας ἁμαρτωλῶν.
46 Ridicați-vă, să mergem! Iată, cel care mă trădează este aproape!”.
46 Ἐγείρεσθε, ἄγωμεν. Ἰδού, ἤγγικεν ὁ παραδιδούς με.
47 Pe când încă mai vorbea, a venit Iúda, unul dintre cei doisprezece, și, împreună cu el, o mulțime mare, cu săbii și ciomege, din partea arhiereilor și a bătrânilor poporului,
47 Καὶ ἔτι αὐτοῦ λαλοῦντος, ἰδού, Ἰούδας, εἷς τῶν δώδεκα, ἦλθεν καὶ μετ’ αὐτοῦ ὄχλος πολὺς μετὰ μαχαιρῶν καὶ ξύλων, ἀπὸ τῶν ἀρχιερέων καὶ πρεσβυτέρων τοῦ λαοῦ.
48 iar trădătorul lui le dăduse un semn, spunând: „Cel pe care îl voi săruta, acela este; prindeți-l!”.
48 Ὁ δὲ παραδιδοὺς αὐτὸν ἔδωκεν αὐτοῖς σημεῖον, λέγων, Ὃν ἂν φιλήσω, αὐτός ἐστιν∙ κρατήσατε αὐτόν.
49 S-a apropiat îndată de Isus și i-a zis: „Bucură-te, rabbí!”. Și l-a sărutat.
49 Καὶ εὐθέως προσελθὼν τῷ Ἰησοῦ εἶπεν, Χαῖρε, ῥαββί∙ καὶ κατεφίλησεν αὐτόν.
50 Dar Isus i-a spus: „Prietene, pentru aceasta ai venit!”. Atunci, apropiindu-se, au pus mâinile pe Isus și l-au prins.
50 Ὁ δὲ Ἰησοῦς εἶπεν αὐτῷ, Ἑταῖρε, ἐφ’ ᾧ πάρει; Τότε προσελθόντες ἐπέβαλον τὰς χεῖρας ἐπὶ τὸν Ἰησοῦν, καὶ ἐκράτησαν αὐτόν.
51 Și, iată, unul dintre cei care erau cu Isus, întinzându-și mâna, a scos sabia, l-a lovit pe unul dintre servitorii marelui preot și i-a tăiat urechea.
51 Καὶ ἰδού, εἷς τῶν μετὰ Ἰησοῦ, ἐκτείνας τὴν χεῖρα, ἀπέσπασεν τὴν μάχαιραν αὐτοῦ, καὶ πατάξας τὸν δοῦλον τοῦ ἀρχιερέως ἀφεῖλεν αὐτοῦ τὸ ὠτίον.
52 Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci toți cei care pun mâna pe sabie de sabie vor pieri.
52 Τότε λέγει αὐτῷ ὁ Ἰησοῦς, Ἀπόστρεψόν σου τὴν μάχαιραν εἰς τὸν τόπον αὐτῆς∙ πάντες γὰρ οἱ λαβόντες μάχαιραν ἐν μαχαίρᾳ ἀποθανοῦνται.
53 Sau crezi că n-aș putea să-l rog pe Tatăl meu și mi-ar pune îndată la dispoziție mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
53 Ἢ δοκεῖς ὅτι οὐ δύναμαι ἄρτι παρακαλέσαι τὸν πατέρα μου, καὶ παραστήσει μοι πλείους ἢ δώδεκα λεγεῶνας ἀγγέλων;
54 Dar cum s-ar mai împlini Scripturile, că așa trebuie să fie?”.
54 Πῶς οὖν πληρωθῶσιν αἱ γραφαί, ὅτι οὕτως δεῖ γενέσθαι;
55 În acel ceas, Isus le-a spus mulțimilor: „Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să mă prindeți. Zi de zi stăteam în templu, învățând, și nu m-ați arestat.
55 Ἐν ἐκείνῃ τῇ ὥρᾳ εἶπεν ὁ Ἰησοῦς τοῖς ὄχλοις, Ὡς ἐπὶ λῃστὴν ἐξήλθετε μετὰ μαχαιρῶν καὶ ξύλων συλλαβεῖν με; Καθ’ ἡμέραν πρὸς ὑμᾶς ἐκαθεζόμην διδάσκων ἐν τῷ ἱερῷ, καὶ οὐκ ἐκρατήσατέ με.
56 Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile profeților”. Atunci, toți discipolii, părăsindu-l, au fugit.
56 Τοῦτο δὲ ὅλον γέγονεν, ἵνα πληρωθῶσιν αἱ γραφαὶ τῶν προφητῶν. Τότε οἱ μαθηταὶ πάντες ἀφέντες αὐτὸν ἔφυγον.
57 Cei care l-au arestat pe Isus l-au dus la Caiáfa, marele preot, unde se adunaseră cărturarii și bătrânii.
57 Οἱ δὲ κρατήσαντες τὸν Ἰησοῦν ἀπήγαγον πρὸς Καϊάφαν τὸν ἀρχιερέα, ὅπου οἱ γραμματεῖς καὶ οἱ πρεσβύτεροι συνήχθησαν.
58 Iar Petru l-a urmat de departe până în curtea marelui preot și, intrând, s-a așezat printre servitori ca să vadă sfârșitul.
58 Ὁ δὲ Πέτρος ἠκολούθει αὐτῷ ἀπὸ μακρόθεν, ἕως τῆς αὐλῆς τοῦ ἀρχιερέως∙ καὶ εἰσελθὼν ἔσω ἐκάθητο μετὰ τῶν ὑπηρετῶν, ἰδεῖν τὸ τέλος.
59 Arhiereii și tot Sinédriul căutau o mărturie falsă împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte,
59 Οἱ δὲ ἀρχιερεῖς καὶ οἱ πρεσβύτεροι καὶ τὸ συνέδριον ὅλον ἐζήτουν ψευδομαρτυρίαν κατὰ τοῦ Ἰησοῦ, ὅπως θανατώσωσιν αὐτόν,
60 dar nu găseau, deși s-au apropiat mulți martori falși. În cele din urmă, au venit doi
60 καὶ οὐχ εὗρον. Καὶ πολλῶν ψευδομαρτύρων προσελθόντων, οὐχ εὗρον.
61 și au zis: „Acesta a spus: «Pot să distrug templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l reconstruiesc»”.
61 Ὕστερον δὲ προσελθόντες δύο ψευδομάρτυρες εἶπον, Οὗτος ἔφη, Δύναμαι καταλῦσαι τὸν ναὸν τοῦ θεοῦ, καὶ διὰ τριῶν ἡμερῶν οἰκοδομῆσαι αὐτόν.
62 Ridicându-se, marele preot i-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta?”.
62 Καὶ ἀναστὰς ὁ ἀρχιερεὺς εἶπεν αὐτῷ, Οὐδὲν ἀποκρίνῃ; Τί οὗτοί σου καταμαρτυροῦσιν;
63 Dar Isus tăcea. Atunci marele preot i-a zis: „Te conjur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu”.
63 Ὁ δὲ Ἰησοῦς ἐσιώπα. Καὶ ἀποκριθεὶς ὁ ἀρχιερεὺς εἶπεν αὐτῷ, Ἐξορκίζω σε κατὰ τοῦ θεοῦ τοῦ ζῶντος, ἵνα ἡμῖν εἴπῃς εἰ σὺ εἶ ὁ χριστός, ὁ υἱὸς τοῦ θεοῦ.
64 Isus i-a răspuns:
„Tu ai zis. Ba vă spun:
«de acum îl veți vedea pe Fiul Omului
șezând la dreapta puterii
și venind pe norii cerului»”.
64 Λέγει αὐτῷ ὁ Ἰησοῦς, Σὺ εἶπας. Πλὴν λέγω ὑμῖν, ἀπ’ ἄρτι ὄψεσθε τὸν υἱὸν τοῦ ἀνθρώπου καθήμενον ἐκ δεξιῶν τῆς δυνάμεως καὶ ἐρχόμενον ἐπὶ τῶν νεφελῶν τοῦ οὐρανοῦ.
65 Atunci, marele preot și-a sfâșiat hainele, spunând: „A rostit o blasfémie. Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfémia!
65 Τότε ὁ ἀρχιερεὺς διέρρηξεν τὰ ἱμάτια αὐτοῦ, λέγων ὅτι Ἐβλασφήμησεν∙ τί ἔτι χρείαν ἔχομεν μαρτύρων; Ἴδε, νῦν ἠκούσατε τὴν βλασφημίαν αὐτοῦ.
66 Cum vi se pare?”. Ei, răspunzând, au spus: „Este vinovat de moarte!”.
66 Τί ὑμῖν δοκεῖ; Οἱ δὲ ἀποκριθέντες εἶπον, Ἔνοχος θανάτου ἐστίν.
67 Atunci l-au scuipat în față și l-au lovit cu pumnii; alții l-au pălmuit,
67 Τότε ἐνέπτυσαν εἰς τὸ πρόσωπον αὐτοῦ καὶ ἐκολάφισαν αὐτόν∙ οἱ δὲ ἐρράπισαν,
68 spunând: „Profețește-ne, Cristoase! Cine este cel care te-a lovit?”.
68 λέγοντες, Προφήτευσον ἡμῖν, χριστέ. Τίς ἐστιν ὁ παίσας σε;
69 Iar Petru ședea afară, în curte. S-a apropiat de el o servitoare și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileeánul”.
69 Ὁ δὲ Πέτρος ἔξω ἐκάθητο ἐν τῇ αὐλῇ∙ καὶ προσῆλθεν αὐτῷ μία παιδίσκη, λέγουσα, Καὶ σὺ ἦσθα μετὰ Ἰησοῦ τοῦ Γαλιλαίου.
70 Dar el a negat înaintea tuturor, spunând: „Nu știu ce zici”.
70 Ὁ δὲ ἠρνήσατο ἔμπροσθεν αὐτῶν πάντων, λέγων, Οὐκ οἶδα τί λέγεις.
71 Apoi, ieșind spre poartă, l-a văzut o alta și a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus Nazarinéanul”.
71 Ἐξελθόντα δὲ αὐτὸν εἰς τὸν πυλῶνα, εἶδεν αὐτὸν ἄλλη, καὶ λέγει αὐτοῖς ἐκεῖ, Καὶ οὗτος ἦν μετὰ Ἰησοῦ τοῦ Ναζωραίου.
72 Dar el a negat din nou cu jurământ: „Nu-l cunosc pe omul [acela]”.
72 Καὶ πάλιν ἠρνήσατο μεθ’ ὅρκου ὅτι Οὐκ οἶδα τὸν ἄνθρωπον.
73 Puțin după aceea, apropiindu-se cei care erau acolo, i-au zis lui Petru: „Într-adevăr, și tu ești dintre ei, pentru că și accentul tău te trădează”.
73 Μετὰ μικρὸν δὲ προσελθόντες οἱ ἑστῶτες εἶπον τῷ Πέτρῳ, Ἀληθῶς καὶ σὺ ἐξ αὐτῶν εἶ∙ καὶ γὰρ ἡ λαλιά σου δῆλόν σε ποιεῖ.
74 Atunci a început să se blesteme și să jure: „Nu-l cunosc pe omul [acela]”. Și îndată a cântat cocoșul.
74 Τότε ἤρξατο καταθεματίζειν καὶ ὀμνύειν ὅτι Οὐκ οἶδα τὸν ἄνθρωπον. Καὶ εὐθέως ἀλέκτωρ ἐφώνησεν.
75 Atunci și-a amintit Petru de cuvântul lui Isus care îi spusese: „Înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei renega”. Și, ieșind, a plâns amar.
75 Καὶ ἐμνήσθη ὁ Πέτρος τοῦ ῥήματος τοῦ Ἰησοῦ εἰρηκότος αὐτῷ ὅτι Πρὶν ἀλέκτορα φωνῆσαι, τρὶς ἀπαρνήσῃ με. Καὶ ἐξελθὼν ἔξω ἔκλαυσεν πικρῶς.
