Evanghelia după sfântul Matei

VII. Parabolele împărăției

Parabola semănătorului

(Mc 4,1-20; Lc 8,4-15)

1 În ziua aceea, ieșind Isus din casă, s-a așezat pe țărmul mării. 2 S-a adunat lângă el o mulțime atât de mare, încât el s-a urcat să se așeze în barcă și toată mulțimea stătea pe țărm, 3 iar el le spunea multe în parabole:
„Iată, semănătorul a ieșit să semene! 4 Și în timp ce semăna, [o parte] a căzut de-a lungul drumului. Venind păsările cerului, au mâncat-o. 5 O altă [parte] a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc; 6 iar când soarele a răsărit, s-a veștejit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă [parte] a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbușit‑o. 8 Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod: care o sută, care șaizeci, care treizeci. 9 Cine are urechi, să asculte!”.

10 Apropiindu-se, discipolii i-au spus: „De ce le vorbești în parabole?”. 11 Iar el, răspunzând, le-a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției cerurilor, dar acelora nu le-a fost dat, 12 căci celui care are i se va da și-i va prisosi, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce are. 13 De aceea le vorbesc în parabole, ca văzând să nu vadă și auzind să nu audă, nici să nu înțeleagă 14 și să se împlinească profeția lui Isaía, care spune:
«De ascultat veți asculta, dar nu veți înțelege
și de privit veți privi, dar nu veți vedea.
15 Căci inima acestui popor a devenit insensibilă,
urechile lor cu greu aud,
iar ochii și i-au închis
ca nu cumva să vadă cu ochii
și să audă cu urechile,
să înțeleagă cu inima și să se întoarcă,
iar eu să-i vindec».

16 Însă fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și urechile voastre pentru că aud! 17 Adevăr vă spun: mulți profeți și drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți, și n-au văzut și să audă ce auziți, și n-au auzit.

1 În ziua aceea, ieșind Isus din casă, s-a așezat pe țărmul mării.

2 S-a adunat lângă el o mulțime atât de mare, încât el s-a urcat să se așeze în barcă și toată mulțimea stătea pe țărm,

3 iar el le spunea multe în parabole: „Iată, semănătorul a ieșit să semene!

4 Și în timp ce semăna, [o parte] a căzut de-a lungul drumului. Venind păsările cerului, au mâncat-o.

5 O altă [parte] a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc;

6 iar când soarele a răsărit, s-a veștejit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.

7 O altă [parte] a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbușit‑o.

8 Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod: care o sută, care șaizeci, care treizeci.

9 Cine are urechi, să asculte!”.

10 Apropiindu-se, discipolii i-au spus: „De ce le vorbești în parabole?”.

11 Iar el, răspunzând, le-a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției cerurilor, dar acelora nu le-a fost dat,

12 căci celui care are i se va da și-i va prisosi, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce are.

13 De aceea le vorbesc în parabole, ca văzând să nu vadă și auzind să nu audă, nici să nu înțeleagă

14 și să se împlinească profeția lui Isaía, care spune: «De ascultat veți asculta, dar nu veți înțelege și de privit veți privi, dar nu veți vedea.

15 Căci inima acestui popor a devenit insensibilă, urechile lor cu greu aud, iar ochii și i-au închis ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă, iar eu să-i vindec».

16 Însă fericiți sunt ochii voștri pentru că văd și urechile voastre pentru că aud!

17 Adevăr vă spun: mulți profeți și drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți, și n-au văzut și să audă ce auziți, și n-au auzit.