Cartea a doua a Macabéilor

Expedițiile de la Iópe și Iámnia

1 După ce s-au făcut aceste înțelegeri, Lýsias s-a dus la rege, iar iudéii și-au reluat munca la câmp. 2 Însă [unii] dintre strategii locului – Timotéi și Apolóniu, [fiul] lui Ghenáios, la fel ca și Ieroním și Demofón și, pe lângă ei, Nicanór, căpetenia ciprioților – nu-i lăsau [pe iudei] să se bucure nici de liniște, nici de odihnă.

3 Cei din Iópe au săvârșit o nelegiuire mare: i-au chemat pe iudeii care locuiau cu ei în oraș să urce împreună cu femeile și copiii în niște bărci pregătite de ei ca și cum nu ar fi fost nicio dușmănie între ei. 4 Pe baza unui decret votat de lumea din oraș, [iudeii] au acceptat propunerea lor pentru a arăta că doreau pacea fără suspiciune. Când au ajuns în larg, [cei din Iópe] i-au scufundat [și s-au înecat] nu mai puțin de două sute.

5 Iúda, când a aflat de cruzimea săvârșită față de cei de un neam cu el, le-a poruncit bărbaților care erau cu el, 6 s-a rugat lui Dumnezeu, judecătorul cel drept, a pornit împotriva ucigașilor fraților săi și, în timpul nopții, a dat foc portului și a ars corăbiile; iar pe cei care fugiseră acolo i-a străpuns. 7 Cum locul era închis, a plecat [cu gândul] de a se întoarce din nou și de a distruge din temelii toată cetatea celor din Iópe.

8 Când a aflat că și cei din Iámnia plănuiau să facă la fel cu iudeii care locuiau cu ei, 9 s-a năpustit asupra lor noaptea, a dat foc portului și flotei, astfel încât strălucirea flăcărilor se vedea până la Ierusalím, la două sute patruzeci de stádii.

10 Când s-au îndepărtat la nouă stádii de acolo, deoarece se îndreptau spre Timotéi, i-au atacat niște arábi, nu mai puțin de cinci mii de pedestrași și cinci sute de călăreți. 11 Întrucât s-a încins o luptă aprigă și oamenii lui Iúda aveau succes datorită ajutorului lui Dumnezeu, nomazii, înfrânți, l-au rugat pe Iúda să le dea mâna dreaptă, promițându-i că îi vor da animale și că îl vor ajuta și altădată. 12 Iúda, considerând că-i pot fi cu adevărat de ajutor în multe, a acceptat să încheie pace cu ei; după ce și-au dat mâna dreaptă, [arábii] s-au întors la corturile lor.

Expediția din Galaád

13 A mai atacat o altă cetate, care era întărită cu valuri de pământ și înconjurată cu ziduri, locuită de tot felul de neamuri, al cărei nume era Caspín. 14 Cei dinăuntru, încrezându-se în tăria zidurilor și în mulțimea proviziilor, se purtau grosolan cu cei ai lui Iúda, jignindu-i, rostind blasfémii și vorbind ce nu este permis. 15 Dar cei ai lui Iúda, invocându-l pe Stăpânul cel Mare al lumii care, fără berbece și fără mașini de război, dărâmase Ierihónul pe timpul lui Iósue, s-au năpustit ca niște fiare asupra zidurilor. 16 După ce au pus stăpânire pe cetate cu voia lui Dumnezeu, au făcut un măcel de nedescris, așa încât lacul vecin, care avea o lățime de două stádii, părea că este plin cu sângele vărsat.

Lupta de la Carnión

17 Îndepărtându-se de acolo șapte sute cincizeci de stádii, au ajuns la Hárax, la iudeii numiți tubiéni. 18 Pe Timotéi nu l-au prins în locurile acelea, pentru că plecase din ținut fără să facă nimic. Dar lăsase o garnizoană foarte puternică în locul acela. 19 Dositéos și Sosípatros, care erau dintre căpeteniile Macabéului, s-au dus și i-au ucis pe cei pe care Timotéi îi lăsase în fortăreață, mai mult de zece mii de oameni. 20 [Iúda] Macabéul a împărțit armata în cohorte, i-a pus [pe Dositéos și pe Sosípatros] în fruntea lor și a pornit împotriva lui Timotéi, care avea cu el o sută douăzeci de mii de pedestrași și două mii cinci sute de călăreți. 21 Când Timotéi a aflat de apropierea lui Iúda, a trimis femeile, copiii și celelalte bunuri în [cetatea] numită Carnión – locul era de neînvins și se ajungea greu la el din cauza îngustimii [trecătorilor] din tot ținutul. 22 Cohorta lui Iúda a apărut cea dintâi, iar dușmanii au fost cuprinși de groaza și de spaima cauzată de apariția Celui care le vede pe toate. Au luat-o la fugă fiecare în altă parte, astfel încât s-au rănit unii pe alții, străpungându-se cu ascuțișul săbiilor. 23 Iúda i-a urmărit cu îndârjire, trecându-i prin sabie pe nelegiuiți și a nimicit cam treizeci de mii de oameni. 24 Timotéi însuși, căzând în mâinile celor ai lui Dositéos și Sosípatros, îi ruga cu multă șiretenie să-l lase să plece nevătămat pentru că el îi are în mâini pe părinții și frații multora peste care putea să vină o nenorocire. 25 După ce i-a încredințat cu multe jurăminte că-i va trimite înapoi pe aceștia neatinși, i-au dat drumul pentru eliberarea fraților lor.

26 Ieșind către Carnión și Atergatéion, [Iúda] a înjunghiat douăzeci și cinci de mii de oameni.

Întoarcerea la Efrón și Scitópolis

27 După înfrângerea și uciderea acestora, s-a îndreptat cu armata și spre Efrón, o cetate întărită în care locuia Lýsias cu o mulțime de toate felurile și tineri puternici așezați în fața zidurilor: le apărau cu vitejie, iar înăuntru erau multe mașini de război și sulițe. 28 Invocându-l pe Stăpânul care cu puterea lui înfrânge tăria dușmanilor, au pus mâna pe cetate și au doborât cam douăzeci și cinci de mii dintre cei dinăuntru. 29 După ce au plecat de acolo, s-au avântat înspre Scitópolis, o cetate aflată la o distanță de șase sute de stádii de Ierusalím. 30 Dar iudeii care locuiau acolo au dat mărturie că cei din Scitópolis s-au purtat cu bunăvoință față de ei, întâmpinându-i binevoitori în momentele de necaz. 31 Le-au mulțumit [celor din Scitópolis] și i-au îndemnat ca și pe mai departe să se arate binevoitori față de neamul [iudeilor].
De acolo au venit la Ierusalím cu puțin înainte de Sărbătoarea Săptămânilor.

Campania împotriva lui Górgias

32 După [sărbătoarea] numită „a Cincizecimii”, s-au năpustit împotriva lui Górgias, strategul Iduméii. 33 [Acesta] a ieșit cu trei mii de pedestrași și cu patru sute de călăreți. 34 S-a întâmplat că, atunci când s-au așezat în linie de luptă, au căzut câțiva dintre iudei.

35 Un oarecare Dositéos, dintre cei ai lui Bachenór, un călăreț viteaz, l-a apucat pe Górgias și, ținându-l de hlamidă, îl trăgea cu putere, căci voia să-l prindă viu pe blestemat. Însă un călăreț trac a sărit asupra [lui Dositéos] și i-a tăiat umărul; iar Górgias a fugit la Marisá. 36 Cei ai lui Ésdris luptaseră îndelung și erau frânți. Atunci, Iúda l-a invocat pe Domnul să li se arate aliat și conducător în luptă. 37 Pornind în limba strămoșească strigătul de război împreună cu imnuri, a năvălit pe neașteptate împotriva celor ai lui Górgias și le-a provocat derută.

Sacrificiul pentru morți

38 Luându-și armate, Iúda s-a dus în cetatea Odolám. Întrucât venise ziua a șaptea, s-au purificat după obicei și au celebrat acolo sabátul. 39 În ziua următoare, au venit oamenii lui Iúda la vremea când era nevoie de aceasta să adune trupurile celor căzuți ca să le așeze împreună cu rudele în mormintele părinților lor. 40 Au găsit sub hainele fiecăruia dintre cei morți obiecte închinate idolilor din Iámnia pe care legea le interzice iudeilor. Atunci, tuturor le-a fost clar că ei au căzut din această cauză. 41 Așadar, toți, binecuvântându-l pe Domnul, judecătorul cel drept care dezvăluie cele ascunse, 42 au început să se roage, cerând ca păcatul săvârșit să fie șters de tot. Nobilul Iúda și-a îndemnat mulțimea să se păzească pentru a fi fără păcat, având în fața ochilor ce se întâmplase cu cei căzuți din cauza păcatului.

43 După ce a adunat de la fiecare, a trimis cam două mii de dráhme la Ierusalím pentru jertfa pentru păcat – o faptă prea frumoasă și nobilă – cu gândul la înviere. 44 Dacă ei nu ar fi crezut că cei căzuți vor învia, ar fi fost inutil și prostesc să se roage pentru cei morți. 45 Dar dacă el considera că pe cei care mor cu evlavie îi așteaptă o frumoasă răsplată, gândul lui era sfânt și pios. De aceea a adus jertfă de ispășire pentru cei morți, ca să fie dezlegați de păcate.

1 După ce s-au făcut aceste înțelegeri, Lýsias s-a dus la rege, iar iudéii și-au reluat munca la câmp.

2 Însă [unii] dintre strategii locului – Timotéi și Apolóniu, [fiul] lui Ghenáios, la fel ca și Ieroním și Demofón și, pe lângă ei, Nicanór, căpetenia ciprioților – nu-i lăsau [pe iudei] să se bucure nici de liniște, nici de odihnă.

3 Cei din Iópe au săvârșit o nelegiuire mare: i-au chemat pe iudeii care locuiau cu ei în oraș să urce împreună cu femeile și copiii în niște bărci pregătite de ei ca și cum nu ar fi fost nicio dușmănie între ei.

4 Pe baza unui decret votat de lumea din oraș, [iudeii] au acceptat propunerea lor pentru a arăta că doreau pacea fără suspiciune. Când au ajuns în larg, [cei din Iópe] i-au scufundat [și s-au înecat] nu mai puțin de două sute.

5 Iúda, când a aflat de cruzimea săvârșită față de cei de un neam cu el, le-a poruncit bărbaților care erau cu el,

6 s-a rugat lui Dumnezeu, judecătorul cel drept, a pornit împotriva ucigașilor fraților săi și, în timpul nopții, a dat foc portului și a ars corăbiile; iar pe cei care fugiseră acolo i-a străpuns.

7 Cum locul era închis, a plecat [cu gândul] de a se întoarce din nou și de a distruge din temelii toată cetatea celor din Iópe.

8 Când a aflat că și cei din Iámnia plănuiau să facă la fel cu iudeii care locuiau cu ei,

9 s-a năpustit asupra lor noaptea, a dat foc portului și flotei, astfel încât strălucirea flăcărilor se vedea până la Ierusalím, la două sute patruzeci de stádii.

10 Când s-au îndepărtat la nouă stádii de acolo, deoarece se îndreptau spre Timotéi, i-au atacat niște arábi, nu mai puțin de cinci mii de pedestrași și cinci sute de călăreți.

11 Întrucât s-a încins o luptă aprigă și oamenii lui Iúda aveau succes datorită ajutorului lui Dumnezeu, nomazii, înfrânți, l-au rugat pe Iúda să le dea mâna dreaptă, promițându-i că îi vor da animale și că îl vor ajuta și altădată.

12 Iúda, considerând că-i pot fi cu adevărat de ajutor în multe, a acceptat să încheie pace cu ei; după ce și-au dat mâna dreaptă, [arábii] s-au întors la corturile lor.

13 A mai atacat o altă cetate, care era întărită cu valuri de pământ și înconjurată cu ziduri, locuită de tot felul de neamuri, al cărei nume era Caspín.

14 Cei dinăuntru, încrezându-se în tăria zidurilor și în mulțimea proviziilor, se purtau grosolan cu cei ai lui Iúda, jignindu-i, rostind blasfémii și vorbind ce nu este permis.

15 Dar cei ai lui Iúda, invocându-l pe Stăpânul cel Mare al lumii care, fără berbece și fără mașini de război, dărâmase Ierihónul pe timpul lui Iósue, s-au năpustit ca niște fiare asupra zidurilor.

16 După ce au pus stăpânire pe cetate cu voia lui Dumnezeu, au făcut un măcel de nedescris, așa încât lacul vecin, care avea o lățime de două stádii, părea că este plin cu sângele vărsat.

17 Îndepărtându-se de acolo șapte sute cincizeci de stádii, au ajuns la Hárax, la iudeii numiți tubiéni.

18 Pe Timotéi nu l-au prins în locurile acelea, pentru că plecase din ținut fără să facă nimic. Dar lăsase o garnizoană foarte puternică în locul acela.

19 Dositéos și Sosípatros, care erau dintre căpeteniile Macabéului, s-au dus și i-au ucis pe cei pe care Timotéi îi lăsase în fortăreață, mai mult de zece mii de oameni.

20 [Iúda] Macabéul a împărțit armata în cohorte, i-a pus [pe Dositéos și pe Sosípatros] în fruntea lor și a pornit împotriva lui Timotéi, care avea cu el o sută douăzeci de mii de pedestrași și două mii cinci sute de călăreți.

21 Când Timotéi a aflat de apropierea lui Iúda, a trimis femeile, copiii și celelalte bunuri în [cetatea] numită Carnión – locul era de neînvins și se ajungea greu la el din cauza îngustimii [trecătorilor] din tot ținutul.

22 Cohorta lui Iúda a apărut cea dintâi, iar dușmanii au fost cuprinși de groaza și de spaima cauzată de apariția Celui care le vede pe toate. Au luat-o la fugă fiecare în altă parte, astfel încât s-au rănit unii pe alții, străpungându-se cu ascuțișul săbiilor.

23 Iúda i-a urmărit cu îndârjire, trecându-i prin sabie pe nelegiuiți și a nimicit cam treizeci de mii de oameni.

24 Timotéi însuși, căzând în mâinile celor ai lui Dositéos și Sosípatros, îi ruga cu multă șiretenie să-l lase să plece nevătămat pentru că el îi are în mâini pe părinții și frații multora peste care putea să vină o nenorocire.

25 După ce i-a încredințat cu multe jurăminte că-i va trimite înapoi pe aceștia neatinși, i-au dat drumul pentru eliberarea fraților lor.

26 Ieșind către Carnión și Atergatéion, [Iúda] a înjunghiat douăzeci și cinci de mii de oameni.

27 După înfrângerea și uciderea acestora, s-a îndreptat cu armata și spre Efrón, o cetate întărită în care locuia Lýsias cu o mulțime de toate felurile și tineri puternici așezați în fața zidurilor: le apărau cu vitejie, iar înăuntru erau multe mașini de război și sulițe.

28 Invocându-l pe Stăpânul care cu puterea lui înfrânge tăria dușmanilor, au pus mâna pe cetate și au doborât cam douăzeci și cinci de mii dintre cei dinăuntru.

29 După ce au plecat de acolo, s-au avântat înspre Scitópolis, o cetate aflată la o distanță de șase sute de stádii de Ierusalím.

30 Dar iudeii care locuiau acolo au dat mărturie că cei din Scitópolis s-au purtat cu bunăvoință față de ei, întâmpinându-i binevoitori în momentele de necaz.

31 Le-au mulțumit [celor din Scitópolis] și i-au îndemnat ca și pe mai departe să se arate binevoitori față de neamul [iudeilor]. De acolo au venit la Ierusalím cu puțin înainte de Sărbătoarea Săptămânilor.

32 După [sărbătoarea] numită „a Cincizecimii”, s-au năpustit împotriva lui Górgias, strategul Iduméii.

33 [Acesta] a ieșit cu trei mii de pedestrași și cu patru sute de călăreți.

34 S-a întâmplat că, atunci când s-au așezat în linie de luptă, au căzut câțiva dintre iudei.

35 Un oarecare Dositéos, dintre cei ai lui Bachenór, un călăreț viteaz, l-a apucat pe Górgias și, ținându-l de hlamidă, îl trăgea cu putere, căci voia să-l prindă viu pe blestemat. Însă un călăreț trac a sărit asupra [lui Dositéos] și i-a tăiat umărul; iar Górgias a fugit la Marisá.

36 Cei ai lui Ésdris luptaseră îndelung și erau frânți. Atunci, Iúda l-a invocat pe Domnul să li se arate aliat și conducător în luptă.

37 Pornind în limba strămoșească strigătul de război împreună cu imnuri, a năvălit pe neașteptate împotriva celor ai lui Górgias și le-a provocat derută.

38 Luându-și armate, Iúda s-a dus în cetatea Odolám. Întrucât venise ziua a șaptea, s-au purificat după obicei și au celebrat acolo sabátul.

39 În ziua următoare, au venit oamenii lui Iúda la vremea când era nevoie de aceasta să adune trupurile celor căzuți ca să le așeze împreună cu rudele în mormintele părinților lor.

40 Au găsit sub hainele fiecăruia dintre cei morți obiecte închinate idolilor din Iámnia pe care legea le interzice iudeilor. Atunci, tuturor le-a fost clar că ei au căzut din această cauză.

41 Așadar, toți, binecuvântându-l pe Domnul, judecătorul cel drept care dezvăluie cele ascunse,

42 au început să se roage, cerând ca păcatul săvârșit să fie șters de tot. Nobilul Iúda și-a îndemnat mulțimea să se păzească pentru a fi fără păcat, având în fața ochilor ce se întâmplase cu cei căzuți din cauza păcatului.

43 După ce a adunat de la fiecare, a trimis cam două mii de dráhme la Ierusalím pentru jertfa pentru păcat – o faptă prea frumoasă și nobilă – cu gândul la înviere.

44 Dacă ei nu ar fi crezut că cei căzuți vor învia, ar fi fost inutil și prostesc să se roage pentru cei morți.

45 Dar dacă el considera că pe cei care mor cu evlavie îi așteaptă o frumoasă răsplată, gândul lui era sfânt și pios. De aceea a adus jertfă de ispășire pentru cei morți, ca să fie dezlegați de păcate.