Cartea a doua a Macabéilor

A doua campanie egiptéană

1 Cam în acel timp, Antióh a pregătit o a doua campanie împotriva Egiptului. 2 S-a întâmplat că în întreaga cetate, aproape pentru patruzeci de zile, s-au arătat călăreți alergând în aer, cu veșminte aurite și înarmați cu sulițe și săbii scoase din teacă, 3 grupări de călăreți așezate pentru bătălie, atacuri și incursiuni din ambele părți, scuturi agitate, mulțime de sulițe și săgeți azvârlite, sclipiri de armuri de aur și platoșe de tot felul. 4 De aceea, toți se rugau ca arătarea să fie spre bine.

Asaltul lui Iáson și represaliile lui Epifán

5 Răspândindu-se vorbe false că Antióh a trecut din viață, Iáson, luând nu mai puțin de o mie [de oameni], a făcut un atac pe neașteptate împotriva cetății. Alungându-i pe cei care stăteau pe zid, cetatea a fost până la urmă cucerită, iar Meneláu a fugit în Acrópole. 6 Iáson a făcut fără milă măcel între propriii săi cetățeni, fără să se gândească o clipă că reușita împotriva celor de un neam cu el era de fapt o nereușită. El socotea că ia trofee de la dușmani, nu de la cei de un neam cu el. 7 Însă nu a reușit să pună mâna pe putere, ci, până la urmă, plin de rușine pentru trădare, a plecat ca fugar în Amanítis. 8 Dar la sfârșit a avut o soartă nenorocită: închis la Arétas, tiranul arábilor, apoi fugind din cetate în cetate, urmărit și urât de toți ca un renegat de lege, disprețuit ca un trădător de patrie și de cetățeni, a fost alungat în Egipt. 9 El, care alungase pe atâția din țară, a pierit pe pământ străin după ce a ajuns la lacedemonieni, unde spera să găsească protecție datorită înrudirii [iudeilor cu ei]. 10 El, care i-a lăsat pe mulți neînmormântați, a sfârșit fără să fie plâns, nici nu i s-a făcut înmormântare și nu a avut parte de mormântul părintesc. 11 Când i s-au înfățișat regelui cele întâmplate, s-a gândit că Iudéea s-a revoltat; de aceea, a plecat din Egipt turbat ca o fiară și a cucerit cetatea prin luptă. 12 A poruncit soldaților să-i ucidă fără milă pe cei care le-ar fi căzut [în mână] și să-i înjunghie pe cei care s-ar fi refugiat în case. 13 A fost măcel între tineri și bătrâni, masacru între femei și copii și omor între fecioare și prunci. 14 În acele trei zile au fost nimiciți optzeci de mii [de oameni] – patruzeci de mii sub loviturile mâinilor lor – și nu mai puțini decât cei înjunghiați au fost vânduți [ca sclavi].

Prădarea templului

15 Nefiind mulțumit de acestea, a îndrăznit să intre în locul cel mai sfânt de pe întregul pământ, avându-l drept călăuză pe Meneláu, cel care a fost trădător al legilor și al patriei. 16 Cu mâinile sale necurate a luat obiectele sacre și cele puse de alți regi pentru creșterea, gloria și cinstea locului: le-a apucat cu mâinile sale întinate.

17 Antióh s-a mândrit în gândul său, însă nu-și dădea seama că, din cauza păcatelor locuitorilor cetății, Stăpânul s-a mâniat pentru puțin și de aceea a trecut cu vederea locul [sfânt]. 18 Dacă [poporul] nu s-ar fi făcut vinovat de multe păcate, atunci, asemenea lui Heliodór, cel trimis de regele Seleúcus ca să cerceteze vistieria, [Antióh], imediat ce a intrat, ar fi fost biciuit și și-ar fi pierdut îndrăzneala. 19 Dar Domnul nu a ales poporul de dragul locului, ci locul de dragul poporului. 20 De aceea, însuși locul [sfânt], după ce a fost lovit împreună cu poporul de nenorociri, a fost părtaș mai târziu la binefaceri și, fiind părăsit în mânia Celui Atotputernic, a fost restabilit cu toată gloria când Stăpânul cel mare s-a împăcat [cu poporul].

Funcționarii țării

21 După ce Antióh a luat o mie opt sute de talánți din templu, a plecat în grabă la Antiohía, crezând în trufia și în semeția inimii că poate să meargă ca pe mare pe pământ și să meargă [în picioare] pe mare. 22 I-a lăsat locțiitori la Ierusalím pe Fílip, frigián după neam și, după fire, mai barbar decât cel care-l stabilise; 23 în Garizím pe Andrónic și, pe lângă aceștia, pe Meneláu, care mult mai mult decât ceilalți se ridica deasupra cetățenilor având tendință de ură împotriva cetățenilor iudei.

24 L-a trimis pe Apolónius, misarhul, cu o armată de douăzeci și două de mii de oameni, poruncindu-le să-i înjunghie pe toți tinerii, iar pe femei și pe copii să-i vândă [ca sclavi]. 25 Acesta a ajuns la Ierusalím și, prefăcându-se [că are gânduri] de pace, a așteptat până în sfânta zi de sabát. Atunci, prinzându-i pe iudei în odihnă, le-a poruncit celor care erau cu el să-și ia armele. 26 și pe toți cei care ieșiseră să vadă să-i măcelărească. Apoi, năvălind în cetate cu arme, a doborât o mare mulțime.

27 Iúda Macabéul, împreună cu vreo zece tovarăși, retrăgându-se în pustiu, își ducea viața în munți în felul fiarelor împreună cu cei care erau cu el. Se hrăneau numai cu ierburi, ca să se ferească de impuritate.

1 Cam în acel timp, Antióh a pregătit o a doua campanie împotriva Egiptului.

2 S-a întâmplat că în întreaga cetate, aproape pentru patruzeci de zile, s-au arătat călăreți alergând în aer, cu veșminte aurite și înarmați cu sulițe și săbii scoase din teacă,

3 grupări de călăreți așezate pentru bătălie, atacuri și incursiuni din ambele părți, scuturi agitate, mulțime de sulițe și săgeți azvârlite, sclipiri de armuri de aur și platoșe de tot felul.

4 De aceea, toți se rugau ca arătarea să fie spre bine.

5 Răspândindu-se vorbe false că Antióh a trecut din viață, Iáson, luând nu mai puțin de o mie [de oameni], a făcut un atac pe neașteptate împotriva cetății. Alungându-i pe cei care stăteau pe zid, cetatea a fost până la urmă cucerită, iar Meneláu a fugit în Acrópole.

6 Iáson a făcut fără milă măcel între propriii săi cetățeni, fără să se gândească o clipă că reușita împotriva celor de un neam cu el era de fapt o nereușită. El socotea că ia trofee de la dușmani, nu de la cei de un neam cu el.

7 Însă nu a reușit să pună mâna pe putere, ci, până la urmă, plin de rușine pentru trădare, a plecat ca fugar în Amanítis.

8 Dar la sfârșit a avut o soartă nenorocită: închis la Arétas, tiranul arábilor, apoi fugind din cetate în cetate, urmărit și urât de toți ca un renegat de lege, disprețuit ca un trădător de patrie și de cetățeni, a fost alungat în Egipt.

9 El, care alungase pe atâția din țară, a pierit pe pământ străin după ce a ajuns la lacedemonieni, unde spera să găsească protecție datorită înrudirii [iudeilor cu ei].

10 El, care i-a lăsat pe mulți neînmormântați, a sfârșit fără să fie plâns, nici nu i s-a făcut înmormântare și nu a avut parte de mormântul părintesc.

11 Când i s-au înfățișat regelui cele întâmplate, s-a gândit că Iudéea s-a revoltat; de aceea, a plecat din Egipt turbat ca o fiară și a cucerit cetatea prin luptă.

12 A poruncit soldaților să-i ucidă fără milă pe cei care le-ar fi căzut [în mână] și să-i înjunghie pe cei care s-ar fi refugiat în case.

13 A fost măcel între tineri și bătrâni, masacru între femei și copii și omor între fecioare și prunci.

14 În acele trei zile au fost nimiciți optzeci de mii [de oameni] – patruzeci de mii sub loviturile mâinilor lor – și nu mai puțini decât cei înjunghiați au fost vânduți [ca sclavi].

15 Nefiind mulțumit de acestea, a îndrăznit să intre în locul cel mai sfânt de pe întregul pământ, avându-l drept călăuză pe Meneláu, cel care a fost trădător al legilor și al patriei.

16 Cu mâinile sale necurate a luat obiectele sacre și cele puse de alți regi pentru creșterea, gloria și cinstea locului: le-a apucat cu mâinile sale întinate.

17 Antióh s-a mândrit în gândul său, însă nu-și dădea seama că, din cauza păcatelor locuitorilor cetății, Stăpânul s-a mâniat pentru puțin și de aceea a trecut cu vederea locul [sfânt].

18 Dacă [poporul] nu s-ar fi făcut vinovat de multe păcate, atunci, asemenea lui Heliodór, cel trimis de regele Seleúcus ca să cerceteze vistieria, [Antióh], imediat ce a intrat, ar fi fost biciuit și și-ar fi pierdut îndrăzneala.

19 Dar Domnul nu a ales poporul de dragul locului, ci locul de dragul poporului.

20 De aceea, însuși locul [sfânt], după ce a fost lovit împreună cu poporul de nenorociri, a fost părtaș mai târziu la binefaceri și, fiind părăsit în mânia Celui Atotputernic, a fost restabilit cu toată gloria când Stăpânul cel mare s-a împăcat [cu poporul].

21 După ce Antióh a luat o mie opt sute de talánți din templu, a plecat în grabă la Antiohía, crezând în trufia și în semeția inimii că poate să meargă ca pe mare pe pământ și să meargă [în picioare] pe mare.

22 I-a lăsat locțiitori la Ierusalím pe Fílip, frigián după neam și, după fire, mai barbar decât cel care-l stabilise;

23 în Garizím pe Andrónic și, pe lângă aceștia, pe Meneláu, care mult mai mult decât ceilalți se ridica deasupra cetățenilor având tendință de ură împotriva cetățenilor iudei.

24 L-a trimis pe Apolónius, misarhul, cu o armată de douăzeci și două de mii de oameni, poruncindu-le să-i înjunghie pe toți tinerii, iar pe femei și pe copii să-i vândă [ca sclavi].

25 Acesta a ajuns la Ierusalím și, prefăcându-se [că are gânduri] de pace, a așteptat până în sfânta zi de sabát. Atunci, prinzându-i pe iudei în odihnă, le-a poruncit celor care erau cu el să-și ia armele.

26 și pe toți cei care ieșiseră să vadă să-i măcelărească. Apoi, năvălind în cetate cu arme, a doborât o mare mulțime.

27 Iúda Macabéul, împreună cu vreo zece tovarăși, retrăgându-se în pustiu, își ducea viața în munți în felul fiarelor împreună cu cei care erau cu el. Se hrăneau numai cu ierburi, ca să se ferească de impuritate.