Cartea a doua a Macabéilor

V. Victoria iudaísmului

Începutul revoltei armate

1 Iúda Macabéul și cei care erau cu el au pătruns pe ascuns în sate, și-au chemat rudele și, luându-i pe cei care au rămas [fideli] iudaísmului, au adunat cam șase mii [de oameni]. 2 Îl invocau pe Domnul să privească spre poporul pe care toți îl călcau în picioare și să se îndure de templul profanat de oamenii fărădelege; 3 să aibă milă și de cetatea pustiită și pe punctul de a fi rasă la pământ și să asculte sângele care striga spre el; 4 să-și amintească de uciderea nelegiuită a copiilor nevinovați, de blasfémiile aduse împotriva numelui său și [să arate] că urăște răul.

5 Când Macabéul și-a organizat trupa, ea a devenit irezistibilă pentru neamuri, deoarece mânia lui Dumnezeu s-a schimbat în îndurare. 6 Venind pe neașteptate în cetăți și sate, [Iúda Macabéul] le dădea foc și, ocupând locuri convenabile, punea pe fugă mulți dușmani. 7 Ataca mai ales cu ajutorul complicității nopții, iar faima vitejiei lui s-a răspândit pretutindeni.

Campania lui Nicanór și a lui Górgias

8 Văzând Fílip că acest om, în scurt timp, a devenit tot mai puternic și că avea succes tot mai des, i-a scris lui Ptoleméu, strategul Celesíriei și al Feníciei, să vină în ajutorul intereselor regelui. 9 El l-a ales îndată pe Nicanór, [fiul] lui Patrócle, unul dintre prietenii dintâi [ai regelui], l-a trimis în fruntea unei armate [formate] din diferite neamuri – nu mai puțin de douăzeci de mii [de oameni] – pentru a nimici definitiv neamul iudeilor. L-a pus să-i stea alături pe Górgias, un strateg care avea experiență în probleme de război. 10 Nicanór avea de gând să plătească tributul care era de două mii de talanti, pe care regele îl dădea románilor din vânzarea iudeilor captivi. 11 Imediat a trimis în cetățile de pe țărmul mării invitându-le să cumpere iudei și promițându-le nouăzeci de inși pentru un talánt, fără a se gândi la pedeapsa Celui Atotputernic care avea să-l ajungă.

12 Lui Iúda i s-a dat vestea despre înaintarea lui Nicanór, iar el a comunicat-o armatei care era cu el. 13 Cei cărora le era frică și nu aveau încredere în dreptatea lui Dumnezeu au fugit și au plecat altundeva. 14 Ceilalți vindeau tot ceea ce le mai rămăsese și-l rugau totodată pe Domnul să-i scape de nelegiuitul Nicanór, care îi vânduse înainte de a se întâlni [cu ei]. 15 Aceasta, dacă nu pentru ei, cel puțin pentru alianțele [încheiate] cu părinții lor și pentru că peste ei a fost invocat cinstitul și preamăritul său nume.

16 Macabéul, adunându-i pe cei care erau cu el, în număr de șase mii, îi îndemna să nu se înspăimânte de dușmani și nici să nu ia în seamă mulțimea neamurilor pornite pe nedrept împotriva lor, ci să lupte cu demnitate, 17 având în fața ochilor disprețul adus în mod nelegiuit împotriva locului sfânt, asuprirea cetății batjocorite de aroganța lor și distrugerea organizării strămoșești a cetății. 18 Și a zis: „Unii și-au pus încrederea în arme și în curaj, noi însă ne punem încrederea în puterea Dumnezeului Atotputernic, care îi poate răsturna la un singur semn pe cei care vin împotriva noastră și întregul pământ”. 19 Le-a relatat despre ajutorul pe care l-au primit strămoșii lor împotriva lui Senaheríb când au pierit o sută optzeci și cinci de mii [de oameni]. 20 În Babilón, în lupta împotriva galilor, când au venit în ajutor opt mii [de iudei] împreună cu patru mii de macedonéni: când macedonénii s-au retras, cei opt mii i-au ucis pe cei o sută douăzeci de mii [de dușmani] prin ajutorul venit din cer, luând și multă pradă.

21 După ce i-a încurajat și i-a pregătit să moară pentru legile lor și pentru țară, a împărțit armata în patru. 22 A pus în fruntea fiecărei grupe pe câte un frate de-ai săi: pe Simon, pe Iosíf și pe Ionatán, punând sub [comanda] fiecăruia câte o mie cinci sute [de oameni]. 23 [I-a cerut] lui Eleazár să citească din Cartea Sfântă și a dat [cuvântul] de ordine: „Ajutorul lui Dumnezeu”. Apoi, în fruntea primei grupe, a pornit împotriva lui Nicanór. 24 Avându-l pe Cel Atotputernic ca aliat, au ucis peste nouă mii de dușmani: i-au rănit și i-au mutilat pe cei mai mulți din armata lui Nicanór și i-au obligat pe toți să fugă. 25 Au luat banii celor care veniseră să-i cumpere [ca sclavi] și, după ce i-au urmărit îndeajuns, s-au întors fiind presați de timp. 26 Era ajunul sabátului și de aceea nu s-au mai lungit să-i urmărească. 27 După ce au adunat armele dușmanilor și i-au despuiat, au celebrat sabátul binecuvântându-l cu prisosință și lăudându-l pe Domnul, care îi adusese teferi până în ziua aceea, rânduind-o ca început al îndurării față de ei. 28 După sabát, au împărțit din pradă celor mutilați, văduvelor și orfanilor, iar ce a rămas au împărțit între ei și copiii lor. 29 După ce au făcut acestea, au rostit o rugăciune comună, cerându-i Domnului celui îndurător să se împace pentru totdeauna cu slujitorii săi.

Timotéi și Bahídes sunt înfrânți

30 Apoi, luptând împotriva lui Timotéi și Bahídes, au ucis mai mult de douăzeci de mii [de dușmani] și au cucerit cu mare ușurință fortărețe înalte. După aceea, au împărțit prada bogată în două părți egale: una pentru ei, iar cealaltă pentru cei mutilați, pentru orfani și pentru văduve, ba chiar și pentru bătrâni. 31 Au adunat cu grijă armele de la ei, le-au așezat pe toate în locuri potrivite, iar restul prăzilor le-au dus la Ierusalím. 32 L-au ucis pe filarhul [oamenilor] lui Timotéi, un bărbat foarte nelegiuit, care le adusese multe nenorociri iudeilor. 33 În timp ce se celebra victoria în patrie, i-au ars pe cei care dăduseră foc porților sfinte și pe Calisténes, care fugise într-o căsuță. Astfel, ei și-au primit răsplata pentru nelegiuirea lor.

34 Iar cel de trei ori ticălosul Nicanór – care îi adunase pe cei o mie de negustori pentru vânzarea iudeilor, 35 umilit cu ajutorul Domnului de către cei pe care îi considera că sunt de nimic – și-a aruncat veșmântul de glorie și, pornind singur ca un sclav fugar în pustiu, a ajuns la Antiohía, încă prea norocos după distrugerea armatei. 36 El, care le promisese románilor tributul din vânzarea captivilor de la Ierusalím, acum le vestea tuturor că iudeii au un apărător și că sunt de neînvins iudeii, pentru că ei urmează legile prescrise lor de acesta.

1 Iúda Macabéul și cei care erau cu el au pătruns pe ascuns în sate, și-au chemat rudele și, luându-i pe cei care au rămas [fideli] iudaísmului, au adunat cam șase mii [de oameni].

2 Îl invocau pe Domnul să privească spre poporul pe care toți îl călcau în picioare și să se îndure de templul profanat de oamenii fărădelege;

3 să aibă milă și de cetatea pustiită și pe punctul de a fi rasă la pământ și să asculte sângele care striga spre el;

4 să-și amintească de uciderea nelegiuită a copiilor nevinovați, de blasfémiile aduse împotriva numelui său și [să arate] că urăște răul.

5 Când Macabéul și-a organizat trupa, ea a devenit irezistibilă pentru neamuri, deoarece mânia lui Dumnezeu s-a schimbat în îndurare.

6 Venind pe neașteptate în cetăți și sate, [Iúda Macabéul] le dădea foc și, ocupând locuri convenabile, punea pe fugă mulți dușmani.

7 Ataca mai ales cu ajutorul complicității nopții, iar faima vitejiei lui s-a răspândit pretutindeni.

8 Văzând Fílip că acest om, în scurt timp, a devenit tot mai puternic și că avea succes tot mai des, i-a scris lui Ptoleméu, strategul Celesíriei și al Feníciei, să vină în ajutorul intereselor regelui.

9 El l-a ales îndată pe Nicanór, [fiul] lui Patrócle, unul dintre prietenii dintâi [ai regelui], l-a trimis în fruntea unei armate [formate] din diferite neamuri – nu mai puțin de douăzeci de mii [de oameni] – pentru a nimici definitiv neamul iudeilor. L-a pus să-i stea alături pe Górgias, un strateg care avea experiență în probleme de război.

10 Nicanór avea de gând să plătească tributul care era de două mii de talanti, pe care regele îl dădea románilor din vânzarea iudeilor captivi.

11 Imediat a trimis în cetățile de pe țărmul mării invitându-le să cumpere iudei și promițându-le nouăzeci de inși pentru un talánt, fără a se gândi la pedeapsa Celui Atotputernic care avea să-l ajungă.

12 Lui Iúda i s-a dat vestea despre înaintarea lui Nicanór, iar el a comunicat-o armatei care era cu el.

13 Cei cărora le era frică și nu aveau încredere în dreptatea lui Dumnezeu au fugit și au plecat altundeva.

14 Ceilalți vindeau tot ceea ce le mai rămăsese și-l rugau totodată pe Domnul să-i scape de nelegiuitul Nicanór, care îi vânduse înainte de a se întâlni [cu ei].

15 Aceasta, dacă nu pentru ei, cel puțin pentru alianțele [încheiate] cu părinții lor și pentru că peste ei a fost invocat cinstitul și preamăritul său nume.

16 Macabéul, adunându-i pe cei care erau cu el, în număr de șase mii, îi îndemna să nu se înspăimânte de dușmani și nici să nu ia în seamă mulțimea neamurilor pornite pe nedrept împotriva lor, ci să lupte cu demnitate,

17 având în fața ochilor disprețul adus în mod nelegiuit împotriva locului sfânt, asuprirea cetății batjocorite de aroganța lor și distrugerea organizării strămoșești a cetății.

18 Și a zis: „Unii și-au pus încrederea în arme și în curaj, noi însă ne punem încrederea în puterea Dumnezeului Atotputernic, care îi poate răsturna la un singur semn pe cei care vin împotriva noastră și întregul pământ”.

19 Le-a relatat despre ajutorul pe care l-au primit strămoșii lor împotriva lui Senaheríb când au pierit o sută optzeci și cinci de mii [de oameni].

20 În Babilón, în lupta împotriva galilor, când au venit în ajutor opt mii [de iudei] împreună cu patru mii de macedonéni: când macedonénii s-au retras, cei opt mii i-au ucis pe cei o sută douăzeci de mii [de dușmani] prin ajutorul venit din cer, luând și multă pradă.

21 După ce i-a încurajat și i-a pregătit să moară pentru legile lor și pentru țară, a împărțit armata în patru.

22 A pus în fruntea fiecărei grupe pe câte un frate de-ai săi: pe Simon, pe Iosíf și pe Ionatán, punând sub [comanda] fiecăruia câte o mie cinci sute [de oameni].

23 [I-a cerut] lui Eleazár să citească din Cartea Sfântă și a dat [cuvântul] de ordine: „Ajutorul lui Dumnezeu”. Apoi, în fruntea primei grupe, a pornit împotriva lui Nicanór.

24 Avându-l pe Cel Atotputernic ca aliat, au ucis peste nouă mii de dușmani: i-au rănit și i-au mutilat pe cei mai mulți din armata lui Nicanór și i-au obligat pe toți să fugă.

25 Au luat banii celor care veniseră să-i cumpere [ca sclavi] și, după ce i-au urmărit îndeajuns, s-au întors fiind presați de timp.

26 Era ajunul sabátului și de aceea nu s-au mai lungit să-i urmărească.

27 După ce au adunat armele dușmanilor și i-au despuiat, au celebrat sabátul binecuvântându-l cu prisosință și lăudându-l pe Domnul, care îi adusese teferi până în ziua aceea, rânduind-o ca început al îndurării față de ei.

28 După sabát, au împărțit din pradă celor mutilați, văduvelor și orfanilor, iar ce a rămas au împărțit între ei și copiii lor.

29 După ce au făcut acestea, au rostit o rugăciune comună, cerându-i Domnului celui îndurător să se împace pentru totdeauna cu slujitorii săi.

30 Apoi, luptând împotriva lui Timotéi și Bahídes, au ucis mai mult de douăzeci de mii [de dușmani] și au cucerit cu mare ușurință fortărețe înalte. După aceea, au împărțit prada bogată în două părți egale: una pentru ei, iar cealaltă pentru cei mutilați, pentru orfani și pentru văduve, ba chiar și pentru bătrâni.

31 Au adunat cu grijă armele de la ei, le-au așezat pe toate în locuri potrivite, iar restul prăzilor le-au dus la Ierusalím.

32 L-au ucis pe filarhul [oamenilor] lui Timotéi, un bărbat foarte nelegiuit, care le adusese multe nenorociri iudeilor.

33 În timp ce se celebra victoria în patrie, i-au ars pe cei care dăduseră foc porților sfinte și pe Calisténes, care fugise într-o căsuță. Astfel, ei și-au primit răsplata pentru nelegiuirea lor.

34 Iar cel de trei ori ticălosul Nicanór – care îi adunase pe cei o mie de negustori pentru vânzarea iudeilor,

35 umilit cu ajutorul Domnului de către cei pe care îi considera că sunt de nimic – și-a aruncat veșmântul de glorie și, pornind singur ca un sclav fugar în pustiu, a ajuns la Antiohía, încă prea norocos după distrugerea armatei.

36 El, care le promisese románilor tributul din vânzarea captivilor de la Ierusalím, acum le vestea tuturor că iudeii au un apărător și că sunt de neînvins iudeii, pentru că ei urmează legile prescrise lor de acesta.