Capitolul 13
Fapte 13V. Prima călătorie misionară
Paul și Barnába sunt trimiși în misiune
1 În Biserica din Antiohía erau profeți și învățători: Barnába, Simeón, cel numit Nígher, Lúciu din Ciréne, Manaén, cel care a fost crescut împreună cu tetrarhul Iród, și Saul. 2 În timp ce îi aduceau slujire lui Dumnezeu și posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneți-i deoparte, pentru mine, pe Barnába și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!”. 3 Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat [să plece].
Paul și Barnába în Cípru
4 Așadar, trimiși de Duhul Sfânt, [Paul și Barnába] au coborât la Seleucía și, de acolo, s-au îmbarcat pentru Cípru. 5 Când au ajuns la Salamína, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau și pe Ioan ca slujitor. 6 Străbătând întreaga insulă până la Páfos, au găsit acolo un mag, un fals profet iudeu, al cărui nume era Bar-Isus. 7 Acesta era din cercul proconsulului Sergiu Paul, un bărbat înțelept, care îi chemase pe Barnába și pe Saul căutând să asculte cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar s-a ridicat împotriva lor Elimás, magul – căci așa se traduce numele lui –, căutând să-l îndepărteze pe proconsul de la credință. 9 Dar Saul – [numit] și Paul –, plin de Duhul Sfânt, l-a fixat cu privirea 10 și i-a zis: „Om plin de toate înșelăciunile și de orice nelegiuire, fiu al diavolului, dușman al oricărei dreptăți, nu vei înceta oare să strâmbi căile cele drepte ale Domnului? 11 Iată, acum mâna Domnului este peste tine! Vei fi orb și un timp nu vei mai vedea soarele”. Dintr-o dată a căzut asupra lui ceață și întuneric, iar el umbla bâjbâind și căuta pe cineva care să-l ducă de mână. 12 Atunci, văzând proconsulul ceea ce s-a petrecut, a crezut și a rămas uimit de învățătura Domnului.
Paul și Barnába la Antiohía Pisídiei
13 Apoi, îmbarcându-se de la Páfos, Paul și cei care erau cu el au ajuns la Pérga Pamfíliei. Ioan, despărțindu-se de ei, s-a întors la Ierusalím. 14 Iar ei, plecând din Pérga, au ajuns la Antiohía Pisídiei. Au intrat în sinagogă într-o zi de sâmbătă și s-au așezat. 15 După citirea Legii și a Profeților, conducătorii sinagogii au trimis la ei să li se spună: „Fraților, dacă aveți vreun cuvânt de mângâiere pentru popor, vorbiți!”. 16 Atunci, Paul, ridicându-se, și făcând semn cu mâna, a zis: „Bărbați israelíți și voi, temători de Dumnezeu, ascultați! 17 Dumnezeul acestui popor, Israél, i-a ales pe părinții noștri și a înălțat poporul în timpul șederii lor în țara Egiptului și după ce i-a scos de acolo cu braț puternic, 18 timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat în pustiu. 19 După ce a nimicit șapte popoare în țara Canaán, le-a dat ca moștenire țara aceasta 20 cam patru sute cincizeci de ani. După aceasta, le-a dat judecători până la profetul Samuél. 21 Apoi i-au cerut un rege, iar [Dumnezeu] le-a dat pe Saul, fiul lui Chiș, bărbat din tribul lui Beniamín, timp de patruzeci de ani. 22 După ce l-a înlăturat pe acesta, l-a ridicat pentru ei ca rege pe Davíd, despre care a dat mărturie, spunând: «L-am aflat pe Davíd, fiul lui Iése, un om după inima mea, care va împlini toată voința mea». 23 Din descendența acestuia, Dumnezeu a ridicat pentru Israél, după promisiunea sa, un mântuitor: pe Isus. 24 Înainte de venirea lui, Ioan a predicat un botez al convertirii pentru tot poporul lui Israél. 25 Dar când Ioan era spre sfârșitul călătoriei sale, spunea: «Eu nu sunt ceea ce credeți voi că sunt. Dar iată că vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să-i dezleg încălțămintea picioarelor». 26 Fraților, fii din neamul lui Abrahám și aceia dintre voi care sunt temători de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri. 27 De fapt, cei care locuiesc în Ierusalím și conducătorii lor nu l-au recunoscut [pe Isus], dar, judecându-l, au împlinit cuvintele profeților care se citesc în fiecare sâmbătă. 28 Deși nu au găsit în el niciun motiv de [condamnare la] moarte, i-au cerut lui Pilát să-l ucidă. 29 După ce au împlinit toate câte erau scrise despre el, l-au dat jos de pe lemn și l-au pus într-un mormânt. 30 Dar Dumnezeu l-a înviat din morți. 31 Timp de mai multe zile, el s-a arătat acelora care urcaseră cu el din Galiléea la Ierusalím și care acum sunt martorii lui înaintea poporului.
32 Și noi vă aducem ca o veste bună promisiunea făcută părinților, 33 pe care Dumnezeu a împlinit-o pentru copiii lor, pentru noi, înviindu-l pe Isus, așa cum este scris în psalmul al doilea:
«Fiul meu ești tu, eu astăzi te-am născut».
34 Că l-a înviat din morți ca să nu se mai întoarcă la putrezire, a spus astfel:
«Vă voi da promisiunile sfinte făcute lui Davíd,
cele vrednice de încredere».
35 De aceea se mai spune într-un alt [loc]:
«Nu vei permite
ca sfântul tău să vadă putrezirea».
36 Însă Davíd, după ce a slujit în generația lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost adăugat la părinții lui și a văzut putrezirea. 37 Dar acela pe care Dumnezeu l-a înviat nu a văzut putrezirea.
38 Așadar, fraților, să vă fie cunoscut că prin el vă este vestită iertarea de păcate și de tot ce n-ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise. 39 Oricine crede în el poate fi justificat prin el. 40 Deci vedeți să nu vină asupra voastră ceea ce a fost spus în profeți:
41 «Priviți, disprețuiților!
Mirați-vă și faceți-vă nevăzuți!
Pentru că eu fac în zilele voastre o lucrare,
o lucrare pe care n-ați crede-o
dacă v-ar povesti cineva»”.
42 Când au ieșit, i-au rugat să le mai spună despre aceleași lucruri și sâmbăta următoare. 43 După ce s-a împrăștiat adunarea, mulți dintre iudei și prozeliții evlavioși i-au urmat pe Paul și Barnába, iar aceștia vorbeau cu ei și-i convingeau să rămână în harul lui Dumnezeu.
Din cauza necredinței iudeilor, Paul și Barnába se îndreaptă spre păgâni
44 În sâmbăta următoare, aproape toată cetatea s-a adunat ca să asculte cuvântul Domnului. 45 Dar iudeii, când au văzut mulțimile, s-au umplut de invidie și contraziceau cele spuse de Paul insultându-l.
46 Atunci Paul și Barnába au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia să vă fie vestit mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar pentru că voi îl respingeți și nu vă judecați vrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre păgâni! 47 Căci așa ne-a poruncit Domnul:
«Te-am pus ca lumină a neamurilor,
ca să duci mântuirea
până la marginile pământului»”.
48 Auzind [aceasta], păgânii s-au bucurat și au glorificat cuvântul Domnului, iar cei care fuseseră hotărâți pentru viața veșnică au crezut. 49 Cuvântul Domnului s-a răspândit prin tot ținutul.
50 Însă iudeii au instigat femeile evlavioase de rang înalt, ca și pe mai marii cetății, au stârnit o persecuție împotriva lui Paul și Barnába și i-au alungat din ținuturile lor. 51 Ei, scuturând praful de pe picioare împotriva lor, s-au dus la Icóniu. 52 Iar discipolii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.
1 În Biserica din Antiohía erau profeți și învățători: Barnába, Simeón, cel numit Nígher, Lúciu din Ciréne, Manaén, cel care a fost crescut împreună cu tetrarhul Iród, și Saul.
2 În timp ce îi aduceau slujire lui Dumnezeu și posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneți-i deoparte, pentru mine, pe Barnába și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!”.
3 Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat [să plece].
4 Așadar, trimiși de Duhul Sfânt, [Paul și Barnába] au coborât la Seleucía și, de acolo, s-au îmbarcat pentru Cípru.
5 Când au ajuns la Salamína, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau și pe Ioan ca slujitor.
6 Străbătând întreaga insulă până la Páfos, au găsit acolo un mag, un fals profet iudeu, al cărui nume era Bar-Isus.
7 Acesta era din cercul proconsulului Sergiu Paul, un bărbat înțelept, care îi chemase pe Barnába și pe Saul căutând să asculte cuvântul lui Dumnezeu.
8 Dar s-a ridicat împotriva lor Elimás, magul – căci așa se traduce numele lui –, căutând să-l îndepărteze pe proconsul de la credință.
9 Dar Saul – [numit] și Paul –, plin de Duhul Sfânt, l-a fixat cu privirea
10 și i-a zis: „Om plin de toate înșelăciunile și de orice nelegiuire, fiu al diavolului, dușman al oricărei dreptăți, nu vei înceta oare să strâmbi căile cele drepte ale Domnului?
11 Iată, acum mâna Domnului este peste tine! Vei fi orb și un timp nu vei mai vedea soarele”. Dintr-o dată a căzut asupra lui ceață și întuneric, iar el umbla bâjbâind și căuta pe cineva care să-l ducă de mână.
12 Atunci, văzând proconsulul ceea ce s-a petrecut, a crezut și a rămas uimit de învățătura Domnului.
13 Apoi, îmbarcându-se de la Páfos, Paul și cei care erau cu el au ajuns la Pérga Pamfíliei. Ioan, despărțindu-se de ei, s-a întors la Ierusalím.
14 Iar ei, plecând din Pérga, au ajuns la Antiohía Pisídiei. Au intrat în sinagogă într-o zi de sâmbătă și s-au așezat.
15 După citirea Legii și a Profeților, conducătorii sinagogii au trimis la ei să li se spună: „Fraților, dacă aveți vreun cuvânt de mângâiere pentru popor, vorbiți!”.
16 Atunci, Paul, ridicându-se, și făcând semn cu mâna, a zis: „Bărbați israelíți și voi, temători de Dumnezeu, ascultați!
17 Dumnezeul acestui popor, Israél, i-a ales pe părinții noștri și a înălțat poporul în timpul șederii lor în țara Egiptului și după ce i-a scos de acolo cu braț puternic,
18 timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat în pustiu.
19 După ce a nimicit șapte popoare în țara Canaán, le-a dat ca moștenire țara aceasta
20 cam patru sute cincizeci de ani. După aceasta, le-a dat judecători până la profetul Samuél.
21 Apoi i-au cerut un rege, iar [Dumnezeu] le-a dat pe Saul, fiul lui Chiș, bărbat din tribul lui Beniamín, timp de patruzeci de ani.
22 După ce l-a înlăturat pe acesta, l-a ridicat pentru ei ca rege pe Davíd, despre care a dat mărturie, spunând: «L-am aflat pe Davíd, fiul lui Iése, un om după inima mea, care va împlini toată voința mea».
23 Din descendența acestuia, Dumnezeu a ridicat pentru Israél, după promisiunea sa, un mântuitor: pe Isus.
24 Înainte de venirea lui, Ioan a predicat un botez al convertirii pentru tot poporul lui Israél.
25 Dar când Ioan era spre sfârșitul călătoriei sale, spunea: «Eu nu sunt ceea ce credeți voi că sunt. Dar iată că vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să-i dezleg încălțămintea picioarelor».
26 Fraților, fii din neamul lui Abrahám și aceia dintre voi care sunt temători de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri.
27 De fapt, cei care locuiesc în Ierusalím și conducătorii lor nu l-au recunoscut [pe Isus], dar, judecându-l, au împlinit cuvintele profeților care se citesc în fiecare sâmbătă.
28 Deși nu au găsit în el niciun motiv de [condamnare la] moarte, i-au cerut lui Pilát să-l ucidă.
29 După ce au împlinit toate câte erau scrise despre el, l-au dat jos de pe lemn și l-au pus într-un mormânt.
30 Dar Dumnezeu l-a înviat din morți.
31 Timp de mai multe zile, el s-a arătat acelora care urcaseră cu el din Galiléea la Ierusalím și care acum sunt martorii lui înaintea poporului.
32 Și noi vă aducem ca o veste bună promisiunea făcută părinților,
33 pe care Dumnezeu a împlinit-o pentru copiii lor, pentru noi, înviindu-l pe Isus, așa cum este scris în psalmul al doilea:
«Fiul meu ești tu, eu astăzi te-am născut».
34 Că l-a înviat din morți ca să nu se mai întoarcă la putrezire, a spus astfel:
«Vă voi da promisiunile sfinte făcute lui Davíd,
cele vrednice de încredere».
35 De aceea se mai spune într-un alt [loc]:
«Nu vei permite
ca sfântul tău să vadă putrezirea».
36 Însă Davíd, după ce a slujit în generația lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost adăugat la părinții lui și a văzut putrezirea.
37 Dar acela pe care Dumnezeu l-a înviat nu a văzut putrezirea.
38 Așadar, fraților, să vă fie cunoscut că prin el vă este vestită iertarea de păcate și de tot ce n-ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise.
39 Oricine crede în el poate fi justificat prin el.
40 Deci vedeți să nu vină asupra voastră ceea ce a fost spus în profeți:
41 «Priviți, disprețuiților!
Mirați-vă și faceți-vă nevăzuți!
Pentru că eu fac în zilele voastre o lucrare,
o lucrare pe care n-ați crede-o
dacă v-ar povesti cineva»”.
42 Când au ieșit, i-au rugat să le mai spună despre aceleași lucruri și sâmbăta următoare.
43 După ce s-a împrăștiat adunarea, mulți dintre iudei și prozeliții evlavioși i-au urmat pe Paul și Barnába, iar aceștia vorbeau cu ei și-i convingeau să rămână în harul lui Dumnezeu.
44 În sâmbăta următoare, aproape toată cetatea s-a adunat ca să asculte cuvântul Domnului.
45 Dar iudeii, când au văzut mulțimile, s-au umplut de invidie și contraziceau cele spuse de Paul insultându-l.
46 Atunci Paul și Barnába au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia să vă fie vestit mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar pentru că voi îl respingeți și nu vă judecați vrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre păgâni!
47 Căci așa ne-a poruncit Domnul:
«Te-am pus ca lumină a neamurilor,
ca să duci mântuirea
până la marginile pământului»”.
48 Auzind [aceasta], păgânii s-au bucurat și au glorificat cuvântul Domnului, iar cei care fuseseră hotărâți pentru viața veșnică au crezut.
49 Cuvântul Domnului s-a răspândit prin tot ținutul.
50 Însă iudeii au instigat femeile evlavioase de rang înalt, ca și pe mai marii cetății, au stârnit o persecuție împotriva lui Paul și Barnába și i-au alungat din ținuturile lor.
51 Ei, scuturând praful de pe picioare împotriva lor, s-au dus la Icóniu.
52 Iar discipolii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 În Biserica din Antiohía erau profeți și învățători: Barnába, Simeón, cel numit Nígher, Lúciu din Ciréne, Manaén, cel care a fost crescut împreună cu tetrarhul Iród, și Saul.
1 Și erau în Biserica din Antiohia prooroci și învățători: Barnaba și Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, și Saul.
2 În timp ce îi aduceau slujire lui Dumnezeu și posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneți-i deoparte, pentru mine, pe Barnába și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!”.
2 Și pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Osebiți-mi pe Barnaba și pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat.”
3 Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat [să plece].
3 Atunci, postind și rugându-se, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece.
4 Așadar, trimiși de Duhul Sfânt, [Paul și Barnába] au coborât la Seleucía și, de acolo, s-au îmbarcat pentru Cípru.
4 Deci, ei, mânați de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
5 Când au ajuns la Salamína, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau și pe Ioan ca slujitor.
5 Și ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Și aveau și pe Ioan slujitor.
6 Străbătând întreaga insulă până la Páfos, au găsit acolo un mag, un fals profet iudeu, al cărui nume era Bar-Isus.
6 Și străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor, prooroc mincinos, al cărui nume era Bariisus,
7 Acesta era din cercul proconsulului Sergiu Paul, un bărbat înțelept, care îi chemase pe Barnába și pe Saul căutând să asculte cuvântul lui Dumnezeu.
7 care era în preajma proconsulului Sergius Paulus, bărbat înțelept. Acesta chemând la sine pe Barnaba și pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu,
8 Dar s-a ridicat împotriva lor Elimás, magul – căci așa se traduce numele lui –, căutând să-l îndepărteze pe proconsul de la credință.
8 dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul - căci așa se tâlcuiește numele lui - căutând să întoarcă pe proconsul de la credință.
9 Dar Saul – [numit] și Paul –, plin de Duhul Sfânt, l-a fixat cu privirea
9 Iar Saul - care se numește și Pavel - plin fiind de Duh Sfânt, a privit țintă la el,
10 și i-a zis: „Om plin de toate înșelăciunile și de orice nelegiuire, fiu al diavolului, dușman al oricărei dreptăți, nu vei înceta oare să strâmbi căile cele drepte ale Domnului?
10 și a zis: „O, tu cel plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmașule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte?”
11 Iată, acum mâna Domnului este peste tine! Vei fi orb și un timp nu vei mai vedea soarele”. Dintr-o dată a căzut asupra lui ceață și întuneric, iar el umbla bâjbâind și căuta pe cineva care să-l ducă de mână.
11 Și acum, iată mâna Domnului este asupra ta și vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Și îndată a căzut peste el pâclă și întuneric și, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână.
12 Atunci, văzând proconsulul ceea ce s-a petrecut, a crezut și a rămas uimit de învățătura Domnului.
12 Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învățătura Domnului.
13 Apoi, îmbarcându-se de la Páfos, Paul și cei care erau cu el au ajuns la Pérga Pamfíliei. Ioan, despărțindu-se de ei, s-a întors la Ierusalím.
13 Și plecând cu corabia de la Pafos, Pavel și cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărțindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim.
14 Iar ei, plecând din Pérga, au ajuns la Antiohía Pisídiei. Au intrat în sinagogă într-o zi de sâmbătă și s-au așezat.
14 Iar ei, trecând de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei și, intrând în sinagogă, într-o zi de sâmbătă, au șezut.
15 După citirea Legii și a Profeților, conducătorii sinagogii au trimis la ei să li se spună: „Fraților, dacă aveți vreun cuvânt de mângâiere pentru popor, vorbiți!”.
15 Și după citirea Legii și a Proorocilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: „Bărbați frați, dacă aveți vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiți.”
16 Atunci, Paul, ridicându-se, și făcând semn cu mâna, a zis: „Bărbați israelíți și voi, temători de Dumnezeu, ascultați!
16 Și, ridicându-se Pavel și făcându-le semn cu mâna, a zis: „Bărbați israeliți și cei temători de Dumnezeu, ascultați:
17 Dumnezeul acestui popor, Israél, i-a ales pe părinții noștri și a înălțat poporul în timpul șederii lor în țara Egiptului și după ce i-a scos de acolo cu braț puternic,
17 Dumnezeul acestui popor al lui Israel a ales pe părinții noștri și pe popor l-a înălțat, când era străin în pământul Egiptului, și cu braț înalt i-a scos de acolo,
18 timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat în pustiu.
18 și vreme de patruzeci de ani i-a hrănit în pustie.
19 După ce a nimicit șapte popoare în țara Canaán, le-a dat ca moștenire țara aceasta
19 Și nimicind șapte neamuri în țara Canaanului, pământul acela l-a dat lor spre moștenire.
20 cam patru sute cincizeci de ani. După aceasta, le-a dat judecători până la profetul Samuél.
20 Și după acestea, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători, până la Samuel proorocul.
21 Apoi i-au cerut un rege, iar [Dumnezeu] le-a dat pe Saul, fiul lui Chiș, bărbat din tribul lui Beniamín, timp de patruzeci de ani.
21 Și de acolo au cerut rege și Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, pe Saul, fiul lui Chiș, bărbat din seminția lui Veniamin.
22 După ce l-a înlăturat pe acesta, l-a ridicat pentru ei ca rege pe Davíd, despre care a dat mărturie, spunând: «L-am aflat pe Davíd, fiul lui Iése, un om după inima mea, care va împlini toată voința mea».
22 Și înlăturându-l, le-a ridicat rege pe David, pentru care a zis, mărturisind: «Aflat-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele».
23 Din descendența acestuia, Dumnezeu a ridicat pentru Israél, după promisiunea sa, un mântuitor: pe Isus.
23 Din urmașii acestuia, Dumnezeu, după făgăduință, i-a adus lui Israel un Mântuitor, pe Iisus,
24 Înainte de venirea lui, Ioan a predicat un botez al convertirii pentru tot poporul lui Israél.
24 după ce Ioan a propovăduit, înaintea venirii Lui, botezul pocăinței, la tot poporul lui Israel.
25 Dar când Ioan era spre sfârșitul călătoriei sale, spunea: «Eu nu sunt ceea ce credeți voi că sunt. Dar iată că vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să-i dezleg încălțămintea picioarelor».
25 Iar dacă și-a împlinit Ioan calea sa, zicea: «Nu sunt eu ce socotiți voi că sunt. Dar, iată, vine după mine Cel căruia nu sunt vrednic să-I dezleg încălțămintea picioarelor».
26 Fraților, fii din neamul lui Abrahám și aceia dintre voi care sunt temători de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri.
26 Bărbați frați, fii din neamul lui Avraam și cei dintre voi temători de Dumnezeu, vouă vi s-a trimis cuvântul acestei mântuiri.
27 De fapt, cei care locuiesc în Ierusalím și conducătorii lor nu l-au recunoscut [pe Isus], dar, judecându-l, au împlinit cuvintele profeților care se citesc în fiecare sâmbătă.
27 Căci cei ce locuiesc în Ierusalim și căpeteniile lor, necunoscându-L și osândindu-L, au împlinit glasurile proorocilor care se citesc în fiecare sâmbătă.
28 Deși nu au găsit în el niciun motiv de [condamnare la] moarte, i-au cerut lui Pilát să-l ucidă.
28 Și, neaflând în El nici o vină de moarte, au cerut de la Pilat ca să-L omoare.
29 După ce au împlinit toate câte erau scrise despre el, l-au dat jos de pe lemn și l-au pus într-un mormânt.
29 Iar când au săvârșit toate cele scrise despre El, coborându-L de pe cruce, L-au pus în mormânt.
30 Dar Dumnezeu l-a înviat din morți.
30 Dar Dumnezeu L-a înviat din morți.
31 Timp de mai multe zile, el s-a arătat acelora care urcaseră cu el din Galiléea la Ierusalím și care acum sunt martorii lui înaintea poporului.
31 El S-a arătat mai multe zile celor ce împreună cu El s-au suit din Galileea la Ierusalim și care sunt acum martorii Lui către popor.
32 Și noi vă aducem ca o veste bună promisiunea făcută părinților,
32 Și noi vă binevestim făgăduința făcută părinților.
33 pe care Dumnezeu a împlinit-o pentru copiii lor, pentru noi, înviindu-l pe Isus, așa cum este scris în psalmul al doilea:
«Fiul meu ești tu, eu astăzi te-am născut».
33 Că pe aceasta Dumnezeu a împlinit-o cu noi, copiii lor, înviindu-L pe Iisus, precum este scris și în Psalmul al doilea: «Fiul Meu ești Tu; Eu astăzi Te-am născut».
34 Că l-a înviat din morți ca să nu se mai întoarcă la putrezire, a spus astfel:
«Vă voi da promisiunile sfinte făcute lui Davíd,
cele vrednice de încredere».
34 Și cum că L-a înviat din morți, ca să nu se mai întoarcă la stricăciune, a spus-o altfel: «Vă voi da vouă cele sfinte și vrednice de credință ale lui David».
35 De aceea se mai spune într-un alt [loc]:
«Nu vei permite
ca sfântul tău să vadă putrezirea».
35 De aceea și în alt loc zice: «Nu vei da pe Sfântul Tău să vadă stricăciune».
36 Însă Davíd, după ce a slujit în generația lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost adăugat la părinții lui și a văzut putrezirea.
36 Pentru că David, slujind în timpul său voii lui Dumnezeu, a adormit și s-a adăugat la părinții lui și a văzut stricăciune.
37 Dar acela pe care Dumnezeu l-a înviat nu a văzut putrezirea.
37 Dar Acela pe Care Dumnezeu L-a înviat n-a văzut stricăciune.
38 Așadar, fraților, să vă fie cunoscut că prin el vă este vestită iertarea de păcate și de tot ce n-ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise.
38 Cunoscut deci să vă fie vouă, bărbați frați, că prin Acesta vi se vestește iertarea păcatelor și că, de toate câte n-ați putut să vă îndreptați în Legea lui Moise,
39 Oricine crede în el poate fi justificat prin el.
39 întru Acesta tot cel ce crede se îndreptează.
40 Deci vedeți să nu vină asupra voastră ceea ce a fost spus în profeți:
40 Deci luați aminte să nu vină peste voi ceea ce s-a zis în prooroci:
41 «Priviți, disprețuiților!
Mirați-vă și faceți-vă nevăzuți!
Pentru că eu fac în zilele voastre o lucrare,
o lucrare pe care n-ați crede-o
dacă v-ar povesti cineva»”.
41 «Vedeți, îngâmfaților, mirați-vă și pieriți, că Eu lucrez un lucru, în zilele voastre, un lucru pe care nu-l veți crede, dacă vă va spune cineva»”.
42 Când au ieșit, i-au rugat să le mai spună despre aceleași lucruri și sâmbăta următoare.
42 Și ieșind ei din sinagoga iudeilor, îi rugau neamurile ca sâmbăta viitoare să li se grăiască cuvintele acestea.
43 După ce s-a împrăștiat adunarea, mulți dintre iudei și prozeliții evlavioși i-au urmat pe Paul și Barnába, iar aceștia vorbeau cu ei și-i convingeau să rămână în harul lui Dumnezeu.
43 După ce s-a terminat adunarea, mulți dintre iudei și dintre prozeliții cucernici au mers după Pavel și după Barnaba, care, vorbind către ei, îi îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu.
44 În sâmbăta următoare, aproape toată cetatea s-a adunat ca să asculte cuvântul Domnului.
44 Iar în sâmbăta următoare, mai toată cetatea s-a adunat ca să audă cuvântul lui Dumnezeu.
45 Dar iudeii, când au văzut mulțimile, s-au umplut de invidie și contraziceau cele spuse de Paul insultându-l.
45 Dar iudeii, văzând mulțimile, s-au umplut de pizmă și vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, hulind.
46 Atunci Paul și Barnába au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia să vă fie vestit mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar pentru că voi îl respingeți și nu vă judecați vrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre păgâni!
46 Iar Pavel și Barnaba, îndrăznind, au zis: „Vouă se cădea să vi se grăiască, mai întâi, cuvântul lui Dumnezeu; dar de vreme ce îl lepădați și vă judecați pe voi nevrednici de viața veșnică, iată ne întoarcem către neamuri.”
47 Căci așa ne-a poruncit Domnul:
«Te-am pus ca lumină a neamurilor,
ca să duci mântuirea
până la marginile pământului»”.
47 Căci așa ne-a poruncit nouă Domnul: „Te-am pus spre lumină neamurilor, ca să fii Tu spre mântuire până la marginea pământului”.
48 Auzind [aceasta], păgânii s-au bucurat și au glorificat cuvântul Domnului, iar cei care fuseseră hotărâți pentru viața veșnică au crezut.
48 Iar neamurile pământului, auzind, se bucurau și slăveau cuvântul lui Dumnezeu și câți erau rânduiți spre viață veșnică au crezut;
49 Cuvântul Domnului s-a răspândit prin tot ținutul.
49 iar cuvântul Domnului se răspândea prin tot ținutul.
50 Însă iudeii au instigat femeile evlavioase de rang înalt, ca și pe mai marii cetății, au stârnit o persecuție împotriva lui Paul și Barnába și i-au alungat din ținuturile lor.
50 Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice și de cinste și pe cei de frunte ai cetății, și au ridicat prigoane împotriva lui Pavel și a lui Barnaba, și i-au scos din hotarele lor.
51 Ei, scuturând praful de pe picioare împotriva lor, s-au dus la Icóniu.
51 Iar ei, scuturând asupra lor praful de pe picioare, au venit la Iconiu;
52 Iar discipolii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.
52 și ucenicii se umpleau de bucurie și de Duh Sfânt.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 În Biserica din Antiohía erau profeți și învățători: Barnába, Simeón, cel numit Nígher, Lúciu din Ciréne, Manaén, cel care a fost crescut împreună cu tetrarhul Iród, și Saul.
1 Ἦσαν δέ τινες ἐν Ἀντιοχείᾳ κατὰ τὴν οὖσαν ἐκκλησίαν προφῆται καὶ διδάσκαλοι, ὅ τε Βαρνάβας καὶ Συμεὼν ὁ καλούμενος Νίγερ, καὶ Λούκιος ὁ Κυρηναῖος, Μαναήν τε Ἡρῴδου τοῦ τετράρχου σύντροφος, καὶ Σαῦλος.
2 În timp ce îi aduceau slujire lui Dumnezeu și posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneți-i deoparte, pentru mine, pe Barnába și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!”.
2 Λειτουργούντων δὲ αὐτῶν τῷ κυρίῳ καὶ νηστευόντων, εἶπεν τὸ πνεῦμα τὸ ἅγιον, Ἀφορίσατε δή μοι τὸν Βαρνάβαν καὶ τὸν Σαῦλον εἰς τὸ ἔργον ὃ προσκέκλημαι αὐτούς.
3 Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat [să plece].
3 Τότε νηστεύσαντες καὶ προσευξάμενοι καὶ ἐπιθέντες τὰς χεῖρας αὐτοῖς, ἀπέλυσαν.
4 Așadar, trimiși de Duhul Sfânt, [Paul și Barnába] au coborât la Seleucía și, de acolo, s-au îmbarcat pentru Cípru.
4 Οὗτοι μὲν οὖν, ἐκπεμφθέντες ὑπὸ τοῦ πνεύματος τοῦ ἁγίου, κατῆλθον εἰς τὴν Σελεύκειαν∙ ἐκεῖθεν δὲ ἀπέπλευσαν εἰς τὴν Κύπρον.
5 Când au ajuns la Salamína, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau și pe Ioan ca slujitor.
5 Καὶ γενόμενοι ἐν Σαλαμῖνι, κατήγγελλον τὸν λόγον τοῦ θεοῦ ἐν ταῖς συναγωγαῖς τῶν Ἰουδαίων∙ εἶχον δὲ καὶ Ἰωάννην ὑπηρέτην.
6 Străbătând întreaga insulă până la Páfos, au găsit acolo un mag, un fals profet iudeu, al cărui nume era Bar-Isus.
6 Διελθόντες δὲ τὴν νῆσον ἄχρι Πάφου, εὗρόν τινα μάγον ψευδοπροφήτην Ἰουδαῖον, ᾧ ὄνομα Βαρϊησοῦς,
7 Acesta era din cercul proconsulului Sergiu Paul, un bărbat înțelept, care îi chemase pe Barnába și pe Saul căutând să asculte cuvântul lui Dumnezeu.
7 ὃς ἦν σὺν τῷ ἀνθυπάτῳ Σεργίῳ Παύλῳ, ἀνδρὶ συνετῷ. Οὗτος προσκαλεσάμενος Βαρνάβαν καὶ Σαῦλον ἐπεζήτησεν ἀκοῦσαι τὸν λόγον τοῦ θεοῦ.
8 Dar s-a ridicat împotriva lor Elimás, magul – căci așa se traduce numele lui –, căutând să-l îndepărteze pe proconsul de la credință.
8 Ἀνθίστατο δὲ αὐτοῖς Ἐλύμας, ὁ μάγος—οὕτως γὰρ μεθερμηνεύεται τὸ ὄνομα αὐτοῦ—ζητῶν διαστρέψαι τὸν ἀνθύπατον ἀπὸ τῆς πίστεως.
9 Dar Saul – [numit] și Paul –, plin de Duhul Sfânt, l-a fixat cu privirea
9 Σαῦλος δέ, ὁ καὶ Παῦλος, πλησθεὶς πνεύματος ἁγίου, καὶ ἀτενίσας εἰς αὐτὸν
10 și i-a zis: „Om plin de toate înșelăciunile și de orice nelegiuire, fiu al diavolului, dușman al oricărei dreptăți, nu vei înceta oare să strâmbi căile cele drepte ale Domnului?
10 εἶπεν, Ὦ πλήρης παντὸς δόλου καὶ πάσης ῥᾳδιουργίας, υἱὲ διαβόλου, ἐχθρὲ πάσης δικαιοσύνης, οὐ παύσῃ διαστρέφων τὰς ὁδοὺς κυρίου τὰς εὐθείας;
11 Iată, acum mâna Domnului este peste tine! Vei fi orb și un timp nu vei mai vedea soarele”. Dintr-o dată a căzut asupra lui ceață și întuneric, iar el umbla bâjbâind și căuta pe cineva care să-l ducă de mână.
11 Καὶ νῦν ἰδού, χεὶρ κυρίου ἐπὶ σέ, καὶ ἔσῃ τυφλός, μὴ βλέπων τὸν ἥλιον ἄχρι καιροῦ. Παραχρῆμα δὲ ἐπέπεσεν ἐπ’ αὐτὸν ἀχλὺς καὶ σκότος, καὶ περιάγων ἐζήτει χειραγωγούς.
12 Atunci, văzând proconsulul ceea ce s-a petrecut, a crezut și a rămas uimit de învățătura Domnului.
12 Τότε ἰδὼν ὁ ἀνθύπατος τὸ γεγονὸς ἐπίστευσεν, ἐκπλησσόμενος ἐπὶ τῇ διδαχῇ τοῦ κυρίου.
13 Apoi, îmbarcându-se de la Páfos, Paul și cei care erau cu el au ajuns la Pérga Pamfíliei. Ioan, despărțindu-se de ei, s-a întors la Ierusalím.
13 Ἀναχθέντες δὲ ἀπὸ τῆς Πάφου οἱ περὶ τὸν Παῦλον ἦλθον εἰς Πέργην τῆς Παμφυλίας. Ἰωάννης δὲ ἀποχωρήσας ἀπ’ αὐτῶν ὑπέστρεψεν εἰς Ἱεροσόλυμα.
14 Iar ei, plecând din Pérga, au ajuns la Antiohía Pisídiei. Au intrat în sinagogă într-o zi de sâmbătă și s-au așezat.
14 Αὐτοὶ δὲ διελθόντες ἀπὸ τῆς Πέργης, παρεγένοντο εἰς Ἀντιόχειαν τῆς Πισιδίας, καὶ εἰσελθόντες εἰς τὴν συναγωγὴν τῇ ἡμέρᾳ τῶν σαββάτων, ἐκάθισαν.
15 După citirea Legii și a Profeților, conducătorii sinagogii au trimis la ei să li se spună: „Fraților, dacă aveți vreun cuvânt de mângâiere pentru popor, vorbiți!”.
15 Μετὰ δὲ τὴν ἀνάγνωσιν τοῦ νόμου καὶ τῶν προφητῶν, ἀπέστειλαν οἱ ἀρχισυνάγωγοι πρὸς αὐτούς, λέγοντες, Ἄνδρες ἀδελφοί, εἰ ἔστιν λόγος ἐν ὑμῖν παρακλήσεως πρὸς τὸν λαόν, λέγετε.
16 Atunci, Paul, ridicându-se, și făcând semn cu mâna, a zis: „Bărbați israelíți și voi, temători de Dumnezeu, ascultați!
16 Ἀναστὰς δὲ Παῦλος, καὶ κατασείσας τῇ χειρί, εἶπεν,
Ἄνδρες Ἰσραηλῖται, καὶ οἱ φοβούμενοι τὸν θεόν, ἀκούσατε.
17 Dumnezeul acestui popor, Israél, i-a ales pe părinții noștri și a înălțat poporul în timpul șederii lor în țara Egiptului și după ce i-a scos de acolo cu braț puternic,
17 Ὁ θεὸς τοῦ λαοῦ τούτου ἐξελέξατο τοὺς πατέρας ἡμῶν, καὶ τὸν λαὸν ὕψωσεν ἐν τῇ παροικίᾳ ἐν γῇ Αἰγύπτῳ, καὶ μετὰ βραχίονος ὑψηλοῦ ἐξήγαγεν αὐτοὺς ἐξ αὐτῆς.
18 timp de aproape patruzeci de ani, i-a suportat în pustiu.
18 Καὶ ὡς τεσσαρακονταετῆ χρόνον ἐτροποφόρησεν αὐτοὺς ἐν τῇ ἐρήμῳ.
19 După ce a nimicit șapte popoare în țara Canaán, le-a dat ca moștenire țara aceasta
19 Καὶ καθελὼν ἔθνη ἑπτὰ ἐν γῇ Χαναάν, κατεκληρονόμησεν αὐτοῖς τὴν γῆν αὐτῶν.
20 cam patru sute cincizeci de ani. După aceasta, le-a dat judecători până la profetul Samuél.
20 Καὶ μετὰ ταῦτα, ὡς ἔτεσιν τετρακοσίοις καὶ πεντήκοντα, ἔδωκεν κριτὰς ἕως Σαμουὴλ τοῦ προφήτου.
21 Apoi i-au cerut un rege, iar [Dumnezeu] le-a dat pe Saul, fiul lui Chiș, bărbat din tribul lui Beniamín, timp de patruzeci de ani.
21 Κἀκεῖθεν ᾐτήσαντο βασιλέα, καὶ ἔδωκεν αὐτοῖς ὁ θεὸς τὸν Σαοὺλ υἱὸν Κίς, ἄνδρα ἐκ φυλῆς Βενιαμίν, ἔτη τεσσαράκοντα.
22 După ce l-a înlăturat pe acesta, l-a ridicat pentru ei ca rege pe Davíd, despre care a dat mărturie, spunând: «L-am aflat pe Davíd, fiul lui Iése, un om după inima mea, care va împlini toată voința mea».
22 Καὶ μεταστήσας αὐτόν, ἤγειρεν αὐτοῖς τὸν Δαυὶδ εἰς βασιλέα, ᾧ καὶ εἶπεν μαρτυρήσας, Εὗρον Δαυὶδ τὸν τοῦ Ἰεσσαί, ἄνδρα κατὰ τὴν καρδίαν μου, ὃς ποιήσει πάντα τὰ θελήματά μου.
23 Din descendența acestuia, Dumnezeu a ridicat pentru Israél, după promisiunea sa, un mântuitor: pe Isus.
23 Τούτου ὁ θεὸς ἀπὸ τοῦ σπέρματος κατ’ ἐπαγγελίαν ἤγαγεν τῷ Ἰσραὴλ σωτηρίαν,
24 Înainte de venirea lui, Ioan a predicat un botez al convertirii pentru tot poporul lui Israél.
24 προκηρύξαντος Ἰωάννου πρὸ προσώπου τῆς εἰσόδου αὐτοῦ βάπτισμα μετανοίας τῷ Ἰσραήλ.
25 Dar când Ioan era spre sfârșitul călătoriei sale, spunea: «Eu nu sunt ceea ce credeți voi că sunt. Dar iată că vine după mine unul căruia nu sunt vrednic să-i dezleg încălțămintea picioarelor».
25 Ὡς δὲ ἐπλήρου ὁ Ἰωάννης τὸν δρόμον, ἔλεγεν, Τίνα με ὑπονοεῖτε εἶναι; Οὐκ εἰμὶ ἐγώ. Ἀλλ’ ἰδού, ἔρχεται μετ’ ἐμέ, οὗ οὐκ εἰμὶ ἄξιος τὸ ὑπόδημα τῶν ποδῶν λῦσαι.
26 Fraților, fii din neamul lui Abrahám și aceia dintre voi care sunt temători de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri.
26 Ἄνδρες ἀδελφοί, υἱοὶ γένους Ἀβραάμ, καὶ οἱ ἐν ὑμῖν φοβούμενοι τὸν θεόν, ὑμῖν ὁ λόγος τῆς σωτηρίας ταύτης ἀπεστάλη.
27 De fapt, cei care locuiesc în Ierusalím și conducătorii lor nu l-au recunoscut [pe Isus], dar, judecându-l, au împlinit cuvintele profeților care se citesc în fiecare sâmbătă.
27 Οἱ γὰρ κατοικοῦντες ἐν Ἱερουσαλὴμ καὶ οἱ ἄρχοντες αὐτῶν, τοῦτον ἀγνοήσαντες, καὶ τὰς φωνὰς τῶν προφητῶν τὰς κατὰ πᾶν σάββατον ἀναγινωσκομένας, κρίναντες ἐπλήρωσαν.
28 Deși nu au găsit în el niciun motiv de [condamnare la] moarte, i-au cerut lui Pilát să-l ucidă.
28 Καὶ μηδεμίαν αἰτίαν θανάτου εὑρόντες, ᾐτήσαντο Πιλάτον ἀναιρεθῆναι αὐτόν.
29 După ce au împlinit toate câte erau scrise despre el, l-au dat jos de pe lemn și l-au pus într-un mormânt.
29 Ὡς δὲ ἐτέλεσαν πάντα τὰ περὶ αὐτοῦ γεγραμμένα, καθελόντες ἀπὸ τοῦ ξύλου, ἔθηκαν εἰς μνημεῖον.
30 Dar Dumnezeu l-a înviat din morți.
30 Ὁ δὲ θεὸς ἤγειρεν αὐτὸν ἐκ νεκρῶν∙
31 Timp de mai multe zile, el s-a arătat acelora care urcaseră cu el din Galiléea la Ierusalím și care acum sunt martorii lui înaintea poporului.
31 ὃς ὤφθη ἐπὶ ἡμέρας πλείους τοῖς συναναβᾶσιν αὐτῷ ἀπὸ τῆς Γαλιλαίας εἰς Ἱερουσαλήμ, οἵτινές εἰσιν μάρτυρες αὐτοῦ πρὸς τὸν λαόν.
32 Și noi vă aducem ca o veste bună promisiunea făcută părinților,
32 Καὶ ἡμεῖς ὑμᾶς εὐαγγελιζόμεθα τὴν πρὸς τοὺς πατέρας ἐπαγγελίαν γενομένην, ὅτι ταύτην ὁ θεὸς ἐκπεπλήρωκεν τοῖς τέκνοις αὐτῶν ἡμῖν, ἀναστήσας Ἰησοῦν∙
33 pe care Dumnezeu a împlinit-o pentru copiii lor, pentru noi, înviindu-l pe Isus, așa cum este scris în psalmul al doilea:
«Fiul meu ești tu, eu astăzi te-am născut».
33 ὡς καὶ ἐν τῷ ψαλμῷ τῷ δευτέρῳ γέγραπται, Υἱός μου εἶ σύ, ἐγὼ σήμερον γεγέννηκά σε.
34 Că l-a înviat din morți ca să nu se mai întoarcă la putrezire, a spus astfel:
«Vă voi da promisiunile sfinte făcute lui Davíd,
cele vrednice de încredere».
34 Ὅτι δὲ ἀνέστησεν αὐτὸν ἐκ νεκρῶν, μηκέτι μέλλοντα ὑποστρέφειν εἰς διαφθοράν, οὕτως εἴρηκεν ὅτι Δώσω ὑμῖν τὰ ὅσια Δαυὶδ τὰ πιστά.
35 De aceea se mai spune într-un alt [loc]:
«Nu vei permite
ca sfântul tău să vadă putrezirea».
35 Διὸ καὶ ἐν ἑτέρῳ λέγει, Οὐ δώσεις τὸν ὅσιόν σου ἰδεῖν διαφθοράν∙
36 Însă Davíd, după ce a slujit în generația lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost adăugat la părinții lui și a văzut putrezirea.
36 Δαυὶδ μὲν γὰρ ἰδίᾳ γενεᾷ ὑπηρετήσας τῇ τοῦ θεοῦ βουλῇ ἐκοιμήθη, καὶ προσετέθη πρὸς τοὺς πατέρας αὐτοῦ, καὶ εἶδεν διαφθοράν∙
37 Dar acela pe care Dumnezeu l-a înviat nu a văzut putrezirea.
37 ὃν δὲ ὁ θεὸς ἤγειρεν, οὐκ εἶδεν διαφθοράν.
38 Așadar, fraților, să vă fie cunoscut că prin el vă este vestită iertarea de păcate și de tot ce n-ați putut fi îndreptățiți prin Legea lui Moise.
38 Γνωστὸν οὖν ἔστω ὑμῖν, ἄνδρες ἀδελφοί, ὅτι διὰ τούτου ὑμῖν ἄφεσις ἁμαρτιῶν καταγγέλλεται∙
39 Oricine crede în el poate fi justificat prin el.
39 καὶ ἀπὸ πάντων ὧν οὐκ ἠδυνήθητε ἐν τῷ νόμῳ Μωϋσέως δικαιωθῆναι, ἐν τούτῳ πᾶς ὁ πιστεύων δικαιοῦται.
40 Deci vedeți să nu vină asupra voastră ceea ce a fost spus în profeți:
40 Βλέπετε οὖν μὴ ἐπέλθῃ ἐφ’ ὑμᾶς τὸ εἰρημένον ἐν τοῖς προφήταις,
41 «Priviți, disprețuiților!
Mirați-vă și faceți-vă nevăzuți!
Pentru că eu fac în zilele voastre o lucrare,
o lucrare pe care n-ați crede-o
dacă v-ar povesti cineva»”.
41 Ἴδετε, οἱ καταφρονηταί, καὶ θαυμάσατε, καὶ ἀφανίσθητε∙ ὅτι ἔργον ἐγὼ ἐργάζομαι ἐν ταῖς ἡμέραις ὑμῶν, ὃ οὐ μὴ πιστεύσητε, ἐάν τις ἐκδιηγῆται ὑμῖν.
42 Când au ieșit, i-au rugat să le mai spună despre aceleași lucruri și sâmbăta următoare.
42 Ἐξιόντων δὲ ἐκ τῆς συναγωγῆς τῶν Ἰουδαίων, παρεκάλουν τὰ ἔθνη εἰς τὸ μεταξὺ σάββατον λαληθῆναι αὐτοῖς τὰ ῥήματα.
43 După ce s-a împrăștiat adunarea, mulți dintre iudei și prozeliții evlavioși i-au urmat pe Paul și Barnába, iar aceștia vorbeau cu ei și-i convingeau să rămână în harul lui Dumnezeu.
43 Λυθείσης δὲ τῆς συναγωγῆς, ἠκολούθησαν πολλοὶ τῶν Ἰουδαίων καὶ τῶν σεβομένων προσηλύτων τῷ Παύλῳ καὶ τῷ Βαρνάβᾳ∙ οἵτινες προσλαλοῦντες, ἔπειθον αὐτοὺς ἐπιμένειν τῇ χάριτι τοῦ θεοῦ.
44 În sâmbăta următoare, aproape toată cetatea s-a adunat ca să asculte cuvântul Domnului.
44 Τῷ τε ἐρχομένῳ σαββάτῳ σχεδὸν πᾶσα ἡ πόλις συνήχθη ἀκοῦσαι τὸν λόγον τοῦ θεοῦ.
45 Dar iudeii, când au văzut mulțimile, s-au umplut de invidie și contraziceau cele spuse de Paul insultându-l.
45 Ἰδόντες δὲ οἱ Ἰουδαῖοι τοὺς ὄχλους ἐπλήσθησαν ζήλου, καὶ ἀντέλεγον τοῖς ὑπὸ τοῦ Παύλου λεγομένοις, ἀντιλέγοντες καὶ βλασφημοῦντες.
46 Atunci Paul și Barnába au zis cu îndrăzneală: „Vouă trebuia să vă fie vestit mai întâi cuvântul lui Dumnezeu. Dar pentru că voi îl respingeți și nu vă judecați vrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre păgâni!
46 Παρρησιασάμενοι δὲ ὁ Παῦλος καὶ ὁ Βαρνάβας εἶπον, Ὑμῖν ἦν ἀναγκαῖον πρῶτον λαληθῆναι τὸν λόγον τοῦ θεοῦ. Ἐπειδὴ δὲ ἀπωθεῖσθε αὐτόν, καὶ οὐκ ἀξίους κρίνετε ἑαυτοὺς τῆς αἰωνίου ζωῆς, ἰδοὺ στρεφόμεθα εἰς τὰ ἔθνη.
47 Căci așa ne-a poruncit Domnul:
«Te-am pus ca lumină a neamurilor,
ca să duci mântuirea
până la marginile pământului»”.
47 Οὕτως γὰρ ἐντέταλται ἡμῖν ὁ κύριος, Τέθεικά σε εἰς φῶς ἐθνῶν, τοῦ εἶναί σε εἰς σωτηρίαν ἕως ἐσχάτου τῆς γῆς.
48 Auzind [aceasta], păgânii s-au bucurat și au glorificat cuvântul Domnului, iar cei care fuseseră hotărâți pentru viața veșnică au crezut.
48 Ἀκούοντα δὲ τὰ ἔθνη ἔχαιρεν, καὶ ἐδόξαζον τὸν λόγον τοῦ κυρίου, καὶ ἐπίστευσαν ὅσοι ἦσαν τεταγμένοι εἰς ζωὴν αἰώνιον.
49 Cuvântul Domnului s-a răspândit prin tot ținutul.
49 Διεφέρετο δὲ ὁ λόγος τοῦ κυρίου δι’ ὅλης τῆς χώρας.
50 Însă iudeii au instigat femeile evlavioase de rang înalt, ca și pe mai marii cetății, au stârnit o persecuție împotriva lui Paul și Barnába și i-au alungat din ținuturile lor.
50 Οἱ δὲ Ἰουδαῖοι παρώτρυναν τὰς σεβομένας γυναῖκας καὶ τὰς εὐσχήμονας καὶ τοὺς πρώτους τῆς πόλεως, καὶ ἐπήγειραν διωγμὸν ἐπὶ τὸν Παῦλον καὶ τὸν Βαρνάβαν, καὶ ἐξέβαλον αὐτοὺς ἀπὸ τῶν ὁρίων αὐτῶν.
51 Ei, scuturând praful de pe picioare împotriva lor, s-au dus la Icóniu.
51 Οἱ δὲ ἐκτιναξάμενοι τὸν κονιορτὸν τῶν ποδῶν αὐτῶν ἐπ’ αὐτούς, ἦλθον εἰς Ἰκόνιον.
52 Iar discipolii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.
52 Οἱ δὲ μαθηταὶ ἐπληροῦντο χαρᾶς καὶ πνεύματος ἁγίου.
