Capitolul 22
Fapte 22Discursul lui Paul înaintea evreilor
1 „Voi, frați și părinți, ascultați acum cuvântul de apărare pe care [vi-l adresez]!”. 2 Când au auzit ei că le vorbește în limba ebraică, au făcut și mai mare liniște. Atunci el a zis: 3 „Eu sunt bărbat iudeu, născut în Társul Cilíciei, dar crescut în cetatea aceasta, la picioarele lui Gamaliél, educat cu strictețe după legea părinților, devenind zelos pentru Dumnezeu așa cum sunteți voi toți astăzi. 4 Am persecutat calea aceasta până la moarte, legând și aruncând în închisoare bărbați și femei, 5 așa cum dă mărturie și marele preot și sfatul bătrânilor de la care am primit scrisori către frații din Damásc. Mergeam ca să-i aduc legați pe cei de acolo la Ierusalím, ca să fie pedepsiți.
6 Dar în timp ce mergeam și mă apropiam de Damásc, pe la amiază, deodată, o lumină mare din ceruri m-a învăluit ca un fulger. 7 Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi spunea: «Saul, Saul, de ce mă persecuți?». 8 Atunci eu am răspuns: «Cine ești, Doamne?». El mi-a zis: «Eu sunt Isus Nazarinéanul, pe care tu îl persecuți». 9 Cei care erau cu mine au văzut lumina, dar nu au auzit glasul care-mi vorbea. 10 Eu i-am zis: «Ce să fac, Doamne?». Atunci Domnul mi-a spus: «Ridică-te și du-te la Damásc! Acolo ți se va spune tot ceea ce a fost hotărât să faci». 11 Dar, pentru că nu puteam vedea din cauza strălucirii acelei lumini, cei care erau cu mine m-au dus de mână și am ajuns la Damásc.
12 Un oarecare Ananía, bărbat evlavios, [credincios] Legii, stimat de toți iudeii care locuiesc acolo, 13 a venit la mine și, stând [înaintea mea], mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ți vederea!». Iar eu chiar în clipa aceea l-am putut vedea. 14 Atunci el mi-a zis: «Dumnezeul părinților noștri te-a ales de mai înainte ca să cunoști voința lui, să-l vezi pe Cel Drept și să auzi glas din gura lui, 15 căci vei fi martorul lui înaintea tuturor oamenilor despre cele ce ai văzut și auzit. 16 Și acum de ce întârzii? Ridică-te, botează-te și spală-ți păcatele invocând numele lui!».
17 Când m-am întors la Ierusalím și mă rugam în templu, mi s-a întâmplat [să fiu răpit] în extaz 18 și să-l văd pe el care-mi zicea: «Grăbește-te și ieși repede din Ierusalím, pentru că nu vor primi mărturia despre mine!». 19 Eu i-am zis: «Doamne, ei știu prea bine că eu îi aruncam în închisoare și-i legam prin sinagogi pe cei care cred în tine, 20 iar când era vărsat sângele lui Ștéfan, martirul tău, eram și eu acolo aprobând și păzind hainele celor care îl ucideau». 21 Atunci el mi-a zis: «Mergi, pentru că vreau să te trimit departe, între păgâni!»”.
Paul se declară cetățean roman
22 Până la cuvântul acesta l-au ascultat. Dar unii dintre ei au început să strige: „Să piară de pe pământ unul ca acesta, căci nu este vrednic să trăiască!”. 23 Și, strigând, își sfâșiau hainele și aruncau praf în aer. 24 Atunci tribunul a poruncit să fie dus în fortăreață și să fie interogat sub lovituri de bici, ca să afle pentru ce motiv strigau astfel împotriva lui.
25 În timp ce îl legau, Paul i-a spus centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiți un cetățean roman care n-a fost judecat?”. 26 Când a auzit acestea, centurionul a mers la tribun și i-a dat de știre, spunând: „Ce ai de gând să faci? Acest om este [cetățean] roman”. 27 Tribunul s-a apropiat și i-a zis: „Spune-mi, ești roman?”. El a răspuns: „Da”. 28 Atunci tribunul i-a zis: „Eu am cumpărat cetățenia aceasta cu mare preț”. Dar Paul i-a spus: „Eu o am prin naștere”. 29 Și, îndată, cei care trebuiau să-l interogheze s-au îndepărtat, iar tribunul s-a speriat aflând că este roman, iar el îl legase.
Paul înaintea Sinédriului
30 În ziua următoare, voind să știe cu exactitate din ce cauză era acuzat de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se întrunească arhiereii și tot Sinédriul. Apoi l-a dus pe Paul și l-a pus înaintea lor.
1 „Voi, frați și părinți, ascultați acum cuvântul de apărare pe care [vi-l adresez]!”.
2 Când au auzit ei că le vorbește în limba ebraică, au făcut și mai mare liniște. Atunci el a zis:
3 „Eu sunt bărbat iudeu, născut în Társul Cilíciei, dar crescut în cetatea aceasta, la picioarele lui Gamaliél, educat cu strictețe după legea părinților, devenind zelos pentru Dumnezeu așa cum sunteți voi toți astăzi.
4 Am persecutat calea aceasta până la moarte, legând și aruncând în închisoare bărbați și femei,
5 așa cum dă mărturie și marele preot și sfatul bătrânilor de la care am primit scrisori către frații din Damásc. Mergeam ca să-i aduc legați pe cei de acolo la Ierusalím, ca să fie pedepsiți.
6 Dar în timp ce mergeam și mă apropiam de Damásc, pe la amiază, deodată, o lumină mare din ceruri m-a învăluit ca un fulger.
7 Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi spunea: «Saul, Saul, de ce mă persecuți?».
8 Atunci eu am răspuns: «Cine ești, Doamne?». El mi-a zis: «Eu sunt Isus Nazarinéanul, pe care tu îl persecuți».
9 Cei care erau cu mine au văzut lumina, dar nu au auzit glasul care-mi vorbea.
10 Eu i-am zis: «Ce să fac, Doamne?». Atunci Domnul mi-a spus: «Ridică-te și du-te la Damásc! Acolo ți se va spune tot ceea ce a fost hotărât să faci».
11 Dar, pentru că nu puteam vedea din cauza strălucirii acelei lumini, cei care erau cu mine m-au dus de mână și am ajuns la Damásc.
12 Un oarecare Ananía, bărbat evlavios, [credincios] Legii, stimat de toți iudeii care locuiesc acolo,
13 a venit la mine și, stând [înaintea mea], mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ți vederea!». Iar eu chiar în clipa aceea l-am putut vedea.
14 Atunci el mi-a zis: «Dumnezeul părinților noștri te-a ales de mai înainte ca să cunoști voința lui, să-l vezi pe Cel Drept și să auzi glas din gura lui,
15 căci vei fi martorul lui înaintea tuturor oamenilor despre cele ce ai văzut și auzit.
16 Și acum de ce întârzii? Ridică-te, botează-te și spală-ți păcatele invocând numele lui!».
17 Când m-am întors la Ierusalím și mă rugam în templu, mi s-a întâmplat [să fiu răpit] în extaz
18 și să-l văd pe el care-mi zicea: «Grăbește-te și ieși repede din Ierusalím, pentru că nu vor primi mărturia despre mine!».
19 Eu i-am zis: «Doamne, ei știu prea bine că eu îi aruncam în închisoare și-i legam prin sinagogi pe cei care cred în tine,
20 iar când era vărsat sângele lui Ștéfan, martirul tău, eram și eu acolo aprobând și păzind hainele celor care îl ucideau».
21 Atunci el mi-a zis: «Mergi, pentru că vreau să te trimit departe, între păgâni!»”.
22 Până la cuvântul acesta l-au ascultat. Dar unii dintre ei au început să strige: „Să piară de pe pământ unul ca acesta, căci nu este vrednic să trăiască!”.
23 Și, strigând, își sfâșiau hainele și aruncau praf în aer.
24 Atunci tribunul a poruncit să fie dus în fortăreață și să fie interogat sub lovituri de bici, ca să afle pentru ce motiv strigau astfel împotriva lui.
25 În timp ce îl legau, Paul i-a spus centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiți un cetățean roman care n-a fost judecat?”.
26 Când a auzit acestea, centurionul a mers la tribun și i-a dat de știre, spunând: „Ce ai de gând să faci? Acest om este [cetățean] roman”.
27 Tribunul s-a apropiat și i-a zis: „Spune-mi, ești roman?”. El a răspuns: „Da”.
28 Atunci tribunul i-a zis: „Eu am cumpărat cetățenia aceasta cu mare preț”. Dar Paul i-a spus: „Eu o am prin naștere”.
29 Și, îndată, cei care trebuiau să-l interogheze s-au îndepărtat, iar tribunul s-a speriat aflând că este roman, iar el îl legase.
30 În ziua următoare, voind să știe cu exactitate din ce cauză era acuzat de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se întrunească arhiereii și tot Sinédriul. Apoi l-a dus pe Paul și l-a pus înaintea lor.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 „Voi, frați și părinți, ascultați acum cuvântul de apărare pe care [vi-l adresez]!”.
1 „Bărbați frați și părinți, ascultați acum, apărarea mea față de voi!
2 Când au auzit ei că le vorbește în limba ebraică, au făcut și mai mare liniște. Atunci el a zis:
2 Și auzind că le vorbea în limba evreiască, au făcut mai multă liniște, și el le-a zis:
3 „Eu sunt bărbat iudeu, născut în Társul Cilíciei, dar crescut în cetatea aceasta, la picioarele lui Gamaliél, educat cu strictețe după legea părinților, devenind zelos pentru Dumnezeu așa cum sunteți voi toți astăzi.
3 Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei și crescut în cetatea aceasta, învățând la picioarele lui Gamaliel în chip amănunțit Legea părintească, plin fiind de râvnă pentru Dumnezeu, precum și voi toți sunteți astăzi.
4 Am persecutat calea aceasta până la moarte, legând și aruncând în închisoare bărbați și femei,
4 Eu am prigonit până la moarte această cale, legând și dând la închisoare și bărbați și femei,
5 așa cum dă mărturie și marele preot și sfatul bătrânilor de la care am primit scrisori către frații din Damásc. Mergeam ca să-i aduc legați pe cei de acolo la Ierusalím, ca să fie pedepsiți.
5 precum mărturisește pentru mine și arhiereul și tot sfatul bătrânilor, de la care primind și scrisori către frați, mergeam la Damasc, ca să-i aduc legați la Ierusalim și pe cei ce erau acolo, spre a fi pedepsiți.
6 Dar în timp ce mergeam și mă apropiam de Damásc, pe la amiază, deodată, o lumină mare din ceruri m-a învăluit ca un fulger.
6 Dar pe când mergeam eu și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată o lumină puternică din cer m-a învăluit ca un fulger.
7 Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi spunea: «Saul, Saul, de ce mă persecuți?».
7 Și am căzut la pământ și am auzit un glas, zicându-mi: «Saule, Saule, de ce Mă prigonești?»
8 Atunci eu am răspuns: «Cine ești, Doamne?». El mi-a zis: «Eu sunt Isus Nazarinéanul, pe care tu îl persecuți».
8 Iar eu am răspuns: «Cine ești, Doamne?» Zis-a către mine: «Eu sunt Iisus Nazarineanul, pe Care tu Îl prigonești».
9 Cei care erau cu mine au văzut lumina, dar nu au auzit glasul care-mi vorbea.
9 Iar cei ce erau cu mine au văzut lumina și s-au înfricoșat, dar glasul Celui care îmi vorbea ei nu l-au auzit.
10 Eu i-am zis: «Ce să fac, Doamne?». Atunci Domnul mi-a spus: «Ridică-te și du-te la Damásc! Acolo ți se va spune tot ceea ce a fost hotărât să faci».
10 Și am zis: «Ce să fac, Doamne?» Iar Domnul a zis către mine: «Ridică-te și mergi în Damasc și acolo ți se va spune despre toate cele ce ți s-au rânduit să faci».
11 Dar, pentru că nu puteam vedea din cauza strălucirii acelei lumini, cei care erau cu mine m-au dus de mână și am ajuns la Damásc.
11 Și pentru că nu mai vedeam, din cauza strălucirii acelei lumini, am venit în Damasc, fiind dus de mână de către cei ce erau împreună cu mine.
12 Un oarecare Ananía, bărbat evlavios, [credincios] Legii, stimat de toți iudeii care locuiesc acolo,
12 Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toți iudeii care locuiau în Damasc,
13 a venit la mine și, stând [înaintea mea], mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ți vederea!». Iar eu chiar în clipa aceea l-am putut vedea.
13 venind la mine și stând alături, mi-a zis: «Frate Saule, vezi iarăși!» Și eu în ceasul acela l-am văzut.
14 Atunci el mi-a zis: «Dumnezeul părinților noștri te-a ales de mai înainte ca să cunoști voința lui, să-l vezi pe Cel Drept și să auzi glas din gura lui,
14 Iar el a zis: «Dumnezeul părinților noștri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoști voia Lui și să vezi pe Cel Drept și să auzi glas din gura Lui;
15 căci vei fi martorul lui înaintea tuturor oamenilor despre cele ce ai văzut și auzit.
15 că martor vei fi Lui, în fața tuturor oamenilor, despre cele ce ai văzut și auzit.
16 Și acum de ce întârzii? Ridică-te, botează-te și spală-ți păcatele invocând numele lui!».
16 Și acum de ce zăbovești? Sculându-te, botează-te și spală-ți păcatele, chemând numele Lui.»
17 Când m-am întors la Ierusalím și mă rugam în templu, mi s-a întâmplat [să fiu răpit] în extaz
17 Și s-a întâmplat, când m-am întors la Ierusalim și mă rugam în templu, să fiu în extaz,
18 și să-l văd pe el care-mi zicea: «Grăbește-te și ieși repede din Ierusalím, pentru că nu vor primi mărturia despre mine!».
18 și să-L văd zicându-mi: «Grăbește-te, și ieși degrabă din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine».
19 Eu i-am zis: «Doamne, ei știu prea bine că eu îi aruncam în închisoare și-i legam prin sinagogi pe cei care cred în tine,
19 Și eu am zis: «Doamne, ei știu că eu duceam la închisoare și băteam, prin sinagogi, pe cei care credeau în Tine;
20 iar când era vărsat sângele lui Ștéfan, martirul tău, eram și eu acolo aprobând și păzind hainele celor care îl ucideau».
20 și când se vărsa sângele lui Ștefan, mucenicul Tău, eram și eu de față și încuviințam uciderea lui și păzeam hainele celor care îl ucideau».
21 Atunci el mi-a zis: «Mergi, pentru că vreau să te trimit departe, între păgâni!»”.
21 Și a zis către mine: «Mergi, că Eu te voi trimite departe, la neamuri».”
22 Până la cuvântul acesta l-au ascultat. Dar unii dintre ei au început să strige: „Să piară de pe pământ unul ca acesta, căci nu este vrednic să trăiască!”.
22 Și l-au ascultat până la acest cuvânt, și au ridicat glasul lor, zicând: „Ia-l de pe pământ pe unul ca acesta! Căci nu se cuvine ca el să mai trăiască.”
23 Și, strigând, își sfâșiau hainele și aruncau praf în aer.
23 Și strigând ei și aruncând hainele și azvârlind pulbere în aer,
24 Atunci tribunul a poruncit să fie dus în fortăreață și să fie interogat sub lovituri de bici, ca să afle pentru ce motiv strigau astfel împotriva lui.
24 comandantul a poruncit să-l ducă în fortăreață, spunând să-l ia la cercetare, cu biciul, ca să cunoască pentru care pricină strigau așa împotriva lui.
25 În timp ce îl legau, Paul i-a spus centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiți un cetățean roman care n-a fost judecat?”.
25 Și când l-au întins ca să-l biciuiască, Pavel a zis către sutașul care era de față: „Oare vă este îngăduit să biciuiți un cetățean roman și nejudecat?”
26 Când a auzit acestea, centurionul a mers la tribun și i-a dat de știre, spunând: „Ce ai de gând să faci? Acest om este [cetățean] roman”.
26 Și auzind sutașul s-a dus la comandant să-i vestească, zicând: „Ce ai de gând să faci? Că omul acesta este (cetățean) roman.”
27 Tribunul s-a apropiat și i-a zis: „Spune-mi, ești roman?”. El a răspuns: „Da”.
27 Și venind la el, comandantul i-a zis: „Spune-mi, ești tu (cetățean) roman?” Iar el a zis: „Da!”
28 Atunci tribunul i-a zis: „Eu am cumpărat cetățenia aceasta cu mare preț”. Dar Paul i-a spus: „Eu o am prin naștere”.
28 Și a răspuns comandantul: „Eu am dobândit această cetățenie cu multă cheltuială.” Iar Pavel a zis: „Eu însă m-am și născut.”
29 Și, îndată, cei care trebuiau să-l interogheze s-au îndepărtat, iar tribunul s-a speriat aflând că este roman, iar el îl legase.
29 Deci cei ce erau gata să-l ia la cercetare s-au depărtat îndată de la el, iar comandantul s-a temut, aflând că el este (cetățean) roman și că a fost legat.
30 În ziua următoare, voind să știe cu exactitate din ce cauză era acuzat de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se întrunească arhiereii și tot Sinédriul. Apoi l-a dus pe Paul și l-a pus înaintea lor.
30 Și a doua zi, voind să cunoască adevărul, pentru care era pârât de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se adune arhiereii și tot sinedriul și, aducând pe Pavel, l-a pus înaintea lor.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 „Voi, frați și părinți, ascultați acum cuvântul de apărare pe care [vi-l adresez]!”.
1
2 Când au auzit ei că le vorbește în limba ebraică, au făcut și mai mare liniște. Atunci el a zis:
2 Ἀκούσαντες δὲ ὅτι τῇ Ἑβραΐδι διαλέκτῳ προσεφώνει αὐτοῖς, μᾶλλον παρέσχον ἡσυχίαν. Καί φησιν,
3 „Eu sunt bărbat iudeu, născut în Társul Cilíciei, dar crescut în cetatea aceasta, la picioarele lui Gamaliél, educat cu strictețe după legea părinților, devenind zelos pentru Dumnezeu așa cum sunteți voi toți astăzi.
3 Ἐγὼ μέν εἰμι ἀνὴρ Ἰουδαῖος, γεγεννημένος ἐν Ταρσῷ τῆς Κιλικίας, ἀνατεθραμμένος δὲ ἐν τῇ πόλει ταύτῃ παρὰ τοὺς πόδας Γαμαλιήλ, πεπαιδευμένος κατὰ ἀκρίβειαν τοῦ πατρῴου νόμου, ζηλωτὴς ὑπάρχων τοῦ θεοῦ, καθὼς πάντες ὑμεῖς ἐστε σήμερον∙
4 Am persecutat calea aceasta până la moarte, legând și aruncând în închisoare bărbați și femei,
4 ὃς ταύτην τὴν ὁδὸν ἐδίωξα ἄχρι θανάτου, δεσμεύων καὶ παραδιδοὺς εἰς φυλακὰς ἄνδρας τε καὶ γυναῖκας.
5 așa cum dă mărturie și marele preot și sfatul bătrânilor de la care am primit scrisori către frații din Damásc. Mergeam ca să-i aduc legați pe cei de acolo la Ierusalím, ca să fie pedepsiți.
5 Ὡς καὶ ὁ ἀρχιερεὺς μαρτυρεῖ μοι, καὶ πᾶν τὸ πρεσβυτέριον∙ παρ’ ὧν καὶ ἐπιστολὰς δεξάμενος πρὸς τοὺς ἀδελφούς, εἰς Δαμασκὸν ἐπορευόμην, ἄξων καὶ τοὺς ἐκεῖσε ὄντας δεδεμένους εἰς Ἱερουσαλήμ, ἵνα τιμωρηθῶσιν.
6 Dar în timp ce mergeam și mă apropiam de Damásc, pe la amiază, deodată, o lumină mare din ceruri m-a învăluit ca un fulger.
6 Ἐγένετο δέ μοι πορευομένῳ καὶ ἐγγίζοντι τῇ Δαμασκῷ, περὶ μεσημβρίαν, ἐξαίφνης ἐκ τοῦ οὐρανοῦ περιαστράψαι φῶς ἱκανὸν περὶ ἐμέ.
7 Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi spunea: «Saul, Saul, de ce mă persecuți?».
7 Ἔπεσά τε εἰς τὸ ἔδαφος, καὶ ἤκουσα φωνῆς λεγούσης μοι, Σαούλ, Σαούλ, τί με διώκεις;
8 Atunci eu am răspuns: «Cine ești, Doamne?». El mi-a zis: «Eu sunt Isus Nazarinéanul, pe care tu îl persecuți».
8 Ἐγὼ δὲ ἀπεκρίθην, Τίς εἶ, κύριε; Εἶπέν τε πρός με, Ἐγώ εἰμι Ἰησοῦς ὁ Ναζωραῖος ὃν σὺ διώκεις.
9 Cei care erau cu mine au văzut lumina, dar nu au auzit glasul care-mi vorbea.
9 Οἱ δὲ σὺν ἐμοὶ ὄντες τὸ μὲν φῶς ἐθεάσαντο, καὶ ἔμφοβοι ἐγένοντο∙ τὴν δὲ φωνὴν οὐκ ἤκουσαν τοῦ λαλοῦντός μοι.
10 Eu i-am zis: «Ce să fac, Doamne?». Atunci Domnul mi-a spus: «Ridică-te și du-te la Damásc! Acolo ți se va spune tot ceea ce a fost hotărât să faci».
10 Εἶπον δέ, Τί ποιήσω, κύριε; Ὁ δὲ κύριος εἶπεν πρός με, Ἀναστὰς πορεύου εἰς Δαμασκόν∙ κἀκεῖ σοι λαληθήσεται περὶ πάντων ὧν τέτακταί σοι ποιῆσαι.
11 Dar, pentru că nu puteam vedea din cauza strălucirii acelei lumini, cei care erau cu mine m-au dus de mână și am ajuns la Damásc.
11 Ὡς δὲ οὐκ ἐνέβλεπον ἀπὸ τῆς δόξης τοῦ φωτὸς ἐκείνου, χειραγωγούμενος ὑπὸ τῶν συνόντων μοι, ἦλθον εἰς Δαμασκόν.
12 Un oarecare Ananía, bărbat evlavios, [credincios] Legii, stimat de toți iudeii care locuiesc acolo,
12 Ἀνανίας δέ τις, ἀνὴρ εὐσεβὴς κατὰ τὸν νόμον, μαρτυρούμενος ὑπὸ πάντων τῶν κατοικούντων Ἰουδαίων,
13 a venit la mine și, stând [înaintea mea], mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ți vederea!». Iar eu chiar în clipa aceea l-am putut vedea.
13 ἐλθὼν πρός με καὶ ἐπιστὰς εἶπέν μοι, Σαοὺλ ἀδελφέ, ἀνάβλεψον. Κἀγὼ αὐτῇ τῇ ὥρᾳ ἀνέβλεψα εἰς αὐτόν.
14 Atunci el mi-a zis: «Dumnezeul părinților noștri te-a ales de mai înainte ca să cunoști voința lui, să-l vezi pe Cel Drept și să auzi glas din gura lui,
14 Ὁ δὲ εἶπεν, Ὁ θεὸς τῶν πατέρων ἡμῶν προεχειρίσατό σε γνῶναι τὸ θέλημα αὐτοῦ, καὶ ἰδεῖν τὸν δίκαιον, καὶ ἀκοῦσαι φωνὴν ἐκ τοῦ στόματος αὐτοῦ.
15 căci vei fi martorul lui înaintea tuturor oamenilor despre cele ce ai văzut și auzit.
15 Ὅτι ἔσῃ μάρτυς αὐτῷ πρὸς πάντας ἀνθρώπους ὧν ἑώρακας καὶ ἤκουσας.
16 Și acum de ce întârzii? Ridică-te, botează-te și spală-ți păcatele invocând numele lui!».
16 Καὶ νῦν τί μέλλεις; Ἀναστὰς βάπτισαι καὶ ἀπόλουσαι τὰς ἁμαρτίας σου, ἐπικαλεσάμενος τὸ ὄνομα τοῦ κυρίου.
17 Când m-am întors la Ierusalím și mă rugam în templu, mi s-a întâmplat [să fiu răpit] în extaz
17 Ἐγένετο δέ μοι ὑποστρέψαντι εἰς Ἱερουσαλήμ, καὶ προσευχομένου μου ἐν τῷ ἱερῷ, γενέσθαι με ἐν ἐκστάσει,
18 și să-l văd pe el care-mi zicea: «Grăbește-te și ieși repede din Ierusalím, pentru că nu vor primi mărturia despre mine!».
18 καὶ ἰδεῖν αὐτὸν λέγοντά μοι, Σπεῦσον καὶ ἔξελθε ἐν τάχει ἐξ Ἱερουσαλήμ∙ διότι οὐ παραδέξονταί σου τὴν μαρτυρίαν περὶ ἐμοῦ.
19 Eu i-am zis: «Doamne, ei știu prea bine că eu îi aruncam în închisoare și-i legam prin sinagogi pe cei care cred în tine,
19 Κἀγὼ εἶπον, Κύριε, αὐτοὶ ἐπίστανται ὅτι ἐγὼ ἤμην φυλακίζων καὶ δέρων κατὰ τὰς συναγωγὰς τοὺς πιστεύοντας ἐπὶ σέ∙
20 iar când era vărsat sângele lui Ștéfan, martirul tău, eram și eu acolo aprobând și păzind hainele celor care îl ucideau».
20 καὶ ὅτε ἐξεχεῖτο τὸ αἷμα Στεφάνου τοῦ μάρτυρός σου, καὶ αὐτὸς ἤμην ἐφεστὼς καὶ συνευδοκῶν τῇ ἀναιρέσει αὐτοῦ, φυλάσσων τὰ ἱμάτια τῶν ἀναιρούντων αὐτόν.
21 Atunci el mi-a zis: «Mergi, pentru că vreau să te trimit departe, între păgâni!»”.
21 Καὶ εἶπεν πρός με, Πορεύου, ὅτι ἐγὼ εἰς ἔθνη μακρὰν ἐξαποστελῶ σε.
22 Până la cuvântul acesta l-au ascultat. Dar unii dintre ei au început să strige: „Să piară de pe pământ unul ca acesta, căci nu este vrednic să trăiască!”.
22 Ἤκουον δὲ αὐτοῦ ἄχρι τούτου τοῦ λόγου, καὶ ἐπῆραν τὴν φωνὴν αὐτῶν λέγοντες, Αἶρε ἀπὸ τῆς γῆς τὸν τοιοῦτον∙ οὐ γὰρ καθῆκεν αὐτὸν ζῇν.
23 Și, strigând, își sfâșiau hainele și aruncau praf în aer.
23 Κραζόντων δὲ αὐτῶν, καὶ ῥιπτούντων τὰ ἱμάτια, καὶ κονιορτὸν βαλλόντων εἰς τὸν ἀέρα,
24 Atunci tribunul a poruncit să fie dus în fortăreață și să fie interogat sub lovituri de bici, ca să afle pentru ce motiv strigau astfel împotriva lui.
24 ἐκέλευσεν αὐτὸν ὁ χιλίαρχος ἄγεσθαι εἰς τὴν παρεμβολήν, εἰπὼν μάστιξιν ἀνετάζεσθαι αὐτόν, ἵνα ἐπιγνῷ δι’ ἣν αἰτίαν οὕτως ἐπεφώνουν αὐτῷ.
25 În timp ce îl legau, Paul i-a spus centurionului care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiți un cetățean roman care n-a fost judecat?”.
25 Ὡς δὲ προέτεινεν αὐτὸν τοῖς ἱμᾶσιν, εἶπεν πρὸς τὸν ἑστῶτα ἑκατόνταρχον ὁ Παῦλος, Εἰ ἄνθρωπον Ῥωμαῖον καὶ ἀκατάκριτον ἔξεστιν ὑμῖν μαστίζειν;
26 Când a auzit acestea, centurionul a mers la tribun și i-a dat de știre, spunând: „Ce ai de gând să faci? Acest om este [cetățean] roman”.
26 Ἀκούσας δὲ ὁ ἑκατόνταρχος, προσελθὼν ἀπήγγειλεν τῷ χιλιάρχῳ λέγων, Ὅρα τί μέλλεις ποιεῖν∙ ὁ γὰρ ἄνθρωπος οὗτος Ῥωμαῖός ἐστιν.
27 Tribunul s-a apropiat și i-a zis: „Spune-mi, ești roman?”. El a răspuns: „Da”.
27 Προσελθὼν δὲ ὁ χιλίαρχος εἶπεν αὐτῷ, Λέγε μοι, εἰ σὺ Ῥωμαῖος εἶ; Ὁ δὲ ἔφη, Ναί.
28 Atunci tribunul i-a zis: „Eu am cumpărat cetățenia aceasta cu mare preț”. Dar Paul i-a spus: „Eu o am prin naștere”.
28 Ἀπεκρίθη τε ὁ χιλίαρχος, Ἐγὼ πολλοῦ κεφαλαίου τὴν πολιτείαν ταύτην ἐκτησάμην. Ὁ δὲ Παῦλος ἔφη, Ἐγὼ δὲ καὶ γεγέννημαι.
29 Și, îndată, cei care trebuiau să-l interogheze s-au îndepărtat, iar tribunul s-a speriat aflând că este roman, iar el îl legase.
29 Εὐθέως οὖν ἀπέστησαν ἀπ’ αὐτοῦ οἱ μέλλοντες αὐτὸν ἀνετάζειν. Καὶ ὁ χιλίαρχος δὲ ἐφοβήθη, ἐπιγνοὺς ὅτι Ῥωμαῖός ἐστιν, καὶ ὅτι ἦν αὐτὸν δεδεκώς.
30 În ziua următoare, voind să știe cu exactitate din ce cauză era acuzat de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se întrunească arhiereii și tot Sinédriul. Apoi l-a dus pe Paul și l-a pus înaintea lor.
30 Τῇ δὲ ἐπαύριον βουλόμενος γνῶναι τὸ ἀσφαλές, τὸ τί κατηγορεῖται παρὰ τῶν Ἰουδαίων, ἔλυσεν αὐτὸν ἀπὸ τῶν δεσμῶν, καὶ ἐκέλευσεν ἐλθεῖν τοὺς ἀρχιερεῖς καὶ ὅλον τὸ συνέδριον αὐτῶν, καὶ καταγαγὼν τὸν Παῦλον ἔστησεν εἰς αὐτούς.
