Capitolul 4
Fapte 4Petru și Ioan în fața Sinédriului
1 Pe când [Petru și Ioan] vorbeau poporului, s-au apropiat de ei preoții, comandantul gărzii templului și saduceii, 2 înfuriați că învață poporul și proclamă în [numele] lui Isus învierea din morți. 3 Au pus mâinile pe ei și i-au pus sub pază până a doua zi, căci era deja seară. 4 Dar mulți dintre cei care auziseră cuvântul au crezut și numărul bărbaților s-a ridicat la [aproape] cinci mii.
5 A doua zi s-au adunat în Ierusalím conducătorii, bătrânii și cărturarii, 6 marele preot Ánna, Caíafa, Ioan și Alexándru și toți câți erau din neamul arhieresc, 7 i-au pus în mijloc și îi interogau: „Cu ce putere și în numele cui faceți voi aceasta?”. 8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus: „Conducători ai poporului și bătrâni, 9 noi suntem cercetați pentru binele făcut unui om bolnav și cum a fost acesta salvat. 10 Să vă fie cunoscut tuturor și întregului popor al lui Israél: în numele lui Isus Cristos Nazarinéanul, pe care voi l-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morți, în el stă acesta înaintea voastră vindecat! 11 [Isus] este
«piatra disprețuită de voi, constructorii,
care a ajuns piatra unghiulară».
12 Și nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este niciun alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”.
13 Văzând îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și știind că sunt oameni fără învățătură și necunoscători, au rămas uimiți. Îi recunoșteau că fuseseră cu Isus. 14 Dar privindu-l pe omul vindecat, care stătea în picioare împreună cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă. 15 Atunci, poruncindu-le să plece afară din Sinédriu, s-au sfătuit între ei, 16 spunând: „Ce să facem cu acești oameni? Căci le este cunoscut tuturor celor care locuiesc în Ierusalím că prin ei s-a săvârșit un semn evident și nu-l putem nega. 17 Dar ca [aceasta] să nu se răspândească și mai mult în popor, să-i amenințăm să nu mai vorbească nimănui în numele acesta!”.
18 Și chemându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească absolut deloc și să nu mai învețe în numele lui Isus. 19 Dar Petru și Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai degrabă de voi decât de Dumnezeu! 20 Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit”.
21 Dar ei, amenințându-i din nou, i-au lăsat [să plece] – negăsind nimic pentru ce să-i pedepsească – din cauza poporului, pentru că toți îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22 Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.
Comunitatea creștină în rugăciune
23 După ce au fost lăsați [să plece], au venit la ai lor și le-au vestit toate câte le spuseseră arhiereii și bătrânii. 24 Iar ei, când au auzit, și-au ridicat împreună glasul către Dumnezeu și au spus: „Stăpâne, tu care ai făcut cerul, pământul și marea și toate câte sunt în ele, 25 tu le-ai spus părinților noștri, prin Duhul Sfânt, prin gura slujitorului tău Davíd:
«De ce se frământă neamurile
și popoarele au născocit planuri deșarte?
26 S-au ridicat regii pământului
și conducătorii s-au adunat laolaltă
împotriva Domnului
și împotriva Unsului său».
27 Căci, într-adevăr, împotriva slujitorului tău sfânt, Isus, pe care tu l-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta Iród și Pónțiu Pilát, împreună cu păgânii și popoarele lui Israél, 28 ca să împlinească toate câte mâna ta și voința ta le-au stabilit mai dinainte ca să fie. 29 Și acum, Doamne, privește de sus la amenințările lor și îngăduie servitorilor tăi să vestească cuvântul tău cu toată îndrăzneala 30 și întinde-ți mâna ca să se facă vindecări, semne și minuni prin numele slujitorului tău sfânt, Isus!”. 31 Pe când se rugau, s-a cutremurat locul în care erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt și vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
Viața comunitară a primilor creștini
32 Mulțimea celor care au crezut era o singură inimă și un singur suflet. Niciunul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate le aveau în comun. 33 Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus și ei toți se bucurau de mult har.
34 De fapt, nu era niciunul dintre ei care să ducă lipsă, căci toți care posedau terenuri sau case, le vindeau, aduceau prețul celor vândute 35 și îl puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.
36 Și Iosíf, numit de către apostoli Barnába, care, tradus, înseamnă „Fiul Mângâierii”, un levit de loc din Cípru, 37 vânzând un ogor pe care îl avea, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.
1 Pe când [Petru și Ioan] vorbeau poporului, s-au apropiat de ei preoții, comandantul gărzii templului și saduceii,
2 înfuriați că învață poporul și proclamă în [numele] lui Isus învierea din morți.
3 Au pus mâinile pe ei și i-au pus sub pază până a doua zi, căci era deja seară.
4 Dar mulți dintre cei care auziseră cuvântul au crezut și numărul bărbaților s-a ridicat la [aproape] cinci mii.
5 A doua zi s-au adunat în Ierusalím conducătorii, bătrânii și cărturarii,
6 marele preot Ánna, Caíafa, Ioan și Alexándru și toți câți erau din neamul arhieresc,
7 i-au pus în mijloc și îi interogau: „Cu ce putere și în numele cui faceți voi aceasta?”.
8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus: „Conducători ai poporului și bătrâni,
9 noi suntem cercetați pentru binele făcut unui om bolnav și cum a fost acesta salvat.
10 Să vă fie cunoscut tuturor și întregului popor al lui Israél: în numele lui Isus Cristos Nazarinéanul, pe care voi l-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morți, în el stă acesta înaintea voastră vindecat!
11 [Isus] este
«piatra disprețuită de voi, constructorii,
care a ajuns piatra unghiulară».
12 Și nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este niciun alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”.
13 Văzând îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și știind că sunt oameni fără învățătură și necunoscători, au rămas uimiți. Îi recunoșteau că fuseseră cu Isus.
14 Dar privindu-l pe omul vindecat, care stătea în picioare împreună cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă.
15 Atunci, poruncindu-le să plece afară din Sinédriu, s-au sfătuit între ei,
16 spunând: „Ce să facem cu acești oameni? Căci le este cunoscut tuturor celor care locuiesc în Ierusalím că prin ei s-a săvârșit un semn evident și nu-l putem nega.
17 Dar ca [aceasta] să nu se răspândească și mai mult în popor, să-i amenințăm să nu mai vorbească nimănui în numele acesta!”.
18 Și chemându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească absolut deloc și să nu mai învețe în numele lui Isus.
19 Dar Petru și Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai degrabă de voi decât de Dumnezeu!
20 Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit”.
21 Dar ei, amenințându-i din nou, i-au lăsat [să plece] – negăsind nimic pentru ce să-i pedepsească – din cauza poporului, pentru că toți îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.
22 Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.
23 După ce au fost lăsați [să plece], au venit la ai lor și le-au vestit toate câte le spuseseră arhiereii și bătrânii.
24 Iar ei, când au auzit, și-au ridicat împreună glasul către Dumnezeu și au spus: „Stăpâne, tu care ai făcut cerul, pământul și marea și toate câte sunt în ele,
25 tu le-ai spus părinților noștri, prin Duhul Sfânt, prin gura slujitorului tău Davíd:
«De ce se frământă neamurile
și popoarele au născocit planuri deșarte?
26 S-au ridicat regii pământului
și conducătorii s-au adunat laolaltă
împotriva Domnului
și împotriva Unsului său».
27 Căci, într-adevăr, împotriva slujitorului tău sfânt, Isus, pe care tu l-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta Iród și Pónțiu Pilát, împreună cu păgânii și popoarele lui Israél,
28 ca să împlinească toate câte mâna ta și voința ta le-au stabilit mai dinainte ca să fie.
29 Și acum, Doamne, privește de sus la amenințările lor și îngăduie servitorilor tăi să vestească cuvântul tău cu toată îndrăzneala
30 și întinde-ți mâna ca să se facă vindecări, semne și minuni prin numele slujitorului tău sfânt, Isus!”.
31 Pe când se rugau, s-a cutremurat locul în care erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt și vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
32 Mulțimea celor care au crezut era o singură inimă și un singur suflet. Niciunul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate le aveau în comun.
33 Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus și ei toți se bucurau de mult har.
34 De fapt, nu era niciunul dintre ei care să ducă lipsă, căci toți care posedau terenuri sau case, le vindeau, aduceau prețul celor vândute
35 și îl puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.
36 Și Iosíf, numit de către apostoli Barnába, care, tradus, înseamnă „Fiul Mângâierii”, un levit de loc din Cípru,
37 vânzând un ogor pe care îl avea, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Pe când [Petru și Ioan] vorbeau poporului, s-au apropiat de ei preoții, comandantul gărzii templului și saduceii,
1 Dar pe când vorbeau ei către popor, au venit peste ei preoții, căpetenia gărzii templului și saducheii,
2 înfuriați că învață poporul și proclamă în [numele] lui Isus învierea din morți.
2 mâniindu-se că ei învață poporul și vestesc întru Iisus învierea din morți.
3 Au pus mâinile pe ei și i-au pus sub pază până a doua zi, căci era deja seară.
3 Și punând mâna pe ei, i-au pus sub pază, până a doua zi, căci acum era seară.
4 Dar mulți dintre cei care auziseră cuvântul au crezut și numărul bărbaților s-a ridicat la [aproape] cinci mii.
4 Totuși mulți din cei ce auziseră cuvântul au crezut și numărul bărbaților credincioși s-a făcut ca la cinci mii.
5 A doua zi s-au adunat în Ierusalím conducătorii, bătrânii și cărturarii,
5 Și a doua zi s-au adunat căpeteniile lor și bătrânii și cărturarii din Ierusalim,
6 marele preot Ánna, Caíafa, Ioan și Alexándru și toți câți erau din neamul arhieresc,
6 și Anna arhiereul și Caiafa și Ioan și Alexandru și câți erau din neamul arhieresc,
7 i-au pus în mijloc și îi interogau: „Cu ce putere și în numele cui faceți voi aceasta?”.
7 și punându-i în mijloc, îi întrebau: „Cu ce putere sau în al cui nume ați făcut voi aceasta?”
8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus: „Conducători ai poporului și bătrâni,
8 Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfânt, le-a vorbit: „Căpetenii ale poporului și bătrâni ai lui Israel,
9 noi suntem cercetați pentru binele făcut unui om bolnav și cum a fost acesta salvat.
9 fiindcă noi suntem astăzi cercetați pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el vindecat,
10 Să vă fie cunoscut tuturor și întregului popor al lui Israél: în numele lui Isus Cristos Nazarinéanul, pe care voi l-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morți, în el stă acesta înaintea voastră vindecat!
10 cunoscut să vă fie vouă tuturor, și la tot poporul Israel, că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-ați răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morți, întru Acela stă acesta sănătos înaintea voastră!
11 [Isus] este
«piatra disprețuită de voi, constructorii,
care a ajuns piatra unghiulară».
11 «Acesta este piatra cea neluată în seamă de către voi, zidarii, care a ajuns în capul unghiului»;
12 Și nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este niciun alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”.
12 și întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi.”
13 Văzând îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și știind că sunt oameni fără învățătură și necunoscători, au rămas uimiți. Îi recunoșteau că fuseseră cu Isus.
13 Și văzând ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și știind că sunt oameni fără carte și simpli, se mirau, și îi cunoșteau că fuseseră împreună cu Iisus;
14 Dar privindu-l pe omul vindecat, care stătea în picioare împreună cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă.
14 și văzând pe omul cel tămăduit, stând cu ei, n-aveau nimic de zis împotrivă,
15 Atunci, poruncindu-le să plece afară din Sinédriu, s-au sfătuit între ei,
15 dar poruncindu-le să iasă afară din sinedriu, vorbeau între ei,
16 spunând: „Ce să facem cu acești oameni? Căci le este cunoscut tuturor celor care locuiesc în Ierusalím că prin ei s-a săvârșit un semn evident și nu-l putem nega.
16 zicând: „Ce vom face acestor oameni? Căci este învederat tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim că prin ei s-a făcut o minune cunoscută și nu putem să tăgăduim.
17 Dar ca [aceasta] să nu se răspândească și mai mult în popor, să-i amenințăm să nu mai vorbească nimănui în numele acesta!”.
17 Dar ca aceasta să nu se răspândească mai mult în popor, să le poruncim cu amenințare să nu mai vorbească, în numele acesta, nici unui om.”
18 Și chemându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească absolut deloc și să nu mai învețe în numele lui Isus.
18 Și chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască, nici să mai învețe în numele lui Iisus.
19 Dar Petru și Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai degrabă de voi decât de Dumnezeu!
19 Iar Petru și Ioan, răspunzând, au zis către ei: „Judecați dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu.
20 Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit”.
20 Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut și am auzit.”
21 Dar ei, amenințându-i din nou, i-au lăsat [să plece] – negăsind nimic pentru ce să-i pedepsească – din cauza poporului, pentru că toți îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.
21 Dar ei, amenințându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un chip cum să-i pedepsească, din cauza poporului, fiindcă toți slăveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se făcuse.
22 Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.
22 Căci omul cu care se făcuse această minune a vindecării avea mai mult ca patruzeci de ani.
23 După ce au fost lăsați [să plece], au venit la ai lor și le-au vestit toate câte le spuseseră arhiereii și bătrânii.
23 Fiind sloboziți, au venit la ai lor și le-au spus câte le-au vorbit lor arhiereii și bătrânii.
24 Iar ei, când au auzit, și-au ridicat împreună glasul către Dumnezeu și au spus: „Stăpâne, tu care ai făcut cerul, pământul și marea și toate câte sunt în ele,
24 Iar ei, auzind, într-un cuget au ridicat glasul către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne, Dumnezeule, Tu, Care ai făcut cerul și pământul și marea și toate cele ce sunt în ele,
25 tu le-ai spus părinților noștri, prin Duhul Sfânt, prin gura slujitorului tău Davíd:
«De ce se frământă neamurile
și popoarele au născocit planuri deșarte?
25 care prin Duhul Sfânt și prin gura părintelui nostru David, slujitorul Tău, ai zis: «Pentru ce s-au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat cele deșarte?
26 S-au ridicat regii pământului
și conducătorii s-au adunat laolaltă
împotriva Domnului
și împotriva Unsului său».
26 Ridicatu-s-au regii pământului și căpeteniile s-au adunat laolaltă împotriva Domnului și împotriva Unsului Lui»,
27 Căci, într-adevăr, împotriva slujitorului tău sfânt, Isus, pe care tu l-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta Iród și Pónțiu Pilát, împreună cu păgânii și popoarele lui Israél,
27 căci asupra Sfântului Tău Fiu Iisus, pe care Tu L-ai uns, s-au adunat laolaltă, cu adevărat, în cetatea aceasta, și Irod și Pontius Pilat cu păgânii și cu popoarele lui Israel,
28 ca să împlinească toate câte mâna ta și voința ta le-au stabilit mai dinainte ca să fie.
28 ca să facă toate câte mâna Ta și sfatul Tău mai dinainte au rânduit să fie.
29 Și acum, Doamne, privește de sus la amenințările lor și îngăduie servitorilor tăi să vestească cuvântul tău cu toată îndrăzneala
29 Și acum, Doamne, caută spre amenințările lor și dă robilor Tăi să grăiască cuvântul Tău cu toată îndrăzneala,
30 și întinde-ți mâna ca să se facă vindecări, semne și minuni prin numele slujitorului tău sfânt, Isus!”.
30 întinzând dreapta Ta spre vindecare și săvârșind semne și minuni, prin numele Sfântului Tău Fiu Iisus.
31 Pe când se rugau, s-a cutremurat locul în care erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt și vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
31 Și pe când se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunați, și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și grăiau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu.”
32 Mulțimea celor care au crezut era o singură inimă și un singur suflet. Niciunul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate le aveau în comun.
32 Iar inima și sufletul mulțimii celor ce au crezut erau una și nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obște.
33 Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus și ei toți se bucurau de mult har.
33 Și cu mare putere apostolii mărturiseau despre învierea Domnului Iisus Hristos și mare har era peste ei toți.
34 De fapt, nu era niciunul dintre ei care să ducă lipsă, căci toți care posedau terenuri sau case, le vindeau, aduceau prețul celor vândute
34 Și nimeni nu era între ei lipsit, fiindcă toți câți aveau țarini sau case le vindeau și aduceau prețul celor vândute,
35 și îl puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.
35 și-l puneau la picioarele apostolilor. Și se împărțea fiecăruia după cum avea cineva trebuință.
36 Și Iosíf, numit de către apostoli Barnába, care, tradus, înseamnă „Fiul Mângâierii”, un levit de loc din Cípru,
36 Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba (care se tâlcuiește fiul mângâierii), un levit, născut în Cipru,
37 vânzând un ogor pe care îl avea, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.
37 având țarină și vânzând-o, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Pe când [Petru și Ioan] vorbeau poporului, s-au apropiat de ei preoții, comandantul gărzii templului și saduceii,
1 Λαλούντων δὲ αὐτῶν πρὸς τὸν λαόν, ἐπέστησαν αὐτοῖς οἱ ἱερεῖς καὶ ὁ στρατηγὸς τοῦ ἱεροῦ καὶ οἱ Σαδδουκαῖοι,
2 înfuriați că învață poporul și proclamă în [numele] lui Isus învierea din morți.
2 διαπονούμενοι διὰ τὸ διδάσκειν αὐτοὺς τὸν λαόν, καὶ καταγγέλλειν ἐν τῷ Ἰησοῦ τὴν ἀνάστασιν τῶν νεκρῶν.
3 Au pus mâinile pe ei și i-au pus sub pază până a doua zi, căci era deja seară.
3 Καὶ ἐπέβαλον αὐτοῖς τὰς χεῖρας, καὶ ἔθεντο εἰς τήρησιν εἰς τὴν αὔριον∙ ἦν γὰρ ἑσπέρα ἤδη.
4 Dar mulți dintre cei care auziseră cuvântul au crezut și numărul bărbaților s-a ridicat la [aproape] cinci mii.
4 Πολλοὶ δὲ τῶν ἀκουσάντων τὸν λόγον ἐπίστευσαν∙ καὶ ἐγενήθη ὁ ἀριθμὸς τῶν ἀνδρῶν ὡσεὶ χιλιάδες πέντε.
5 A doua zi s-au adunat în Ierusalím conducătorii, bătrânii și cărturarii,
5 Ἐγένετο δὲ ἐπὶ τὴν αὔριον συναχθῆναι αὐτῶν τοὺς ἄρχοντας καὶ πρεσβυτέρους καὶ γραμματεῖς εἰς Ἱερουσαλήμ,
6 marele preot Ánna, Caíafa, Ioan și Alexándru și toți câți erau din neamul arhieresc,
6 καὶ Ἄνναν τὸν ἀρχιερέα, καὶ Καϊάφαν, καὶ Ἰωάννην, καὶ Ἀλέξανδρον, καὶ ὅσοι ἦσαν ἐκ γένους ἀρχιερατικοῦ.
7 i-au pus în mijloc și îi interogau: „Cu ce putere și în numele cui faceți voi aceasta?”.
7 Καὶ στήσαντες αὐτοὺς ἐν μέσῳ ἐπυνθάνοντο, Ἐν ποίᾳ δυνάμει ἢ ἐν ποίῳ ὀνόματι ἐποιήσατε τοῦτο ὑμεῖς;
8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a spus: „Conducători ai poporului și bătrâni,
8 Τότε Πέτρος πλησθεὶς πνεύματος ἁγίου εἶπεν πρὸς αὐτούς, Ἄρχοντες τοῦ λαοῦ καὶ πρεσβύτεροι τοῦ Ἰσραήλ,
9 noi suntem cercetați pentru binele făcut unui om bolnav și cum a fost acesta salvat.
9 εἰ ἡμεῖς σήμερον ἀνακρινόμεθα ἐπὶ εὐεργεσίᾳ ἀνθρώπου ἀσθενοῦς, ἐν τίνι οὗτος σέσῳσται∙
10 Să vă fie cunoscut tuturor și întregului popor al lui Israél: în numele lui Isus Cristos Nazarinéanul, pe care voi l-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu l-a înviat din morți, în el stă acesta înaintea voastră vindecat!
10 γνωστὸν ἔστω πᾶσιν ὑμῖν καὶ παντὶ τῷ λαῷ Ἰσραήλ, ὅτι ἐν τῷ ὀνόματι Ἰησοῦ χριστοῦ τοῦ Ναζωραίου, ὃν ὑμεῖς ἐσταυρώσατε, ὃν ὁ θεὸς ἤγειρεν ἐκ νεκρῶν, ἐν τούτῳ οὗτος παρέστηκεν ἐνώπιον ὑμῶν ὑγιής.
11 [Isus] este
«piatra disprețuită de voi, constructorii,
care a ajuns piatra unghiulară».
11 Οὗτός ἐστιν ὁ λίθος ὁ ἐξουθενηθεὶς ὑφ’ ὑμῶν τῶν οἰκοδομούντων, ὁ γενόμενος εἰς κεφαλὴν γωνίας.
12 Și nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este niciun alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți”.
12 Καὶ οὐκ ἔστιν ἐν ἄλλῳ οὐδενὶ ἡ σωτηρία∙ οὔτε γὰρ ὄνομά ἐστιν ἕτερον τὸ δεδομένον ἐν ἀνθρώποις, ἐν ᾧ δεῖ σωθῆναι ἡμᾶς.
13 Văzând îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și știind că sunt oameni fără învățătură și necunoscători, au rămas uimiți. Îi recunoșteau că fuseseră cu Isus.
13 Θεωροῦντες δὲ τὴν τοῦ Πέτρου παρρησίαν καὶ Ἰωάννου, καὶ καταλαβόμενοι ὅτι ἄνθρωποι ἀγράμματοί εἰσιν καὶ ἰδιῶται, ἐθαύμαζον, ἐπεγίνωσκόν τε αὐτοὺς ὅτι σὺν τῷ Ἰησοῦ ἦσαν.
14 Dar privindu-l pe omul vindecat, care stătea în picioare împreună cu ei, nu puteau spune nimic împotrivă.
14 Τὸν δὲ ἄνθρωπον βλέποντες σὺν αὐτοῖς ἑστῶτα τὸν τεθεραπευμένον, οὐδὲν εἶχον ἀντειπεῖν.
15 Atunci, poruncindu-le să plece afară din Sinédriu, s-au sfătuit între ei,
15 Κελεύσαντες δὲ αὐτοὺς ἔξω τοῦ συνεδρίου ἀπελθεῖν, συνέβαλλον πρὸς ἀλλήλους,
16 spunând: „Ce să facem cu acești oameni? Căci le este cunoscut tuturor celor care locuiesc în Ierusalím că prin ei s-a săvârșit un semn evident și nu-l putem nega.
16 λέγοντες, Τί ποιήσομεν τοῖς ἀνθρώποις τούτοις; Ὅτι μὲν γὰρ γνωστὸν σημεῖον γέγονεν δι’ αὐτῶν, πᾶσιν τοῖς κατοικοῦσιν Ἱερουσαλὴμ φανερόν, καὶ οὐ δυνάμεθα ἀρνήσασθαι.
17 Dar ca [aceasta] să nu se răspândească și mai mult în popor, să-i amenințăm să nu mai vorbească nimănui în numele acesta!”.
17 Ἀλλ’ ἵνα μὴ ἐπὶ πλεῖον διανεμηθῇ εἰς τὸν λαόν, ἀπειλῇ ἀπειλησόμεθα αὐτοῖς μηκέτι λαλεῖν ἐπὶ τῷ ὀνόματι τούτῳ μηδενὶ ἀνθρώπων.
18 Și chemându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească absolut deloc și să nu mai învețe în numele lui Isus.
18 Καὶ καλέσαντες αὐτούς, παρήγγειλαν αὐτοῖς τὸ καθόλου μὴ φθέγγεσθαι μηδὲ διδάσκειν ἐπὶ τῷ ὀνόματι τοῦ Ἰησοῦ.
19 Dar Petru și Ioan, răspunzând, le-au zis: „Judecați voi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai degrabă de voi decât de Dumnezeu!
19 Ὁ δὲ Πέτρος καὶ Ἰωάννης ἀποκριθέντες πρὸς αὐτοὺς εἶπον, Εἰ δίκαιόν ἐστιν ἐνώπιον τοῦ θεοῦ ὑμῶν ἀκούειν μᾶλλον ἢ τοῦ θεοῦ, κρίνατε.
20 Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit”.
20 Οὐ δυνάμεθα γὰρ ἡμεῖς, ἃ εἴδομεν καὶ ἠκούσαμεν, μὴ λαλεῖν.
21 Dar ei, amenințându-i din nou, i-au lăsat [să plece] – negăsind nimic pentru ce să-i pedepsească – din cauza poporului, pentru că toți îl glorificau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.
21 Οἱ δὲ προσαπειλησάμενοι ἀπέλυσαν αὐτούς, μηδὲν εὑρίσκοντες τὸ πῶς κολάσονται αὐτούς, διὰ τὸν λαόν, ὅτι πάντες ἐδόξαζον τὸν θεὸν ἐπὶ τῷ γεγονότι.
22 Căci omul cu care se făcuse acest semn de vindecare avea mai mult de patruzeci de ani.
22 Ἐτῶν γὰρ ἦν πλειόνων τεσσαράκοντα ὁ ἄνθρωπος ἐφ’ ὃν ἐγεγόνει τὸ σημεῖον τοῦτο τῆς ἰάσεως.
23 După ce au fost lăsați [să plece], au venit la ai lor și le-au vestit toate câte le spuseseră arhiereii și bătrânii.
23 Ἀπολυθέντες δὲ ἦλθον πρὸς τοὺς ἰδίους, καὶ ἀπήγγειλαν ὅσα πρὸς αὐτοὺς οἱ ἀρχιερεῖς καὶ οἱ πρεσβύτεροι εἶπον.
24 Iar ei, când au auzit, și-au ridicat împreună glasul către Dumnezeu și au spus: „Stăpâne, tu care ai făcut cerul, pământul și marea și toate câte sunt în ele,
24 Οἱ δὲ ἀκούσαντες ὁμοθυμαδὸν ἦραν φωνὴν πρὸς τὸν θεόν, καὶ εἶπον, Δέσποτα, σὺ ὁ θεὸς ὁ ποιήσας τὸν οὐρανὸν καὶ τὴν γῆν καὶ τὴν θάλασσαν καὶ πάντα τὰ ἐν αὐτοῖς∙
25 tu le-ai spus părinților noștri, prin Duhul Sfânt, prin gura slujitorului tău Davíd:
«De ce se frământă neamurile
și popoarele au născocit planuri deșarte?
25 ὁ διὰ στόματος Δαυὶδ παιδός σου εἰπών, Ἵνα τί ἐφρύαξαν ἔθνη, καὶ λαοὶ ἐμελέτησαν κενά;
26 S-au ridicat regii pământului
și conducătorii s-au adunat laolaltă
împotriva Domnului
și împotriva Unsului său».
26 Παρέστησαν οἱ βασιλεῖς τῆς γῆς, καὶ οἱ ἄρχοντες συνήχθησαν ἐπὶ τὸ αὐτὸ κατὰ τοῦ κυρίου, καὶ κατὰ τοῦ χριστοῦ αὐτοῦ∙
27 Căci, într-adevăr, împotriva slujitorului tău sfânt, Isus, pe care tu l-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta Iród și Pónțiu Pilát, împreună cu păgânii și popoarele lui Israél,
27 συνήχθησαν γὰρ ἐπ’ ἀληθείας ἐπὶ τὸν ἅγιον παῖδά σου Ἰησοῦν, ὃν ἔχρισας, Ἡρῴδης τε καὶ Πόντιος Πιλάτος, σὺν ἔθνεσιν καὶ λαοῖς Ἰσραήλ,
28 ca să împlinească toate câte mâna ta și voința ta le-au stabilit mai dinainte ca să fie.
28 ποιῆσαι ὅσα ἡ χείρ σου καὶ ἡ βουλή σου προώρισεν γενέσθαι.
29 Și acum, Doamne, privește de sus la amenințările lor și îngăduie servitorilor tăi să vestească cuvântul tău cu toată îndrăzneala
29 Καὶ τὰ νῦν, κύριε, ἔπιδε ἐπὶ τὰς ἀπειλὰς αὐτῶν, καὶ δὸς τοῖς δούλοις σου μετὰ παρρησίας πάσης λαλεῖν τὸν λόγον σου,
30 și întinde-ți mâna ca să se facă vindecări, semne și minuni prin numele slujitorului tău sfânt, Isus!”.
30 ἐν τῷ τὴν χεῖρά σου ἐκτείνειν σε εἰς ἴασιν, καὶ σημεῖα καὶ τέρατα γίνεσθαι διὰ τοῦ ὀνόματος τοῦ ἁγίου παιδός σου Ἰησοῦ.
31 Pe când se rugau, s-a cutremurat locul în care erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt și vesteau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.
31 Καὶ δεηθέντων αὐτῶν ἐσαλεύθη ὁ τόπος ἐν ᾧ ἦσαν συνηγμένοι, καὶ ἐπλήσθησαν ἅπαντες πνεύματος ἁγίου, καὶ ἐλάλουν τὸν λόγον τοῦ θεοῦ μετὰ παρρησίας.
32 Mulțimea celor care au crezut era o singură inimă și un singur suflet. Niciunul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci toate le aveau în comun.
32 Τοῦ δὲ πλήθους τῶν πιστευσάντων ἦν ἡ καρδία καὶ ἡ ψυχὴ μία∙ καὶ οὐδὲ εἷς τι τῶν ὑπαρχόντων αὐτῶν ἔλεγεν ἴδιον εἶναι, ἀλλ’ ἦν αὐτοῖς ἅπαντα κοινά.
33 Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus și ei toți se bucurau de mult har.
33 Καὶ μεγάλῃ δυνάμει ἀπεδίδουν τὸ μαρτύριον οἱ ἀπόστολοι τῆς ἀναστάσεως τοῦ κυρίου Ἰησοῦ, χάρις τε μεγάλη ἦν ἐπὶ πάντας αὐτούς.
34 De fapt, nu era niciunul dintre ei care să ducă lipsă, căci toți care posedau terenuri sau case, le vindeau, aduceau prețul celor vândute
34 Οὐδὲ γὰρ ἐνδεής τις ὑπῆρχεν ἐν αὐτοῖς∙ ὅσοι γὰρ κτήτορες χωρίων ἢ οἰκιῶν ὑπῆρχον, πωλοῦντες ἔφερον τὰς τιμὰς τῶν πιπρασκομένων,
35 și îl puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie.
35 καὶ ἐτίθουν παρὰ τοὺς πόδας τῶν ἀποστόλων∙ διεδίδοτο δὲ ἑκάστῳ καθότι ἄν τις χρείαν εἶχεν.
36 Și Iosíf, numit de către apostoli Barnába, care, tradus, înseamnă „Fiul Mângâierii”, un levit de loc din Cípru,
36 Ἰωσῆς δέ, ὁ ἐπικληθεὶς Βαρνάβας ἀπὸ τῶν ἀποστόλων—ὅ ἐστιν, μεθερμηνευόμενον, υἱὸς παρακλήσεως— Λευΐτης, Κύπριος τῷ γένει,
37 vânzând un ogor pe care îl avea, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.
37 ὑπάρχοντος αὐτῷ ἀγροῦ, πωλήσας ἤνεγκεν τὸ χρῆμα, καὶ ἔθηκεν παρὰ τοὺς πόδας τῶν ἀποστόλων.
