Capitolul 2
Fapte 2II. Mărturia apostolilor la Ierusalím
Coborârea Duhului Sfânt
1 Când a sosit ziua Rusáliilor, toți erau împreună în același loc. 2 Și, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, și a umplut întreaga casă în care stăteau. 3 Atunci le-au apărut niște limbi ca de foc împărțindu-se și așezându-se asupra fiecăruia dintre ei. 4 Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească.
5 Erau atunci la Ierusalím iudei, bărbați evlavioși din toate națiunile de sub cer. 6 Când a fost vuietul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas tulburată, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. 7 Erau uimiți și se minunau, spunând: „Iată, oare nu sunt galileéni toți aceștia care vorbesc? 8 Și cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut? 9 Párți, mézi, elamiți și locuitori din Mesopotámia, Iudéea și Capadócia, din Pont și Asia, 10 din Frígia și Pamfília, din Egipt și din părțile Líbiei, care sunt aproape de Ciréne, romani în trecere, 11 atât iudei cât și prozeliți, cretáni și arábi îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele mărețe ale lui Dumnezeu”. 12 Căci toți erau nedumeriți și nu știau ce să creadă. Spuneau unii către alții: „Ce poate să însemne aceasta?”. 13 Dar alții, bătându-și joc, ziceau: „Sunt plini de must”.
Discursul lui Petru în ziua de Rusalii
14 Atunci, Petru, stând [în picioare], împreună cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul și le-a vorbit: „Bărbați iudei și voi toți care locuiți în Ierusalím, să vă fie cunoscută aceasta și fiți atenți la cuvintele mele! 15 Aceștia nu sunt beți, așa cum credeți voi, căci este ceasul al treilea al zilei. 16 Însă aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioél:
17 «Atunci, în zilele de pe urmă
– spune Dumnezeu –
voi revărsa din Duhul meu peste orice om.
Și vor profeți fiii voștri și fiicele voastre,
tinerii voștri vor avea viziuni,
iar bătrânii voștri vor visa visuri.
18 Chiar și peste servitorii și servitoarele mele,
în zilele acelea, voi revărsa din Duhul meu,
iar ei vor profeți.
19 Și voi face minuni sus, în cer,
și semne jos, pe pământ:
sânge și foc și nor de fum.
20 Soarele se va schimba în întuneric
și luna, în sânge
înainte de a veni ziua Domnului,
cea mare și strălucitoare.
21 Atunci, oricine va invoca numele Domnului
va fi mântuit».
22 Bărbați israelíți, ascultați aceste cuvinte: pe Isus Nazarinéanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni și semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți, 23 pe acesta, care a fost dat după planul stabilit și preștiința lui Dumnezeu și pe care voi l-ați răstignit și ucis prin mâinile celor fărădelege, 24 pe acesta Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morții, deoarece nu era posibil să fie ținut sub [puterea] ei. 25 Căci Davíd spune cu privire la el:
«Îl vedeam mereu în fața mea pe Domnul,
căci el este la dreapta mea
ca să nu mă clatin.
26 De aceea s-a bucurat inima mea
și limba mea a tresăltat de veselie;
ba, mai mult, și trupul meu
se va odihni în speranță,
27 pentru că nu vei lăsa sufletul meu
în locuința morților și nici nu vei permite
ca sfântul tău să vadă putrezirea.
28 Mi-ai făcut cunoscute căile vieții,
mă vei umple de bucurie cu prezența ta».
29 Fraților, să-mi fie permis să vă vorbesc cu îndrăzneală despre patriarhul Davíd: el a murit și a fost îngropat și mormântul lui este printre noi până în ziua de azi. 30 Dar fiind profet și știind că Dumnezeu îi făcuse jurământ să așeze pe tronul său un descendent al lui, 31 el a văzut dinainte și a vorbit despre învierea lui Cristos:
«el nu a fost lăsat în locuința morților
și nici trupul lui nu a văzut putrezirea».
32 Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat și noi toți suntem martorii acestui [fapt]. 33 Înălțat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, l-a revărsat pe acesta, așa cum vedeți și auziți voi. 34 Căci Davíd nu s-a suit la ceruri, darspune:
«Domnul i-a spus Domnului meu,
așază-te la dreapta mea
35 până când îi voi pune pe dușmanii tăi
scăunel picioarelor tale!».
36 Așadar, să știe cu siguranță toată casa lui Israél că Dumnezeu l-a făcut Domn și Cristos pe acest Isus pe care voi l-ați răstignit”.
Primele convertiri
37 Când au auzit, [cei care ascultau] au fost pătrunși la inimă și i-au spus lui Petru și celorlalți apostoli: „Ce să facem, fraților?”. 38 Petru le-a zis: „Convertiți-vă și fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Duhului Sfânt! 39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei care sunt departe, pentru oricâți i-ar chema Domnul Dumnezeul nostru”. 40 Și cu multe alte cuvinte dădea mărturie și-i îndemna, zicând: „Salvați-vă de această generație perversă!”. 41 Așadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezați. Și în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete.
Prima comunitate creștină
42 Ei erau stăruitori în învățătura apostolilor și în comuniunea [fraternă], la frângerea pâinii și la rugăciune. 43 Și toți erau cuprinși de teamă: multe minuni și semne se înfăptuiau prin apostoli. 44 Toți cei care credeau erau în același loc și aveau toate în comun: 45 își vindeau proprietățile și bunurile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare. 46 Și în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele [lor] și primeau hrana cu bucurie și cu inimă curată. 47 Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau trecere în fața întregului popor. Iar Domnul adăuga zi de zi la grupul lor pe cei care aveau să se mântuiască.
1 Când a sosit ziua Rusáliilor, toți erau împreună în același loc.
2 Și, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, și a umplut întreaga casă în care stăteau.
3 Atunci le-au apărut niște limbi ca de foc împărțindu-se și așezându-se asupra fiecăruia dintre ei.
4 Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească.
5 Erau atunci la Ierusalím iudei, bărbați evlavioși din toate națiunile de sub cer.
6 Când a fost vuietul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas tulburată, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.
7 Erau uimiți și se minunau, spunând: „Iată, oare nu sunt galileéni toți aceștia care vorbesc?
8 Și cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut?
9 Párți, mézi, elamiți și locuitori din Mesopotámia, Iudéea și Capadócia, din Pont și Asia,
10 din Frígia și Pamfília, din Egipt și din părțile Líbiei, care sunt aproape de Ciréne, romani în trecere,
11 atât iudei cât și prozeliți, cretáni și arábi îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele mărețe ale lui Dumnezeu”.
12 Căci toți erau nedumeriți și nu știau ce să creadă. Spuneau unii către alții: „Ce poate să însemne aceasta?”.
13 Dar alții, bătându-și joc, ziceau: „Sunt plini de must”.
14 Atunci, Petru, stând [în picioare], împreună cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul și le-a vorbit: „Bărbați iudei și voi toți care locuiți în Ierusalím, să vă fie cunoscută aceasta și fiți atenți la cuvintele mele!
15 Aceștia nu sunt beți, așa cum credeți voi, căci este ceasul al treilea al zilei.
16 Însă aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioél:
17 «Atunci, în zilele de pe urmă
– spune Dumnezeu –
voi revărsa din Duhul meu peste orice om.
Și vor profeți fiii voștri și fiicele voastre,
tinerii voștri vor avea viziuni,
iar bătrânii voștri vor visa visuri.
18 Chiar și peste servitorii și servitoarele mele,
în zilele acelea, voi revărsa din Duhul meu,
iar ei vor profeți.
19 Și voi face minuni sus, în cer,
și semne jos, pe pământ:
sânge și foc și nor de fum.
20 Soarele se va schimba în întuneric
și luna, în sânge
înainte de a veni ziua Domnului,
cea mare și strălucitoare.
21 Atunci, oricine va invoca numele Domnului
va fi mântuit».
22 Bărbați israelíți, ascultați aceste cuvinte: pe Isus Nazarinéanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni și semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți,
23 pe acesta, care a fost dat după planul stabilit și preștiința lui Dumnezeu și pe care voi l-ați răstignit și ucis prin mâinile celor fărădelege,
24 pe acesta Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morții, deoarece nu era posibil să fie ținut sub [puterea] ei.
25 Căci Davíd spune cu privire la el:
«Îl vedeam mereu în fața mea pe Domnul,
căci el este la dreapta mea
ca să nu mă clatin.
26 De aceea s-a bucurat inima mea
și limba mea a tresăltat de veselie;
ba, mai mult, și trupul meu
se va odihni în speranță,
27 pentru că nu vei lăsa sufletul meu
în locuința morților și nici nu vei permite
ca sfântul tău să vadă putrezirea.
28 Mi-ai făcut cunoscute căile vieții,
mă vei umple de bucurie cu prezența ta».
29 Fraților, să-mi fie permis să vă vorbesc cu îndrăzneală despre patriarhul Davíd: el a murit și a fost îngropat și mormântul lui este printre noi până în ziua de azi.
30 Dar fiind profet și știind că Dumnezeu îi făcuse jurământ să așeze pe tronul său un descendent al lui,
31 el a văzut dinainte și a vorbit despre învierea lui Cristos:
«el nu a fost lăsat în locuința morților
și nici trupul lui nu a văzut putrezirea».
32 Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat și noi toți suntem martorii acestui [fapt].
33 Înălțat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, l-a revărsat pe acesta, așa cum vedeți și auziți voi.
34 Căci Davíd nu s-a suit la ceruri, darspune:
«Domnul i-a spus Domnului meu,
așază-te la dreapta mea
35 până când îi voi pune pe dușmanii tăi
scăunel picioarelor tale!».
36 Așadar, să știe cu siguranță toată casa lui Israél că Dumnezeu l-a făcut Domn și Cristos pe acest Isus pe care voi l-ați răstignit”.
37 Când au auzit, [cei care ascultau] au fost pătrunși la inimă și i-au spus lui Petru și celorlalți apostoli: „Ce să facem, fraților?”.
38 Petru le-a zis: „Convertiți-vă și fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Duhului Sfânt!
39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei care sunt departe, pentru oricâți i-ar chema Domnul Dumnezeul nostru”.
40 Și cu multe alte cuvinte dădea mărturie și-i îndemna, zicând: „Salvați-vă de această generație perversă!”.
41 Așadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezați. Și în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete.
42 Ei erau stăruitori în învățătura apostolilor și în comuniunea [fraternă], la frângerea pâinii și la rugăciune.
43 Și toți erau cuprinși de teamă: multe minuni și semne se înfăptuiau prin apostoli.
44 Toți cei care credeau erau în același loc și aveau toate în comun:
45 își vindeau proprietățile și bunurile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.
46 Și în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele [lor] și primeau hrana cu bucurie și cu inimă curată.
47 Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau trecere în fața întregului popor. Iar Domnul adăuga zi de zi la grupul lor pe cei care aveau să se mântuiască.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Când a sosit ziua Rusáliilor, toți erau împreună în același loc.
1 Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc.
2 Și, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, și a umplut întreaga casă în care stăteau.
2 Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei.
3 Atunci le-au apărut niște limbi ca de foc împărțindu-se și așezându-se asupra fiecăruia dintre ei.
3 Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei.
4 Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească.
4 Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.
5 Erau atunci la Ierusalím iudei, bărbați evlavioși din toate națiunile de sub cer.
5 Și erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.
6 Când a fost vuietul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas tulburată, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.
6 Și iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulțimea și s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.
7 Erau uimiți și se minunau, spunând: „Iată, oare nu sunt galileéni toți aceștia care vorbesc?
7 Și erau uimiți toți și se minunau zicând: „Iată, nu sunt aceștia care vorbesc toți galileieni?”
8 Și cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut?
8 Și cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?
9 Párți, mézi, elamiți și locuitori din Mesopotámia, Iudéea și Capadócia, din Pont și Asia,
9 Parți și mezi și elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și în Capadocia, în Pont și în Asia,
10 din Frígia și Pamfília, din Egipt și din părțile Líbiei, care sunt aproape de Ciréne, romani în trecere,
10 în Frigia și în Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei cea de lângă Cirene, și romani în treacăt, iudei și prozeliți,
11 atât iudei cât și prozeliți, cretáni și arábi îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele mărețe ale lui Dumnezeu”.
11 cretani și arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!
12 Căci toți erau nedumeriți și nu știau ce să creadă. Spuneau unii către alții: „Ce poate să însemne aceasta?”.
12 Și toți erau uimiți și nu se dumireau, zicând unul către altul: „Ce va să fie aceasta?”
13 Dar alții, bătându-și joc, ziceau: „Sunt plini de must”.
13 Iar alții batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must.
14 Atunci, Petru, stând [în picioare], împreună cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul și le-a vorbit: „Bărbați iudei și voi toți care locuiți în Ierusalím, să vă fie cunoscută aceasta și fiți atenți la cuvintele mele!
14 Și stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul și le-a vorbit: „Bărbați iudei, și toți care locuiți în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută și luați în urechi cuvintele mele;
15 Aceștia nu sunt beți, așa cum credeți voi, căci este ceasul al treilea al zilei.
15 că aceștia nu sunt beți, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi;
16 Însă aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioél:
16 ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil:
17 «Atunci, în zilele de pe urmă
– spune Dumnezeu –
voi revărsa din Duhul meu peste orice om.
Și vor profeți fiii voștri și fiicele voastre,
tinerii voștri vor avea viziuni,
iar bătrânii voștri vor visa visuri.
17 «Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul și fiii voștri și fiicele voastre vor prooroci și cei mai tineri ai voștri vor vedea vedenii și bătrânii voștri vise vor visa.
18 Chiar și peste servitorii și servitoarele mele,
în zilele acelea, voi revărsa din Duhul meu,
iar ei vor profeți.
18 Încă și peste slugile Mele și peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu și vor prooroci.
19 Și voi face minuni sus, în cer,
și semne jos, pe pământ:
sânge și foc și nor de fum.
19 Și minuni voi face sus în cer și jos pe pământ semne: sânge, foc și fumegare de fum.
20 Soarele se va schimba în întuneric
și luna, în sânge
înainte de a veni ziua Domnului,
cea mare și strălucitoare.
20 Soarele se va schimba în întuneric și luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea mare și strălucită.
21 Atunci, oricine va invoca numele Domnului
va fi mântuit».
21 Și tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui».
22 Bărbați israelíți, ascultați aceste cuvinte: pe Isus Nazarinéanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni și semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți,
22 Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni și prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu în mijlocul vostru, precum și voi știți,
23 pe acesta, care a fost dat după planul stabilit și preștiința lui Dumnezeu și pe care voi l-ați răstignit și ucis prin mâinile celor fărădelege,
23 pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel rânduit și după știința cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați luat și, pironindu-L, prin mâinile celor fără de lege, L-ați omorât,
24 pe acesta Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morții, deoarece nu era posibil să fie ținut sub [puterea] ei.
24 pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morții, întrucât nu era cu putință ca El să fie ținut de ea.
25 Căci Davíd spune cu privire la el:
«Îl vedeam mereu în fața mea pe Domnul,
căci el este la dreapta mea
ca să nu mă clatin.
25 Căci David zice despre El: «Totdeauna am văzut pe Domnul înaintea mea, căci El este de-a dreapta mea, ca să nu mă clatin.
26 De aceea s-a bucurat inima mea
și limba mea a tresăltat de veselie;
ba, mai mult, și trupul meu
se va odihni în speranță,
26 De aceea s-a bucurat inima mea și s-a veselit limba mea; chiar și trupul meu se va odihni întru nădejde.
27 pentru că nu vei lăsa sufletul meu
în locuința morților și nici nu vei permite
ca sfântul tău să vadă putrezirea.
27 Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune.
28 Mi-ai făcut cunoscute căile vieții,
mă vei umple de bucurie cu prezența ta».
28 Făcutu-mi-ai cunoscute căile vieții; cu înfățișarea Ta mă vei umple de bucurie».
29 Fraților, să-mi fie permis să vă vorbesc cu îndrăzneală despre patriarhul Davíd: el a murit și a fost îngropat și mormântul lui este printre noi până în ziua de azi.
29 Bărbați frați, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre strămoșul David, că a murit și s-a îngropat, iar mormântul lui este la noi, până în ziua aceasta.
30 Dar fiind profet și știind că Dumnezeu îi făcuse jurământ să așeze pe tronul său un descendent al lui,
30 Deci el, fiind prooroc și știind că Dumnezeu i S-a jurat cu jurământ să așeze pe tronu-i din rodul coapselor lui,
31 el a văzut dinainte și a vorbit despre învierea lui Cristos:
«el nu a fost lăsat în locuința morților
și nici trupul lui nu a văzut putrezirea».
31 mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că «n-a fost lăsat în iad sufletul Lui și nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea».
32 Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat și noi toți suntem martorii acestui [fapt].
32 Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toți suntem martori.
33 Înălțat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, l-a revărsat pe acesta, așa cum vedeți și auziți voi.
33 Deci, înălțându-Se prin dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, L-a revărsat pe Acesta, cum vedeți și auziți voi.
34 Căci Davíd nu s-a suit la ceruri, darspune:
«Domnul i-a spus Domnului meu,
așază-te la dreapta mea
34 Căci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: «Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea,
35 până când îi voi pune pe dușmanii tăi
scăunel picioarelor tale!».
35 până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale».
36 Așadar, să știe cu siguranță toată casa lui Israél că Dumnezeu l-a făcut Domn și Cristos pe acest Isus pe care voi l-ați răstignit”.
36 Cu siguranță să știe deci toată casa lui Israel că Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-ați răstignit, L-a făcut Domn și Hristos.”
37 Când au auzit, [cei care ascultau] au fost pătrunși la inimă și i-au spus lui Petru și celorlalți apostoli: „Ce să facem, fraților?”.
37 Ei auzind acestea, au fost pătrunși la inimă și au zis către Petru și ceilalți apostoli: „Bărbați frați, ce să facem?”
38 Petru le-a zis: „Convertiți-vă și fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Duhului Sfânt!
38 Iar Petru a zis către ei: „Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul Duhului Sfânt.
39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei care sunt departe, pentru oricâți i-ar chema Domnul Dumnezeul nostru”.
39 Căci vouă este dată făgăduința și copiilor voștri și tuturor celor de departe, pe oricâți îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”
40 Și cu multe alte cuvinte dădea mărturie și-i îndemna, zicând: „Salvați-vă de această generație perversă!”.
40 Și cu alte mai multe vorbe mărturisea și-i îndemna, zicând: „Mântuiți-vă de acest neam viclean.”
41 Așadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezați. Și în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete.
41 Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat și în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete.
42 Ei erau stăruitori în învățătura apostolilor și în comuniunea [fraternă], la frângerea pâinii și la rugăciune.
42 Și stăruiau în învățătura apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciuni.
43 Și toți erau cuprinși de teamă: multe minuni și semne se înfăptuiau prin apostoli.
43 Și tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni și semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, și mare frică îi stăpânea pe toți.
44 Toți cei care credeau erau în același loc și aveau toate în comun:
44 Iar toți cei ce credeau erau laolaltă și aveau toate de obște.
45 își vindeau proprietățile și bunurile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.
45 Și își vindeau bunurile și averile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.
46 Și în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele [lor] și primeau hrana cu bucurie și cu inimă curată.
46 Și în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu și, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie și întru curăția inimii.
47 Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau trecere în fața întregului popor. Iar Domnul adăuga zi de zi la grupul lor pe cei care aveau să se mântuiască.
47 Lăudând pe Dumnezeu și având har la tot poporul. Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Când a sosit ziua Rusáliilor, toți erau împreună în același loc.
1 Καὶ ἐν τῷ συμπληροῦσθαι τὴν ἡμέραν τῆς Πεντηκοστῆς, ἦσαν ἅπαντες ὁμοθυμαδὸν ἐπὶ τὸ αὐτό.
2 Și, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, și a umplut întreaga casă în care stăteau.
2 Καὶ ἐγένετο ἄφνω ἐκ τοῦ οὐρανοῦ ἦχος ὥσπερ φερομένης πνοῆς βιαίας, καὶ ἐπλήρωσεν ὅλον τὸν οἶκον οὗ ἦσαν καθήμενοι.
3 Atunci le-au apărut niște limbi ca de foc împărțindu-se și așezându-se asupra fiecăruia dintre ei.
3 Καὶ ὤφθησαν αὐτοῖς διαμεριζόμεναι γλῶσσαι ὡσεὶ πυρός, ἐκάθισέν τε ἐφ’ ἕνα ἕκαστον αὐτῶν.
4 Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească.
4 Καὶ ἐπλήσθησαν ἅπαντες πνεύματος ἁγίου, καὶ ἤρξαντο λαλεῖν ἑτέραις γλώσσαις, καθὼς τὸ πνεῦμα ἐδίδου αὐτοῖς ἀποφθέγγεσθαι.
5 Erau atunci la Ierusalím iudei, bărbați evlavioși din toate națiunile de sub cer.
5 Ἦσαν δὲ ἐν Ἱερουσαλὴμ κατοικοῦντες Ἰουδαῖοι, ἄνδρες εὐλαβεῖς, ἀπὸ παντὸς ἔθνους τῶν ὑπὸ τὸν οὐρανόν.
6 Când a fost vuietul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas tulburată, pentru că fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.
6 Γενομένης δὲ τῆς φωνῆς ταύτης, συνῆλθεν τὸ πλῆθος καὶ συνεχύθη, ὅτι ἤκουον εἷς ἕκαστος τῇ ἰδίᾳ διαλέκτῳ λαλούντων αὐτῶν.
7 Erau uimiți și se minunau, spunând: „Iată, oare nu sunt galileéni toți aceștia care vorbesc?
7 Ἐξίσταντο δὲ πάντες καὶ ἐθαύμαζον, λέγοντες πρὸς ἀλλήλους, Οὐκ ἰδοὺ πάντες οὗτοί εἰσιν οἱ λαλοῦντες Γαλιλαῖοι;
8 Și cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am născut?
8 Καὶ πῶς ἡμεῖς ἀκούομεν ἕκαστος τῇ ἰδίᾳ διαλέκτῳ ἡμῶν ἐν ᾗ ἐγεννήθημεν;
9 Párți, mézi, elamiți și locuitori din Mesopotámia, Iudéea și Capadócia, din Pont și Asia,
9 Πάρθοι καὶ Μῆδοι καὶ Ἐλαμῖται, καὶ οἱ κατοικοῦντες τὴν Μεσοποταμίαν, Ἰουδαίαν τε καὶ Καππαδοκίαν, Πόντον καὶ τὴν Ἀσίαν,
10 din Frígia și Pamfília, din Egipt și din părțile Líbiei, care sunt aproape de Ciréne, romani în trecere,
10 Φρυγίαν τε καὶ Παμφυλίαν, Αἴγυπτον καὶ τὰ μέρη τῆς Λιβύης τῆς κατὰ Κυρήνην, καὶ οἱ ἐπιδημοῦντες Ῥωμαῖοι, Ἰουδαῖοί τε καὶ προσήλυτοι,
11 atât iudei cât și prozeliți, cretáni și arábi îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele mărețe ale lui Dumnezeu”.
11 Κρῆτες καὶ Ἄραβες, ἀκούομεν λαλούντων αὐτῶν ταῖς ἡμετέραις γλώσσαις τὰ μεγαλεῖα τοῦ θεοῦ.
12 Căci toți erau nedumeriți și nu știau ce să creadă. Spuneau unii către alții: „Ce poate să însemne aceasta?”.
12 Ἐξίσταντο δὲ πάντες καὶ διηπόρουν, ἄλλος πρὸς ἄλλον λέγοντες, Τί ἂν θέλοι τοῦτο εἶναι;
13 Dar alții, bătându-și joc, ziceau: „Sunt plini de must”.
13 Ἕτεροι δὲ χλευάζοντες ἔλεγον ὅτι Γλεύκους μεμεστωμένοι εἰσίν.
14 Atunci, Petru, stând [în picioare], împreună cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul și le-a vorbit: „Bărbați iudei și voi toți care locuiți în Ierusalím, să vă fie cunoscută aceasta și fiți atenți la cuvintele mele!
14 Σταθεὶς δὲ Πέτρος σὺν τοῖς ἕνδεκα, ἐπῆρεν τὴν φωνὴν αὐτοῦ, καὶ ἀπεφθέγξατο αὐτοῖς, Ἄνδρες Ἰουδαῖοι, καὶ οἱ κατοικοῦντες Ἱερουσαλὴμ ἅπαντες, τοῦτο ὑμῖν γνωστὸν ἔστω, καὶ ἐνωτίσασθε τὰ ῥήματά μου.
15 Aceștia nu sunt beți, așa cum credeți voi, căci este ceasul al treilea al zilei.
15 Οὐ γάρ, ὡς ὑμεῖς ὑπολαμβάνετε, οὗτοι μεθύουσιν∙ ἔστιν γὰρ ὥρα τρίτη τῆς ἡμέρας∙
16 Însă aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioél:
16 ἀλλὰ τοῦτό ἐστιν τὸ εἰρημένον διὰ τοῦ προφήτου Ἰωήλ,
17 «Atunci, în zilele de pe urmă
– spune Dumnezeu –
voi revărsa din Duhul meu peste orice om.
Și vor profeți fiii voștri și fiicele voastre,
tinerii voștri vor avea viziuni,
iar bătrânii voștri vor visa visuri.
17 Καὶ ἔσται ἐν ταῖς ἐσχάταις ἡμέραις, λέγει ὁ θεός, ἐκχεῶ ἀπὸ τοῦ πνεύματός μου ἐπὶ πᾶσαν σάρκα∙ καὶ προφητεύσουσιν οἱ υἱοὶ ὑμῶν καὶ αἱ θυγατέρες ὑμῶν, καὶ οἱ νεανίσκοι ὑμῶν ὁράσεις ὄψονται, καὶ οἱ πρεσβύτεροι ὑμῶν ἐνύπνια ἐνυπνιασθήσονται∙
18 Chiar și peste servitorii și servitoarele mele,
în zilele acelea, voi revărsa din Duhul meu,
iar ei vor profeți.
18 καί γε ἐπὶ τοὺς δούλους μου καὶ ἐπὶ τὰς δούλας μου ἐν ταῖς ἡμέραις ἐκείναις ἐκχεῶ ἀπὸ τοῦ πνεύματός μου, καὶ προφητεύσουσιν.
19 Și voi face minuni sus, în cer,
și semne jos, pe pământ:
sânge și foc și nor de fum.
19 Καὶ δώσω τέρατα ἐν τῷ οὐρανῷ ἄνω, καὶ σημεῖα ἐπὶ τῆς γῆς κάτω, αἷμα καὶ πῦρ καὶ ἀτμίδα καπνοῦ∙
20 Soarele se va schimba în întuneric
și luna, în sânge
înainte de a veni ziua Domnului,
cea mare și strălucitoare.
20 ὁ ἥλιος μεταστραφήσεται εἰς σκότος, καὶ ἡ σελήνη εἰς αἷμα, πρὶν ἢ ἐλθεῖν τὴν ἡμέραν κυρίου τὴν μεγάλην καὶ ἐπιφανῆ∙
21 Atunci, oricine va invoca numele Domnului
va fi mântuit».
21 καὶ ἔσται, πᾶς ὃς ἂν ἐπικαλέσηται τὸ ὄνομα κυρίου σωθήσεται.
22 Bărbați israelíți, ascultați aceste cuvinte: pe Isus Nazarinéanul, bărbat adeverit de Dumnezeu între voi prin fapte puternice, minuni și semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți,
22 Ἄνδρες Ἰσραηλῖται, ἀκούσατε τοὺς λόγους τούτους∙ Ἰησοῦν τὸν Ναζωραῖον, ἄνδρα ἀπὸ τοῦ θεοῦ ἀποδεδειγμένον εἰς ὑμᾶς δυνάμεσιν καὶ τέρασιν καὶ σημείοις, οἷς ἐποίησεν δι’ αὐτοῦ ὁ θεὸς ἐν μέσῳ ὑμῶν, καθὼς καὶ αὐτοὶ οἴδατε,
23 pe acesta, care a fost dat după planul stabilit și preștiința lui Dumnezeu și pe care voi l-ați răstignit și ucis prin mâinile celor fărădelege,
23 τοῦτον τῇ ὡρισμένῃ βουλῇ καὶ προγνώσει τοῦ θεοῦ ἔκδοτον λαβόντες, διὰ χειρῶν ἀνόμων προσπήξαντες ἀνείλετε∙
24 pe acesta Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de durerile morții, deoarece nu era posibil să fie ținut sub [puterea] ei.
24 ὃν ὁ θεὸς ἀνέστησεν, λύσας τὰς ὠδῖνας τοῦ θανάτου, καθότι οὐκ ἦν δυνατὸν κρατεῖσθαι αὐτὸν ὑπ’ αὐτοῦ.
25 Căci Davíd spune cu privire la el:
«Îl vedeam mereu în fața mea pe Domnul,
căci el este la dreapta mea
ca să nu mă clatin.
25 Δαυὶδ γὰρ λέγει εἰς αὐτόν, Προωρώμην τὸν κύριον ἐνώπιόν μου διὰ παντός∙ ὅτι ἐκ δεξιῶν μου ἐστίν, ἵνα μὴ σαλευθῶ∙
26 De aceea s-a bucurat inima mea
și limba mea a tresăltat de veselie;
ba, mai mult, și trupul meu
se va odihni în speranță,
26 διὰ τοῦτο εὐφράνθη ἡ καρδία μου, καὶ ἠγαλλιάσατο ἡ γλῶσσά μου∙ ἔτι δὲ καὶ ἡ σάρξ μου κατασκηνώσει ἐπ’ ἐλπίδι∙
27 pentru că nu vei lăsa sufletul meu
în locuința morților și nici nu vei permite
ca sfântul tău să vadă putrezirea.
27 ὅτι οὐκ ἐγκαταλείψεις τὴν ψυχήν μου εἰς ᾍδου, οὐδὲ δώσεις τὸν ὅσιόν σου ἰδεῖν διαφθοράν.
28 Mi-ai făcut cunoscute căile vieții,
mă vei umple de bucurie cu prezența ta».
28 Ἐγνώρισάς μοι ὁδοὺς ζωῆς∙ πληρώσεις με εὐφροσύνης μετὰ τοῦ προσώπου σου.
29 Fraților, să-mi fie permis să vă vorbesc cu îndrăzneală despre patriarhul Davíd: el a murit și a fost îngropat și mormântul lui este printre noi până în ziua de azi.
29 Ἄνδρες ἀδελφοί, ἐξὸν εἰπεῖν μετὰ παρρησίας πρὸς ὑμᾶς περὶ τοῦ πατριάρχου Δαυίδ, ὅτι καὶ ἐτελεύτησεν καὶ ἐτάφη, καὶ τὸ μνῆμα αὐτοῦ ἐστιν ἐν ἡμῖν ἄχρι τῆς ἡμέρας ταύτης.
30 Dar fiind profet și știind că Dumnezeu îi făcuse jurământ să așeze pe tronul său un descendent al lui,
30 Προφήτης οὖν ὑπάρχων, καὶ εἰδὼς ὅτι ὅρκῳ ὤμοσεν αὐτῷ ὁ θεός, ἐκ καρποῦ τῆς ὀσφύος αὐτοῦ τὸ κατὰ σάρκα ἀναστήσειν τὸν χριστόν, καθίσαι ἐπὶ τοῦ θρόνου αὐτοῦ,
31 el a văzut dinainte și a vorbit despre învierea lui Cristos:
«el nu a fost lăsat în locuința morților
și nici trupul lui nu a văzut putrezirea».
31 προϊδὼν ἐλάλησεν περὶ τῆς ἀναστάσεως τοῦ χριστοῦ, ὅτι οὐ κατελείφθη ἡ ψυχὴ αὐτοῦ εἰς ᾍδου, οὐδὲ ἡ σὰρξ αὐτοῦ εἶδεν διαφθοράν.
32 Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat și noi toți suntem martorii acestui [fapt].
32 Τοῦτον τὸν Ἰησοῦν ἀνέστησεν ὁ θεός, οὗ πάντες ἡμεῖς ἐσμεν μάρτυρες.
33 Înălțat fiind acum la dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, l-a revărsat pe acesta, așa cum vedeți și auziți voi.
33 Τῇ δεξιᾷ οὖν τοῦ θεοῦ ὑψωθείς, τήν τε ἐπαγγελίαν τοῦ ἁγίου πνεύματος λαβὼν παρὰ τοῦ πατρός, ἐξέχεεν τοῦτο ὃ νῦν ὑμεῖς βλέπετε καὶ ἀκούετε.
34 Căci Davíd nu s-a suit la ceruri, darspune:
«Domnul i-a spus Domnului meu,
așază-te la dreapta mea
34 Οὐ γὰρ Δαυὶδ ἀνέβη εἰς τοὺς οὐρανούς, λέγει δὲ αὐτός, Εἶπεν ὁ κύριος τῷ κυρίῳ μου, Κάθου ἐκ δεξιῶν μου,
35 până când îi voi pune pe dușmanii tăi
scăunel picioarelor tale!».
35 ἕως ἂν θῶ τοὺς ἐχθρούς σου ὑποπόδιον τῶν ποδῶν σου.
36 Așadar, să știe cu siguranță toată casa lui Israél că Dumnezeu l-a făcut Domn și Cristos pe acest Isus pe care voi l-ați răstignit”.
36 Ἀσφαλῶς οὖν γινωσκέτω πᾶς οἶκος Ἰσραήλ, ὅτι καὶ κύριον καὶ χριστὸν αὐτὸν ὁ θεὸς ἐποίησεν, τοῦτον τὸν Ἰησοῦν ὃν ὑμεῖς ἐσταυρώσατε.
37 Când au auzit, [cei care ascultau] au fost pătrunși la inimă și i-au spus lui Petru și celorlalți apostoli: „Ce să facem, fraților?”.
37 Ἀκούσαντες δὲ κατενύγησαν τῇ καρδίᾳ, εἶπόν τε πρὸς τὸν Πέτρον καὶ τοὺς λοιποὺς ἀποστόλους, Τί ποιήσομεν, ἄνδρες ἀδελφοί;
38 Petru le-a zis: „Convertiți-vă și fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Duhului Sfânt!
38 Πέτρος δὲ ἔφη πρὸς αὐτούς, Μετανοήσατε, καὶ βαπτισθήτω ἕκαστος ὑμῶν ἐπὶ τῷ ὀνόματι Ἰησοῦ χριστοῦ εἰς ἄφεσιν ἁμαρτιῶν, καὶ λήψεσθε τὴν δωρεὰν τοῦ ἁγίου πνεύματος.
39 Căci promisiunea este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei care sunt departe, pentru oricâți i-ar chema Domnul Dumnezeul nostru”.
39 Ὑμῖν γάρ ἐστιν ἡ ἐπαγγελία, καὶ τοῖς τέκνοις ὑμῶν, καὶ πᾶσιν τοῖς εἰς μακράν, ὅσους ἂν προσκαλέσηται κύριος ὁ θεὸς ἡμῶν.
40 Și cu multe alte cuvinte dădea mărturie și-i îndemna, zicând: „Salvați-vă de această generație perversă!”.
40 Ἑτέροις τε λόγοις πλείοσιν διεμαρτύρετο καὶ παρεκάλει λέγων, Σώθητε ἀπὸ τῆς γενεᾶς τῆς σκολιᾶς ταύτης.
41 Așadar, cei care au primit cuvântul lui au fost botezați. Și în ziua aceea li s-au adăugat cam la trei mii de suflete.
41 Οἱ μὲν οὖν ἀσμένως ἀποδεξάμενοι τὸν λόγον αὐτοῦ ἐβαπτίσθησαν∙ καὶ προσετέθησαν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ ψυχαὶ ὡσεὶ τρισχίλιαι.
42 Ei erau stăruitori în învățătura apostolilor și în comuniunea [fraternă], la frângerea pâinii și la rugăciune.
42 Ἦσαν δὲ προσκαρτεροῦντες τῇ διδαχῇ τῶν ἀποστόλων καὶ τῇ κοινωνίᾳ, καὶ τῇ κλάσει τοῦ ἄρτου καὶ ταῖς προσευχαῖς.
43 Și toți erau cuprinși de teamă: multe minuni și semne se înfăptuiau prin apostoli.
43 Ἐγένετο δὲ πάσῃ ψυχῇ φόβος, πολλά τε τέρατα καὶ σημεῖα διὰ τῶν ἀποστόλων ἐγίνετο.
44 Toți cei care credeau erau în același loc și aveau toate în comun:
44 Πάντες δὲ οἱ πιστεύοντες ἦσαν ἐπὶ τὸ αὐτό, καὶ εἶχον ἅπαντα κοινά,
45 își vindeau proprietățile și bunurile și le împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.
45 καὶ τὰ κτήματα καὶ τὰς ὑπάρξεις ἐπίπρασκον, καὶ διεμέριζον αὐτὰ πᾶσιν, καθότι ἄν τις χρείαν εἶχεν.
46 Și în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele [lor] și primeau hrana cu bucurie și cu inimă curată.
46 Καθ’ ἡμέραν τε προσκαρτεροῦντες ὁμοθυμαδὸν ἐν τῷ ἱερῷ, κλῶντές τε κατ’ οἶκον ἄρτον, μετελάμβανον τροφῆς ἐν ἀγαλλιάσει καὶ ἀφελότητι καρδίας,
47 Îl lăudau pe Dumnezeu și aveau trecere în fața întregului popor. Iar Domnul adăuga zi de zi la grupul lor pe cei care aveau să se mântuiască.
47 αἰνοῦντες τὸν θεόν, καὶ ἔχοντες χάριν πρὸς ὅλον τὸν λαόν. Ὁ δὲ κύριος προσετίθει τοὺς σῳζομένους καθ’ ἡμέραν τῇ ἐκκλησίᾳ.
