Capitolul 15
Fapte 15VI. Conciliul de la Ierusalím
Conflictul de la Antiohía cu privire la circumcízie
1 Unii dintre cei care coborâseră din Iudéea îi învățau pe frați: „Dacă nu primiți circumcízia, după obiceiul care vine de la Moise, nu puteți să vă mântuiți”. 2 Întrucât s-a ivit o divergență și o discuție aprinsă între Paul și Barnába și aceștia, au hotărât ca Paul și Barnába, împreună cu alți câțiva dintre ei, să urce la apostoli și la prezbíterii din Ierusalím în legătură cu această dispută. 3 Așadar, trimiși fiind de comunitate, ei au străbătut Fenícia și Samaría povestind despre convertirea păgânilor și au făcut o mare bucurie tuturor fraților. 4 Când au ajuns la Ierusalím, au fost primiți de comunitate, de apostoli și de prezbíteri și au povestit tot ce a făcut Dumnezeu cu ei. 5 Dar unii din gruparea fariseilor care crezuseră s-au ridicat și au spus: „Trebuie să primească circumcízia și să li se poruncească să țină Legea lui Moise”.
Discursul lui Petru
6 Apostolii și prezbíterii s-au adunat să analizeze acest lucru. 7 După o discuție îndelungată, Petru s-a ridicat și le-a zis: „Fraților, voi știți prea bine că din primele zile Dumnezeu m-a ales între voi pentru ca, prin gura mea, păgânii să asculte cuvântul evangheliei și să creadă. 8 Iar Dumnezeu, care cunoaște inimile, a dat mărturie în favoarea lor, dându-le pe Duhul Sfânt ca și nouă 9 și nu a făcut nicio deosebire între noi, căci le-a curățat inimile prin credință. 10 Așadar, de ce îl ispitiți acum pe Dumnezeu punând pe umerii discipolilor un jug pe care nici părinții noștri și nici noi nu l-am putut duce? 11 Dar noi credem că suntem mântuiți în același fel ca și ei prin harul Domnului Isus”.
12 Atunci toată mulțimea a tăcut și-i asculta pe Barnába și pe Paul, care explicau câte semne și minuni a făcut Dumnezeu prin ei între păgâni.
Discursul lui Iacób
13 Când au terminat ei, a luat cuvântul Iacób și a zis: „Fraților, ascultați-mă! 14 Simon a explicat cum de la început Dumnezeu a avut grijă să-și aleagă dintre păgâni un popor pentru numele său. 15 Cu acest fapt se potrivesc cuvintele profeților, după cum este scris:
16 «După acestea mă voi întoarce
și voi înălța cortul lui Davíd care căzuse;
voi reclădi ruinele sale și îl voi reînălța.
17 Pentru ca să-l caute pe Domnul
cei care vor rămâne dintre oameni
și toate națiunile asupra cărora
este invocat numele meu,
zice Domnul care face
18 cunoscute aceste lucruri din veșnicie».
19 De aceea, eu judec că nu trebuie să-i tulburăm pe aceia dintre păgâni care se întorc la Dumnezeu, 20 ci să li se scrie atât: să se ferească de contaminările cu idolii, de desfrânare, de animale sufocate și de sânge. 21 Căci Moise, din generațiile de demult, are în fiecare cetate predicatori care îl citesc în sinagogi în fiecare sâmbătă”.
Decizia Conciliului apostolic
22 Atunci apostolii și prezbíterii, împreună cu toată comunitatea, au hotărât să aleagă câțiva oameni dintre ei și să-i trimită la Antiohía împreună cu Paul și Barnába, pe Iúda, numit Barsába, și pe Síla, bărbați de frunte printre frați. 23 Au trimis prin ei [o scrisoare]:
„Apostolii și prezbíterii, frații [voștri], către frații din Antiohía, Siria și Cilícia, [care provin] dintre păgâni: Salutare! 24 Deoarece am auzit că unii dintre noi, care au plecat fără să le fi poruncit noi, v-au tulburat sufletele prin cuvintele lor, 25 am hotărât în unanimitate să alegem câțiva oameni și să-i trimitem la voi împreună cu iubiții noștri Barnába și Paul, 26 oameni care și-au închinat viața pentru numele Domnului nostru Isus Cristos. 27 Totodată, vi i-am trimis pe Iúda și pe Síla ca și ei să vă vestească acestea prin cuvânt. 28 Căci Duhul Sfânt și noi am hotărât să nu vă mai impunem nicio povară în afară de acestea care sunt necesare: 29 să vă feriți de carnea jertfită idolilor, de sânge, de [animale] sufocate și de desfrânare; dacă vă veți feri de acestea, bine veți face. Cu bine!”.
30 Așadar, după ce și-au luat rămas bun, au coborât la Antiohía și, adunând mulțimea, le-au dat scrisoarea. 31 Când au citit-o, s-au bucurat de această încurajare. 32 Iúda și Síla, care erau și ei profeți, i-au încurajat pe frați și i-au întărit prin multe cuvinte. 33 După ce au rămas câtva timp acolo, au fost lăsați de către frați să plece la cei care îi trimiseseră cu [urări de] pace. 34 35 Iar Paul și Barnába au rămas la Antiohía, învățând și predicând vestea cea bună a cuvântului Domnului împreună cu mulți alții.
VII. A doua călătorie misionară
Despărțirea lui Barnába de Paul
36 După câteva zile, Paul i-a spus lui Barnába: „Să ne întoarcem și să-i vizităm pe frații din fiecare cetate prin care am vestit cuvântul Domnului și să vedem ce mai fac!”. 37 Barnába voia să-l ia cu el și pe Ioan, numit Marcu, 38 dar Paul considera că [nu se cuvenea] să-l ia cu ei pe cel care se despărțise de ei în Pamfília și nu-i însoțise în lucrarea lor. 39 S-a iscat o neînțelegere între ei, încât s-au despărțit unul de altul. Barnába, luându-l pe Marcu, s-a îmbarcat spre Cípru, 40 iar Paul, alegându-l pe Síla, a plecat după ce a fost încredințat harului Domnului de către frați. 41 El cutreiera Siria și Cilícia întărind Bisericile.
1 Unii dintre cei care coborâseră din Iudéea îi învățau pe frați: „Dacă nu primiți circumcízia, după obiceiul care vine de la Moise, nu puteți să vă mântuiți”.
2 Întrucât s-a ivit o divergență și o discuție aprinsă între Paul și Barnába și aceștia, au hotărât ca Paul și Barnába, împreună cu alți câțiva dintre ei, să urce la apostoli și la prezbíterii din Ierusalím în legătură cu această dispută.
3 Așadar, trimiși fiind de comunitate, ei au străbătut Fenícia și Samaría povestind despre convertirea păgânilor și au făcut o mare bucurie tuturor fraților.
4 Când au ajuns la Ierusalím, au fost primiți de comunitate, de apostoli și de prezbíteri și au povestit tot ce a făcut Dumnezeu cu ei.
5 Dar unii din gruparea fariseilor care crezuseră s-au ridicat și au spus: „Trebuie să primească circumcízia și să li se poruncească să țină Legea lui Moise”.
6 Apostolii și prezbíterii s-au adunat să analizeze acest lucru.
7 După o discuție îndelungată, Petru s-a ridicat și le-a zis: „Fraților, voi știți prea bine că din primele zile Dumnezeu m-a ales între voi pentru ca, prin gura mea, păgânii să asculte cuvântul evangheliei și să creadă.
8 Iar Dumnezeu, care cunoaște inimile, a dat mărturie în favoarea lor, dându-le pe Duhul Sfânt ca și nouă
9 și nu a făcut nicio deosebire între noi, căci le-a curățat inimile prin credință.
10 Așadar, de ce îl ispitiți acum pe Dumnezeu punând pe umerii discipolilor un jug pe care nici părinții noștri și nici noi nu l-am putut duce?
11 Dar noi credem că suntem mântuiți în același fel ca și ei prin harul Domnului Isus”.
12 Atunci toată mulțimea a tăcut și-i asculta pe Barnába și pe Paul, care explicau câte semne și minuni a făcut Dumnezeu prin ei între păgâni.
13 Când au terminat ei, a luat cuvântul Iacób și a zis: „Fraților, ascultați-mă!
14 Simon a explicat cum de la început Dumnezeu a avut grijă să-și aleagă dintre păgâni un popor pentru numele său.
15 Cu acest fapt se potrivesc cuvintele profeților, după cum este scris:
16 «După acestea mă voi întoarce
și voi înălța cortul lui Davíd care căzuse;
voi reclădi ruinele sale și îl voi reînălța.
17 Pentru ca să-l caute pe Domnul
cei care vor rămâne dintre oameni
și toate națiunile asupra cărora
este invocat numele meu,
zice Domnul care face
18 cunoscute aceste lucruri din veșnicie».
19 De aceea, eu judec că nu trebuie să-i tulburăm pe aceia dintre păgâni care se întorc la Dumnezeu,
20 ci să li se scrie atât: să se ferească de contaminările cu idolii, de desfrânare, de animale sufocate și de sânge.
21 Căci Moise, din generațiile de demult, are în fiecare cetate predicatori care îl citesc în sinagogi în fiecare sâmbătă”.
22 Atunci apostolii și prezbíterii, împreună cu toată comunitatea, au hotărât să aleagă câțiva oameni dintre ei și să-i trimită la Antiohía împreună cu Paul și Barnába, pe Iúda, numit Barsába, și pe Síla, bărbați de frunte printre frați.
23 Au trimis prin ei [o scrisoare]:
„Apostolii și prezbíterii, frații [voștri], către frații din Antiohía, Siria și Cilícia, [care provin] dintre păgâni: Salutare!
24 Deoarece am auzit că unii dintre noi, care au plecat fără să le fi poruncit noi, v-au tulburat sufletele prin cuvintele lor,
25 am hotărât în unanimitate să alegem câțiva oameni și să-i trimitem la voi împreună cu iubiții noștri Barnába și Paul,
26 oameni care și-au închinat viața pentru numele Domnului nostru Isus Cristos.
27 Totodată, vi i-am trimis pe Iúda și pe Síla ca și ei să vă vestească acestea prin cuvânt.
28 Căci Duhul Sfânt și noi am hotărât să nu vă mai impunem nicio povară în afară de acestea care sunt necesare:
29 să vă feriți de carnea jertfită idolilor, de sânge, de [animale] sufocate și de desfrânare; dacă vă veți feri de acestea, bine veți face. Cu bine!”.
30 Așadar, după ce și-au luat rămas bun, au coborât la Antiohía și, adunând mulțimea, le-au dat scrisoarea.
31 Când au citit-o, s-au bucurat de această încurajare.
32 Iúda și Síla, care erau și ei profeți, i-au încurajat pe frați și i-au întărit prin multe cuvinte.
33 După ce au rămas câtva timp acolo, au fost lăsați de către frați să plece la cei care îi trimiseseră cu [urări de] pace.
34
35 Iar Paul și Barnába au rămas la Antiohía, învățând și predicând vestea cea bună a cuvântului Domnului împreună cu mulți alții.
36 După câteva zile, Paul i-a spus lui Barnába: „Să ne întoarcem și să-i vizităm pe frații din fiecare cetate prin care am vestit cuvântul Domnului și să vedem ce mai fac!”.
37 Barnába voia să-l ia cu el și pe Ioan, numit Marcu,
38 dar Paul considera că [nu se cuvenea] să-l ia cu ei pe cel care se despărțise de ei în Pamfília și nu-i însoțise în lucrarea lor.
39 S-a iscat o neînțelegere între ei, încât s-au despărțit unul de altul. Barnába, luându-l pe Marcu, s-a îmbarcat spre Cípru,
40 iar Paul, alegându-l pe Síla, a plecat după ce a fost încredințat harului Domnului de către frați.
41 El cutreiera Siria și Cilícia întărind Bisericile.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Unii dintre cei care coborâseră din Iudéea îi învățau pe frați: „Dacă nu primiți circumcízia, după obiceiul care vine de la Moise, nu puteți să vă mântuiți”.
1 Și unii, coborându-se din Iudeea, învățau pe frați că: „Dacă nu vă tăiați împrejur, după rânduiala lui Moise, nu puteți să vă mântuiți.”
2 Întrucât s-a ivit o divergență și o discuție aprinsă între Paul și Barnába și aceștia, au hotărât ca Paul și Barnába, împreună cu alți câțiva dintre ei, să urce la apostoli și la prezbíterii din Ierusalím în legătură cu această dispută.
2 Și făcându-se pentru ei împotrivire și discuție nu puțină cu Pavel și Barnaba, au rânduit ca Pavel și Barnaba și alți câțiva dintre ei să se suie la apostolii și la preoții din Ierusalim pentru această întrebare.
3 Așadar, trimiși fiind de comunitate, ei au străbătut Fenícia și Samaría povestind despre convertirea păgânilor și au făcut o mare bucurie tuturor fraților.
3 Deci ei, trimiși fiind de Biserică, au trecut prin Fenicia și prin Samaria, istorisind despre convertirea neamurilor și făceau tuturor fraților mare bucurie.
4 Când au ajuns la Ierusalím, au fost primiți de comunitate, de apostoli și de prezbíteri și au povestit tot ce a făcut Dumnezeu cu ei.
4 Și sosind ei la Ierusalim, au fost primiți de Biserică și de apostoli și de preoți și au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei.
5 Dar unii din gruparea fariseilor care crezuseră s-au ridicat și au spus: „Trebuie să primească circumcízia și să li se poruncească să țină Legea lui Moise”.
5 Dar unii din eresul fariseilor, care trecuseră la credință, s-au ridicat zicând că trebuie să-i taie împrejur și să le poruncească a păzi Legea lui Moise.
6 Apostolii și prezbíterii s-au adunat să analizeze acest lucru.
6 Și apostolii și preoții s-au adunat ca să cerceteze despre acest cuvânt.
7 După o discuție îndelungată, Petru s-a ridicat și le-a zis: „Fraților, voi știți prea bine că din primele zile Dumnezeu m-a ales între voi pentru ca, prin gura mea, păgânii să asculte cuvântul evangheliei și să creadă.
7 Și făcându-se multă vorbire, s-a sculat Petru și le-a zis: „Bărbați frați, voi știți că, din primele zile, Dumnezeu m-a ales între voi, ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă.
8 Iar Dumnezeu, care cunoaște inimile, a dat mărturie în favoarea lor, dându-le pe Duhul Sfânt ca și nouă
8 Și Dumnezeu, Cel ce cunoaște inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt, ca și nouă.
9 și nu a făcut nicio deosebire între noi, căci le-a curățat inimile prin credință.
9 Și nimic n-a deosebit între noi și ei, curățind inimile lor prin credință.
10 Așadar, de ce îl ispitiți acum pe Dumnezeu punând pe umerii discipolilor un jug pe care nici părinții noștri și nici noi nu l-am putut duce?
10 Acum deci, de ce ispitiți pe Dumnezeu și vreți să puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi n-am putut să-l purtăm?
11 Dar noi credem că suntem mântuiți în același fel ca și ei prin harul Domnului Isus”.
11 Ci prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem că ne vom mântui în același chip ca și aceia.”
12 Atunci toată mulțimea a tăcut și-i asculta pe Barnába și pe Paul, care explicau câte semne și minuni a făcut Dumnezeu prin ei între păgâni.
12 Și a tăcut toată mulțimea și asculta pe Barnaba și pe Pavel, care istoriseau câte semne și minuni a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri.
13 Când au terminat ei, a luat cuvântul Iacób și a zis: „Fraților, ascultați-mă!
13 Și după ce au tăcut ei, a răspuns Iacob, zicând: „Bărbați frați, ascultați-mă!
14 Simon a explicat cum de la început Dumnezeu a avut grijă să-și aleagă dintre păgâni un popor pentru numele său.
14 Simon a istorisit cum de la început a avut grijă Dumnezeu să ia dintre neamuri un popor pentru numele Său.
15 Cu acest fapt se potrivesc cuvintele profeților, după cum este scris:
15 Și cu aceasta se potrivesc cuvintele proorocilor, precum este scris:
16 «După acestea mă voi întoarce
și voi înălța cortul lui Davíd care căzuse;
voi reclădi ruinele sale și îl voi reînălța.
16 «După acestea Mă voi întoarce și voi ridica iarăși cortul cel căzut al lui David și cele distruse ale lui iarăși le voi zidi și-l voi îndrepta,
17 Pentru ca să-l caute pe Domnul
cei care vor rămâne dintre oameni
și toate națiunile asupra cărora
este invocat numele meu,
zice Domnul care face
17 ca să-L caute pe Domnul ceilalți oameni și toate neamurile peste care s-a chemat numele Meu asupra lor, zice Domnul, Cel ce a făcut acestea».
18 cunoscute aceste lucruri din veșnicie».
18 Lui Dumnezeu Îi sunt cunoscute din veac lucrurile Lui.
19 De aceea, eu judec că nu trebuie să-i tulburăm pe aceia dintre păgâni care se întorc la Dumnezeu,
19 De aceea eu socotesc să nu tulburăm pe cei ce, dintre neamuri, se întorc la Dumnezeu,
20 ci să li se scrie atât: să se ferească de contaminările cu idolii, de desfrânare, de animale sufocate și de sânge.
20 ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor și de desfrâu și de (animale) sugrumate și de sânge.
21 Căci Moise, din generațiile de demult, are în fiecare cetate predicatori care îl citesc în sinagogi în fiecare sâmbătă”.
21 Căci Moise are din timpuri vechi prin toate cetățile propovăduitorii săi, fiind citit în sinagogi în fiecare sâmbătă.”
22 Atunci apostolii și prezbíterii, împreună cu toată comunitatea, au hotărât să aleagă câțiva oameni dintre ei și să-i trimită la Antiohía împreună cu Paul și Barnába, pe Iúda, numit Barsába, și pe Síla, bărbați de frunte printre frați.
22 Atunci apostolii și preoții, cu toată Biserica, au hotărât să aleagă bărbați dintre ei și să-i trimită la Antiohia, cu Pavel și cu Barnaba: pe Iuda cel numit Barsaba, și pe Sila, bărbați cu vază între frați.
23 Au trimis prin ei [o scrisoare]:
„Apostolii și prezbíterii, frații [voștri], către frații din Antiohía, Siria și Cilícia, [care provin] dintre păgâni: Salutare!
23 Scriind prin mâinile lor acestea: „Apostolii și preoții și frații, fraților dintre neamuri, care sunt în Antiohia și în Siria și în Cilicia, salutare!
24 Deoarece am auzit că unii dintre noi, care au plecat fără să le fi poruncit noi, v-au tulburat sufletele prin cuvintele lor,
24 Deoarece am auzit că unii dintre noi, fără să fi avut porunca noastră, venind, v-au tulburat cu vorbele lor și au răvășit sufletele voastre, zicând că trebuie să vă tăiați împrejur și să păziți legea,
25 am hotărât în unanimitate să alegem câțiva oameni și să-i trimitem la voi împreună cu iubiții noștri Barnába și Paul,
25 noi am hotărât, adunați într-un gând, ca să trimitem la voi bărbați aleși, împreună cu iubiții noștri Barnaba și Pavel,
26 oameni care și-au închinat viața pentru numele Domnului nostru Isus Cristos.
26 oameni care și-au pus sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.
27 Totodată, vi i-am trimis pe Iúda și pe Síla ca și ei să vă vestească acestea prin cuvânt.
27 Drept aceea, am trimis pe Iuda și pe Sila, care vă vor vesti și ei, cu cuvântul, aceleași lucruri.
28 Căci Duhul Sfânt și noi am hotărât să nu vă mai impunem nicio povară în afară de acestea care sunt necesare:
28 Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare:
29 să vă feriți de carnea jertfită idolilor, de sânge, de [animale] sufocate și de desfrânare; dacă vă veți feri de acestea, bine veți face. Cu bine!”.
29 Să vă feriți de cele jertfite idolilor și de sânge și de (animale) sugrumate și de desfrâu, de care păzindu-vă, bine veți face. Fiți sănătoși!”
30 Așadar, după ce și-au luat rămas bun, au coborât la Antiohía și, adunând mulțimea, le-au dat scrisoarea.
30 Deci cei trimiși au coborât la Antiohia și, adunând mulțimea, au predat scrisoarea.
31 Când au citit-o, s-au bucurat de această încurajare.
31 Și citind-o s-au bucurat pentru mângâiere.
32 Iúda și Síla, care erau și ei profeți, i-au încurajat pe frați și i-au întărit prin multe cuvinte.
32 Iar Iuda și cu Sila, fiind și ei prooroci, au mângâiat prin multe cuvântări pe frați și i-au întărit.
33 După ce au rămas câtva timp acolo, au fost lăsați de către frați să plece la cei care îi trimiseseră cu [urări de] pace.
33 Și petrecând un timp, au fost trimiși cu pace de către frați la apostoli.
34
34 Iar Sila s-a hotărât să rămână acolo, și Iuda a plecat singur la Ierusalim.
35 Iar Paul și Barnába au rămas la Antiohía, învățând și predicând vestea cea bună a cuvântului Domnului împreună cu mulți alții.
35 Iar Pavel și Barnaba petreceau în Antiohia, învățând și binevestind, împreună cu mulți alții, cuvântul Domnului.
36 După câteva zile, Paul i-a spus lui Barnába: „Să ne întoarcem și să-i vizităm pe frații din fiecare cetate prin care am vestit cuvântul Domnului și să vedem ce mai fac!”.
36 Și după câteva zile, Pavel a zis către Barnaba: „Întorcându-ne, să cercetăm cum se află frații noștri în toate cetățile în care am vestit cuvântul Domnului.”
37 Barnába voia să-l ia cu el și pe Ioan, numit Marcu,
37 Barnaba voia să ia împreună cu ei și pe Ioan cel numit Marcu;
38 dar Paul considera că [nu se cuvenea] să-l ia cu ei pe cel care se despărțise de ei în Pamfília și nu-i însoțise în lucrarea lor.
38 dar Pavel cerea să nu-l ia pe acesta cu ei, fiindcă se despărțise de ei din Pamfilia și nu venise alături de ei la lucrul la care fuseseră trimiși.
39 S-a iscat o neînțelegere între ei, încât s-au despărțit unul de altul. Barnába, luându-l pe Marcu, s-a îmbarcat spre Cípru,
39 Deci s-a iscat neînțelegere între ei, încât s-au despărțit unul de altul, și Barnaba, luând pe Marcu, a plecat cu corabia în Cipru;
40 iar Paul, alegându-l pe Síla, a plecat după ce a fost încredințat harului Domnului de către frați.
40 iar Pavel, alegând pe Sila, a plecat, fiind încredințat de către frați harului Domnului.
41 El cutreiera Siria și Cilícia întărind Bisericile.
41 Și străbătea Siria și Cilicia, întărind Bisericile.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Unii dintre cei care coborâseră din Iudéea îi învățau pe frați: „Dacă nu primiți circumcízia, după obiceiul care vine de la Moise, nu puteți să vă mântuiți”.
1 Καί τινες κατελθόντες ἀπὸ τῆς Ἰουδαίας, ἐδίδασκον τοὺς ἀδελφοὺς ὅτι Ἐὰν μὴ περιτέμνησθε τῷ ἔθει Μωϋσέως, οὐ δύνασθε σωθῆναι.
2 Întrucât s-a ivit o divergență și o discuție aprinsă între Paul și Barnába și aceștia, au hotărât ca Paul și Barnába, împreună cu alți câțiva dintre ei, să urce la apostoli și la prezbíterii din Ierusalím în legătură cu această dispută.
2 Γενομένης οὖν στάσεως καὶ ζητήσεως οὐκ ὀλίγης τῷ Παύλῳ καὶ τῷ Βαρνάβᾳ πρὸς αὐτούς, ἔταξαν ἀναβαίνειν Παῦλον καὶ Βαρνάβαν καί τινας ἄλλους ἐξ αὐτῶν πρὸς τοὺς ἀποστόλους καὶ πρεσβυτέρους εἰς Ἱερουσαλὴμ περὶ τοῦ ζητήματος τούτου.
3 Așadar, trimiși fiind de comunitate, ei au străbătut Fenícia și Samaría povestind despre convertirea păgânilor și au făcut o mare bucurie tuturor fraților.
3 Οἱ μὲν οὖν, προπεμφθέντες ὑπὸ τῆς ἐκκλησίας, διήρχοντο τὴν Φοινίκην καὶ Σαμάρειαν, ἐκδιηγούμενοι τὴν ἐπιστροφὴν τῶν ἐθνῶν∙ καὶ ἐποίουν χαρὰν μεγάλην πᾶσιν τοῖς ἀδελφοῖς.
4 Când au ajuns la Ierusalím, au fost primiți de comunitate, de apostoli și de prezbíteri și au povestit tot ce a făcut Dumnezeu cu ei.
4 Παραγενόμενοι δὲ εἰς Ἱερουσαλήμ, ἀπεδέχθησαν ὑπὸ τῆς ἐκκλησίας καὶ τῶν ἀποστόλων καὶ τῶν πρεσβυτέρων, ἀνήγγειλάν τε ὅσα ὁ θεὸς ἐποίησεν μετ’ αὐτῶν.
5 Dar unii din gruparea fariseilor care crezuseră s-au ridicat și au spus: „Trebuie să primească circumcízia și să li se poruncească să țină Legea lui Moise”.
5 Ἐξανέστησαν δέ τινες τῶν ἀπὸ τῆς αἱρέσεως τῶν Φαρισαίων πεπιστευκότες, λέγοντες ὅτι Δεῖ περιτέμνειν αὐτούς, παραγγέλλειν τε τηρεῖν τὸν νόμον Μωϋσέως.
6 Apostolii și prezbíterii s-au adunat să analizeze acest lucru.
6 Συνήχθησαν δὲ οἱ ἀπόστολοι καὶ οἱ πρεσβύτεροι ἰδεῖν περὶ τοῦ λόγου τούτου.
7 După o discuție îndelungată, Petru s-a ridicat și le-a zis: „Fraților, voi știți prea bine că din primele zile Dumnezeu m-a ales între voi pentru ca, prin gura mea, păgânii să asculte cuvântul evangheliei și să creadă.
7 Πολλῆς δὲ συζητήσεως γενομένης, ἀναστὰς Πέτρος εἶπεν πρὸς αὐτούς,
Ἄνδρες ἀδελφοί, ὑμεῖς ἐπίστασθε ὅτι ἀφ’ ἡμερῶν ἀρχαίων ὁ θεὸς ἐν ἡμῖν ἐξελέξατο, διὰ τοῦ στόματός μου ἀκοῦσαι τὰ ἔθνη τὸν λόγον τοῦ εὐαγγελίου, καὶ πιστεῦσαι.
8 Iar Dumnezeu, care cunoaște inimile, a dat mărturie în favoarea lor, dându-le pe Duhul Sfânt ca și nouă
8 Καὶ ὁ καρδιογνώστης θεὸς ἐμαρτύρησεν αὐτοῖς, δοὺς αὐτοῖς τὸ πνεῦμα τὸ ἅγιον, καθὼς καὶ ἡμῖν∙
9 și nu a făcut nicio deosebire între noi, căci le-a curățat inimile prin credință.
9 καὶ οὐδὲν διέκρινεν μεταξὺ ἡμῶν τε καὶ αὐτῶν, τῇ πίστει καθαρίσας τὰς καρδίας αὐτῶν.
10 Așadar, de ce îl ispitiți acum pe Dumnezeu punând pe umerii discipolilor un jug pe care nici părinții noștri și nici noi nu l-am putut duce?
10 Νῦν οὖν τί πειράζετε τὸν θεόν, ἐπιθεῖναι ζυγὸν ἐπὶ τὸν τράχηλον τῶν μαθητῶν, ὃν οὔτε οἱ πατέρες ἡμῶν οὔτε ἡμεῖς ἰσχύσαμεν βαστάσαι;
11 Dar noi credem că suntem mântuiți în același fel ca și ei prin harul Domnului Isus”.
11 Ἀλλὰ διὰ τῆς χάριτος τοῦ κυρίου Ἰησοῦ πιστεύομεν σωθῆναι, καθ’ ὃν τρόπον κἀκεῖνοι.
12 Atunci toată mulțimea a tăcut și-i asculta pe Barnába și pe Paul, care explicau câte semne și minuni a făcut Dumnezeu prin ei între păgâni.
12 Ἐσίγησεν δὲ πᾶν τὸ πλῆθος, καὶ ἤκουον Βαρνάβα καὶ Παύλου ἐξηγουμένων ὅσα ἐποίησεν ὁ θεὸς σημεῖα καὶ τέρατα ἐν τοῖς ἔθνεσιν δι’ αὐτῶν.
13 Când au terminat ei, a luat cuvântul Iacób și a zis: „Fraților, ascultați-mă!
13 Μετὰ δὲ τὸ σιγῆσαι αὐτούς, ἀπεκρίθη Ἰάκωβος λέγων,
Ἄνδρες ἀδελφοί, ἀκούσατέ μου∙
14 Simon a explicat cum de la început Dumnezeu a avut grijă să-și aleagă dintre păgâni un popor pentru numele său.
14 Συμεὼν ἐξηγήσατο καθὼς πρῶτον ὁ θεὸς ἐπεσκέψατο λαβεῖν ἐξ ἐθνῶν λαὸν ἐπὶ τῷ ὀνόματι αὐτοῦ.
15 Cu acest fapt se potrivesc cuvintele profeților, după cum este scris:
15 Καὶ τούτῳ συμφωνοῦσιν οἱ λόγοι τῶν προφητῶν, καθὼς γέγραπται,
16 «După acestea mă voi întoarce
și voi înălța cortul lui Davíd care căzuse;
voi reclădi ruinele sale și îl voi reînălța.
16 Μετὰ ταῦτα ἀναστρέψω, καὶ ἀνοικοδομήσω τὴν σκηνὴν Δαυὶδ τὴν πεπτωκυῖαν∙ καὶ τὰ κατεσκαμμένα αὐτῆς ἀνοικοδομήσω, καὶ ἀνορθώσω αὐτήν∙
17 Pentru ca să-l caute pe Domnul
cei care vor rămâne dintre oameni
și toate națiunile asupra cărora
este invocat numele meu,
zice Domnul care face
17 ὅπως ἂν ἐκζητήσωσιν οἱ κατάλοιποι τῶν ἀνθρώπων τὸν κύριον, καὶ πάντα τὰ ἔθνη, ἐφ’ οὓς ἐπικέκληται τὸ ὄνομά μου ἐπ’ αὐτούς, λέγει κύριος ὁ ποιῶν ταῦτα πάντα.
18 cunoscute aceste lucruri din veșnicie».
18 Γνωστὰ ἀπ’ αἰῶνός ἐστιν τῷ θεῷ πάντα τὰ ἔργα αὐτοῦ.
19 De aceea, eu judec că nu trebuie să-i tulburăm pe aceia dintre păgâni care se întorc la Dumnezeu,
19 Διὸ ἐγὼ κρίνω μὴ παρενοχλεῖν τοῖς ἀπὸ τῶν ἐθνῶν ἐπιστρέφουσιν ἐπὶ τὸν θεόν∙
20 ci să li se scrie atât: să se ferească de contaminările cu idolii, de desfrânare, de animale sufocate și de sânge.
20 ἀλλὰ ἐπιστεῖλαι αὐτοῖς τοῦ ἀπέχεσθαι ἀπὸ τῶν ἀλισγημάτων τῶν εἰδώλων καὶ τῆς πορνείας καὶ τοῦ πνικτοῦ καὶ τοῦ αἵματος.
21 Căci Moise, din generațiile de demult, are în fiecare cetate predicatori care îl citesc în sinagogi în fiecare sâmbătă”.
21 Μωϋσῆς γὰρ ἐκ γενεῶν ἀρχαίων κατὰ πόλιν τοὺς κηρύσσοντας αὐτὸν ἔχει, ἐν ταῖς συναγωγαῖς κατὰ πᾶν σάββατον ἀναγινωσκόμενος.
22 Atunci apostolii și prezbíterii, împreună cu toată comunitatea, au hotărât să aleagă câțiva oameni dintre ei și să-i trimită la Antiohía împreună cu Paul și Barnába, pe Iúda, numit Barsába, și pe Síla, bărbați de frunte printre frați.
22 Τότε ἔδοξεν τοῖς ἀποστόλοις καὶ τοῖς πρεσβυτέροις σὺν ὅλῃ τῇ ἐκκλησίᾳ, ἐκλεξαμένους ἄνδρας ἐξ αὐτῶν πέμψαι εἰς Ἀντιόχειαν σὺν Παύλῳ καὶ Βαρνάβᾳ, Ἰούδαν τὸν ἐπικαλούμενον Βαρσαββᾶν, καὶ Σίλαν, ἄνδρας ἡγουμένους ἐν τοῖς ἀδελφοῖς,
23 Au trimis prin ei [o scrisoare]:
„Apostolii și prezbíterii, frații [voștri], către frații din Antiohía, Siria și Cilícia, [care provin] dintre păgâni: Salutare!
23 γράψαντες διὰ χειρὸς αὐτῶν τάδε, Οἱ ἀπόστολοι καὶ οἱ πρεσβύτεροι καὶ οἱ ἀδελφοὶ τοῖς κατὰ τὴν Ἀντιόχειαν καὶ Συρίαν καὶ Κιλικίαν ἀδελφοῖς τοῖς ἐξ ἐθνῶν, χαίρειν∙
24 Deoarece am auzit că unii dintre noi, care au plecat fără să le fi poruncit noi, v-au tulburat sufletele prin cuvintele lor,
24 ἐπειδὴ ἠκούσαμεν ὅτι τινὲς ἐξ ἡμῶν ἐξελθόντες ἐτάραξαν ὑμᾶς λόγοις, ἀνασκευάζοντες τὰς ψυχὰς ὑμῶν, λέγοντες περιτέμνεσθαι καὶ τηρεῖν τὸν νόμον, οἷς οὐ διεστειλάμεθα∙
25 am hotărât în unanimitate să alegem câțiva oameni și să-i trimitem la voi împreună cu iubiții noștri Barnába și Paul,
25 ἔδοξεν ἡμῖν γενομένοις ὁμοθυμαδόν, ἐκλεξαμένους ἄνδρας πέμψαι πρὸς ὑμᾶς, σὺν τοῖς ἀγαπητοῖς ἡμῶν Βαρνάβᾳ καὶ Παύλῳ,
26 oameni care și-au închinat viața pentru numele Domnului nostru Isus Cristos.
26 ἀνθρώποις παραδεδωκόσιν τὰς ψυχὰς αὐτῶν ὑπὲρ τοῦ ὀνόματος τοῦ κυρίου ἡμῶν Ἰησοῦ χριστοῦ.
27 Totodată, vi i-am trimis pe Iúda și pe Síla ca și ei să vă vestească acestea prin cuvânt.
27 Ἀπεστάλκαμεν οὖν Ἰούδαν καὶ Σίλαν, καὶ αὐτοὺς διὰ λόγου ἀπαγγέλλοντας τὰ αὐτά.
28 Căci Duhul Sfânt și noi am hotărât să nu vă mai impunem nicio povară în afară de acestea care sunt necesare:
28 Ἔδοξεν γὰρ τῷ ἁγίῳ πνεύματι, καὶ ἡμῖν, μηδὲν πλέον ἐπιτίθεσθαι ὑμῖν βάρος, πλὴν τῶν ἐπάναγκες τούτων,
29 să vă feriți de carnea jertfită idolilor, de sânge, de [animale] sufocate și de desfrânare; dacă vă veți feri de acestea, bine veți face. Cu bine!”.
29 ἀπέχεσθαι εἰδωλοθύτων καὶ αἵματος καὶ πνικτοῦ καὶ πορνείας∙ ἐξ ὧν διατηροῦντες ἑαυτούς, εὖ πράξετε. Ἔρρωσθε.
30 Așadar, după ce și-au luat rămas bun, au coborât la Antiohía și, adunând mulțimea, le-au dat scrisoarea.
30 Οἱ μὲν οὖν ἀπολυθέντες ἦλθον εἰς Ἀντιόχειαν∙ καὶ συναγαγόντες τὸ πλῆθος, ἐπέδωκαν τὴν ἐπιστολήν.
31 Când au citit-o, s-au bucurat de această încurajare.
31 Ἀναγνόντες δέ, ἐχάρησαν ἐπὶ τῇ παρακλήσει.
32 Iúda și Síla, care erau și ei profeți, i-au încurajat pe frați și i-au întărit prin multe cuvinte.
32 Ἰούδας τε καὶ Σίλας, καὶ αὐτοὶ προφῆται ὄντες, διὰ λόγου πολλοῦ παρεκάλεσαν τοὺς ἀδελφούς, καὶ ἐπεστήριξαν.
33 După ce au rămas câtva timp acolo, au fost lăsați de către frați să plece la cei care îi trimiseseră cu [urări de] pace.
33 Ποιήσαντες δὲ χρόνον, ἀπελύθησαν μετ’ εἰρήνης ἀπὸ τῶν ἀδελφῶν πρὸς τοὺς ἀποστόλους.
34
34
35 Iar Paul și Barnába au rămas la Antiohía, învățând și predicând vestea cea bună a cuvântului Domnului împreună cu mulți alții.
35 Παῦλος δὲ καὶ Βαρνάβας διέτριβον ἐν Ἀντιοχείᾳ, διδάσκοντες καὶ εὐαγγελιζόμενοι, μετὰ καὶ ἑτέρων πολλῶν, τὸν λόγον τοῦ κυρίου.
36 După câteva zile, Paul i-a spus lui Barnába: „Să ne întoarcem și să-i vizităm pe frații din fiecare cetate prin care am vestit cuvântul Domnului și să vedem ce mai fac!”.
36 Μετὰ δέ τινας ἡμέρας εἶπεν Παῦλος πρὸς Βαρνάβαν, Ἐπιστρέψαντες δὴ ἐπισκεψώμεθα τοὺς ἀδελφοὺς ἡμῶν κατὰ πᾶσαν πόλιν, ἐν αἷς κατηγγείλαμεν τὸν λόγον τοῦ κυρίου, πῶς ἔχουσιν.
37 Barnába voia să-l ia cu el și pe Ioan, numit Marcu,
37 Βαρνάβας δὲ ἐβουλεύσατο συμπαραλαβεῖν τὸν Ἰωάννην, τὸν καλούμενον Μάρκον.
38 dar Paul considera că [nu se cuvenea] să-l ia cu ei pe cel care se despărțise de ei în Pamfília și nu-i însoțise în lucrarea lor.
38 Παῦλος δὲ ἠξίου, τὸν ἀποστάντα ἀπ’ αὐτῶν ἀπὸ Παμφυλίας, καὶ μὴ συνελθόντα αὐτοῖς εἰς τὸ ἔργον, μὴ συμπαραλαβεῖν τοῦτον.
39 S-a iscat o neînțelegere între ei, încât s-au despărțit unul de altul. Barnába, luându-l pe Marcu, s-a îmbarcat spre Cípru,
39 Ἐγένετο οὖν παροξυσμός, ὥστε ἀποχωρισθῆναι αὐτοὺς ἀπ’ ἀλλήλων, τόν τε Βαρνάβαν παραλαβόντα τὸν Μάρκον ἐκπλεῦσαι εἰς Κύπρον∙
40 iar Paul, alegându-l pe Síla, a plecat după ce a fost încredințat harului Domnului de către frați.
40 Παῦλος δὲ ἐπιλεξάμενος Σίλαν ἐξῆλθεν, παραδοθεὶς τῇ χάριτι τοῦ θεοῦ ὑπὸ τῶν ἀδελφῶν.
41 El cutreiera Siria și Cilícia întărind Bisericile.
41 Διήρχετο δὲ τὴν Συρίαν καὶ Κιλικίαν, ἐπιστηρίζων τὰς ἐκκλησίας.