Campanie împotriva lui Amaléc
1 Când Davíd și oamenii lui au ajuns a treia zi la Țiclág, Amaléc a năvălit în Négheb și în Țiclág. Au lovit [cetatea] Țiclág și i-au dat foc. 2 Le-au luat captive pe femeile care erau în ea, de la mic la mare. N-au ucis pe nimeni, dar le-au luat cu ei și au mers pe drumul lor. 3 Davíd și oamenii lui au ajuns în cetate și, iată, era arsă, iar soțiile, fiii și fiicele lor fuseseră luați captivi! 4 Davíd și poporul care era cu el și-au ridicat glasul și au plâns până n-au mai avut putere să plângă. 5 Au fost luate captive și cele două soții ale lui Davíd: Ahinóam din Izreél și Abigáil, soția lui Nabál, din Carmél.
6 Davíd a fost foarte strâmtorat, căci poporul vorbea să-l bată cu pietre, pentru că toți erau amărâți la suflet, fiecare din cauza fiilor și fiicelor sale. Dar Davíd s-a întărit în Domnul Dumnezeul lui.
Davíd îl urmărește pe Amaléc
7 Davíd i-a zis lui Abiatár, preotul, fiul lui Ahimélec: „Adu-mi efodul!”. Iar Abiatár i-a adus efodul la Davíd. 8 Davíd l-a consultat pe Domnul: „Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?”. [Domnul] i-a răspuns: „Urmărește-o, căci o vei ajunge și îi vei elibera [pe toți]”. 9 Davíd și cei șase sute de oameni care erau cu el au plecat și au ajuns la pârâul Besór, unde s-au oprit cei care rămâneau în urmă. 10 Davíd i-a urmărit, el și patru sute de oameni, dar două sute de oameni au rămas pentru că erau prea obosiți ca să treacă pârâul Besór.
11 Au dat peste un egiptéan în câmpie și l-au adus la Davíd. I-au dat să mănânce pâine și să bea apă. 12 I-au dat o bucată de turtă de smochine și două de stafide. A mâncat și i-a revenit suflarea, căci nu mâncase pâine și nu băuse apă de trei zile și de trei nopți. 13 Davíd i-a zis: „Al cui ești și de unde ești?”. El i-a răspuns: „Sunt un tânăr egiptéan, slujitor al unui om din Amaléc. Stăpânul meu m-a abandonat pentru că eram bolnav acum trei zile. 14 Am năvălit în partea de sud a cheretéilor, a celor din Iúda și la sud de Cáleb, și am dat foc [cetății] Țiclág”. 15 Davíd i-a zis: „Condu-mă la ceata aceasta!”. Iar el i-a zis: „Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da pe mâna stăpânului meu! Iar eu te voi conduce la ceata aceasta”.
16 Și i-a condus. Iată, erau împrăștiați pe toată suprafața pământului: mâncau, beau și sărbătoreau pentru toată prada mare pe care o luaseră din țara filisténilor și din țara lui Iúda. 17 Davíd i-a lovit din zori până a doua zi seara și n-a scăpat niciunul dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile și au fugit. 18 Davíd a salvat tot ce luase Amaléc. Davíd le-a eliberat și pe cele două soții ale lui. 19 Nu le-a lipsit nimeni de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, și nimic din pradă și din tot ceea ce le-a luat: Davíd a recuperat totul. 20 Davíd a luat toată turma și cireada. Le-au adus în fața celorlalte animale și au zis: „Aceasta este prada lui Davíd”.
Un act de generozitate și de dreptate
21 Davíd a venit la cei două sute de oameni care erau prea obosiți ca să meargă după Davíd și care rămăseseră la pârâul Besór. Au ieșit în întâmpinarea lui Davíd și în întâmpinarea poporului care era cu el. Davíd s-a apropiat de popor și i-a întrebat de sănătate. 22 Unii oameni răi și de nimic dintre cei ce merseseră cu Davíd au zis: „Fiindcă n-au mers cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am luat-o înapoi, ci doar fiecare să-și ia soția și copiii și să plece!”. 23 Dar Davíd a zis: „Nu faceți așa, frații mei, cu ce ne-a dat Domnul! Căci el ne-a ocrotit și a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră. 24 Cine vă ascultă în privința aceasta? Partea celui care a mers la luptă trebuie să fie aceeași cu cel care a rămas la bagaje: împreună să o împartă!”.
25 Din ziua aceea înainte a stabilit o hotărâre și o regulă pentru Israél până în ziua de azi.
26 Davíd s-a întors la Țiclág. A trimis din pradă bătrânilor lui Iúda, prietenilor săi, spunându-le: „Iată un dar din prada luată de la dușmanii Domnului:
27 celor din Bétel,
celor din Ramót-Négheb,
celor din Iatír,
28 celor din Aroér,
celor din Sifmót,
celor din Eștemóa,
29 celor din Racál,
celor din cetățile lui Ierahmeél,
celor din cetățile chenéilor,
30 celor din Hormá,
celor din Bor-Așán,
celor din Atác,
31 celor din Hebrón
și tuturor locurilor unde merseseră Davíd și oamenii lui”.
1 Când Davíd și oamenii lui au ajuns a treia zi la Țiclág, Amaléc a năvălit în Négheb și în Țiclág. Au lovit [cetatea] Țiclág și i-au dat foc.
2 Le-au luat captive pe femeile care erau în ea, de la mic la mare. N-au ucis pe nimeni, dar le-au luat cu ei și au mers pe drumul lor.
3 Davíd și oamenii lui au ajuns în cetate și, iată, era arsă, iar soțiile, fiii și fiicele lor fuseseră luați captivi!
4 Davíd și poporul care era cu el și-au ridicat glasul și au plâns până n-au mai avut putere să plângă.
5 Au fost luate captive și cele două soții ale lui Davíd: Ahinóam din Izreél și Abigáil, soția lui Nabál, din Carmél.
6 Davíd a fost foarte strâmtorat, căci poporul vorbea să-l bată cu pietre, pentru că toți erau amărâți la suflet, fiecare din cauza fiilor și fiicelor sale. Dar Davíd s-a întărit în Domnul Dumnezeul lui.
7 Davíd i-a zis lui Abiatár, preotul, fiul lui Ahimélec: „Adu-mi efodul!”. Iar Abiatár i-a adus efodul la Davíd.
8 Davíd l-a consultat pe Domnul: „Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?”. [Domnul] i-a răspuns: „Urmărește-o, căci o vei ajunge și îi vei elibera [pe toți]”.
9 Davíd și cei șase sute de oameni care erau cu el au plecat și au ajuns la pârâul Besór, unde s-au oprit cei care rămâneau în urmă.
10 Davíd i-a urmărit, el și patru sute de oameni, dar două sute de oameni au rămas pentru că erau prea obosiți ca să treacă pârâul Besór.
11 Au dat peste un egiptéan în câmpie și l-au adus la Davíd. I-au dat să mănânce pâine și să bea apă.
12 I-au dat o bucată de turtă de smochine și două de stafide. A mâncat și i-a revenit suflarea, căci nu mâncase pâine și nu băuse apă de trei zile și de trei nopți.
13 Davíd i-a zis: „Al cui ești și de unde ești?”. El i-a răspuns: „Sunt un tânăr egiptéan, slujitor al unui om din Amaléc. Stăpânul meu m-a abandonat pentru că eram bolnav acum trei zile.
14 Am năvălit în partea de sud a cheretéilor, a celor din Iúda și la sud de Cáleb, și am dat foc [cetății] Țiclág”.
15 Davíd i-a zis: „Condu-mă la ceata aceasta!”. Iar el i-a zis: „Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da pe mâna stăpânului meu! Iar eu te voi conduce la ceata aceasta”.
16 Și i-a condus. Iată, erau împrăștiați pe toată suprafața pământului: mâncau, beau și sărbătoreau pentru toată prada mare pe care o luaseră din țara filisténilor și din țara lui Iúda.
17 Davíd i-a lovit din zori până a doua zi seara și n-a scăpat niciunul dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile și au fugit.
18 Davíd a salvat tot ce luase Amaléc. Davíd le-a eliberat și pe cele două soții ale lui.
19 Nu le-a lipsit nimeni de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, și nimic din pradă și din tot ceea ce le-a luat: Davíd a recuperat totul.
20 Davíd a luat toată turma și cireada. Le-au adus în fața celorlalte animale și au zis: „Aceasta este prada lui Davíd”.
21 Davíd a venit la cei două sute de oameni care erau prea obosiți ca să meargă după Davíd și care rămăseseră la pârâul Besór. Au ieșit în întâmpinarea lui Davíd și în întâmpinarea poporului care era cu el. Davíd s-a apropiat de popor și i-a întrebat de sănătate.
22 Unii oameni răi și de nimic dintre cei ce merseseră cu Davíd au zis: „Fiindcă n-au mers cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am luat-o înapoi, ci doar fiecare să-și ia soția și copiii și să plece!”.
23 Dar Davíd a zis: „Nu faceți așa, frații mei, cu ce ne-a dat Domnul! Căci el ne-a ocrotit și a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră.
24 Cine vă ascultă în privința aceasta? Partea celui care a mers la luptă trebuie să fie aceeași cu cel care a rămas la bagaje: împreună să o împartă!”.
25 Din ziua aceea înainte a stabilit o hotărâre și o regulă pentru Israél până în ziua de azi.
26 Davíd s-a întors la Țiclág. A trimis din pradă bătrânilor lui Iúda, prietenilor săi, spunându-le: „Iată un dar din prada luată de la dușmanii Domnului:
27 celor din Bétel,
celor din Ramót-Négheb,
celor din Iatír,
28 celor din Aroér,
celor din Sifmót,
celor din Eștemóa,
29 celor din Racál,
celor din cetățile lui Ierahmeél,
celor din cetățile chenéilor,
30 celor din Hormá,
celor din Bor-Așán,
celor din Atác,
31 celor din Hebrón
și tuturor locurilor unde merseseră Davíd și oamenii lui”.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Când Davíd și oamenii lui au ajuns a treia zi la Țiclág, Amaléc a năvălit în Négheb și în Țiclág. Au lovit [cetatea] Țiclág și i-au dat foc.
1 A treia zi după ce David și oamenii lui au plecat la Țiclag, Amaleciții au năvălit din miazăzi asupra Țiclagului și, luându-l, l-au ars cu foc.
2 Le-au luat captive pe femeile care erau în ea, de la mic la mare. N-au ucis pe nimeni, dar le-au luat cu ei și au mers pe drumul lor.
2 Iar femeile și pe toți câți erau în el de la mic până la mare nu i-au ucis, ci i-au luat în robie și s-au dus în drumul lor.
3 Davíd și oamenii lui au ajuns în cetate și, iată, era arsă, iar soțiile, fiii și fiicele lor fuseseră luați captivi!
3 Când au ajuns David și oamenii săi Ia cetate, iată aceasta era arsă cu foc, iar femeile lor și fiii și fiicele erau duși în robie.
4 Davíd și poporul care era cu el și-au ridicat glasul și au plâns până n-au mai avut putere să plângă.
4 Atunci David și poporul ce era cu el au ridicat bocet și au plâns până când li s-au istovit puterile de plâns.
5 Au fost luate captive și cele două soții ale lui Davíd: Ahinóam din Izreél și Abigáil, soția lui Nabál, din Carmél.
5 Și au fost duse în robie și amândouă femeile lui David, Ahinoam izreeliteanca și Abigail carmeliteanca, fosta femeie a lui Nabal.
6 Davíd a fost foarte strâmtorat, căci poporul vorbea să-l bată cu pietre, pentru că toți erau amărâți la suflet, fiecare din cauza fiilor și fiicelor sale. Dar Davíd s-a întărit în Domnul Dumnezeul lui.
6 David a fost tare tulburat, deoarece poporul voise să-l ucidă cu pietre, căci poporul tot era amărât la suflet, fiecare pentru fiii săi și pentru fiicele sale.
7 Davíd i-a zis lui Abiatár, preotul, fiul lui Ahimélec: „Adu-mi efodul!”. Iar Abiatár i-a adus efodul la Davíd.
7 Dar David s-a întărit cu nădejdea în Domnul Dumnezeul său și a zis către preotul Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul”. Și a adus Abiatar efodul la David.
8 Davíd l-a consultat pe Domnul: „Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?”. [Domnul] i-a răspuns: „Urmărește-o, căci o vei ajunge și îi vei elibera [pe toți]”.
8 Și a întrebat David pe Domnul zicând: „Să urmăresc eu oare această ceată? O voi ajunge oare?” și i s-a răspuns: „Urmărește-o, o vei ajunge și-i vei lua prăzile”.
9 Davíd și cei șase sute de oameni care erau cu el au plecat și au ajuns la pârâul Besór, unde s-au oprit cei care rămâneau în urmă.
9 Atunci s-a dus David el însuși și cei șase sute de bărbați care erau cu el și, sosind la pârâul Besor, s-au oprit acolo cei osteniți.
10 Davíd i-a urmărit, el și patru sute de oameni, dar două sute de oameni au rămas pentru că erau prea obosiți ca să treacă pârâul Besór.
10 David însă cu patru sute de oameni au urmărit înainte, iar două sute de oameni s-au oprit, pentru că n-au mai fost în stare să treacă prin Besor.
11 Au dat peste un egiptéan în câmpie și l-au adus la Davíd. I-au dat să mănânce pâine și să bea apă.
11 Atunci au găsit în câmp pe un egiptean și l-au adus la David, i-au dat pâine să mănânce și l-au adăpat cu apă.
12 I-au dat o bucată de turtă de smochine și două de stafide. A mâncat și i-a revenit suflarea, căci nu mâncase pâine și nu băuse apă de trei zile și de trei nopți.
12 I-au mai dat încă o jumătate de legătură de smochine, două legături de stafide și a mâncat acela și s-a întărit, căci nu mâncase pâine și nu băuse apă de trei zile și trei nopți.
13 Davíd i-a zis: „Al cui ești și de unde ești?”. El i-a răspuns: „Sunt un tânăr egiptéan, slujitor al unui om din Amaléc. Stăpânul meu m-a abandonat pentru că eram bolnav acum trei zile.
13 Apoi David i-a zis: „Al cui și de unde ești tu?” Iar acela a zis: „Eu sunt fiu de egiptean, robul unui amalecit și m-a lepădat stăpânul meu, pentru că mă îmbolnăvisem de vreo trei zile.
14 Am năvălit în partea de sud a cheretéilor, a celor din Iúda și la sud de Cáleb, și am dat foc [cetății] Țiclág”.
14 Noi am năvălit în latura de miazăzi a Cheretienilor, în țara lui Iuda și în latura de miazăzi a lui Caleb, iar Țiclagul l-am ars cu foc”.
15 Davíd i-a zis: „Condu-mă la ceata aceasta!”. Iar el i-a zis: „Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da pe mâna stăpânului meu! Iar eu te voi conduce la ceata aceasta”.
15 I-a zis David: „Poți să mă duci până la această ceată?” și el a zis: „Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da în mâinile stăpânului meu și eu te voi duce la această ceată”.
16 Și i-a condus. Iată, erau împrăștiați pe toată suprafața pământului: mâncau, beau și sărbătoreau pentru toată prada mare pe care o luaseră din țara filisténilor și din țara lui Iúda.
16 David i s-a jurat și el l-a dus. Și iată Amaleciții se risipiseră prin toată țara aceea, mâncau, beau și jucau de bucurie pentru marea pradă care o luaseră ei din țara Filistenilor și din pământul lui Iuda.
17 Davíd i-a lovit din zori până a doua zi seara și n-a scăpat niciunul dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile și au fugit.
17 Atunci a năvălit asupra lor David și i-a măcelărit din zori și până a doua zi seara și nimeni din ei n-a scăpat, afară de patru sute de tineri care s-au suit pe cămile și au fugit.
18 Davíd a salvat tot ce luase Amaléc. Davíd le-a eliberat și pe cele două soții ale lui.
18 Apoi a luat David toate câte răpiseră Amaleciții și a luat și pe cele două femei ale sale.
19 Nu le-a lipsit nimeni de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, și nimic din pradă și din tot ceea ce le-a luat: Davíd a recuperat totul.
19 Și n-a pierit din al lor nimic, nici mare, nici mic, nici din fii, nici din fiice, nici din prăzi; nici din tot ce luaseră Amaleciții de la ei: toate le-a adus înapoi David.
20 Davíd a luat toată turma și cireada. Le-au adus în fața celorlalte animale și au zis: „Aceasta este prada lui Davíd”.
20 Și a luat David toate vitele mari și mici și cei ce mânau turma aceasta ziceau: „Aceasta este prada lui David”.
21 Davíd a venit la cei două sute de oameni care erau prea obosiți ca să meargă după Davíd și care rămăseseră la pârâul Besór. Au ieșit în întâmpinarea lui Davíd și în întâmpinarea poporului care era cu el. Davíd s-a apropiat de popor și i-a întrebat de sănătate.
21 După aceea a venit David la cele două sute de oameni care nu fuseseră în stare să-i urmeze și pe care îi lăsase la pârâul Besor; și au ieșit aceștia în întâmpinarea lui David și în întâmpinarea oamenilor care erau cu el. Iar David, apropiindu-se de acei oameni, i-a întrebat de sănătate.
22 Unii oameni răi și de nimic dintre cei ce merseseră cu Davíd au zis: „Fiindcă n-au mers cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am luat-o înapoi, ci doar fiecare să-și ia soția și copiii și să plece!”.
22 Atunci cei răi și netrebnici dintre oamenii cei ce merseseră cu David au început să zică: „Pentru că ei n-au mers cu noi, nu le vom da din prăzile ce am luat, ci să-și ia fiecare numai femeia sa și copiii săi și să plece”.
23 Dar Davíd a zis: „Nu faceți așa, frații mei, cu ce ne-a dat Domnul! Căci el ne-a ocrotit și a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră.
23 David însă a zis: „Să nu faceți așa cu frații mei, acum, după ce Domnul ne-a dat nouă acestea și ne-a păzit și a dat în mâinile noastre taberele celor ce veniseră asupra noastră.
24 Cine vă ascultă în privința aceasta? Partea celui care a mers la luptă trebuie să fie aceeași cu cel care a rămas la bagaje: împreună să o împartă!”.
24 Și apoi cine vă va asculta pe voi, în această treabă? Aceștia nu sunt mai răi decât noi. Ce parte au cei ce au mers la război, aceeași parte trebuie să se împartă și celorlalți”.
25 Din ziua aceea înainte a stabilit o hotărâre și o regulă pentru Israél până în ziua de azi.
25 Așa a fost totdeauna, din timpul acela și până acum, căci a pus aceasta ca lege și ca dreptar până în ziua de astăzi.
26 Davíd s-a întors la Țiclág. A trimis din pradă bătrânilor lui Iúda, prietenilor săi, spunându-le: „Iată un dar din prada luată de la dușmanii Domnului:
26 Apoi a venit David în Țiclag și a trimis din prăzi bătrânilor lui Iuda, prietenii săi:
27 celor din Bétel,
celor din Ramót-Négheb,
celor din Iatír,
27 Celor din Betel, din Rama de miazăzi și din Iatir;
28 celor din Aroér,
celor din Sifmót,
celor din Eștemóa,
28 Celor din Aroer, din Amada, din Sifmot, din Eștemoa și din Gat;
29 celor din Racál,
celor din cetățile lui Ierahmeél,
celor din cetățile chenéilor,
29 Celor din Chimat, din Safec, din Timat, din Racal, din cetățile Ierahmeeliților și din cetățile cheneene;
30 celor din Hormá,
celor din Bor-Așán,
celor din Atác,
30 Celor din Horma, din Corașan și din Atac;
31 celor din Hebrón
și tuturor locurilor unde merseseră Davíd și oamenii lui”.
31 Celor din Hebron și din toate locurile pe unde fusese David și oamenii lui, zicând: „Iată vă trimit dar din prăzile luate de la vrăjmașii Domnului”.
