Davíd îl cruță pe Saul
1 Cei din Zif au venit la Saul, la Ghibéea, și i-au zis: „Oare nu se ascunde Davíd pe colina Hachilá, în față cu Ieșimón?”. 2 Saul s-a ridicat și a coborât în pustiul Zif și cu el erau trei mii de oameni aleși ai lui Israél ca să-l caute pe Davíd în pustiul Zif. 3 Saul și-a fixat tabăra pe colina Hachilá, în față cu Ieșimón, pe drum. Davíd era în pustiu și a văzut că Saul a venit după el în pustiu. 4 A trimis cercetași și a aflat că Saul venise într-adevăr. 5 Davíd s-a ridicat și a venit la locul unde Saul își fixase tabăra și a văzut locul unde era culcat Saul. Era și Abnér, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui. Saul era culcat între care, iar poporul stătea în jurul lui.
6 Davíd le-a zis lui Ahimélec, hetéul, și lui Abișái, fiul Țerúiei, fratele lui Ióab: „Cine vrea să coboare cu mine la Saul în tabără?”. Abișái i-a răspuns: „Eu vreau să cobor cu tine”. 7 Davíd și Abișái au ajuns la popor noaptea și, iată, Saul era culcat și dormea între care, iar sulița lui era înfiptă în pământ la capul lui! Abnér și poporul lui erau culcați în jurul său.
8 Abișái i-a zis lui Davíd: „Dumnezeu l-a dat astăzi pe dușmanul tău în mâna ta! Acum lasă-mă să-l pironesc cu sulița la pământ o singură dată și nu va mai fi nevoie să repet!”. 9 Dar Davíd i-a zis lui Abișái: „Nu-l ucide! Căci cine își întinde mâna împotriva unsului Domnului și rămâne nevinovat?”. 10 Davíd a zis: „Viu este Domnul! Numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că va coborî la luptă și va pieri. 11 Să mă ferească Domnul să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului! Ia sulița de la capul lui, urciorul cu apă și să plecăm!”. 12 Davíd a luat sulița și urciorul cu apă de la capul lui Saul și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a observat și nimeni nu s-a trezit, pentru că Domnul a făcut să cadă asupra lor un somn adânc.
13 Davíd a trecut de cealaltă parte și a ajuns pe vârful muntelui, departe. Era mare distanță între ei. 14 A strigat poporului și lui Abnér, fiul lui Ner: „Oare vei răspunde, Abnér?”. Abnér a răspuns: „Cine ești tu care strigi către rege?”. 15 Davíd i-a zis lui Abnér: „Oare nu ești tu bărbat? Cine este ca tine în Israél? De ce atunci nu l-ai păzit pe rege, stăpânul tău? A venit cineva din popor ca să-l omoare pe rege, stăpânul tău. 16 Nu este bun lucrul pe care l-ai făcut. Viu este Domnul că sunteți sortiți morții, pentru că nu l-ați păzit pe stăpânul vostru, pe unsul Domnului! Acum vezi unde este sulița regelui și unde este urciorul de apă care erau la capul lui!”.
17 Saul a recunoscut glasul lui Davíd și a zis: „Este acesta glasul tău, fiul meu Davíd?”. Davíd i-a răspuns: „Este glasul meu, stăpânul meu, rege!”. 18 Și i-a zis: „De ce îl urmărește stăpânul meu pe slujitorul său? Ce am făcut și ce rău este în mâna mea? 19 Acum să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele slujitorului său! Dacă Domnul este cel care te incită împotriva mea, să primească cu plăcere ofranda; dar dacă sunt fiii oamenilor, blestemați să fie ei înaintea Domnului, fiindcă mă alungă astăzi din moștenirea Domnului, zicându-mi: «Du-te și slujește altor dumnezei!». 20 Să nu cadă sângele meu la pământ dinaintea Domnului, căci a ieșit regele lui Israél să caute un purice ca unul care vânează o potârniche în munți!”.
21 Saul a zis: „Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu Davíd, căci nu-ți voi mai face rău, fiindcă a fost prețioasă viața mea astăzi în ochii tăi! M-am purtat ca un nebun și am făcut o mare greșeală”. 22 Davíd i-a răspuns: „Iată sulița regelui! Să vină cineva dintre slujitorii tăi și s-o ia! 23 Domnul să întoarcă fiecăruia după dreptatea lui și după fidelitatea lui! Domnul te-a dat astăzi în mâna [mea], iar eu nu am vrut să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului. 24 Iată, așa cum am prețuit eu astăzi viața ta, așa să fie prețuită viața mea în ochii Domnului și să mă elibereze din orice strâmtorare!”.
25 Saul i-a zis lui Davíd: „Fii binecuvântat, fiul meu Davíd! Ceea ce vei face, vei reuși”. Apoi Davíd a mers pe drumul lui, iar Saul s-a întors acasă.
1 Cei din Zif au venit la Saul, la Ghibéea, și i-au zis: „Oare nu se ascunde Davíd pe colina Hachilá, în față cu Ieșimón?”.
2 Saul s-a ridicat și a coborât în pustiul Zif și cu el erau trei mii de oameni aleși ai lui Israél ca să-l caute pe Davíd în pustiul Zif.
3 Saul și-a fixat tabăra pe colina Hachilá, în față cu Ieșimón, pe drum. Davíd era în pustiu și a văzut că Saul a venit după el în pustiu.
4 A trimis cercetași și a aflat că Saul venise într-adevăr.
5 Davíd s-a ridicat și a venit la locul unde Saul își fixase tabăra și a văzut locul unde era culcat Saul. Era și Abnér, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui. Saul era culcat între care, iar poporul stătea în jurul lui.
6 Davíd le-a zis lui Ahimélec, hetéul, și lui Abișái, fiul Țerúiei, fratele lui Ióab: „Cine vrea să coboare cu mine la Saul în tabără?”. Abișái i-a răspuns: „Eu vreau să cobor cu tine”.
7 Davíd și Abișái au ajuns la popor noaptea și, iată, Saul era culcat și dormea între care, iar sulița lui era înfiptă în pământ la capul lui! Abnér și poporul lui erau culcați în jurul său.
8 Abișái i-a zis lui Davíd: „Dumnezeu l-a dat astăzi pe dușmanul tău în mâna ta! Acum lasă-mă să-l pironesc cu sulița la pământ o singură dată și nu va mai fi nevoie să repet!”.
9 Dar Davíd i-a zis lui Abișái: „Nu-l ucide! Căci cine își întinde mâna împotriva unsului Domnului și rămâne nevinovat?”.
10 Davíd a zis: „Viu este Domnul! Numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că va coborî la luptă și va pieri.
11 Să mă ferească Domnul să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului! Ia sulița de la capul lui, urciorul cu apă și să plecăm!”.
12 Davíd a luat sulița și urciorul cu apă de la capul lui Saul și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a observat și nimeni nu s-a trezit, pentru că Domnul a făcut să cadă asupra lor un somn adânc.
13 Davíd a trecut de cealaltă parte și a ajuns pe vârful muntelui, departe. Era mare distanță între ei.
14 A strigat poporului și lui Abnér, fiul lui Ner: „Oare vei răspunde, Abnér?”. Abnér a răspuns: „Cine ești tu care strigi către rege?”.
15 Davíd i-a zis lui Abnér: „Oare nu ești tu bărbat? Cine este ca tine în Israél? De ce atunci nu l-ai păzit pe rege, stăpânul tău? A venit cineva din popor ca să-l omoare pe rege, stăpânul tău.
16 Nu este bun lucrul pe care l-ai făcut. Viu este Domnul că sunteți sortiți morții, pentru că nu l-ați păzit pe stăpânul vostru, pe unsul Domnului! Acum vezi unde este sulița regelui și unde este urciorul de apă care erau la capul lui!”.
17 Saul a recunoscut glasul lui Davíd și a zis: „Este acesta glasul tău, fiul meu Davíd?”. Davíd i-a răspuns: „Este glasul meu, stăpânul meu, rege!”.
18 Și i-a zis: „De ce îl urmărește stăpânul meu pe slujitorul său? Ce am făcut și ce rău este în mâna mea?
19 Acum să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele slujitorului său! Dacă Domnul este cel care te incită împotriva mea, să primească cu plăcere ofranda; dar dacă sunt fiii oamenilor, blestemați să fie ei înaintea Domnului, fiindcă mă alungă astăzi din moștenirea Domnului, zicându-mi: «Du-te și slujește altor dumnezei!».
20 Să nu cadă sângele meu la pământ dinaintea Domnului, căci a ieșit regele lui Israél să caute un purice ca unul care vânează o potârniche în munți!”.
21 Saul a zis: „Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu Davíd, căci nu-ți voi mai face rău, fiindcă a fost prețioasă viața mea astăzi în ochii tăi! M-am purtat ca un nebun și am făcut o mare greșeală”.
22 Davíd i-a răspuns: „Iată sulița regelui! Să vină cineva dintre slujitorii tăi și s-o ia!
23 Domnul să întoarcă fiecăruia după dreptatea lui și după fidelitatea lui! Domnul te-a dat astăzi în mâna [mea], iar eu nu am vrut să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului.
24 Iată, așa cum am prețuit eu astăzi viața ta, așa să fie prețuită viața mea în ochii Domnului și să mă elibereze din orice strâmtorare!”.
25 Saul i-a zis lui Davíd: „Fii binecuvântat, fiul meu Davíd! Ceea ce vei face, vei reuși”. Apoi Davíd a mers pe drumul lui, iar Saul s-a întors acasă.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Cei din Zif au venit la Saul, la Ghibéea, și i-au zis: „Oare nu se ascunde Davíd pe colina Hachilá, în față cu Ieșimón?”.
1 Atunci au venit Zifeii de la miazăzi la Saul în Ghibeea și au zis: „Iată David stă ascuns la noi, pe muntele Hachila, care vine în fața Ieșimonului”.
2 Saul s-a ridicat și a coborât în pustiul Zif și cu el erau trei mii de oameni aleși ai lui Israél ca să-l caute pe Davíd în pustiul Zif.
2 S-a sculat deci Saul și s-a coborât în pustiul Zif, cu trei mii de bărbați, israeliți aleși, ca să caute pe David prin pustiul Zif.
3 Saul și-a fixat tabăra pe colina Hachilá, în față cu Ieșimón, pe drum. Davíd era în pustiu și a văzut că Saul a venit după el în pustiu.
3 Saul și-a așezat tabăra pe muntele Hachila, care vine în fața Ieșimonului, lângă drum; iar David se afla în pustiu și vedea că Saul merge după el în pustiu.
4 A trimis cercetași și a aflat că Saul venise într-adevăr.
4 Deci a trimis David iscoade și a aflat că Saul venise cu adevărat din Cheila.
5 Davíd s-a ridicat și a venit la locul unde Saul își fixase tabăra și a văzut locul unde era culcat Saul. Era și Abnér, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui. Saul era culcat între care, iar poporul stătea în jurul lui.
5 Și sculându-se David pe ascuns, s-a dus la locul unde se așezase Saul cu tabăra și a văzut David locul unde dormea Saul și Abner, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui. Saul însă dormea în cort, iar oștenii erau așezați împrejurul lui.
6 Davíd le-a zis lui Ahimélec, hetéul, și lui Abișái, fiul Țerúiei, fratele lui Ióab: „Cine vrea să coboare cu mine la Saul în tabără?”. Abișái i-a răspuns: „Eu vreau să cobor cu tine”.
6 Apoi întorcându-se, David a grăit cu Ahimelec Heteul și cu Abișai, fiul lui Țeruia, fratele lui Ioab, și a zis: „Cine merge cu mine la Saul în tabără?” Răspuns-a Abișai: „Eu merg cu tine”.
7 Davíd și Abișái au ajuns la popor noaptea și, iată, Saul era culcat și dormea între care, iar sulița lui era înfiptă în pământ la capul lui! Abnér și poporul lui erau culcați în jurul său.
7 Și au venit David și Abișai la oamenii lui Saul, noaptea. Saul era culcat și dormea în cort; sulița lui era înfiptă în pământ la căpătâiul lui; iar Abner și oștenii dormeau împrejurul lui.
8 Abișái i-a zis lui Davíd: „Dumnezeu l-a dat astăzi pe dușmanul tău în mâna ta! Acum lasă-mă să-l pironesc cu sulița la pământ o singură dată și nu va mai fi nevoie să repet!”.
8 Atunci Abișai a zis lui David: „Acum Dumnezeu a dat pe vrăjmașul tău în mâinile tale; îngăduie-mi deci să-l pironesc de pământ cu sulița dintr-o singură lovitură”.
9 Dar Davíd i-a zis lui Abișái: „Nu-l ucide! Căci cine își întinde mâna împotriva unsului Domnului și rămâne nevinovat?”.
9 David însă a zis către Abișai: „Să nu-l ucizi, căci cine-și va ridica mâna asupra unsului Domnului și va rămâne nepedepsit?”
10 Davíd a zis: „Viu este Domnul! Numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că va coborî la luptă și va pieri.
10 Apoi David a zis: „Viu este Domnul! El dar să-l lovească; sau va veni ziua lui și va muri, sau va merge la război și va pieri; iar mie să nu-mi îngăduie Domnul să-mi ridic mâna asupra unsului Domnului!
11 Să mă ferească Domnul să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului! Ia sulița de la capul lui, urciorul cu apă și să plecăm!”.
11 Dar ia sulița lui, care este la căpătâiul lui, și vasul cu apă și să mergem într-ale noastre”.
12 Davíd a luat sulița și urciorul cu apă de la capul lui Saul și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a observat și nimeni nu s-a trezit, pentru că Domnul a făcut să cadă asupra lor un somn adânc.
12 Și a luat David sulița și vasul cu apă de la căpătâiul lui Saul și s-au dus ei într-ale lor și nimeni nu i-a văzut, nici nu i-a simțit; căci nimeni nu s-a deșteptat, că Domnul trimisese peste ei somn adânc și dormeau toți.
13 Davíd a trecut de cealaltă parte și a ajuns pe vârful muntelui, departe. Era mare distanță între ei.
13 Iar după ce David a trecut dincolo, a stat pe vârful muntelui, fiind acum depărtare mare între ei.
14 A strigat poporului și lui Abnér, fiul lui Ner: „Oare vei răspunde, Abnér?”. Abnér a răspuns: „Cine ești tu care strigi către rege?”.
14 A strigat David către oșteni și către Abner, fiul lui Ner și a zis: „Ei! Abner!” Iar Abner a zis: „Cine ești și de ce strigi să-l tulburi pe rege?”
15 Davíd i-a zis lui Abnér: „Oare nu ești tu bărbat? Cine este ca tine în Israél? De ce atunci nu l-ai păzit pe rege, stăpânul tău? A venit cineva din popor ca să-l omoare pe rege, stăpânul tău.
15 A răspuns David lui Abner: „Au nu ești tu bărbat și cine este asemenea ție în Israel? De ce dar nu păzești pe regele, stăpânul tău? Căci a venit cineva din popor ca să ucidă pe regele, stăpânul tău.
16 Nu este bun lucrul pe care l-ai făcut. Viu este Domnul că sunteți sortiți morții, pentru că nu l-ați păzit pe stăpânul vostru, pe unsul Domnului! Acum vezi unde este sulița regelui și unde este urciorul de apă care erau la capul lui!”.
16 Nu faci bine ce faci! Viu este Domnul, voi sunteți vrednici de moarte, pentru că nu păziți pe domnul vostru, unsul Domnului. Privește, unde este sulița regelui și vasul cu apă care era la capul lui!”
17 Saul a recunoscut glasul lui Davíd și a zis: „Este acesta glasul tău, fiul meu Davíd?”. Davíd i-a răspuns: „Este glasul meu, stăpânul meu, rege!”.
17 Saul însă a cunoscut glasul lui David și a zis: „Al tău este glasul acesta, fiul meu?” Iar David a răspuns: „Al meu, domnul meu, rege!”
18 Și i-a zis: „De ce îl urmărește stăpânul meu pe slujitorul său? Ce am făcut și ce rău este în mâna mea?
18 Apoi a adăugat: „Pentru ce urmărește domnul meu pe robul său? Ce-am făcut eu? Sau ce rău este în mâna mea?
19 Acum să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele slujitorului său! Dacă Domnul este cel care te incită împotriva mea, să primească cu plăcere ofranda; dar dacă sunt fiii oamenilor, blestemați să fie ei înaintea Domnului, fiindcă mă alungă astăzi din moștenirea Domnului, zicându-mi: «Du-te și slujește altor dumnezei!».
19 Să asculte dar regele, stăpânul meu, cuvintele robului său: Dacă Domnul te-a îndemnat împotriva mea, să fie aceasta din partea ta jertfă cu bună mireasmă; iar dacă fiii oamenilor te-au pus la cale, blestemați să fie ei înaintea Domnului, căci ei m-au izgonit acum, ca să nu mai fac parte din moștenirea Domnului, zicând: Mergi de slujește la dumnezei străini.
20 Să nu cadă sângele meu la pământ dinaintea Domnului, căci a ieșit regele lui Israél să caute un purice ca unul care vânează o potârniche în munți!”.
20 Să nu se verse însă sângele meu pe pământ înaintea Domnului; căci regele lui Israel a ieșit să caute un purice, cum se caută prepelițele pe dealuri”.
21 Saul a zis: „Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu Davíd, căci nu-ți voi mai face rău, fiindcă a fost prețioasă viața mea astăzi în ochii tăi! M-am purtat ca un nebun și am făcut o mare greșeală”.
21 Iar Saul a zis: „Am greșit! Întoarce-te, fiul meu David, că nu-ți voi mai face rău, pentru că sufletul meu a fost acum scump în ochii tăi; nebunește m-am purtat și am greșit foarte mult”.
22 Davíd i-a răspuns: „Iată sulița regelui! Să vină cineva dintre slujitorii tăi și s-o ia!
22 David însă a răspuns și a zis: „Iată sulița regelui; să vină unul din oameni și să o ia,
23 Domnul să întoarcă fiecăruia după dreptatea lui și după fidelitatea lui! Domnul te-a dat astăzi în mâna [mea], iar eu nu am vrut să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului.
23 Și să-i dea fiecăruia Domnul după dreptatea lui și după credință, deoarece Domnul te-a dat pe tine astăzi în mâinile mele, dar cu n-am vrut să-mi ridic mâna mea asupra unsului Domnului;
24 Iată, așa cum am prețuit eu astăzi viața ta, așa să fie prețuită viața mea în ochii Domnului și să mă elibereze din orice strâmtorare!”.
24 Și precum a fost acum viața ta prețioasă în ochii mei, așa să se prețuiască viața mea în ochii Domnului și să mă izbăvească El de toată strâmtorarea”.
25 Saul i-a zis lui Davíd: „Fii binecuvântat, fiul meu Davíd! Ceea ce vei face, vei reuși”. Apoi Davíd a mers pe drumul lui, iar Saul s-a întors acasă.
25 Iar Saul a zis către David: „Binecuvântat să fii tu, fiul meu David; și să lucrezi lucrul tău cu spor și să-l isprăvești cu bine”. Și s-a dus David în drumul său, iar Saul s-a întors la locul lui.
