Davíd și Abigáil
1 Samuél a murit. Tot Israélul s-a adunat, l-a plâns și l-au îngropat lângă casa lui, la Ramá. Davíd s-a ridicat și a coborât în pustiul Parán.
2 Era un om în Maón a cărui proprietate era în Carmél. Era foarte bogat: avea trei mii de oi și o mie de capre. El își tundea turma în Carmél. 3 Numele acestui om era Nabál, iar numele soției lui era Abigáil; era o femeie înțeleaptă și frumoasă la chip, dar bărbatul [ei] era aspru și rău în faptele lui. Era un fiu al lui Cáleb.
4 Davíd a auzit în pustiu că Nabál își tunde turma. 5 Davíd a trimis zece tineri și le-a zis: „Urcați la Carmél și mergeți la Nabál! Întrebați-l de sănătate în numele meu 6 și spuneți-i așa: «Să trăiești! Pacea să fie cu tine, cu casa ta și cu toți ai tăi! 7 Am auzit că tunzi [turma]. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am umilit și nu li s-a luat nimic tot timpul cât au fost la Carmél. 8 Întreabă-i pe slujitorii tăi și-ți vor spune! Să afle tinerii har în ochii tăi, căci am venit într-o zi bună! Dă, te rog, ceea ce ai la îndemână slujitorilor tăi și fiului tău Davíd!»”.
9 Slujitorii lui Davíd au mers, i-au spus lui Nabál toate acele cuvinte și au așteptat. 10 Nabál le-a răspuns slujitorilor lui Davíd: „Cine este Davíd și cine este fiul lui Iése? Astăzi s-au înmulțit sclavii care fug de la stăpânii lor. 11 Să iau eu pâinea, apa și carnea pe care le-am pregătit pentru cei care tund și să le dau unor oameni pe care nu-i cunosc și nu știu de unde vin?”. 12 Oamenii lui Davíd și-au reluat drumul, s-au întors, au venit și i-au spus [lui Davíd] toate aceste cuvinte. 13 Davíd le-a zis oamenilor săi: „Fiecare să-și ia sabia!”. Și fiecare și-a luat sabia. De asemenea, și Davíd și-a luat sabia. L-au urmat cam patru sute de oameni, iar două sute au rămas la bagaje.
Șiretenia lui Abigáil
14 Unul dintre slujitori i-a zis lui Abigáil, soția lui Nabál: „Iată, Davíd a trimis din pustiu mesageri ca să-l salute pe stăpânul nostru, iar el s-a purtat rău cu ei. 15 Oamenii [aceștia] au fost foarte buni cu noi; nu ne-au umilit și nu ni s-a luat nimic tot timpul cât am fost cu ei în câmp. 16 Ne-au fost zid noaptea și ziua tot timpul cât am fost cu ei, noi care suntem păstori la turmă. 17 Acum, gândește-te și vezi ce poți face, pentru că e decis răul împotriva stăpânului nostru și împotriva casei lui! El este un om de nimic și nimeni nu-i poate vorbi”.
18 Abigáil s-a grăbit să ia două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte cu stafide și două sute de legături de smochine și le-a pus pe măgari. 19 Le-a zis slujitorilor săi: „Treceți înaintea mea, iar eu voi veni după voi!”. Dar lui Nabál, soțul ei, nu i-a zis [nimic].
20 Pe când ea era călare pe măgar și cobora muntele printr-un loc stufos, iată, Davíd și oamenii lui veneau înaintea ei și ea s-a întâlnit cu ei. 21 Davíd zisese: „Degeaba am păzit tot ceea ce are omul acesta în pustiu și nu i s-a luat nimic din ce are; el îmi întoarce răul în locul binelui. 22 Așa să facă Dumnezeu slujitorului său Davíd – ba mai rău – dacă eu voi lăsa pe cineva de parte bărbătească până dimineață din tot ceea ce are el”. 23 Abigáil l-a văzut pe Davíd, a coborât repede de pe măgar, a căzut cu fața la pământ înaintea lui Davíd și s-a prosternat. 24 S-a aruncat la picioarele lui și a zis: „Vina este a mea, domnul meu! Permite-i slujitoarei tale să-ți vorbească și ascultă cuvintele slujitoarei tale! 25 Să nu-l ia în seamă domnul meu pe omul acela de nimic, pe Nabál, căci cum este numele lui, așa este și el: numele lui este „Nabál” și nebunie este în el. Iar eu, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe slujitorii domnului meu pe care i-ai trimis. 26 Acum, domnul meu, viu este Domnul și viu este sufletul tău, că te-a împiedicat Domnul să vii [să verși] sânge și să te răzbuni cu mâna ta! Dușmanii tăi și cei care caută răul domnului meu să fie ca Nabál! 27 [Primește] darul acesta pe care-l aduce slujitoarea ta domnului meu ca să fie dat slujitorilor care merg pe urmele domnului meu! 28 Iartă, te rog, vina slujitoarei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică, pentru că domnul meu poartă războaiele Domnului și nu s-a găsit răutate în tine niciodată! 29 Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să-ți caute viața, sufletul domnului meu va fi în cartea celor vii la Domnul Dumnezeul tău, iar sufletul dușmanilor tăi va fi aruncat ca dintr-o praștie. 30 Când Domnul va face domnului meu tot binele despre care a vorbit și te va stabili conducător peste Israél, 31 să nu fie aceasta pentru tine motiv de remușcare și de mustrare a inimii, pentru că ai vărsat sânge fără motiv și că domnul meu s-a răzbunat singur! Când Domnul va face bine domnului meu, să-ți aduci aminte de slujitoarea ta!”.
32 Davíd i-a zis lui Abigáil: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israél, care te-a trimis astăzi înaintea mea! 33 Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, care m-ai oprit astăzi să vărs sânge și să mă răzbun singur! 34 Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israél, care m-a oprit să-ți fac rău, căci, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, nu i-ar fi rămas lui Nabál până la lumina zilei [nimeni] de parte bărbătească”. 35 Davíd a luat din mâna ei ceea ce-i adusese și i-a zis: „Mergi în pace acasă! Vezi, ți-am ascultat glasul și te-am primit bine!”.
Davíd le ia ca soții pe Abigáil și pe Ahinóam
36 Abigáil a ajuns la Nabál. Și, iată, el avea un ospăț în casa lui ca ospățul unui rege. Inima lui era veselă, pentru că băuse foarte mult. Ea nu i-a spus nimic până dimineață. 37 Dar dimineața, după ce-i trecuse beția lui Nabál, soția lui i-a povestit aceste lucruri. Inima lui i-a stat în piept și el a devenit ca piatra. 38 Cam după zece zile, Domnul l-a lovit pe Nabál și a murit.
39 Davíd a auzit că Nabál a murit și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, pentru că mi-a apărat cauza în dezonoarea pe care mi-a făcut-o Nabál și care l-a oprit pe slujitorul său de la rău! Domnul a întors răutatea lui Nabál împotriva capului său”. Davíd a trimis să i se spună lui Abigáil că vrea să o ia de soție. 40 Slujitorii lui Davíd au ajuns la Abigáil, la Carmél, și i-au zis: „Davíd ne-a trimis la tine pentru că vrea să te ia de soție”.
41 Ea s-a ridicat și s-a prosternat cu fața la pământ și a zis: „Iată, slujitoarea ta este ca sclava care spală picioarele slujitorilor domnului meu!”. 42 Abigáil s-a grăbit să se ridice și a încălecat pe măgar. Cinci dintre slujitoarele ei o urmau. Au mers după mesagerii lui Davíd și a devenit soția lui.
43 Davíd a luat-o și pe Ahinóam din Izreél și amândouă au fost soțiile lui. 44 Saul a dat-o pe Micál, fiica sa, soția lui Davíd, lui Paltí, fiul lui Láiș, care era din Galím.
1 Samuél a murit. Tot Israélul s-a adunat, l-a plâns și l-au îngropat lângă casa lui, la Ramá. Davíd s-a ridicat și a coborât în pustiul Parán.
2 Era un om în Maón a cărui proprietate era în Carmél. Era foarte bogat: avea trei mii de oi și o mie de capre. El își tundea turma în Carmél.
3 Numele acestui om era Nabál, iar numele soției lui era Abigáil; era o femeie înțeleaptă și frumoasă la chip, dar bărbatul [ei] era aspru și rău în faptele lui. Era un fiu al lui Cáleb.
4 Davíd a auzit în pustiu că Nabál își tunde turma.
5 Davíd a trimis zece tineri și le-a zis: „Urcați la Carmél și mergeți la Nabál! Întrebați-l de sănătate în numele meu
6 și spuneți-i așa: «Să trăiești! Pacea să fie cu tine, cu casa ta și cu toți ai tăi!
7 Am auzit că tunzi [turma]. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am umilit și nu li s-a luat nimic tot timpul cât au fost la Carmél.
8 Întreabă-i pe slujitorii tăi și-ți vor spune! Să afle tinerii har în ochii tăi, căci am venit într-o zi bună! Dă, te rog, ceea ce ai la îndemână slujitorilor tăi și fiului tău Davíd!»”.
9 Slujitorii lui Davíd au mers, i-au spus lui Nabál toate acele cuvinte și au așteptat.
10 Nabál le-a răspuns slujitorilor lui Davíd: „Cine este Davíd și cine este fiul lui Iése? Astăzi s-au înmulțit sclavii care fug de la stăpânii lor.
11 Să iau eu pâinea, apa și carnea pe care le-am pregătit pentru cei care tund și să le dau unor oameni pe care nu-i cunosc și nu știu de unde vin?”.
12 Oamenii lui Davíd și-au reluat drumul, s-au întors, au venit și i-au spus [lui Davíd] toate aceste cuvinte.
13 Davíd le-a zis oamenilor săi: „Fiecare să-și ia sabia!”. Și fiecare și-a luat sabia. De asemenea, și Davíd și-a luat sabia. L-au urmat cam patru sute de oameni, iar două sute au rămas la bagaje.
14 Unul dintre slujitori i-a zis lui Abigáil, soția lui Nabál: „Iată, Davíd a trimis din pustiu mesageri ca să-l salute pe stăpânul nostru, iar el s-a purtat rău cu ei.
15 Oamenii [aceștia] au fost foarte buni cu noi; nu ne-au umilit și nu ni s-a luat nimic tot timpul cât am fost cu ei în câmp.
16 Ne-au fost zid noaptea și ziua tot timpul cât am fost cu ei, noi care suntem păstori la turmă.
17 Acum, gândește-te și vezi ce poți face, pentru că e decis răul împotriva stăpânului nostru și împotriva casei lui! El este un om de nimic și nimeni nu-i poate vorbi”.
18 Abigáil s-a grăbit să ia două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte cu stafide și două sute de legături de smochine și le-a pus pe măgari.
19 Le-a zis slujitorilor săi: „Treceți înaintea mea, iar eu voi veni după voi!”. Dar lui Nabál, soțul ei, nu i-a zis [nimic].
20 Pe când ea era călare pe măgar și cobora muntele printr-un loc stufos, iată, Davíd și oamenii lui veneau înaintea ei și ea s-a întâlnit cu ei.
21 Davíd zisese: „Degeaba am păzit tot ceea ce are omul acesta în pustiu și nu i s-a luat nimic din ce are; el îmi întoarce răul în locul binelui.
22 Așa să facă Dumnezeu slujitorului său Davíd – ba mai rău – dacă eu voi lăsa pe cineva de parte bărbătească până dimineață din tot ceea ce are el”.
23 Abigáil l-a văzut pe Davíd, a coborât repede de pe măgar, a căzut cu fața la pământ înaintea lui Davíd și s-a prosternat.
24 S-a aruncat la picioarele lui și a zis: „Vina este a mea, domnul meu! Permite-i slujitoarei tale să-ți vorbească și ascultă cuvintele slujitoarei tale!
25 Să nu-l ia în seamă domnul meu pe omul acela de nimic, pe Nabál, căci cum este numele lui, așa este și el: numele lui este „Nabál” și nebunie este în el. Iar eu, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe slujitorii domnului meu pe care i-ai trimis.
26 Acum, domnul meu, viu este Domnul și viu este sufletul tău, că te-a împiedicat Domnul să vii [să verși] sânge și să te răzbuni cu mâna ta! Dușmanii tăi și cei care caută răul domnului meu să fie ca Nabál!
27 [Primește] darul acesta pe care-l aduce slujitoarea ta domnului meu ca să fie dat slujitorilor care merg pe urmele domnului meu!
28 Iartă, te rog, vina slujitoarei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică, pentru că domnul meu poartă războaiele Domnului și nu s-a găsit răutate în tine niciodată!
29 Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să-ți caute viața, sufletul domnului meu va fi în cartea celor vii la Domnul Dumnezeul tău, iar sufletul dușmanilor tăi va fi aruncat ca dintr-o praștie.
30 Când Domnul va face domnului meu tot binele despre care a vorbit și te va stabili conducător peste Israél,
31 să nu fie aceasta pentru tine motiv de remușcare și de mustrare a inimii, pentru că ai vărsat sânge fără motiv și că domnul meu s-a răzbunat singur! Când Domnul va face bine domnului meu, să-ți aduci aminte de slujitoarea ta!”.
32 Davíd i-a zis lui Abigáil: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israél, care te-a trimis astăzi înaintea mea!
33 Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, care m-ai oprit astăzi să vărs sânge și să mă răzbun singur!
34 Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israél, care m-a oprit să-ți fac rău, căci, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, nu i-ar fi rămas lui Nabál până la lumina zilei [nimeni] de parte bărbătească”.
35 Davíd a luat din mâna ei ceea ce-i adusese și i-a zis: „Mergi în pace acasă! Vezi, ți-am ascultat glasul și te-am primit bine!”.
36 Abigáil a ajuns la Nabál. Și, iată, el avea un ospăț în casa lui ca ospățul unui rege. Inima lui era veselă, pentru că băuse foarte mult. Ea nu i-a spus nimic până dimineață.
37 Dar dimineața, după ce-i trecuse beția lui Nabál, soția lui i-a povestit aceste lucruri. Inima lui i-a stat în piept și el a devenit ca piatra.
38 Cam după zece zile, Domnul l-a lovit pe Nabál și a murit.
39 Davíd a auzit că Nabál a murit și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, pentru că mi-a apărat cauza în dezonoarea pe care mi-a făcut-o Nabál și care l-a oprit pe slujitorul său de la rău! Domnul a întors răutatea lui Nabál împotriva capului său”. Davíd a trimis să i se spună lui Abigáil că vrea să o ia de soție.
40 Slujitorii lui Davíd au ajuns la Abigáil, la Carmél, și i-au zis: „Davíd ne-a trimis la tine pentru că vrea să te ia de soție”.
41 Ea s-a ridicat și s-a prosternat cu fața la pământ și a zis: „Iată, slujitoarea ta este ca sclava care spală picioarele slujitorilor domnului meu!”.
42 Abigáil s-a grăbit să se ridice și a încălecat pe măgar. Cinci dintre slujitoarele ei o urmau. Au mers după mesagerii lui Davíd și a devenit soția lui.
43 Davíd a luat-o și pe Ahinóam din Izreél și amândouă au fost soțiile lui.
44 Saul a dat-o pe Micál, fiica sa, soția lui Davíd, lui Paltí, fiul lui Láiș, care era din Galím.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Samuél a murit. Tot Israélul s-a adunat, l-a plâns și l-au îngropat lângă casa lui, la Ramá. Davíd s-a ridicat și a coborât în pustiul Parán.
1 În vremea aceea a murit Samuel și s-a adunat tot Israelul de l-au plâns și l-au îngropat în casa lui, în Rama. Iar David s-a sculat și s-a coborât în pustiul Maonului.
2 Era un om în Maón a cărui proprietate era în Carmél. Era foarte bogat: avea trei mii de oi și o mie de capre. El își tundea turma în Carmél.
2 În Maon era un om foarte bogat, care-și avea turmele în Carmel; acesta avea trei mii de oi și o mie de capre și venise în Carmel la tunsul oilor sale. Numele omului aceluia era Nabal, iar numele femeii lui era Abigail.
3 Numele acestui om era Nabál, iar numele soției lui era Abigáil; era o femeie înțeleaptă și frumoasă la chip, dar bărbatul [ei] era aspru și rău în faptele lui. Era un fiu al lui Cáleb.
3 Femeia aceasta era foarte deșteaptă și frumoasă la chip, iar el era om aspru și rău la nărav; se trăgea din neamul lui Caleb.
4 Davíd a auzit în pustiu că Nabál își tunde turma.
4 Auzind David în pustiu că Nabal își tunde oile în Carmel,
5 Davíd a trimis zece tineri și le-a zis: „Urcați la Carmél și mergeți la Nabál! Întrebați-l de sănătate în numele meu
5 A trimis zece tineri cărora David le-a zis: „Suiți-vă în Carmel și mergeți la Nabal să-i spuneți multă sănătate din partea mea!
6 și spuneți-i așa: «Să trăiești! Pacea să fie cu tine, cu casa ta și cu toți ai tăi!
6 Și-i ziceți așa: „Să trăiți! Pace ție! Pace casei tale! Pace la toate ale tale!
7 Am auzit că tunzi [turma]. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am umilit și nu li s-a luat nimic tot timpul cât au fost la Carmél.
7 Am auzit acum că la tine se tund oile; iată păstorii tăi au fost cu noi și noi nu le-am făcut nici un rău; nimic din ale lor nu s-a pierdut în tot timpul șederii lor în Carmel,
8 Întreabă-i pe slujitorii tăi și-ți vor spune! Să afle tinerii har în ochii tăi, căci am venit într-o zi bună! Dă, te rog, ceea ce ai la îndemână slujitorilor tăi și fiului tău Davíd!»”.
8 Întreabă slugile și îți vor spune. Să afle dar băieții aceștia bunăvoință înaintea ochilor tăi, că la zi bună am venit. Dă robilor tăi și fiului tău David ce se îndură mâna ta”.
9 Slujitorii lui Davíd au mers, i-au spus lui Nabál toate acele cuvinte și au așteptat.
9 S-au dus deci oamenii lui David și au spus lui Nabal, în numele lui David, toate cuvintele acestea. Apoi au tăcut. Nabal însă a sărit și a răspuns trimișilor lui David și a zis:
10 Nabál le-a răspuns slujitorilor lui Davíd: „Cine este Davíd și cine este fiul lui Iése? Astăzi s-au înmulțit sclavii care fug de la stăpânii lor.
10 „Cine este David și cine este fiul lui Iesei? Acum sunt o mulțime de robi care fug de la stăpânii lor.
11 Să iau eu pâinea, apa și carnea pe care le-am pregătit pentru cei care tund și să le dau unor oameni pe care nu-i cunosc și nu știu de unde vin?”.
11 Nu cumva voi lua pâinile mele și apa mea și vinul meu și carnea pregătită pentru cei ce tund oile mele și să le dau la niște oameni pe care nu-i știu de unde sunt?”
12 Oamenii lui Davíd și-au reluat drumul, s-au întors, au venit și i-au spus [lui Davíd] toate aceste cuvinte.
12 Și s-au dus înapoi pe calea lor oamenii lui David și, întorcându-se, au venit și i-au spus toate vorbele acestea.
13 Davíd le-a zis oamenilor săi: „Fiecare să-și ia sabia!”. Și fiecare și-a luat sabia. De asemenea, și Davíd și-a luat sabia. L-au urmat cam patru sute de oameni, iar două sute au rămas la bagaje.
13 Atunci David a zis oamenilor săi: „Încingeți-vă fiecare sabia!” Și și-a încins fiecare sabia și a încins însuși David sabia sa; și au plecat după David ca la patru sute de oameni, iar două sute au rămas în tabără.
14 Unul dintre slujitori i-a zis lui Abigáil, soția lui Nabál: „Iată, Davíd a trimis din pustiu mesageri ca să-l salute pe stăpânul nostru, iar el s-a purtat rău cu ei.
14 Iar Abigail, femeia lui Nabal, fusese vestită de unul din slujitori, care-i zisese: „Iată David a trimis din pustie soli să salute pe stăpânul nostru, dar el s-a purtat cu el ca un netrebnic.
15 Oamenii [aceștia] au fost foarte buni cu noi; nu ne-au umilit și nu ni s-a luat nimic tot timpul cât am fost cu ei în câmp.
15 Oamenii aceștia sunt însă foarte buni cu noi, nu ne-au făcut rău și nimic din ale noastre nu s-a pierdut în timpul cât am umblat cu ei când eram la câmp.
16 Ne-au fost zid noaptea și ziua tot timpul cât am fost cu ei, noi care suntem păstori la turmă.
16 Ei au fost pentru noi ca un zid de apărare și ziua și noaptea în timpul cât am păscut oile aproape de ei.
17 Acum, gândește-te și vezi ce poți face, pentru că e decis răul împotriva stăpânului nostru și împotriva casei lui! El este un om de nimic și nimeni nu-i poate vorbi”.
17 Așadar gândește-te și vezi ce este de făcut, căci de bună seamă primejdia amenință pe stăpânul nostru și toată casa lui; el însă este om rău și nu putem grăi cu el”.
18 Abigáil s-a grăbit să ia două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte cu stafide și două sute de legături de smochine și le-a pus pe măgari.
18 Atunci Abigail a luat repede două sute de pâini, două burdufuri de vin, cinci oi gătite, cinci măsuri de grăunțe prăjite, o sută de legături de stafide și două sute de legături de smochine și, încărcându-le pe asini,
19 Le-a zis slujitorilor săi: „Treceți înaintea mea, iar eu voi veni după voi!”. Dar lui Nabál, soțul ei, nu i-a zis [nimic].
19 A zis slugilor sale: „Plecați înaintea mea, căci iată eu vin după voi”. Iar bărbatului său, Nabal, nu i-a spus nimic.
20 Pe când ea era călare pe măgar și cobora muntele printr-un loc stufos, iată, Davíd și oamenii lui veneau înaintea ei și ea s-a întâlnit cu ei.
20 Când însă ea, șezând pe un asin, se cobora pe drumul șerpuitor al muntelui, iată David și oamenii săi veneau în întâmpinarea ei și ea s-a întâlnit cu el.
21 Davíd zisese: „Degeaba am păzit tot ceea ce are omul acesta în pustiu și nu i s-a luat nimic din ce are; el îmi întoarce răul în locul binelui.
21 Atunci David a zis: „În zadar am apărat eu în pustiu toată averea acestui om, încât nimic nu s-a pierdut din cele ce erau ale lui și iată, el îmi plătește cu rău pentru bine.
22 Așa să facă Dumnezeu slujitorului său Davíd – ba mai rău – dacă eu voi lăsa pe cineva de parte bărbătească până dimineață din tot ceea ce are el”.
22 Așa și așa să facă Dumnezeu cu robul Său David și încă și mai mult să facă, dacă până mâine în revărsatul zorilor voi mai lăsa pe cineva de parte bărbătească din tot ce are Nabal”.
23 Abigáil l-a văzut pe Davíd, a coborât repede de pe măgar, a căzut cu fața la pământ înaintea lui Davíd și s-a prosternat.
23 Când Abigail a văzut pe David, s-a coborât repede de pe asină și a căzut înaintea lui David cu fața sa și i s-a închinat până la pământ.
24 S-a aruncat la picioarele lui și a zis: „Vina este a mea, domnul meu! Permite-i slujitoarei tale să-ți vorbească și ascultă cuvintele slujitoarei tale!
24 Apoi a căzut la picioarele lui și a zis: „Asupra mea este păcatul, domnul meu! Îngăduie roabei tale să vorbească urechilor tale și ascultă cuvintele roabei tale.
25 Să nu-l ia în seamă domnul meu pe omul acela de nimic, pe Nabál, căci cum este numele lui, așa este și el: numele lui este „Nabál” și nebunie este în el. Iar eu, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe slujitorii domnului meu pe care i-ai trimis.
25 Să nu întoarcă domnul meu luarea aminte asupra acestui om rău, asupra lui Nabal; căci cum îi e numele, și nebunia se ține de el. Iar eu, roaba ta, n-am văzut pe tinerii domnului meu, pe care i-ai trimis.
26 Acum, domnul meu, viu este Domnul și viu este sufletul tău, că te-a împiedicat Domnul să vii [să verși] sânge și să te răzbuni cu mâna ta! Dușmanii tăi și cei care caută răul domnului meu să fie ca Nabál!
26 Dar acum, domnul meu, viu este Domnul și viu este sufletul tău, nu-ți va îngădui Domnul să mergi la vărsare de sânge și va înfrâna mâna ta de la răzbunare.
27 [Primește] darul acesta pe care-l aduce slujitoarea ta domnului meu ca să fie dat slujitorilor care merg pe urmele domnului meu!
27 Vrăjmașii tăi, cei ce plănuiesc rele împotriva domnului meu, să ajungă ca Nabal.
28 Iartă, te rog, vina slujitoarei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică, pentru că domnul meu poartă războaiele Domnului și nu s-a găsit răutate în tine niciodată!
28 Iartă vinovăția roabei tale! Domnul negreșit va ridica casă tare domnului meu, căci lupta Domnului luptă domnul meu și rău nu se află în tine în toată viața ta.
29 Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să-ți caute viața, sufletul domnului meu va fi în cartea celor vii la Domnul Dumnezeul tău, iar sufletul dușmanilor tăi va fi aruncat ca dintr-o praștie.
29 De se va scula vreun om să te urmărească și să caute sufletul tău, atunci sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii de lângă Domnul Dumnezeul tău, iar sufletul vrăjmașilor tăi îl va arunca el ca dintr-o praștie.
30 Când Domnul va face domnului meu tot binele despre care a vorbit și te va stabili conducător peste Israél,
30 Iar când va face Domnul domnului meu tot binele ce l-a grăit pentru tine și te va pune povățuitor peste Israel,
31 să nu fie aceasta pentru tine motiv de remușcare și de mustrare a inimii, pentru că ai vărsat sânge fără motiv și că domnul meu s-a răzbunat singur! Când Domnul va face bine domnului meu, să-ți aduci aminte de slujitoarea ta!”.
31 Atunci nu va fi pentru inima domnului meu amărăciune și neliniște faptul că n-a vărsat în zadar sânge și s-a ferit de răzbunare. Iar Domnul va face bine stăpânului meu și-ți vei aduce aminte de roaba ta și-i vei arăta milă”.
32 Davíd i-a zis lui Abigáil: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israél, care te-a trimis astăzi înaintea mea!
32 Atunci David a zis către Abigail: „Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care te-a trimis acum în întâmpinarea mea!
33 Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, care m-ai oprit astăzi să vărs sânge și să mă răzbun singur!
33 Binecuvântată fie mintea ta și binecuvântată să fii și tu, că nu m-ai lăsat acum să merg la vărsare de sânge și să mă răzbun:
34 Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israél, care m-a oprit să-ți fac rău, căci, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, nu i-ar fi rămas lui Nabál până la lumina zilei [nimeni] de parte bărbătească”.
34 Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, Care m-a oprit de-ați face ție rău; dacă nu te-ai fi grăbit să vii întru întâmpinarea mea, apoi până mâine în revărsatul zorilor n-aș fi lăsat lui Nabal pe nimeni de parte bărbătească”.
35 Davíd a luat din mâna ei ceea ce-i adusese și i-a zis: „Mergi în pace acasă! Vezi, ți-am ascultat glasul și te-am primit bine!”.
35 Și a primit David din mâinile ei cele ce-i adusese și i-a zis: „Mergi sănătoasă la casa ta! Iată am ascultat glasul tău și ți-am cinstit fața”.
36 Abigáil a ajuns la Nabál. Și, iată, el avea un ospăț în casa lui ca ospățul unui rege. Inima lui era veselă, pentru că băuse foarte mult. Ea nu i-a spus nimic până dimineață.
36 După aceea a venit Abigail la Nabal și iată acesta avea ospăț în casa sa, ospăț împărătesc, și inima lui Nabal era veselă, căci băuse de se îmbătase. De aceea nu i-a spus ea nici un cuvânt, nici mare, nici mic, până dimineața.
37 Dar dimineața, după ce-i trecuse beția lui Nabál, soția lui i-a povestit aceste lucruri. Inima lui i-a stat în piept și el a devenit ca piatra.
37 Iar dimineața, când Nabal s-a trezit, femeia sa i-a spus toate cele ce se întâmplaseră. Atunci a încremenit inima lui și el a rămas ca de piatră.
38 Cam după zece zile, Domnul l-a lovit pe Nabál și a murit.
38 Iar după vreo zece zile a lovit Domnul pe Nabal și acesta a murit.
39 Davíd a auzit că Nabál a murit și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, pentru că mi-a apărat cauza în dezonoarea pe care mi-a făcut-o Nabál și care l-a oprit pe slujitorul său de la rău! Domnul a întors răutatea lui Nabál împotriva capului său”. Davíd a trimis să i se spună lui Abigáil că vrea să o ia de soție.
39 Auzind David că Nabal a murit, a zis: „Binecuvântat fie Domnul, Care a răsplătit înjosirea ce mi-a pricinuit-o Nabal și a ferit pe robul Său de la rău. Domnul a întors răul lui Nabal în capul lui”. Și a trimis David să spună Abigailei că el o ia de soție.
40 Slujitorii lui Davíd au ajuns la Abigáil, la Carmél, și i-au zis: „Davíd ne-a trimis la tine pentru că vrea să te ia de soție”.
40 Deci au venit slujitorii lui David la Abigail în Carmel și i-au zis așa: „David ne-a trimis la tine, ca să te luăm să-i fii femeie”.
41 Ea s-a ridicat și s-a prosternat cu fața la pământ și a zis: „Iată, slujitoarea ta este ca sclava care spală picioarele slujitorilor domnului meu!”.
41 Atunci ea s-a sculat și s-a închinat cu fața până la pământ și a zis: „Iată roaba ta este gata să fie slujnică, ca să spele picioarele slugilor domnului meu”.
42 Abigáil s-a grăbit să se ridice și a încălecat pe măgar. Cinci dintre slujitoarele ei o urmau. Au mers după mesagerii lui Davíd și a devenit soția lui.
42 Și s-a gătit repede Abigail, s-a suit pe asin și cinci slujnice au însoțit-o; și s-a dus ea după trimișii lui David și a ajuns femeia lui.
43 Davíd a luat-o și pe Ahinóam din Izreél și amândouă au fost soțiile lui.
43 Și a mai luat David și pe Ahinoam din Izreel și au fost amândouă femeile lui.
44 Saul a dat-o pe Micál, fiica sa, soția lui Davíd, lui Paltí, fiul lui Láiș, care era din Galím.
44 Iar Saul a dat pe fiica sa Micol, femeia lui David, lui Paltiel, fiul lui Laiș, din Galim.
