Davíd îl cruță pe Saul
1 Davíd a plecat de acolo și a stat în locurile întărite din En-Ghédi. 2 Când s-a întors Saul din urmărirea filisténilor, i-au spus: „Iată, Davíd este în pustiul En-Ghédi!”. 3 Saul a luat trei mii de oameni aleși din tot Israélul și s-a dus să-i caute pe Davíd și pe oamenii lui pe stâncile caprelor sălbatice. 4 Saul a ajuns la stânele de oi, lângă drum, unde era o peșteră. Saul a intrat să se odihnească, iar Davíd și oamenii lui erau înăuntrul peșterii. 5 Oamenii lui Davíd i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îți zice: «Îl dau pe dușmanul tău în mâinile tale; fă-i ce va fi bun în ochii tăi!»”. Davíd s-a ridicat și a tăiat ușor colțul mantiei lui Saul. 6 După aceea, inima îi bătea lui Davíd, pentru că tăiase colțul [mantiei] lui Saul. 7 A zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac așa ceva împotriva stăpânului meu, împotriva unsului Domnului, și să-mi întind mâna împotriva lui! Căci el este unsul Domnului”. 8 Davíd i-a mustrat pe oamenii săi cu aceste cuvinte și nu i-a lăsat să se ridice împotriva lui Saul.
Saul a ieșit din peșteră și a plecat la drum. 9 După aceea, Davíd s-a ridicat, a ieșit din peșteră și a strigat după Saul: „Stăpânul meu, rege!”. Saul s-a întors înapoi, iar Davíd a căzut cu fața la pământ și s-a prosternat”. 10 Davíd i-a zis lui Saul: „De ce asculți vorbele celui care zice: «Davíd îți vrea răul»? 11 Iată, ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat astăzi în mâna mea în peșteră! Mi s-a spus să te ucid, dar mi-a fost milă de tine și am zis: «Nu vreau să-mi întind mâna împotriva stăpânului meu, pentru că este unsul Domnului». 12 Uite, părintele meu, vezi colțul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ți-am tăiat colțul hainei și nu te-am ucis. Recunoaște și vezi că nu este răutate sau răzvrătire în mine și nu am păcătuit împotriva ta! Iar tu stai la pândă ca să-mi iei viața. 13 Domnul să fie între mine și tine și Domnul să mă răzbune față de tine! Dar mâna mea nu va fi împotriva ta. 14 După cum zice un proverb din vechime: «Răul de la cei răi vine». Dar mâna mea nu va fi împotriva ta. 15 Împotriva cui a ieșit regele lui Israél? Pe cine urmărești tu? Un câine mort, un purice? 16 Domnul să fie judecător între mine și tine! Va vedea și va apăra cauza mea și mă va scăpa din mâna ta”.
17 Când a terminat Davíd de spus aceste cuvinte lui Saul, a zis Saul: „Acesta este glasul tău, fiul meu Davíd?”. Saul și-a ridicat glasul și a plâns. 18 Și i-a zis lui Davíd: „Tu ești mai drept decât mine, căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ți-am făcut rău. 19 Tu astăzi ai arătat binele pe care mi l-ai făcut, întrucât Domnul m-a dat în mâna ta, iar tu nu m-ai ucis. 20 Dacă îl întâlnește cineva pe dușmanul său, îl lasă oare să-și urmeze drumul în liniște? Domnul să-ți răsplătească astăzi pentru ceea ce ai făcut pentru mine! 21 Iată, știu că tu vei deveni rege și că domnia lui Israél va fi întărită prin mâna ta! 22 Acum, jură-mi pe Domnul că nu-mi vei nimici urmașii [care vor fi] după mine și că nu-mi vei șterge numele din casa tatălui meu!”. 23 Davíd i-a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar Davíd și oamenii lui au urcat la locul întărit.
1 Davíd a plecat de acolo și a stat în locurile întărite din En-Ghédi.
2 Când s-a întors Saul din urmărirea filisténilor, i-au spus: „Iată, Davíd este în pustiul En-Ghédi!”.
3 Saul a luat trei mii de oameni aleși din tot Israélul și s-a dus să-i caute pe Davíd și pe oamenii lui pe stâncile caprelor sălbatice.
4 Saul a ajuns la stânele de oi, lângă drum, unde era o peșteră. Saul a intrat să se odihnească, iar Davíd și oamenii lui erau înăuntrul peșterii.
5 Oamenii lui Davíd i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îți zice: «Îl dau pe dușmanul tău în mâinile tale; fă-i ce va fi bun în ochii tăi!»”. Davíd s-a ridicat și a tăiat ușor colțul mantiei lui Saul.
6 După aceea, inima îi bătea lui Davíd, pentru că tăiase colțul [mantiei] lui Saul.
7 A zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac așa ceva împotriva stăpânului meu, împotriva unsului Domnului, și să-mi întind mâna împotriva lui! Căci el este unsul Domnului”.
8 Davíd i-a mustrat pe oamenii săi cu aceste cuvinte și nu i-a lăsat să se ridice împotriva lui Saul.
Saul a ieșit din peșteră și a plecat la drum.
9 După aceea, Davíd s-a ridicat, a ieșit din peșteră și a strigat după Saul: „Stăpânul meu, rege!”. Saul s-a întors înapoi, iar Davíd a căzut cu fața la pământ și s-a prosternat”.
10 Davíd i-a zis lui Saul: „De ce asculți vorbele celui care zice: «Davíd îți vrea răul»?
11 Iată, ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat astăzi în mâna mea în peșteră! Mi s-a spus să te ucid, dar mi-a fost milă de tine și am zis: «Nu vreau să-mi întind mâna împotriva stăpânului meu, pentru că este unsul Domnului».
12 Uite, părintele meu, vezi colțul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ți-am tăiat colțul hainei și nu te-am ucis. Recunoaște și vezi că nu este răutate sau răzvrătire în mine și nu am păcătuit împotriva ta! Iar tu stai la pândă ca să-mi iei viața.
13 Domnul să fie între mine și tine și Domnul să mă răzbune față de tine! Dar mâna mea nu va fi împotriva ta.
14 După cum zice un proverb din vechime: «Răul de la cei răi vine». Dar mâna mea nu va fi împotriva ta.
15 Împotriva cui a ieșit regele lui Israél? Pe cine urmărești tu? Un câine mort, un purice?
16 Domnul să fie judecător între mine și tine! Va vedea și va apăra cauza mea și mă va scăpa din mâna ta”.
17 Când a terminat Davíd de spus aceste cuvinte lui Saul, a zis Saul: „Acesta este glasul tău, fiul meu Davíd?”. Saul și-a ridicat glasul și a plâns.
18 Și i-a zis lui Davíd: „Tu ești mai drept decât mine, căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ți-am făcut rău.
19 Tu astăzi ai arătat binele pe care mi l-ai făcut, întrucât Domnul m-a dat în mâna ta, iar tu nu m-ai ucis.
20 Dacă îl întâlnește cineva pe dușmanul său, îl lasă oare să-și urmeze drumul în liniște? Domnul să-ți răsplătească astăzi pentru ceea ce ai făcut pentru mine!
21 Iată, știu că tu vei deveni rege și că domnia lui Israél va fi întărită prin mâna ta!
22 Acum, jură-mi pe Domnul că nu-mi vei nimici urmașii [care vor fi] după mine și că nu-mi vei șterge numele din casa tatălui meu!”.
23 Davíd i-a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar Davíd și oamenii lui au urcat la locul întărit.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Davíd a plecat de acolo și a stat în locurile întărite din En-Ghédi.
1 David însă, plecând de acolo, petrecea prin locurile neprimejdioase ale deșertului Enghedi.
2 Când s-a întors Saul din urmărirea filisténilor, i-au spus: „Iată, Davíd este în pustiul En-Ghédi!”.
2 Iar după ce s-a întors Saul de la Filisteni, i s-a spus, zicându-i-se: „Iată David este în pustiul Enghedi”.
3 Saul a luat trei mii de oameni aleși din tot Israélul și s-a dus să-i caute pe Davíd și pe oamenii lui pe stâncile caprelor sălbatice.
3 Atunci a luat Saul trei mii de bărbați aleși din tot Israelul și s-a dus să caute pe David și oamenii lui pe stânci, unde locuiesc căprioarele;
4 Saul a ajuns la stânele de oi, lângă drum, unde era o peșteră. Saul a intrat să se odihnească, iar Davíd și oamenii lui erau înăuntrul peșterii.
4 Și a mers până la o stână de oi, care era lângă drum; acolo era o peșteră și Saul a intrat în ea pentru nevoile sale; David însă și oamenii lui ședeau în fundul peșterii.
5 Oamenii lui Davíd i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îți zice: «Îl dau pe dușmanul tău în mâinile tale; fă-i ce va fi bun în ochii tăi!»”. Davíd s-a ridicat și a tăiat ușor colțul mantiei lui Saul.
5 Atunci au zis către David oamenii lui: „Aceasta este ziua de care ți-a vorbit Domnul, zicând: „Iată Eu voi da pe vrăjmașul tău în mâinile tale și vei face cu el ce vei vrea”.
6 După aceea, inima îi bătea lui Davíd, pentru că tăiase colțul [mantiei] lui Saul.
6 David s-a sculat și a tăiat încetișor poala hainei de deasupra a lui Saul.
7 A zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac așa ceva împotriva stăpânului meu, împotriva unsului Domnului, și să-mi întind mâna împotriva lui! Căci el este unsul Domnului”.
7 Apoi a zis către oamenii săi: „Să mă ferească Dumnezeu să fac aceasta domnului meu, unsul Domnului, și să-mi ridic mâna mea asupra lui, căci este unsul Domnului”.
8 Davíd i-a mustrat pe oamenii săi cu aceste cuvinte și nu i-a lăsat să se ridice împotriva lui Saul.
Saul a ieșit din peșteră și a plecat la drum.
8 Și așa a oprit David pe oamenii săi cu aceste cuvinte și nu i-a lăsat să se ridice asupra lui Saul. Iar Saul s-a sculat și a ieșit din peșteră la drum.
9 După aceea, Davíd s-a ridicat, a ieșit din peșteră și a strigat după Saul: „Stăpânul meu, rege!”. Saul s-a întors înapoi, iar Davíd a căzut cu fața la pământ și s-a prosternat”.
9 Apoi s-a sculat și David și, ieșind din peșteră, a strigat după Saul și a zis: „Domnul meu, rege!” Saul s-a uitat înapoi, iar David s-a aruncat cu fața la pământ și i s-a închinat.
10 Davíd i-a zis lui Saul: „De ce asculți vorbele celui care zice: «Davíd îți vrea răul»?
10 Apoi a zis David către Saul: „De ce asculți de vorbele oamenilor care zic: Iată David uneltește rele împotriva ta?
11 Iată, ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat astăzi în mâna mea în peșteră! Mi s-a spus să te ucid, dar mi-a fost milă de tine și am zis: «Nu vreau să-mi întind mâna împotriva stăpânului meu, pentru că este unsul Domnului».
11 Iată, astăzi văd ochii tăi că Domnul te-a dat acum în mâinile mele, aici în peșteră, și mie mi s-a zis să te ucid; eu însă te-am cruțat și am zis: Nu voi ridica mâna asupra domnului meu, pentru că este unsul Domnului.
12 Uite, părintele meu, vezi colțul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ți-am tăiat colțul hainei și nu te-am ucis. Recunoaște și vezi că nu este răutate sau răzvrătire în mine și nu am păcătuit împotriva ta! Iar tu stai la pândă ca să-mi iei viața.
12 Privește, părintele meu, poala hainei tale în mâinile mele; ți-am tăiat poala hainei, dar de ucis nu te-am ucis. Află dar și te încredințează că nu este rău în mâna mea, nici vicleșug și n-am greșit cu nimic împotriva ta; tu însă cauți sufletul meu ca să-l iei.
13 Domnul să fie între mine și tine și Domnul să mă răzbune față de tine! Dar mâna mea nu va fi împotriva ta.
13 Să judece dar Domnul între mine și între tine și să mă răzbune împotriva ta; dar mâna mea nu va fi asupra ta. Din nelegiuiți, nelegiuiți ies, dar mâna mea nu va fi asupra ta.
14 După cum zice un proverb din vechime: «Răul de la cei răi vine». Dar mâna mea nu va fi împotriva ta.
14 Răul de la cel rău vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine.
15 Împotriva cui a ieșit regele lui Israél? Pe cine urmărești tu? Un câine mort, un purice?
15 Asupra cui a ieșit regele lui Israel? După cine alergi tu? După un câine mort, după un purice.
16 Domnul să fie judecător între mine și tine! Va vedea și va apăra cauza mea și mă va scăpa din mâna ta”.
16 Domnul să fie judecător și să ne judece pe amândoi. El va cerceta, va descurca pricina mea și mă va izbăvi din mâinile tale!”
17 Când a terminat Davíd de spus aceste cuvinte lui Saul, a zis Saul: „Acesta este glasul tău, fiul meu Davíd?”. Saul și-a ridicat glasul și a plâns.
17 După ce David a isprăvit de vorbit cuvintele acestea către Saul, Saul a zis: „Al tău e oare glasul acesta, fiul meu David? Și ridicându-și glasul, a plâns.
18 Și i-a zis lui Davíd: „Tu ești mai drept decât mine, căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ți-am făcut rău.
18 Și a zis către David: „Tu ești mai drept decât mine, căci mi-ai răsplătit cu bine, iar eu te-am răsplătit cu rău;
19 Tu astăzi ai arătat binele pe care mi l-ai făcut, întrucât Domnul m-a dat în mâna ta, iar tu nu m-ai ucis.
19 Tu astăzi ai dovedit aceasta, purtându-te cu mine milostiv; când Domnul m-a dat în mâinile tale, tu nu m-ai omorât.
20 Dacă îl întâlnește cineva pe dușmanul său, îl lasă oare să-și urmeze drumul în liniște? Domnul să-ți răsplătească astăzi pentru ceea ce ai făcut pentru mine!
20 Cine oare, prinzând pe vrăjmașul său, i-ar da drumul să meargă cu bine? Domnul să-ți răsplătească cu bine pentru ceea cea ai făcut tu astăzi cu mine!
21 Iată, știu că tu vei deveni rege și că domnia lui Israél va fi întărită prin mâna ta!
21 De acum știu că fără îndoială vei domni și regatul lui Israel va fi tare în mâna ta.
22 Acum, jură-mi pe Domnul că nu-mi vei nimici urmașii [care vor fi] după mine și că nu-mi vei șterge numele din casa tatălui meu!”.
22 Așadar, jură-mi pe Domnul că nu vei stârpi pe urmașii mei și nu vei șterge numele meu din casa tatălui meu”.
23 Davíd i-a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar Davíd și oamenii lui au urcat la locul întărit.
23 Și s-a jurat David lui Saul. Apoi Saul s-a dus la casa sa, iar David și oamenii săi s-au suit în niște locuri întărite.
