Alianța cu Aháb și intervenția profeților
1 Iosafát a avut multe bogății și onoare și s-a înrudit cu Aháb. 2 După câțiva ani, el a coborât la Aháb în Samaría. Aháb a înjunghiat pentru el și pentru poporul care era cu el multe oi și mulți viței și a insistat să urce împotriva [cetății] Ramót-Galaád. 3 Aháb, regele lui Israél, i-a zis lui Iosafát, regele lui Iúda: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva [cetății] Ramót din Galaád?”. I-a răspuns: „Eu voi fi ca tine, poporul meu, ca poporul tău; voi fi cu tine în luptă!”.
4 Apoi, Iosafát i-a zis regelui lui Israél: „Consultă azi, te rog, cuvântul Domnului!”. 5 Regele lui Israél i-a adunat pe profeți – patru sute – și le-a zis: „Să mergem să luptăm împotriva [cetății] Ramót din Galaád sau să renunțăm?”. Ei i-au răspuns: „Mergi! Dumnezeu l-a dat în mâinile regelui”. 6 Dar Iosafát a zis: „Mai este aici vreun profet al Domnului ca să-l putem întreba?”. 7 Regele lui Israél i-a răspuns lui Iosafát: „Mai este un om prin care am putea să-l căutăm pe Domnul; însă îl urăsc, pentru că nu-mi profețește nimic bun, ci totdeauna numai rău: este Mihéia, fiul lui Imlá”. Iosafát a zis: „Să nu vorbească regele așa!”. 8 Atunci regele lui Israél a chemat un eunuc și a zis: „Adu-l repede pe Mihéia, fiul lui Imlá!”.
9 Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, stăteau fiecare pe tronul său, îmbrăcați fiecare în hainele lor la aria de la intrarea porții Samaríei. Toți profeții profețeau înaintea lor. 10 Sedecía, fiul lui Cheníana, își făcuse niște coarne de fier și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Cu acestea îl vei bate pe Arám până îl vei nimici»”. 11 Și toți profeții profețeau la fel, zicând: „Urcă la Ramót din Galaád, căci vei avea succes! Domnul l-a dat în mâinile regelui!”. 12 Mesagerul care se dusese să-l cheme pe Mihéia i-a vorbit așa: „Iată, cuvintele profeților sunt ca o singură gură, [profețind] binele pentru rege! Să fie cuvintele tale ca [vorba] unuia dintre ei și vorbește de bine!”. 13 Mihéia a răspuns: „Viu este Domnul că ceea ce-mi va spune Dumnezeul meu, aceea voi spune!”. 14 A ajuns la rege și regele i-a zis: „Mihéia, să mergem la Ramót din Galaád și să luptăm împotriva lui sau să renunțăm?”. El a zis: „Mergeți, căci veți avea succes! Domnul i-a dat în mâinile voastre”. 15 Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”. 16 [Mihéia] a răspuns:
„Văd tot Israélul risipit pe munți
ca o turmă care nu are păstor.
Domnul zice:
«Aceștia n-au stăpân;
să se întoarcă fiecare acasă în pace!»”.
17 Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Oare nu ți-am spus că el nu profețește nimic bun despre mine, ci numai rău?”. 18 Atunci [Mihéia] a zis:
„Ascultă cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul stând pe tronul său și toată oștirea cerurilor stând lângă el, la dreapta și la stânga lui. 19 Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Aháb, regele lui Israél, ca să urce și să cadă la Ramót din Galaád?». Și au răspuns unul într-un fel, altul în alt fel. 20 A ieșit un duh, a stat înaintea Domnului și a zis: «Eu îl voi amăgi». Domnul i-a zis: «Prin ce?». 21 El a răspuns: «Voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeților săi». [Domnul] a spus: «[Prin aceasta] îl vei putea amăgi. Ieși și fă așa!». 22 Acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos în gura acestor profeți ai tăi! Domnul a vorbit rău despre tine”.
23 Atunci Sedecía, fiul lui Cheníana, s-a apropiat, l-a lovit pe Mihéia peste obraz și a zis: „Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ți vorbească?”. 24 Mihéia i-a răspuns: „Iată, vei vedea în ziua când vei intra în camera dinăuntru ca să te ascunzi!”. 25 Regele lui Israél a zis: „Luați-l pe Mihéia și duceți-l la Amón, căpetenia cetății, și la Ióas, fiul regelui, 26 și spuneți-le: «Așa vorbește regele: ‹Puneți-l pe acesta în închisoare și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace!› »”. 27 Mihéia a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine”. Și a [mai] zis: „Să asculte toate popoarele!”.
Bătălia. Intervenția unui profet
28 Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, au urcat la Ramót din Galaád. 29 Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Mă voi preface că sunt altcineva și voi merge la luptă. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale!”. Regele lui Israél s-a prefăcut că este altcineva și a mers la luptă. 30 Regele lui Arám a poruncit căpeteniilor peste care: „Să nu luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israél!”. 31 Când l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafát, au zis: „Cu siguranță, acesta este regele lui Israél”. S-au întors spre el ca să lupte, dar Iosafát a strigat. Domnul l-a ajutat și Dumnezeu i-a îndepărtat de la el. 32 Când au văzut căpeteniile carelor că nu era regele lui Israél, au plecat de la el.
33 Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe regele lui Israél între solzii armurii. [Aháb] a zis către cel [care-i mâna] carul: „Întoarce-te și scoate-mă din tabără, căci sunt rănit!”. 34 Lupta s-a întețit în ziua aceea. Regele a stat drept în car în fața araméilor până seara și a murit la apusul soarelui.
1 Iosafát a avut multe bogății și onoare și s-a înrudit cu Aháb.
2 După câțiva ani, el a coborât la Aháb în Samaría. Aháb a înjunghiat pentru el și pentru poporul care era cu el multe oi și mulți viței și a insistat să urce împotriva [cetății] Ramót-Galaád.
3 Aháb, regele lui Israél, i-a zis lui Iosafát, regele lui Iúda: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva [cetății] Ramót din Galaád?”. I-a răspuns: „Eu voi fi ca tine, poporul meu, ca poporul tău; voi fi cu tine în luptă!”.
4 Apoi, Iosafát i-a zis regelui lui Israél: „Consultă azi, te rog, cuvântul Domnului!”.
5 Regele lui Israél i-a adunat pe profeți – patru sute – și le-a zis: „Să mergem să luptăm împotriva [cetății] Ramót din Galaád sau să renunțăm?”. Ei i-au răspuns: „Mergi! Dumnezeu l-a dat în mâinile regelui”.
6 Dar Iosafát a zis: „Mai este aici vreun profet al Domnului ca să-l putem întreba?”.
7 Regele lui Israél i-a răspuns lui Iosafát: „Mai este un om prin care am putea să-l căutăm pe Domnul; însă îl urăsc, pentru că nu-mi profețește nimic bun, ci totdeauna numai rău: este Mihéia, fiul lui Imlá”. Iosafát a zis: „Să nu vorbească regele așa!”.
8 Atunci regele lui Israél a chemat un eunuc și a zis: „Adu-l repede pe Mihéia, fiul lui Imlá!”.
9 Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, stăteau fiecare pe tronul său, îmbrăcați fiecare în hainele lor la aria de la intrarea porții Samaríei. Toți profeții profețeau înaintea lor.
10 Sedecía, fiul lui Cheníana, își făcuse niște coarne de fier și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Cu acestea îl vei bate pe Arám până îl vei nimici»”.
11 Și toți profeții profețeau la fel, zicând: „Urcă la Ramót din Galaád, căci vei avea succes! Domnul l-a dat în mâinile regelui!”.
12 Mesagerul care se dusese să-l cheme pe Mihéia i-a vorbit așa: „Iată, cuvintele profeților sunt ca o singură gură, [profețind] binele pentru rege! Să fie cuvintele tale ca [vorba] unuia dintre ei și vorbește de bine!”.
13 Mihéia a răspuns: „Viu este Domnul că ceea ce-mi va spune Dumnezeul meu, aceea voi spune!”.
14 A ajuns la rege și regele i-a zis: „Mihéia, să mergem la Ramót din Galaád și să luptăm împotriva lui sau să renunțăm?”. El a zis: „Mergeți, căci veți avea succes! Domnul i-a dat în mâinile voastre”.
15 Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”.
16 [Mihéia] a răspuns:
„Văd tot Israélul risipit pe munți
ca o turmă care nu are păstor.
Domnul zice:
«Aceștia n-au stăpân;
să se întoarcă fiecare acasă în pace!»”.
17 Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Oare nu ți-am spus că el nu profețește nimic bun despre mine, ci numai rău?”.
18 Atunci [Mihéia] a zis:
„Ascultă cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul stând pe tronul său și toată oștirea cerurilor stând lângă el, la dreapta și la stânga lui.
19 Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Aháb, regele lui Israél, ca să urce și să cadă la Ramót din Galaád?». Și au răspuns unul într-un fel, altul în alt fel.
20 A ieșit un duh, a stat înaintea Domnului și a zis: «Eu îl voi amăgi». Domnul i-a zis: «Prin ce?».
21 El a răspuns: «Voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeților săi». [Domnul] a spus: «[Prin aceasta] îl vei putea amăgi. Ieși și fă așa!».
22 Acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos în gura acestor profeți ai tăi! Domnul a vorbit rău despre tine”.
23 Atunci Sedecía, fiul lui Cheníana, s-a apropiat, l-a lovit pe Mihéia peste obraz și a zis: „Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ți vorbească?”.
24 Mihéia i-a răspuns: „Iată, vei vedea în ziua când vei intra în camera dinăuntru ca să te ascunzi!”.
25 Regele lui Israél a zis: „Luați-l pe Mihéia și duceți-l la Amón, căpetenia cetății, și la Ióas, fiul regelui,
26 și spuneți-le: «Așa vorbește regele: ‹Puneți-l pe acesta în închisoare și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace!› »”.
27 Mihéia a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine”. Și a [mai] zis: „Să asculte toate popoarele!”.
28 Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, au urcat la Ramót din Galaád.
29 Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Mă voi preface că sunt altcineva și voi merge la luptă. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale!”. Regele lui Israél s-a prefăcut că este altcineva și a mers la luptă.
30 Regele lui Arám a poruncit căpeteniilor peste care: „Să nu luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israél!”.
31 Când l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafát, au zis: „Cu siguranță, acesta este regele lui Israél”. S-au întors spre el ca să lupte, dar Iosafát a strigat. Domnul l-a ajutat și Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.
32 Când au văzut căpeteniile carelor că nu era regele lui Israél, au plecat de la el.
33 Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe regele lui Israél între solzii armurii. [Aháb] a zis către cel [care-i mâna] carul: „Întoarce-te și scoate-mă din tabără, căci sunt rănit!”.
34 Lupta s-a întețit în ziua aceea. Regele a stat drept în car în fața araméilor până seara și a murit la apusul soarelui.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Iosafát a avut multe bogății și onoare și s-a înrudit cu Aháb.
1 Iosafat a avut multă bogăție și mărire și s-a înrudit cu Ahab.
2 După câțiva ani, el a coborât la Aháb în Samaría. Aháb a înjunghiat pentru el și pentru poporul care era cu el multe oi și mulți viței și a insistat să urce împotriva [cetății] Ramót-Galaád.
2 După câțiva ani s-a dus la Ahab în Samaria, iar acesta a junghiat, pentru el și pentru poporul ce era cu el, un număr foarte mare de vite mărunte și mari și l-a câștigat să meargă împotriva Ramotului din Galaad.
3 Aháb, regele lui Israél, i-a zis lui Iosafát, regele lui Iúda: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva [cetății] Ramót din Galaád?”. I-a răspuns: „Eu voi fi ca tine, poporul meu, ca poporul tău; voi fi cu tine în luptă!”.
3 Căci Ahab, regele lui Israel, a zis lui Iosafat, regele lui Iuda: „Vrei să mergi cu mine la război împotriva Ramotului din Galaad?” Acela însă i-a răspuns: „Cum ești tu, așa sunt și eu; și cum este poporul tău, așa este și poporul meu: merg cu tine la război!”
4 Apoi, Iosafát i-a zis regelui lui Israél: „Consultă azi, te rog, cuvântul Domnului!”.
4 Și a zis Iosafat către regele lui Israel: „Întreabă astăzi, ce zice Domnul?”
5 Regele lui Israél i-a adunat pe profeți – patru sute – și le-a zis: „Să mergem să luptăm împotriva [cetății] Ramót din Galaád sau să renunțăm?”. Ei i-au răspuns: „Mergi! Dumnezeu l-a dat în mâinile regelui”.
5 Atunci a adunat regele lui Israel ca la patru sute de prooroci și le-a zis: „Să mergem noi oare la război împotriva Ramotului din Galaad ori să ne lăsăm?” Și ei au zis: „Du-te, că Dumnezeu îl va da în mâinile regelui”.
6 Dar Iosafát a zis: „Mai este aici vreun profet al Domnului ca să-l putem întreba?”.
6 Zis-a Iosafat: „Nu se găsește pe aici vreun prooroc al Domnului, ca să-l întrebăm și pe el?”
7 Regele lui Israél i-a răspuns lui Iosafát: „Mai este un om prin care am putea să-l căutăm pe Domnul; însă îl urăsc, pentru că nu-mi profețește nimic bun, ci totdeauna numai rău: este Mihéia, fiul lui Imlá”. Iosafát a zis: „Să nu vorbească regele așa!”.
7 Iar regele lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea întreba pe Domnul, dar nu-l iubesc, pentru că nu proorocește de bine pentru mine, ci totdeauna îmi proorocește numai de rău; acesta este Miheia, fiul lui Imla”. Iosafat însă a zis: „Nu grăi așa, rege!”
8 Atunci regele lui Israél a chemat un eunuc și a zis: „Adu-l repede pe Mihéia, fiul lui Imlá!”.
8 După aceea a chemat regele lui Israel pe un famen și i-a zis: „Du-te repede după Miheia, fiul lui Imla”.
9 Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, stăteau fiecare pe tronul său, îmbrăcați fiecare în hainele lor la aria de la intrarea porții Samaríei. Toți profeții profețeau înaintea lor.
9 Atunci regele lui Israel și Iosafat, regele lui Iuda, ședeau fiecare pe tronul său îmbrăcați în haine regești, în locul din fața porții Samariei, și toți proorocii prooroceau înaintea lor.
10 Sedecía, fiul lui Cheníana, își făcuse niște coarne de fier și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Cu acestea îl vei bate pe Arám până îl vei nimici»”.
10 Sedechia, fiul lui Chenaana își făcuse și coarne de fier și zicea::Așa zice Domnul: Cu acestea îi vei împunge pe Sirieni până îi vei nimici”.
11 Și toți profeții profețeau la fel, zicând: „Urcă la Ramót din Galaád, căci vei avea succes! Domnul l-a dat în mâinile regelui!”.
11 Și toți proorocii prooroceau același lucru, zicând: „Du-te împotriva Ramotului din Galaad, și vei izbuti, că Domnul îl va da în mâinile regelui”.
12 Mesagerul care se dusese să-l cheme pe Mihéia i-a vorbit așa: „Iată, cuvintele profeților sunt ca o singură gură, [profețind] binele pentru rege! Să fie cuvintele tale ca [vorba] unuia dintre ei și vorbește de bine!”.
12 Trimisul care se dusese să cheme pe Miheia i-a grăit, zicând: „Iată proorocii proorocesc toți într-un glas de bine regelui; să fie și cuvântul tău asemenea cu al fiecăruia din ei; proorocește și tu de bine”.
13 Mihéia a răspuns: „Viu este Domnul că ceea ce-mi va spune Dumnezeul meu, aceea voi spune!”.
13 Miheia însă a zis: „Viu este Domnul, ce-mi va spune Dumnezeul meu, aceea voi prooroci”.
14 A ajuns la rege și regele i-a zis: „Mihéia, să mergem la Ramót din Galaád și să luptăm împotriva lui sau să renunțăm?”. El a zis: „Mergeți, căci veți avea succes! Domnul i-a dat în mâinile voastre”.
14 După aceea a venit el la rege, iar regele i-a zis: „Miheia, să mergem noi oare la război împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?” Iar acela a zis: „Duceți-vă, că veți izbuti, căci aceia vor cădea în mâinile voastre”.
15 Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”.
15 Și i-a zis regele: „De câte ori să te jur eu oare în numele Domnului, ca să grăiești numai adevărul?”
16 [Mihéia] a răspuns:
„Văd tot Israélul risipit pe munți
ca o turmă care nu are păstor.
Domnul zice:
«Aceștia n-au stăpân;
să se întoarcă fiecare acasă în pace!»”.
16 Atunci Miheia a zis: „Am văzut pe toți fiii lui Israel risipiți prin munți ca oile care n-au păstor, iar Domnul mi-a zis: Aceștia neavând domn, să se întoarcă fiecare la casa lui cu pace!”
17 Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Oare nu ți-am spus că el nu profețește nimic bun despre mine, ci numai rău?”.
17 Zis-a regele lui Israel către Iosafat: „Nu ți-am spus eu oare, că el nu-mi proorocește de bine, ci numai de rău?”
18 Atunci [Mihéia] a zis:
„Ascultă cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul stând pe tronul său și toată oștirea cerurilor stând lângă el, la dreapta și la stânga lui.
18 Iar Miheia a zis: „Ascultați așadar cuvântul Domnului: Am văzut pe Domnul șezând pe tronul Său și toată oștirea cerească stătea de-a dreapta și de-a stânga Lui.
19 Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Aháb, regele lui Israél, ca să urce și să cadă la Ramót din Galaád?». Și au răspuns unul într-un fel, altul în alt fel.
19 Atunci Domnul a zis: „Cine din voi ar putea să ducă în ispită pe Ahab, regele lui Israel, ca să se ducă și să cadă în Ramotul din Galaad?” Și a răspuns unul una și altul alta.
20 A ieșit un duh, a stat înaintea Domnului și a zis: «Eu îl voi amăgi». Domnul i-a zis: «Prin ce?».
20 Atunci a ieșit un duh și a stat înaintea feței Domnului și a zis: „Eu îl voi duce în ispită”. Și a zis Domnul: „în ce chip?”
21 El a răspuns: «Voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeților săi». [Domnul] a spus: «[Prin aceasta] îl vei putea amăgi. Ieși și fă așa!».
21 Acela a zis: „Mă duc și mă fac duh al minciunii în gurile tuturor proorocilor lui”. Iar Domnul a zis: „Tu îl vei duce în ispită și ai să izbutești. Du-te și fă așa!
22 Acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos în gura acestor profeți ai tăi! Domnul a vorbit rău despre tine”.
22 Și acum iată a slobozit Domnul pe duhul minciunii ca să intre în gurile acestor prooroci ai tăi. Dar Domnul n-a grăit de bine pentru tine”.
23 Atunci Sedecía, fiul lui Cheníana, s-a apropiat, l-a lovit pe Mihéia peste obraz și a zis: „Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ți vorbească?”.
23 Și s-a apropiat Sedechia, fiul lui Chenaana și a lovit pe Miheia peste obraz, zicând: „Pe ce drum anume s-a retras Duhul Domnului de la mine, ca să grăiască prin tine?”
24 Mihéia i-a răspuns: „Iată, vei vedea în ziua când vei intra în camera dinăuntru ca să te ascunzi!”.
24 Iar Miheia a zis: „Iată ai să vezi aceasta în ziua când vei fugi din cămară în cămară, ca să te ascunzi”.
25 Regele lui Israél a zis: „Luați-l pe Mihéia și duceți-l la Amón, căpetenia cetății, și la Ióas, fiul regelui,
25 Atunci a zis regele lui Israel: „Luați-l pe Miheia, duceți-l la Amon, căpetenia orașului, și la Ioaș, fiul regelui,
26 și spuneți-le: «Așa vorbește regele: ‹Puneți-l pe acesta în închisoare și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace!› »”.
26 Și le spuneți: Așa grăiește regele: Puneți pe acesta la închisoare și să-l hrăniți ca în vreme de lipsă, cu puțină pâine și cu puțină apă, până când mă voi întoarce cu pace”.
27 Mihéia a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine”. Și a [mai] zis: „Să asculte toate popoarele!”.
27 Dar Miheia a zis: „Dacă te vei întoarce sănătos, despre aceasta Domnul n-a grăit prin mine”. Apoi a zis: „Ascultați acestea toți!”
28 Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, au urcat la Ramót din Galaád.
28 După aceea a plecat regele lui Israel și Iosafat, regele lui Iuda, împotriva Ramotului din Galaad.
29 Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Mă voi preface că sunt altcineva și voi merge la luptă. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale!”. Regele lui Israél s-a prefăcut că este altcineva și a mers la luptă.
29 Zis-a regele lui Israel către Iosafat: „Eu îmi schimb hainele și intru în luptă; iar tu îmbracă-te în hainele tale cele de rege”. Și și-a schimbat hainele regele lui Israel și a intrat în luptă.
30 Regele lui Arám a poruncit căpeteniilor peste care: „Să nu luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israél!”.
30 Regele Siriei însă poruncise căpeteniilor carelor de război, zicând: „Să nu vă luptați nici cu mic, nici cu mare, ci numai cu regele lui Israel!”
31 Când l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafát, au zis: „Cu siguranță, acesta este regele lui Israél”. S-au întors spre el ca să lupte, dar Iosafát a strigat. Domnul l-a ajutat și Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.
31 Când căpeteniile carelor de război au văzut pe Iosafat, ei și-au zis: „Acesta este regele lui Israel” și l-au împresurat ca să se lupte cu el. Însă Iosafat a strigat, iar Dumnezeu i-a dat ajutor și i-a îndepărtat Domnul de la el.
32 Când au văzut căpeteniile carelor că nu era regele lui Israél, au plecat de la el.
32 Și, când căpeteniile carelor de război au văzut că acesta nu este regele lui Israel, s-au dat înapoi de la el.
33 Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe regele lui Israél între solzii armurii. [Aháb] a zis către cel [care-i mâna] carul: „Întoarce-te și scoate-mă din tabără, căci sunt rănit!”.
33 Dar un om, din întâmplare, și-a întins arcul său atunci și a rănit pe regele lui Israel prin încheietura armăturii, iar regele a zis celui ce-i mâna carul: „Întoarce-te și scoate-mă din luptă, căci sunt rănit”.
34 Lupta s-a întețit în ziua aceea. Regele a stat drept în car în fața araméilor până seara și a murit la apusul soarelui.
34 În acea zi, lupta a fost crâncenă și regele lui Israel a stat în car în fața Sirienilor până seara, iar la asfințitul soarelui a murit.
