Iudíta

Consiliu de război în tabăra lui Holoférn

1 I s-a adus la cunoștință lui Holoférn, comandantul suprem al armatei asiriénilor, că fiii lui Israél s-au pregătit pentru război, au închis trecătorile munților înalți, au întărit vârfurile munților înalți și au pus capcane în câmpii.

2 Dar el, mâniat foarte tare, i-a chemat pe toți principii lui Moáb, pe toate căpeteniile lui Amón și pe toți satrapii de pe țărmul mării 3 și le-a zis: „Faceți-mi cunoscut, fii ai lui Canaán! Cine este acest popor care locuiește pe munte? Care sunt cetățile în care locuiesc, care este mărimea armatei lor, în ce stă tăria și puterea lor, care este regele care domnește peste el și cine este conducătorul armatei lor? 4 De ce au refuzat să vină înaintea mea ca toți cei care locuiesc în vest?”.

Discursul lui Ahiór

5 Ahiór, conducătorul tuturor fiilor lui Amón, i-a zis: „Ascultă, domnul meu, cuvântul din gura slujitorului tău și-ți voi face cunoscut adevărul despre poporul acesta care locuiește pe muntele acesta și stă aproape de tine! Nu va ieși minciună din gura slujitorului tău. 6 Acest popor este descendent din caldéi. 7 Au locuit ca străini mai întâi în Mesopotámia, pentru că nu au vrut să asculte de zeii părinților lor care erau în țara caldéilor. 8 S-au îndepărtat de la calea părinților lor și s-au închinat Dumnezeului cerului, Dumnezeului pe care l-au cunoscut. Dar i-au alungat din fața zeilor lor, iar ei au fugit în Mesopotámia și au locuit acolo ca străini multe zile. 9 Dumnezeul lor le-a zis să iasă din locuința lor și să meargă în țara Canaán. Au locuit acolo și s-au umplut de aur, de argint și de foarte multe turme. 10 Au coborât în Egipt pentru că o foamete a acoperit suprafața țării Canaán și au locuit acolo ca străini atâta timp cât s-au putut menține. Acolo au devenit o mulțime numeroasă, încât numărul neamului lor nu era [cunoscut]. 11 Regele Egiptului s-a ridicat împotriva lor și i-a înșelat să trudească la cărămizi, i-a umilit și i-a făcut sclavi. 12 Au strigat către Dumnezeul lor, care a lovit toată țara Egiptului cu plăgi pentru care nu era vindecare, iar egipténii i-au alungat din fața lor. 13 Dumnezeu a uscat Marea Roșie înaintea lor. 14 I-a condus pe drumul spre Sinái și Cádeș-Barnéa; i-a alungat pe toți locuitorii care erau în pustiu. 15 I-a așezat în țara amoréilor și pe toți cei din Esebón i-au nimicit prin puterea lor. Trecând Iordánul, au luat în stăpânire tot ținutul muntos. 16 I-au alungat din fața lor pe canaaneéni, pe ferezéi, pe iebuséi, pe Síhem și pe toți ghergheséii și au locuit acolo multe zile. 17 Și până când nu au păcătuit înaintea Dumnezeului lor, le-a fost bine, pentru că Dumnezeul care este cu ei urăște nedreptatea. 18 Dar când s-au îndepărtat de la calea pe care le-a stabilit-o, au fost nimiciți cu totul prin foarte multe războaie și au fost duși captivi într-o țară care nu era a lor, iar templul Dumnezeului lor a devenit una cu pământul și cetățile lor au fost luate în stăpânire de către dușmanii lor. 19 Dar acum, pentru că s-au întors la Dumnezeul lor, i-a adus din diáspora unde erau împrăștiați și i-a condus înapoi la Ierusalím, unde este sanctuarul lor, și au fost așezați în ținutul muntos care era pustiu. 20 Acum, stăpâne doamne, dacă există vreo rătăcire în poporul acesta și dacă ei păcătuiesc împotriva Dumnezeului lor și noi ne vom da seama că la ei se află această piatră de poticnire, să ne ridicăm și să luptăm împotriva lor! 21 Dar dacă nu este nicio nelegiuire în poporul lor, să treacă domnul meu [peste], ca nu cumva Domnul și Dumnezeul lor să-i protejeze, iar noi să devenim o rușine înaintea întregului pământ!”.

Mânia împotriva lui Ahiór

22 Când a terminat Ahiór să spună aceste cuvinte, tot poporul care era în jurul cortului și care stătea împrejur a murmurat, iar conducătorii lui Holoférn și toți cei care locuiesc pe țărmul mării și în Moáb au spus să-l taie în bucăți. 23 Căci „nu ne vom teme de fiii lui Israél, iată, acest popor în care nu este putere, nici tărie pentru o normală confruntare! 24 De aceea, să mergem, iar ei vor fi doar o îmbucătură pentru toată armata ta, stăpâne Holoférn!”.

1 I s-a adus la cunoștință lui Holoférn, comandantul suprem al armatei asiriénilor, că fiii lui Israél s-au pregătit pentru război, au închis trecătorile munților înalți, au întărit vârfurile munților înalți și au pus capcane în câmpii.

2 Dar el, mâniat foarte tare, i-a chemat pe toți principii lui Moáb, pe toate căpeteniile lui Amón și pe toți satrapii de pe țărmul mării

3 și le-a zis: „Faceți-mi cunoscut, fii ai lui Canaán! Cine este acest popor care locuiește pe munte? Care sunt cetățile în care locuiesc, care este mărimea armatei lor, în ce stă tăria și puterea lor, care este regele care domnește peste el și cine este conducătorul armatei lor?

4 De ce au refuzat să vină înaintea mea ca toți cei care locuiesc în vest?”.

5 Ahiór, conducătorul tuturor fiilor lui Amón, i-a zis: „Ascultă, domnul meu, cuvântul din gura slujitorului tău și-ți voi face cunoscut adevărul despre poporul acesta care locuiește pe muntele acesta și stă aproape de tine! Nu va ieși minciună din gura slujitorului tău.

6 Acest popor este descendent din caldéi.

7 Au locuit ca străini mai întâi în Mesopotámia, pentru că nu au vrut să asculte de zeii părinților lor care erau în țara caldéilor.

8 S-au îndepărtat de la calea părinților lor și s-au închinat Dumnezeului cerului, Dumnezeului pe care l-au cunoscut. Dar i-au alungat din fața zeilor lor, iar ei au fugit în Mesopotámia și au locuit acolo ca străini multe zile.

9 Dumnezeul lor le-a zis să iasă din locuința lor și să meargă în țara Canaán. Au locuit acolo și s-au umplut de aur, de argint și de foarte multe turme.

10 Au coborât în Egipt pentru că o foamete a acoperit suprafața țării Canaán și au locuit acolo ca străini atâta timp cât s-au putut menține. Acolo au devenit o mulțime numeroasă, încât numărul neamului lor nu era [cunoscut].

11 Regele Egiptului s-a ridicat împotriva lor și i-a înșelat să trudească la cărămizi, i-a umilit și i-a făcut sclavi.

12 Au strigat către Dumnezeul lor, care a lovit toată țara Egiptului cu plăgi pentru care nu era vindecare, iar egipténii i-au alungat din fața lor.

13 Dumnezeu a uscat Marea Roșie înaintea lor.

14 I-a condus pe drumul spre Sinái și Cádeș-Barnéa; i-a alungat pe toți locuitorii care erau în pustiu.

15 I-a așezat în țara amoréilor și pe toți cei din Esebón i-au nimicit prin puterea lor. Trecând Iordánul, au luat în stăpânire tot ținutul muntos.

16 I-au alungat din fața lor pe canaaneéni, pe ferezéi, pe iebuséi, pe Síhem și pe toți ghergheséii și au locuit acolo multe zile.

17 Și până când nu au păcătuit înaintea Dumnezeului lor, le-a fost bine, pentru că Dumnezeul care este cu ei urăște nedreptatea.

18 Dar când s-au îndepărtat de la calea pe care le-a stabilit-o, au fost nimiciți cu totul prin foarte multe războaie și au fost duși captivi într-o țară care nu era a lor, iar templul Dumnezeului lor a devenit una cu pământul și cetățile lor au fost luate în stăpânire de către dușmanii lor.

19 Dar acum, pentru că s-au întors la Dumnezeul lor, i-a adus din diáspora unde erau împrăștiați și i-a condus înapoi la Ierusalím, unde este sanctuarul lor, și au fost așezați în ținutul muntos care era pustiu.

20 Acum, stăpâne doamne, dacă există vreo rătăcire în poporul acesta și dacă ei păcătuiesc împotriva Dumnezeului lor și noi ne vom da seama că la ei se află această piatră de poticnire, să ne ridicăm și să luptăm împotriva lor!

21 Dar dacă nu este nicio nelegiuire în poporul lor, să treacă domnul meu [peste], ca nu cumva Domnul și Dumnezeul lor să-i protejeze, iar noi să devenim o rușine înaintea întregului pământ!”.

22 Când a terminat Ahiór să spună aceste cuvinte, tot poporul care era în jurul cortului și care stătea împrejur a murmurat, iar conducătorii lui Holoférn și toți cei care locuiesc pe țărmul mării și în Moáb au spus să-l taie în bucăți.

23 Căci „nu ne vom teme de fiii lui Israél, iată, acest popor în care nu este putere, nici tărie pentru o normală confruntare!

24 De aceea, să mergem, iar ei vor fi doar o îmbucătură pentru toată armata ta, stăpâne Holoférn!”.