Iudíta

Rugăciunea Iudítei

1 Iudíta a căzut cu fața [la pământ], și-a pus cenușă pe cap și și-a înlăturat sacul pe care-l îmbrăcase. Chiar atunci se aducea la Ierusalím, în casa lui Dumnezeu, jertfa de tămâie a acelei seri. Și Iudíta a strigat cu glas puternic către Domnul și a zis:
2 „Doamne,
Dumnezeul părintelui meu Simeón,
căruia i-ai dat în mână sabia
pentru răzbunarea împotriva străinilor,
ei care au desfăcut cingătoarea fecioarei
spre dezonorare
și i-au dezvelit coapsa spre rușine
și i-au profanat sânul spre ocară
– tu, care ai spus: «Aceasta nu va fi»,
iar ei au făcut-o –,
3 pentru aceasta i-ai dat pe conducătorii lor
la moarte
și patul lor, făcut de rușine de amăgirea lor,
l-ai amăgit până la sânge
și i-ai pedepsit pe slujitorii lor
împreună cu stăpânii lor
și pe stăpâni pe tronurile lor,
4 tu, care le-ai dat pe femeile lor prăzii,
pe fiicele lor, captivității
și toate hainele lor
să fie împărțite de fiii iubiți de tine,
plini de zel față de tine,
care au detestat crima sângelui lor
și care te-au invocat pe tine în ajutor,
Dumnezeule, Dumnezeul meu,
ascultă-mă pe mine, văduva!
5 Tu le-ai făcut pe cele dinaintea acelora
și pe acelea și pe cele care urmează după ele,
pe cele de acum
și pe cele care vor veni le-ai gândit
și s-au întâmplat cele pe care le-ai gândit.
6 S-au prezentat cele pe care le-ai plănuit
și au zis: «Iată, suntem de față!»,
căci toate căile tale sunt pregătite
și judecata ta, cu anticipație.
7 Iată, asiriénii și-au înmulțit armata,
s-au mândrit cu calul și călărețul,
s-au îngâmfat cu brațul pedestrașilor
și și-au pus speranța în scut, în suliță,
în arc și în praștie,
dar nu au recunoscut că tu ești Domnul
care zdrobește războaiele.
8 Domnul este numele tău!
Lovește forța lor cu puterea ta
și doboară tăria lor în mânia ta!
Căci au plănuit să profaneze cele sfinte ale tale,
să întineze cortul
unde locuiește numele gloriei tale,
să doboare cu fierul cornul altarului tău.
9 Privește la aroganța lor,
trimite mânia ta peste capetele lor
și dă în mâna mea de văduvă
putere pentru ce am plănuit!
10 Lovește-l, prin înșelăciunea buzelor mele,
pe sclav ca și pe stăpân,
pe stăpân ca și pe slujitorul lui!
Sfărâmă-le trufia printr-o mână de femeie!
11 Căci forța ta nu stă în mulțime,
nici puterea ta în cei ce sunt puternici.
Căci tu ești Dumnezeul celor umili,
ești ajutorul celor mici,
apărătorul celor slabi,
ocrotitorul celor părăsiți
și mântuitorul celor fără speranță!
12 Da, da! Dumnezeul părintelui meu
și Dumnezeul moștenirii lui Israél,
stăpânul cerului și al pământului
creatorul apelor și regele întregii tale creații,
ascultă rugăciunea mea!
13 Dă-mi un cuvânt amăgitor
spre rănirea și moartea lor,
ei care au făcut planuri dure
împotriva alianței tale,
a templului tău sfințit, a muntelui Sión
și a casei de locuit a fiilor tăi!
14 Fă ca tot poporul tău și toate triburile
să descopere știința
că tu ești Dumnezeu,
Dumnezeul întregii forțe și puteri,
și că nu este altcineva
care să protejeze neamul lui Israél
în afară de tine!”.

1 Iudíta a căzut cu fața [la pământ], și-a pus cenușă pe cap și și-a înlăturat sacul pe care-l îmbrăcase. Chiar atunci se aducea la Ierusalím, în casa lui Dumnezeu, jertfa de tămâie a acelei seri. Și Iudíta a strigat cu glas puternic către Domnul și a zis:

2 „Doamne, Dumnezeul părintelui meu Simeón, căruia i-ai dat în mână sabia pentru răzbunarea împotriva străinilor, ei care au desfăcut cingătoarea fecioarei spre dezonorare și i-au dezvelit coapsa spre rușine și i-au profanat sânul spre ocară – tu, care ai spus: «Aceasta nu va fi», iar ei au făcut-o –,

3 pentru aceasta i-ai dat pe conducătorii lor la moarte și patul lor, făcut de rușine de amăgirea lor, l-ai amăgit până la sânge și i-ai pedepsit pe slujitorii lor împreună cu stăpânii lor și pe stăpâni pe tronurile lor,

4 tu, care le-ai dat pe femeile lor prăzii, pe fiicele lor, captivității și toate hainele lor să fie împărțite de fiii iubiți de tine, plini de zel față de tine, care au detestat crima sângelui lor și care te-au invocat pe tine în ajutor, Dumnezeule, Dumnezeul meu, ascultă-mă pe mine, văduva!

5 Tu le-ai făcut pe cele dinaintea acelora și pe acelea și pe cele care urmează după ele, pe cele de acum și pe cele care vor veni le-ai gândit și s-au întâmplat cele pe care le-ai gândit.

6 S-au prezentat cele pe care le-ai plănuit și au zis: «Iată, suntem de față!», căci toate căile tale sunt pregătite și judecata ta, cu anticipație.

7 Iată, asiriénii și-au înmulțit armata, s-au mândrit cu calul și călărețul, s-au îngâmfat cu brațul pedestrașilor și și-au pus speranța în scut, în suliță, în arc și în praștie, dar nu au recunoscut că tu ești Domnul care zdrobește războaiele.

8 Domnul este numele tău! Lovește forța lor cu puterea ta și doboară tăria lor în mânia ta! Căci au plănuit să profaneze cele sfinte ale tale, să întineze cortul unde locuiește numele gloriei tale, să doboare cu fierul cornul altarului tău.

9 Privește la aroganța lor, trimite mânia ta peste capetele lor și dă în mâna mea de văduvă putere pentru ce am plănuit!

10 Lovește-l, prin înșelăciunea buzelor mele, pe sclav ca și pe stăpân, pe stăpân ca și pe slujitorul lui! Sfărâmă-le trufia printr-o mână de femeie!

11 Căci forța ta nu stă în mulțime, nici puterea ta în cei ce sunt puternici. Căci tu ești Dumnezeul celor umili, ești ajutorul celor mici, apărătorul celor slabi, ocrotitorul celor părăsiți și mântuitorul celor fără speranță!

12 Da, da! Dumnezeul părintelui meu și Dumnezeul moștenirii lui Israél, stăpânul cerului și al pământului creatorul apelor și regele întregii tale creații, ascultă rugăciunea mea!

13 Dă-mi un cuvânt amăgitor spre rănirea și moartea lor, ei care au făcut planuri dure împotriva alianței tale, a templului tău sfințit, a muntelui Sión și a casei de locuit a fiilor tăi!

14 Fă ca tot poporul tău și toate triburile să descopere știința că tu ești Dumnezeu, Dumnezeul întregii forțe și puteri, și că nu este altcineva care să protejeze neamul lui Israél în afară de tine!”.