Evanghelia după sfântul Luca

Vestirea nașterii lui Isus

26 În luna a șasea, îngerul Gabriél a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galiléea, al cărei nume era Nazarét, 27 la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosíf, din casa lui Davíd. Iar numele fecioarei era Maria.

28 Și, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!”. 29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt și cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta.

30 Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! 31 Vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus. 32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui Davíd, tatăl său; 33 și va domni peste casa lui Iacób pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârșit”.

34 Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta din moment ce nu cunosc bărbat?”. 35 Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu. 36 Iată, Elisabéta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe și aceasta este luna a șasea pentru ea, care era numită sterilă, 37 pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil!”. 38 Atunci, Maria a spus: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!”. Și îngerul a plecat de la ea.

Vizita Mariei la Elisabéta

39 În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ținutul muntos, într-o cetate a lui Iúda. 40 A intrat în casa lui Zaharía și a salutat-o pe Elisabéta. 41 Când a auzit Elisabéta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabéta a fost umplută de Duhul Sfânt 42 și a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău! 43 Și de unde îmi este [dată] mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine? 44 Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! 45 Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”.

46 Maria a spus:
„Sufletul meu
îl preamărește pe Domnul
47 și duhul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48 căci a privit la umilința slujitoarei sale.
Iată, de acum toate popoarele
mă vor numi fericită,
49 căci mi-a făcut lucruri mari
Cel Atotputernic și numele lui e sfânt!
50 Milostivirea lui rămâne din neam în neam
peste cei ce se tem de el.
51 A arătat puterea brațului său:
i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,
52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici
și i-a înălțat pe cei umiliți;
53 pe cei flămânzi i-a copleșit cu bunuri,
iar pe cei bogați i-a lăsat cu mâinile goale.
54 L-a sprijinit pe Israél, slujitorul său,
amintindu-și de îndurarea sa,
55 după cum a promis părinților noștri,
lui Abrahám și urmașilor lui în veci”.

56 Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei.

Nașterea lui Ioan Botezătorul

57 Când s-a împlinit timpul pentru Elisabéta ca să nască, a născut un fiu. 58 Când vecinii și rudele ei au auzit că Domnul și-a arătat marea îndurare față de ea, se bucurau împreună cu ea.

59 În ziua a opta au venit pentru circumcízia copilului și voiau să-i pună numele Zaharía, ca al tatălui său. 60 Însă luând cuvântul, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”. 61 Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta”. 62 I-au făcut semne tatălui său cum ar vrea să fie numit. 63 Cerând o tăbliță, a scris: „Ioan este numele lui”. Și toți s-au mirat. 64 Îndată i s-a deschis gura și i s-a dezlegat limba, iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu. 65 I-a cuprins frica pe toți vecinii și în tot ținutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. 66 Toți cei care le auzeau le puneau la inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?”, pentru că mâna Domnului era cu el.

67 Zaharía, tatăl său, a fost umplut de Duhul Sfânt și a profețit, zicând:

68 „Binecuvântat este Domnul
Dumnezeul lui Israél,
pentru că a vizitat și a răscumpărat poporul său
69 și ne-a înălțat o putere de mântuire
în casa lui Davíd, slujitorul său,
70 precum a promis prin gura sfinților săi profeți
care au fost din vechime,
71 să ne mântuiască de dușmanii noștri
și de mâna tuturor acelora care ne urăsc.
72 Astfel a arătat îndurare față de părinții noștri,
și-și aduce aminte de legământul său cel sfânt.
73 De jurământul pe care l-a făcut
lui Abrahám, părintele nostru,
că ne va dărui [harul]
74 ca, eliberați din mâna dușmanilor noștri,
să-i slujim fără teamă,
75 în sfințenie și dreptate, sub privirea lui,
în toate zilele [vieții] noastre.
76 Iar tu, copile,
profet al Celui Preaînalt te vei chema:
căci vei merge înaintea Domnului
să pregătești căile sale,
77 pentru a da poporului său știința mântuirii
întru iertarea păcatelor,
78 prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru
cu care ne va vizita
Cel care Răsare din înălțime,
79 ca să-i lumineze pe cei care se află
în întuneric și în umbra morții
și să îndrepte pașii noștri pe calea păcii”.

80 Copilul creștea și se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israél.

Capitolul 2

Nașterea lui Isus

(Mt 1,18-25)

1 În zilele acelea, a venit un decret din partea lui Cézar Augúst ca să se facă recensământ pe tot pământul. 2 Acest recensământ a fost primul, pe când Quirínius era guvernator al Síriei. 3 Toți mergeau să fie înscriși, fiecare în cetatea sa. 4 Și Iosíf a urcat din Galiléea, din cetatea Nazarét, către Iudéea, în cetatea lui Davíd, care se numește Betleém, întrucât era din casa și din familia lui Davíd, 5 pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. 6 Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca [Maria] să nască 7 și l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfășat și l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei.

26 În luna a șasea, îngerul Gabriél a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galiléea, al cărei nume era Nazarét,

27 la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosíf, din casa lui Davíd. Iar numele fecioarei era Maria.

28 Și, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!”.

29 Ea s-a tulburat la acest cuvânt și cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta.

30 Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu!

31 Vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus.

32 Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui Davíd, tatăl său;

33 și va domni peste casa lui Iacób pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârșit”.

34 Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta din moment ce nu cunosc bărbat?”.

35 Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu.

36 Iată, Elisabéta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe și aceasta este luna a șasea pentru ea, care era numită sterilă,

37 pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil!”.

38 Atunci, Maria a spus: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!”. Și îngerul a plecat de la ea.

39 În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ținutul muntos, într-o cetate a lui Iúda.

40 A intrat în casa lui Zaharía și a salutat-o pe Elisabéta.

41 Când a auzit Elisabéta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabéta a fost umplută de Duhul Sfânt

42 și a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău!

43 Și de unde îmi este [dată] mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine?

44 Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu!

45 Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”.

46 Maria a spus: „Sufletul meu îl preamărește pe Domnul

47 și duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu,

48 căci a privit la umilința slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită,

49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic și numele lui e sfânt!

50 Milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei ce se tem de el.

51 A arătat puterea brațului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,

52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici și i-a înălțat pe cei umiliți;

53 pe cei flămânzi i-a copleșit cu bunuri, iar pe cei bogați i-a lăsat cu mâinile goale.

54 L-a sprijinit pe Israél, slujitorul său, amintindu-și de îndurarea sa,

55 după cum a promis părinților noștri, lui Abrahám și urmașilor lui în veci”.

56 Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei.

57 Când s-a împlinit timpul pentru Elisabéta ca să nască, a născut un fiu.

58 Când vecinii și rudele ei au auzit că Domnul și-a arătat marea îndurare față de ea, se bucurau împreună cu ea.

59 În ziua a opta au venit pentru circumcízia copilului și voiau să-i pună numele Zaharía, ca al tatălui său.

60 Însă luând cuvântul, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”.

61 Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta”.

62 I-au făcut semne tatălui său cum ar vrea să fie numit.

63 Cerând o tăbliță, a scris: „Ioan este numele lui”. Și toți s-au mirat.

64 Îndată i s-a deschis gura și i s-a dezlegat limba, iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu.

65 I-a cuprins frica pe toți vecinii și în tot ținutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri.

66 Toți cei care le auzeau le puneau la inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?”, pentru că mâna Domnului era cu el.

67 Zaharía, tatăl său, a fost umplut de Duhul Sfânt și a profețit, zicând:

68 „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israél, pentru că a vizitat și a răscumpărat poporul său

69 și ne-a înălțat o putere de mântuire în casa lui Davíd, slujitorul său,

70 precum a promis prin gura sfinților săi profeți care au fost din vechime,

71 să ne mântuiască de dușmanii noștri și de mâna tuturor acelora care ne urăsc.

72 Astfel a arătat îndurare față de părinții noștri, și-și aduce aminte de legământul său cel sfânt.

73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abrahám, părintele nostru, că ne va dărui [harul]

74 ca, eliberați din mâna dușmanilor noștri, să-i slujim fără teamă,

75 în sfințenie și dreptate, sub privirea lui, în toate zilele [vieții] noastre.

76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: căci vei merge înaintea Domnului să pregătești căile sale,

77 pentru a da poporului său știința mântuirii întru iertarea păcatelor,

78 prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru cu care ne va vizita Cel care Răsare din înălțime,

79 ca să-i lumineze pe cei care se află în întuneric și în umbra morții și să îndrepte pașii noștri pe calea păcii”.

80 Copilul creștea și se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israél.

Capitolul 2

1 În zilele acelea, a venit un decret din partea lui Cézar Augúst ca să se facă recensământ pe tot pământul.

2 Acest recensământ a fost primul, pe când Quirínius era guvernator al Síriei.

3 Toți mergeau să fie înscriși, fiecare în cetatea sa.

4 Și Iosíf a urcat din Galiléea, din cetatea Nazarét, către Iudéea, în cetatea lui Davíd, care se numește Betleém, întrucât era din casa și din familia lui Davíd,

5 pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

6 Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca [Maria] să nască

7 și l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfășat și l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei.