Capitolul 9
Luca 9Misiunea apostolilor
(Mt 10,1.5.8-14; Mc 6,7-13)
1 Chemându-i pe cei doisprezece, [Isus] le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor și puterea de a vindeca boli; 2 apoi i-a trimis să predice împărăția lui Dumnezeu și să-i vindece pe cei bolnavi. 3 Și le-a spus: „Să nu luați nimic la drum: nici baston, nici desagă, nici pâine, nici arginți și nici să nu aveți câte două tunici; 4 și în orice casă intrați, rămâneți acolo și de acolo să plecați! 5 Dacă unii nu vă primesc, ieșind din cetatea aceea, scuturați-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor!”. 6 Plecând, [discipolii] străbăteau fiecare sat predicând evanghelia și vindecând pretutindeni.
Iród nu știe ce să creadă despre Isus
(Mt 14,1-12; Mc 6,14-29)
7 Iród tetrarhul a auzit despre toate cele întâmplate și era nedumerit, pentru că unii ziceau: „Ioan a înviat din morți”, 8 alții: „S-a arătat Ilíe”, iar alții: „A înviat unul dintre profeții cei vechi”. 9 Atunci Iród a spus: „Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este dar acesta despre care aud atâtea?”. Și căuta să-l vadă.
Întoarcerea apostolilor și înmulțirea pâinilor
(Mt 14,13-21; Mc 6,30-44; In 6,1-13)
10 După ce s-au întors, apostolii i-au povestit tot ceea ce au făcut, iar el, luându-i cu sine, s-a retras deoparte, într-o cetate numită Betsáida. 11 Când au aflat mulțimile, au mers după el. El le-a primit și le-a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, vindecându-i pe bolnavi.
12 Începuse să se lase înserarea; atunci, apropiindu-se cei doisprezece, i-au spus: „Dă drumul mulțimii pentru ca, mergând prin satele și ținuturile dimprejur, să-și găsească adăpost și de mâncare, pentru că aici suntem într-un loc pustiu!”. 13 El însă le-a spus: „Dați-le voi să mănânce!”. Dar ei au răspuns: „Nu avem mai mult de cinci pâini și doi pești. Doar dacă ne-am duce noi să cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta!”. 14 Erau cam cinci mii de bărbați. Atunci le-a zis discipolilor săi: „Puneți-i să se așeze în grupuri de câte cincizeci!”. 15 Ei au făcut astfel și i-au așezat pe toți. 16 Atunci, luând cele cinci pâini și cei doi pești, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt și le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulțimii. 17 Toți au mâncat și s-au săturat și au adunat din ceea ce a prisosit pentru ei, din bucățile [de pâine], douăsprezece coșuri.
Mărturisirea lui Petru și prima anunțare a morții și învierii
(Mt 16,13-21; Mc 8,27-31)
18 Pe când era singur în rugăciune, iar discipolii erau cu el, [Isus] i-a întrebat, zicând: „Cine spun mulțimile că sunt eu?”. 19 Ei i-au răspuns: „«Ioan Botezătorul», alții - «Ilíe», iar alții că «a înviat unul dintre profeții cei vechi»”. 20 El le-a spus: „Dar voi cine spuneți că sunt?”. Atunci, răspunzând, Petru a zis: „Cristosul lui Dumnezeu!”.
21 Dar el le-a interzis cu strictețe să spună aceasta cuiva, 22 zicând: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și de cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie”.
Urmarea lui Cristos
(Mt 16,24-28; Mc 8,34–9,1)
23 Apoi le spunea tuturor: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze! 24 Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde, cine însă își va pierde viața pentru mine, acela o va salva. 25 Așadar, la ce-i folosește omului dacă a câștigat lumea întreagă, dar se pierde sau se ruinează pe sine? 26 Căci, dacă cineva se rușinează de mine și de cuvintele mele, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în gloria sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. 27 Adevărat vă spun: sunt unii dintre cei de față care nu vor gusta moartea până când nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu”.
Schimbarea la față
(Mt 17,1-9; Mc 9,2-10)
28 Cam la opt zile după aceste cuvinte, i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan și pe Iacób și s-a urcat pe munte ca să se roage. 29 Și în timp ce se ruga, înfățișarea feței lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare. 30 Și iată, doi bărbați vorbeau cu el: aceștia erau Moise și Ilíe, 31 care, apărând în glorie, vorbeau despre plecarea lui ce avea să se împlinească în Ierusalím. 32 Iar Petru și cei care erau cu el erau toropiți de somn; când s-au trezit, au văzut gloria lui și pe cei doi bărbați care stăteau de vorbă cu el. 33 Când aceștia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus: „Învățătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilíe!”, neștiind, de fapt, ce zice. 34 Pe când spunea acestea, a apărut un nor și i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor. 35 Atunci a fost o voce din nor, spunând: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultați de el!”. 36 Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut și nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut.
Vindecarea unui tânăr posedat de diavol
(Mt 17,14-18; Mc 9,14-27)
37 În ziua următoare, după ce a coborât de pe munte, i-a ieșit în cale o mulțime mare. 38 Și iată, un bărbat din mulțime a strigat: „Învățătorule, te rog, privește la fiul meu, pentru că este singurul meu [copil] 39 și, iată, un duh îl ia în stăpânire și, pe neașteptate, strigă, îl scutură [puternic] de spumegă și, apoi, cu greu pleacă de la el, lăsându-l epuizat! 40 I-am rugat pe discipolii tăi să-l scoată, dar n-au putut!”. 41 Atunci Isus, răspunzând, a zis: „O, generație necredincioasă și perversă, până când voi mai fi cu voi și vă voi suporta? Adu-l pe fiul tău aici!”. 42 Când s-a apropiat acesta de el, diavolul l-a aruncat la pământ și l-a scuturat cumplit. Dar Isus i-a poruncit cu asprime duhului necurat, l-a vindecat pe copil și l-a dat tatălui său. 43 Toți erau uluiți de măreția lui Dumnezeu.
A doua anunțare a morții și învierii
(Mt 17,22-23; Mc 9,30-32)
În timp ce toți se mirau pentru toate câte le făcea, el le-a spus discipolilor săi: 44 „Ascultați cu atenție cuvintele acestea: Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor”. 45 Însă ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era nelămurit pentru ei, ca să nu-l priceapă, și le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta.
Cine este cel mai mare?
(Mt 18,1-5; Mc 9,33-37)
46 Le-a intrat însă în minte întrebarea: cine dintre ei ar fi cel mai mare? 47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă el 48 și le-a spus: „Cine primește acest copil în numele meu, pe mine mă primește. Și cine mă primește pe mine îl primește pe cel care m-a trimis; căci cel mai mic dintre voi toți care sunteți aici, acela este mare”.
Puterea numelui lui Isus
(Mc 9,38-40)
49 Atunci, luând cuvântul, Ioan i-a spus: „Învățătorule, am văzut pe cineva care alunga diavoli în numele tău și i-am interzis, pentru că nu te urmează împreună cu noi”. 50 Dar Isus i-a zis: „Nu-i interziceți, căci cine nu este împotriva voastră este cu voi!”.
IV. Urcarea spre Ierusalím
Refuzul samaritenilor
51 Când s-au împlinit zilele înălțării sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre a merge la Ierusalím 52 și a trimis soli înaintea sa. Și mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească pentru el. 53 Însă nu l-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalím. 54 Văzând [aceasta], discipolii Iacób și Ioan i-au spus: „Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer și să-i consume?”.
55 Dar, întorcându-se, el i-a mustrat. 56 Și au mers într-un alt sat.
Exigențele urmării lui Isus
(Mt 8,18-22)
57 În timp ce mergeau pe drum, cineva i-a spus: „Te voi urma oriunde te vei duce”. 58 Dar Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerului [au] cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-și rezema capul”.
59 Altuia i-a spus: „Urmează-mă!”. Acela a răspuns: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu!”. 60 Dar el i-a spus: „Lasă morții să-și îngroape morții lor, dar tu mergi și vestește împărăția lui Dumnezeu!”.
61 Un altul i-a zis: „Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă să mă întorc să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!”. 62 Dar Isus i-a spus: „Nimeni care pune mâna pe plug și privește înapoi nu este vrednic de împărăția lui Dumnezeu”.
1 Chemându-i pe cei doisprezece, [Isus] le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor și puterea de a vindeca boli;
2 apoi i-a trimis să predice împărăția lui Dumnezeu și să-i vindece pe cei bolnavi.
3 Și le-a spus: „Să nu luați nimic la drum: nici baston, nici desagă, nici pâine, nici arginți și nici să nu aveți câte două tunici;
4 și în orice casă intrați, rămâneți acolo și de acolo să plecați!
5 Dacă unii nu vă primesc, ieșind din cetatea aceea, scuturați-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor!”.
6 Plecând, [discipolii] străbăteau fiecare sat predicând evanghelia și vindecând pretutindeni.
7 Iród tetrarhul a auzit despre toate cele întâmplate și era nedumerit, pentru că unii ziceau: „Ioan a înviat din morți”,
8 alții: „S-a arătat Ilíe”, iar alții: „A înviat unul dintre profeții cei vechi”.
9 Atunci Iród a spus: „Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este dar acesta despre care aud atâtea?”. Și căuta să-l vadă.
10 După ce s-au întors, apostolii i-au povestit tot ceea ce au făcut, iar el, luându-i cu sine, s-a retras deoparte, într-o cetate numită Betsáida.
11 Când au aflat mulțimile, au mers după el. El le-a primit și le-a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, vindecându-i pe bolnavi.
12 Începuse să se lase înserarea; atunci, apropiindu-se cei doisprezece, i-au spus: „Dă drumul mulțimii pentru ca, mergând prin satele și ținuturile dimprejur, să-și găsească adăpost și de mâncare, pentru că aici suntem într-un loc pustiu!”.
13 El însă le-a spus: „Dați-le voi să mănânce!”. Dar ei au răspuns: „Nu avem mai mult de cinci pâini și doi pești. Doar dacă ne-am duce noi să cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta!”.
14 Erau cam cinci mii de bărbați. Atunci le-a zis discipolilor săi: „Puneți-i să se așeze în grupuri de câte cincizeci!”.
15 Ei au făcut astfel și i-au așezat pe toți.
16 Atunci, luând cele cinci pâini și cei doi pești, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt și le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulțimii.
17 Toți au mâncat și s-au săturat și au adunat din ceea ce a prisosit pentru ei, din bucățile [de pâine], douăsprezece coșuri.
18 Pe când era singur în rugăciune, iar discipolii erau cu el, [Isus] i-a întrebat, zicând: „Cine spun mulțimile că sunt eu?”.
19 Ei i-au răspuns: „«Ioan Botezătorul», alții - «Ilíe», iar alții că «a înviat unul dintre profeții cei vechi»”.
20 El le-a spus: „Dar voi cine spuneți că sunt?”. Atunci, răspunzând, Petru a zis: „Cristosul lui Dumnezeu!”.
21 Dar el le-a interzis cu strictețe să spună aceasta cuiva,
22 zicând: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și de cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie”.
23 Apoi le spunea tuturor: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze!
24 Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde, cine însă își va pierde viața pentru mine, acela o va salva.
25 Așadar, la ce-i folosește omului dacă a câștigat lumea întreagă, dar se pierde sau se ruinează pe sine?
26 Căci, dacă cineva se rușinează de mine și de cuvintele mele, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în gloria sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.
27 Adevărat vă spun: sunt unii dintre cei de față care nu vor gusta moartea până când nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu”.
28 Cam la opt zile după aceste cuvinte, i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan și pe Iacób și s-a urcat pe munte ca să se roage.
29 Și în timp ce se ruga, înfățișarea feței lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare.
30 Și iată, doi bărbați vorbeau cu el: aceștia erau Moise și Ilíe,
31 care, apărând în glorie, vorbeau despre plecarea lui ce avea să se împlinească în Ierusalím.
32 Iar Petru și cei care erau cu el erau toropiți de somn; când s-au trezit, au văzut gloria lui și pe cei doi bărbați care stăteau de vorbă cu el.
33 Când aceștia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus: „Învățătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilíe!”, neștiind, de fapt, ce zice.
34 Pe când spunea acestea, a apărut un nor și i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor.
35 Atunci a fost o voce din nor, spunând: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultați de el!”.
36 Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut și nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut.
37 În ziua următoare, după ce a coborât de pe munte, i-a ieșit în cale o mulțime mare.
38 Și iată, un bărbat din mulțime a strigat: „Învățătorule, te rog, privește la fiul meu, pentru că este singurul meu [copil]
39 și, iată, un duh îl ia în stăpânire și, pe neașteptate, strigă, îl scutură [puternic] de spumegă și, apoi, cu greu pleacă de la el, lăsându-l epuizat!
40 I-am rugat pe discipolii tăi să-l scoată, dar n-au putut!”.
41 Atunci Isus, răspunzând, a zis: „O, generație necredincioasă și perversă, până când voi mai fi cu voi și vă voi suporta? Adu-l pe fiul tău aici!”.
42 Când s-a apropiat acesta de el, diavolul l-a aruncat la pământ și l-a scuturat cumplit. Dar Isus i-a poruncit cu asprime duhului necurat, l-a vindecat pe copil și l-a dat tatălui său.
43 Toți erau uluiți de măreția lui Dumnezeu. În timp ce toți se mirau pentru toate câte le făcea, el le-a spus discipolilor săi:
44 „Ascultați cu atenție cuvintele acestea: Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor”.
45 Însă ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era nelămurit pentru ei, ca să nu-l priceapă, și le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta.
46 Le-a intrat însă în minte întrebarea: cine dintre ei ar fi cel mai mare?
47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă el
48 și le-a spus: „Cine primește acest copil în numele meu, pe mine mă primește. Și cine mă primește pe mine îl primește pe cel care m-a trimis; căci cel mai mic dintre voi toți care sunteți aici, acela este mare”.
49 Atunci, luând cuvântul, Ioan i-a spus: „Învățătorule, am văzut pe cineva care alunga diavoli în numele tău și i-am interzis, pentru că nu te urmează împreună cu noi”.
50 Dar Isus i-a zis: „Nu-i interziceți, căci cine nu este împotriva voastră este cu voi!”.
51 Când s-au împlinit zilele înălțării sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre a merge la Ierusalím
52 și a trimis soli înaintea sa. Și mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească pentru el.
53 Însă nu l-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalím.
54 Văzând [aceasta], discipolii Iacób și Ioan i-au spus: „Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer și să-i consume?”.
55 Dar, întorcându-se, el i-a mustrat.
56 Și au mers într-un alt sat.
57 În timp ce mergeau pe drum, cineva i-a spus: „Te voi urma oriunde te vei duce”.
58 Dar Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerului [au] cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-și rezema capul”.
59 Altuia i-a spus: „Urmează-mă!”. Acela a răspuns: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu!”.
60 Dar el i-a spus: „Lasă morții să-și îngroape morții lor, dar tu mergi și vestește împărăția lui Dumnezeu!”.
61 Un altul i-a zis: „Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă să mă întorc să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!”.
62 Dar Isus i-a spus: „Nimeni care pune mâna pe plug și privește înapoi nu este vrednic de împărăția lui Dumnezeu”.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Chemându-i pe cei doisprezece, [Isus] le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor și puterea de a vindeca boli;
1 Și chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți demonii și să vindece bolile.
2 apoi i-a trimis să predice împărăția lui Dumnezeu și să-i vindece pe cei bolnavi.
2 Și i-a trimis să propovăduiască împărăția lui Dumnezeu și să vindece pe cei bolnavi.
3 Și le-a spus: „Să nu luați nimic la drum: nici baston, nici desagă, nici pâine, nici arginți și nici să nu aveți câte două tunici;
3 Și a zis către ei: „Să nu luați nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani și nici să nu aveți câte două haine.
4 și în orice casă intrați, rămâneți acolo și de acolo să plecați!
4 Și în orice casă veți intra, acolo să rămâneți și de acolo să plecați.
5 Dacă unii nu vă primesc, ieșind din cetatea aceea, scuturați-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor!”.
5 Și câți nu vă vor primi, ieșind din acea cetate scuturați praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor”.
6 Plecând, [discipolii] străbăteau fiecare sat predicând evanghelia și vindecând pretutindeni.
6 Iar ei, plecând, mergeau prin sate binevestind și vindecând pretutindeni.
7 Iród tetrarhul a auzit despre toate cele întâmplate și era nedumerit, pentru că unii ziceau: „Ioan a înviat din morți”,
7 Și a auzit Irod tetrarhul toate cele făcute și era nedumerit, că se zicea de către unii că Ioan s-a sculat din morți;
8 alții: „S-a arătat Ilíe”, iar alții: „A înviat unul dintre profeții cei vechi”.
8 iar de unii că Ilie s-a arătat, iar de alții, că un prooroc dintre cei vechi a înviat.
9 Atunci Iród a spus: „Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este dar acesta despre care aud atâtea?”. Și căuta să-l vadă.
9 Iar Irod a zis: „Lui Ioan eu i-am tăiat capul. Cine este dar Acesta despre care aud asemenea lucruri?” Și căuta să-l vadă.
10 După ce s-au întors, apostolii i-au povestit tot ceea ce au făcut, iar el, luându-i cu sine, s-a retras deoparte, într-o cetate numită Betsáida.
10 Și, întorcându-se apostolii, I-au spus toate câte au făcut. Și, luându-i cu Sine, S-a dus de o parte într-un loc pustiu, aproape de cetatea numită Betsaida.
11 Când au aflat mulțimile, au mers după el. El le-a primit și le-a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, vindecându-i pe bolnavi.
11 Iar mulțimile, aflând, au mers după El și El, primindu-le, le vorbea despre împărăția lui Dumnezeu, iar pe cei care aveau trebuință de vindecare îi făcea sănătoși.
12 Începuse să se lase înserarea; atunci, apropiindu-se cei doisprezece, i-au spus: „Dă drumul mulțimii pentru ca, mergând prin satele și ținuturile dimprejur, să-și găsească adăpost și de mâncare, pentru că aici suntem într-un loc pustiu!”.
12 Dar ziua a început să se plece spre seară. Și, venind la El, cei doisprezece I-au spus: „Dă drumul mulțimii să se ducă prin satele și prin sătulețele dimprejur, ca să poposească și să-și găsească mâncare, că aici suntem în loc pustiu.”
13 El însă le-a spus: „Dați-le voi să mănânce!”. Dar ei au răspuns: „Nu avem mai mult de cinci pâini și doi pești. Doar dacă ne-am duce noi să cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta!”.
13 Iar El a zis către ei: „Dați-le voi să mănânce.” Iar ei au zis: „Nu avem mai mult de cinci pâini și doi pești, afară numai dacă, ducându-ne noi, vom cumpăra merinde pentru tot poporul acesta.”
14 Erau cam cinci mii de bărbați. Atunci le-a zis discipolilor săi: „Puneți-i să se așeze în grupuri de câte cincizeci!”.
14 Căci erau ca la cinci mii de bărbați. Dar El a zis către ucenicii Săi: „Așezați-i jos, în cete de câte cincizeci de inși.”
15 Ei au făcut astfel și i-au așezat pe toți.
15 Și au făcut așa și i-au așezat pe toți.
16 Atunci, luând cele cinci pâini și cei doi pești, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt și le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulțimii.
16 Iar Iisus, luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt și a dat ucenicilor, ca să pună mulțimii înainte.
17 Toți au mâncat și s-au săturat și au adunat din ceea ce a prisosit pentru ei, din bucățile [de pâine], douăsprezece coșuri.
17 Și au mâncat și s-au săturat toți și au luat ceea ce le-a rămas, douăsprezece coșuri de fărâmituri.
18 Pe când era singur în rugăciune, iar discipolii erau cu el, [Isus] i-a întrebat, zicând: „Cine spun mulțimile că sunt eu?”.
18 Și când Se ruga El singur, erau cu El ucenicii, și i-a întrebat, zicând: „Cine zic mulțimile că sunt Eu?”
19 Ei i-au răspuns: „«Ioan Botezătorul», alții - «Ilíe», iar alții că «a înviat unul dintre profeții cei vechi»”.
19 Iar ei, răspunzând, au zis: „Ioan Botezătorul, iar alții Ilie, iar alții că a înviat un prooroc din cei vechi.”
20 El le-a spus: „Dar voi cine spuneți că sunt?”. Atunci, răspunzând, Petru a zis: „Cristosul lui Dumnezeu!”.
20 Și El le-a zis: „Dar voi cine ziceți că sunt Eu?” Iar Petru, răspunzând, a zis: „Hristosul lui Dumnezeu.”
21 Dar el le-a interzis cu strictețe să spună aceasta cuiva,
21 Iar El, certându-i, le-a poruncit să nu spună nimănui aceasta,
22 zicând: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și de cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie”.
22 zicând că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de către bătrâni și de către arhierei și de către cărturari și să fie omorât, iar a treia zi să învieze.
23 Apoi le spunea tuturor: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze!
23 Și zicea către toți: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie;
24 Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde, cine însă își va pierde viața pentru mine, acela o va salva.
24 căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde; iar cine-și va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui.
25 Așadar, la ce-i folosește omului dacă a câștigat lumea întreagă, dar se pierde sau se ruinează pe sine?
25 Că ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi?
26 Căci, dacă cineva se rușinează de mine și de cuvintele mele, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în gloria sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.
26 Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, de acesta și Fiul Omului se va rușina, când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.
27 Adevărat vă spun: sunt unii dintre cei de față care nu vor gusta moartea până când nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu”.
27 Cu adevărat însă spun vouă: Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu”.
28 Cam la opt zile după aceste cuvinte, i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan și pe Iacób și s-a urcat pe munte ca să se roage.
28 Iar după cuvintele acestea, ca la opt zile, luând cu Sine pe Petru și pe Ioan și pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage.
29 Și în timp ce se ruga, înfățișarea feței lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare.
29 Și pe când se ruga El, chipul feței Sale s-a făcut altul și îmbrăcămintea Lui albă strălucind.
30 Și iată, doi bărbați vorbeau cu el: aceștia erau Moise și Ilíe,
30 Și iată doi bărbați vorbeau cu El, care erau Moise și Ilie,
31 care, apărând în glorie, vorbeau despre plecarea lui ce avea să se împlinească în Ierusalím.
31 și care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârșitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim.
32 Iar Petru și cei care erau cu el erau toropiți de somn; când s-au trezit, au văzut gloria lui și pe cei doi bărbați care stăteau de vorbă cu el.
32 Iar Petru și cei ce erau cu el erau îngreuiați de somn; și deșteptându-se, au văzut slava Lui și pe cei doi bărbați stând cu El.
33 Când aceștia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus: „Învățătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilíe!”, neștiind, de fapt, ce zice.
33 Și când s-au despărțit ei de El, Petru a zis către Iisus: „Învățătorule, bine este ca noi să fim aici și să facem trei colibe: una Ție, una lui Moise și una lui Ilie”, neștiind ce spune.
34 Pe când spunea acestea, a apărut un nor și i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor.
34 Și, pe când vorbea el acestea, s-a făcut un nor și i-a umbrit; și ei s-au spăimântat când au intrat în nor.
35 Atunci a fost o voce din nor, spunând: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultați de el!”.
35 Și glas s-a făcut din nor, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultați!”
36 Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut și nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut.
36 Și când a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur. Și ei au tăcut și nimănui n-au spus nimic, în zilele acelea, din cele ce văzuseră.
37 În ziua următoare, după ce a coborât de pe munte, i-a ieșit în cale o mulțime mare.
37 În ziua următoare, când s-au coborât din munte, L-a întâmpinat mulțime multă.
38 Și iată, un bărbat din mulțime a strigat: „Învățătorule, te rog, privește la fiul meu, pentru că este singurul meu [copil]
38 Și iată un bărbat din mulțime a strigat, zicând: „Învățătorule, rogu-mă Ție, caută spre fiul meu, că îl am numai pe el;
39 și, iată, un duh îl ia în stăpânire și, pe neașteptate, strigă, îl scutură [puternic] de spumegă și, apoi, cu greu pleacă de la el, lăsându-l epuizat!
39 și iată un duh îl apucă și îndată strigă și-l zguduie cu spume și abia pleacă de la el, după ce l-a zdrobit.
40 I-am rugat pe discipolii tăi să-l scoată, dar n-au putut!”.
40 Și m-am rugat de ucenicii Tăi ca să-l alunge, și n-au putut”.
41 Atunci Isus, răspunzând, a zis: „O, generație necredincioasă și perversă, până când voi mai fi cu voi și vă voi suporta? Adu-l pe fiul tău aici!”.
41 Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios și îndărătnic! Până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.”
42 Când s-a apropiat acesta de el, diavolul l-a aruncat la pământ și l-a scuturat cumplit. Dar Isus i-a poruncit cu asprime duhului necurat, l-a vindecat pe copil și l-a dat tatălui său.
42 Și, apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pământ și l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat și a vindecat pe copil și l-a dat tatălui lui.
43 Toți erau uluiți de măreția lui Dumnezeu. În timp ce toți se mirau pentru toate câte le făcea, el le-a spus discipolilor săi:
43 Iar toți au rămas uimiți de mărirea lui Dumnezeu. Și mirându-se toți de toate câte făcea, a zis către ucenicii Săi:
44 „Ascultați cu atenție cuvintele acestea: Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor”.
44 „Puneți în urechile voastre cuvintele acestea: Căci Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor.”
45 Însă ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era nelămurit pentru ei, ca să nu-l priceapă, și le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta.
45 Iar ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei ca să nu-l priceapă și se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt.
46 Le-a intrat însă în minte întrebarea: cine dintre ei ar fi cel mai mare?
46 Și a intrat gând în inima lor: „Cine dintre ei ar fi mai mare?”
47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă el
47 Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine,
48 și le-a spus: „Cine primește acest copil în numele meu, pe mine mă primește. Și cine mă primește pe mine îl primește pe cel care m-a trimis; căci cel mai mic dintre voi toți care sunteți aici, acela este mare”.
48 și le-a zis: „Oricine va primi pruncul acesta, în numele Meu, pe Mine Mă primește; iar oricine Mă va primi pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toți, acesta este mare.”
49 Atunci, luând cuvântul, Ioan i-a spus: „Învățătorule, am văzut pe cineva care alunga diavoli în numele tău și i-am interzis, pentru că nu te urmează împreună cu noi”.
49 Iar Ioan, răspunzând, a zis: „Învățătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni și l-am oprit, pentru că nu-Ți urmează împreună cu noi.”
50 Dar Isus i-a zis: „Nu-i interziceți, căci cine nu este împotriva voastră este cu voi!”.
50 Iar Iisus a zis către el: „Nu-l opriți; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi.”
51 Când s-au împlinit zilele înălțării sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre a merge la Ierusalím
51 Și când s-au împlinit zilele înălțării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim.
52 și a trimis soli înaintea sa. Și mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească pentru el.
52 Și a trimis vestitori înaintea Lui. Și ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El.
53 Însă nu l-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalím.
53 Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim.
54 Văzând [aceasta], discipolii Iacób și Ioan i-au spus: „Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer și să-i consume?”.
54 Și văzând aceasta, ucenicii Iacov și Ioan I-au zis: „Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut și Ilie?”
55 Dar, întorcându-se, el i-a mustrat.
55 Iar El, întorcându-Se, i-a certat și le-a zis: „Nu știți, oare, fiii cărui duh sunteți? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască.”
56 Și au mers într-un alt sat.
56 Și s-au dus în alt sat.
57 În timp ce mergeau pe drum, cineva i-a spus: „Te voi urma oriunde te vei duce”.
57 Și pe când mergeau ei pe cale, zis-a unul către El: „Te voi însoți, oriunde Te vei duce.”
58 Dar Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerului [au] cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-și rezema capul”.
58 Și i-a zis Iisus: „Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Și plece capul.”
59 Altuia i-a spus: „Urmează-mă!”. Acela a răspuns: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu!”.
59 Și a zis către altul: „Urmează-Mi.” Iar el a zis: „Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu.”
60 Dar el i-a spus: „Lasă morții să-și îngroape morții lor, dar tu mergi și vestește împărăția lui Dumnezeu!”.
60 Iar El i-a zis: „Lasă morții să-și îngroape morții lor, iar tu mergi de vestește împărăția lui Dumnezeu.”
61 Un altul i-a zis: „Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă să mă întorc să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!”.
61 Dar altul a zis: „Îți voi urma, Doamne, dar întâi îngăduie-mi ca să rânduiesc cele din casa mea.”
62 Dar Isus i-a spus: „Nimeni care pune mâna pe plug și privește înapoi nu este vrednic de împărăția lui Dumnezeu”.
62 Iar Iisus a zis către el: „Nimeni care pune mâna pe plug și se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăția lui Dumnezeu.”
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Chemându-i pe cei doisprezece, [Isus] le-a dat autoritate asupra tuturor diavolilor și puterea de a vindeca boli;
1 Συγκαλεσάμενος δὲ τοὺς δώδεκα, ἔδωκεν αὐτοῖς δύναμιν καὶ ἐξουσίαν ἐπὶ πάντα τὰ δαιμόνια, καὶ νόσους θεραπεύειν.
2 apoi i-a trimis să predice împărăția lui Dumnezeu și să-i vindece pe cei bolnavi.
2 Καὶ ἀπέστειλεν αὐτοὺς κηρύσσειν τὴν βασιλείαν τοῦ θεοῦ, καὶ ἰᾶσθαι τοὺς ἀσθενοῦντας.
3 Și le-a spus: „Să nu luați nimic la drum: nici baston, nici desagă, nici pâine, nici arginți și nici să nu aveți câte două tunici;
3 Καὶ εἶπεν πρὸς αὐτούς, Μηδὲν αἴρετε εἰς τὴν ὁδόν∙ μήτε ῥάβδους, μήτε πήραν, μήτε ἄρτον, μήτε ἀργύριον, μήτε ἀνὰ δύο χιτῶνας ἔχειν.
4 și în orice casă intrați, rămâneți acolo și de acolo să plecați!
4 Καὶ εἰς ἣν ἂν οἰκίαν εἰσέλθητε, ἐκεῖ μένετε, καὶ ἐκεῖθεν ἐξέρχεσθε.
5 Dacă unii nu vă primesc, ieșind din cetatea aceea, scuturați-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor!”.
5 Καὶ ὅσοι ἐὰν μὴ δέξωνται ὑμᾶς, ἐξερχόμενοι ἀπὸ τῆς πόλεως ἐκείνης καὶ τὸν κονιορτὸν ἀπὸ τῶν ποδῶν ὑμῶν ἀποτινάξατε εἰς μαρτύριον ἐπ’ αὐτούς.
6 Plecând, [discipolii] străbăteau fiecare sat predicând evanghelia și vindecând pretutindeni.
6 Ἐξερχόμενοι δὲ διήρχοντο κατὰ τὰς κώμας, εὐαγγελιζόμενοι καὶ θεραπεύοντες πανταχοῦ.
7 Iród tetrarhul a auzit despre toate cele întâmplate și era nedumerit, pentru că unii ziceau: „Ioan a înviat din morți”,
7 Ἤκουσεν δὲ Ἡρῴδης ὁ τετράρχης τὰ γινόμενα ὑπ’αὐτοῦ πάντα∙ καὶ διηπόρει, διὰ τὸ λέγεσθαι ὑπό τινων ὅτι Ἰωάννης ἐγήγερται ἐκ νεκρῶν∙
8 alții: „S-a arătat Ilíe”, iar alții: „A înviat unul dintre profeții cei vechi”.
8 ὑπό τινων δὲ ὅτι Ἠλίας ἐφάνη∙ ἄλλων δὲ ὅτι Προφήτης εἷς τῶν ἀρχαίων ἀνέστη.
9 Atunci Iród a spus: „Pe Ioan eu l-am decapitat: cine este dar acesta despre care aud atâtea?”. Și căuta să-l vadă.
9 Καὶ εἶπεν Ἡρῴδης, Ἰωάννην ἐγὼ ἀπεκεφάλισα∙ τίς δέ ἐστιν οὗτος, περὶ οὗ ἐγὼ ἀκούω τοιαῦτα; Καὶ ἐζήτει ἰδεῖν αὐτόν.
10 După ce s-au întors, apostolii i-au povestit tot ceea ce au făcut, iar el, luându-i cu sine, s-a retras deoparte, într-o cetate numită Betsáida.
10 Καὶ ὑποστρέψαντες οἱ ἀπόστολοι διηγήσαντο αὐτῷ ὅσα ἐποίησαν. Καὶ παραλαβὼν αὐτούς, ὑπεχώρησεν κατ’ ἰδίαν εἰς τόπον ἔρημον πόλεως καλουμένης Βηθσαϊδάν.
11 Când au aflat mulțimile, au mers după el. El le-a primit și le-a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, vindecându-i pe bolnavi.
11 Οἱ δὲ ὄχλοι γνόντες ἠκολούθησαν αὐτῷ∙ καὶ δεξάμενος αὐτούς, ἐλάλει αὐτοῖς περὶ τῆς βασιλείας τοῦ θεοῦ, καὶ τοὺς χρείαν ἔχοντας θεραπείας ἰᾶτο.
12 Începuse să se lase înserarea; atunci, apropiindu-se cei doisprezece, i-au spus: „Dă drumul mulțimii pentru ca, mergând prin satele și ținuturile dimprejur, să-și găsească adăpost și de mâncare, pentru că aici suntem într-un loc pustiu!”.
12 Ἡ δὲ ἡμέρα ἤρξατο κλίνειν∙ προσελθόντες δὲ οἱ δώδεκα εἶπον αὐτῷ, Ἀπόλυσον τὸν ὄχλον, ἵνα ἀπελθόντες εἰς τὰς κύκλῳ κώμας καὶ τοὺς ἀγροὺς καταλύσωσιν, καὶ εὕρωσιν ἐπισιτισμόν∙ ὅτι ὧδε ἐν ἐρήμῳ τόπῳ ἐσμέν.
13 El însă le-a spus: „Dați-le voi să mănânce!”. Dar ei au răspuns: „Nu avem mai mult de cinci pâini și doi pești. Doar dacă ne-am duce noi să cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta!”.
13 Εἶπεν δὲ πρὸς αὐτούς, Δότε αὐτοῖς ὑμεῖς φαγεῖν. Οἱ δὲ εἶπον, Οὐκ εἰσὶν ἡμῖν πλεῖον ἢ πέντε ἄρτοι καὶ ἰχθύες δύο, εἰ μήτι πορευθέντες ἡμεῖς ἀγοράσωμεν εἰς πάντα τὸν λαὸν τοῦτον βρώματα.
14 Erau cam cinci mii de bărbați. Atunci le-a zis discipolilor săi: „Puneți-i să se așeze în grupuri de câte cincizeci!”.
14 Ἦσαν γὰρ ὡσεὶ ἄνδρες πεντακισχίλιοι. Εἶπεν δὲ πρὸς τοὺς μαθητὰς αὐτοῦ, Κατακλίνατε αὐτοὺς κλισίας ἀνὰ πεντήκοντα.
15 Ei au făcut astfel și i-au așezat pe toți.
15 Καὶ ἐποίησαν οὕτως, καὶ ἀνέκλιναν ἅπαντας.
16 Atunci, luând cele cinci pâini și cei doi pești, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt și le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulțimii.
16 Λαβὼν δὲ τοὺς πέντε ἄρτους καὶ τοὺς δύο ἰχθύας, ἀναβλέψας εἰς τὸν οὐρανόν, εὐλόγησεν αὐτούς, καὶ κατέκλασεν, καὶ ἐδίδου τοῖς μαθηταῖς παρατιθέναι τῷ ὄχλῳ.
17 Toți au mâncat și s-au săturat și au adunat din ceea ce a prisosit pentru ei, din bucățile [de pâine], douăsprezece coșuri.
17 Καὶ ἔφαγον καὶ ἐχορτάσθησαν πάντες∙ καὶ ἤρθη τὸ περισσεῦσαν αὐτοῖς κλασμάτων, κόφινοι δώδεκα.
18 Pe când era singur în rugăciune, iar discipolii erau cu el, [Isus] i-a întrebat, zicând: „Cine spun mulțimile că sunt eu?”.
18 Καὶ ἐγένετο ἐν τῷ εἶναι αὐτὸν προσευχόμενον καταμόνας, συνῆσαν αὐτῷ οἱ μαθηταί∙ καὶ ἐπηρώτησεν αὐτούς, λέγων, Τίνα με λέγουσιν οἱ ὄχλοι εἶναι;
19 Ei i-au răspuns: „«Ioan Botezătorul», alții - «Ilíe», iar alții că «a înviat unul dintre profeții cei vechi»”.
19 Οἱ δὲ ἀποκριθέντες εἶπον, Ἰωάννην τὸν βαπτιστήν∙ ἄλλοι δὲ Ἠλίαν∙ ἄλλοι δὲ ὅτι Προφήτης τις τῶν ἀρχαίων ἀνέστη.
20 El le-a spus: „Dar voi cine spuneți că sunt?”. Atunci, răspunzând, Petru a zis: „Cristosul lui Dumnezeu!”.
20 Εἶπεν δὲ αὐτοῖς, Ὑμεῖς δὲ τίνα με λέγετε εἶναι; Ἀποκριθεὶς δὲ ὁ Πέτρος εἶπεν, Τὸν χριστὸν τοῦ θεοῦ.
21 Dar el le-a interzis cu strictețe să spună aceasta cuiva,
21 Ὁ δὲ ἐπιτιμήσας αὐτοῖς παρήγγειλεν μηδενὶ εἰπεῖν τοῦτο,
22 zicând: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și de cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie”.
22 εἰπὼν ὅτι Δεῖ τὸν υἱὸν τοῦ ἀνθρώπου πολλὰ παθεῖν, καὶ ἀποδοκιμασθῆναι ἀπὸ τῶν πρεσβυτέρων καὶ ἀρχιερέων καὶ γραμματέων, καὶ ἀποκτανθῆναι, καὶ τῇ τρίτῃ ἡμέρᾳ ἀναστῆναι.
23 Apoi le spunea tuturor: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze!
23 Ἔλεγεν δὲ πρὸς πάντας, Εἴ τις θέλει ὀπίσω μου ἐλθεῖν, ἀπαρνησάσθω ἑαυτόν, καὶ ἀράτω τὸν σταυρὸν αὐτοῦ, καὶ ἀκολουθείτω μοι.
24 Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde, cine însă își va pierde viața pentru mine, acela o va salva.
24 Ὃς γὰρ ἐὰν θέλῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ σῶσαι, ἀπολέσει αὐτήν∙ ὃς δ’ ἂν ἀπολέσῃ τὴν ψυχὴν αὐτοῦ ἕνεκεν ἐμοῦ, οὗτος σώσει αὐτήν.
25 Așadar, la ce-i folosește omului dacă a câștigat lumea întreagă, dar se pierde sau se ruinează pe sine?
25 Τί γὰρ ὠφελεῖται ἄνθρωπος, κερδήσας τὸν κόσμον ὅλον, ἑαυτὸν δὲ ἀπολέσας ἢ ζημιωθείς;
26 Căci, dacă cineva se rușinează de mine și de cuvintele mele, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în gloria sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.
26 Ὃς γὰρ ἂν ἐπαισχυνθῇ με καὶ τοὺς ἐμοὺς λόγους, τοῦτον ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἐπαισχυνθήσεται, ὅταν ἔλθῃ ἐν τῇ δόξῃ αὐτοῦ καὶ τοῦ πατρὸς καὶ τῶν ἁγίων ἀγγέλων.
27 Adevărat vă spun: sunt unii dintre cei de față care nu vor gusta moartea până când nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu”.
27 Λέγω δὲ ὑμῖν ἀληθῶς, εἰσίν τινες τῶν ὧδε ἑστώτων, οἳ οὐ μὴ γεύσωνται θανάτου, ἕως ἂν ἴδωσιν τὴν βασιλείαν τοῦ θεοῦ.
28 Cam la opt zile după aceste cuvinte, i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan și pe Iacób și s-a urcat pe munte ca să se roage.
28 Ἐγένετο δὲ μετὰ τοὺς λόγους τούτους ὡσεὶ ἡμέραι ὀκτώ, καὶ παραλαβὼν Πέτρον καὶ Ἰωάννην καὶ Ἰάκωβον, ἀνέβη εἰς τὸ ὄρος προσεύξασθαι.
29 Și în timp ce se ruga, înfățișarea feței lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare.
29 Καὶ ἐγένετο, ἐν τῷ προσεύχεσθαι αὐτόν, τὸ εἶδος τοῦ προσώπου αὐτοῦ ἕτερον, καὶ ὁ ἱματισμὸς αὐτοῦ λευκὸς ἐξαστράπτων.
30 Și iată, doi bărbați vorbeau cu el: aceștia erau Moise și Ilíe,
30 Καὶ ἰδού, ἄνδρες δύο συνελάλουν αὐτῷ, οἵτινες ἦσαν Μωσῆς καὶ Ἠλίας,
31 care, apărând în glorie, vorbeau despre plecarea lui ce avea să se împlinească în Ierusalím.
31 οἳ ὀφθέντες ἐν δόξῃ ἔλεγον τὴν ἔξοδον αὐτοῦ ἣν ἔμελλεν πληροῦν ἐν Ἱερουσαλήμ.
32 Iar Petru și cei care erau cu el erau toropiți de somn; când s-au trezit, au văzut gloria lui și pe cei doi bărbați care stăteau de vorbă cu el.
32 Ὁ δὲ Πέτρος καὶ οἱ σὺν αὐτῷ ἦσαν βεβαρημένοι ὕπνῳ∙ διαγρηγορήσαντες δὲ εἶδον τὴν δόξαν αὐτοῦ, καὶ τοὺς δύο ἄνδρας τοὺς συνεστῶτας αὐτῷ.
33 Când aceștia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus: „Învățătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilíe!”, neștiind, de fapt, ce zice.
33 Καὶ ἐγένετο, ἐν τῷ διαχωρίζεσθαι αὐτοὺς ἀπ’ αὐτοῦ, εἶπεν Πέτρος πρὸς τὸν Ἰησοῦν, Ἐπιστάτα, καλόν ἐστιν ἡμᾶς ὧδε εἶναι∙ καὶ ποιήσωμεν σκηνὰς τρεῖς, μίαν σοί, καὶ μίαν Μωσῇ, καὶ μίαν Ἠλίᾳ∙ μὴ εἰδὼς ὃ λέγει.
34 Pe când spunea acestea, a apărut un nor și i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor.
34 Ταῦτα δὲ αὐτοῦ λέγοντος, ἐγένετο νεφέλη καὶ ἐπεσκίασεν αὐτούς∙ἐφοβήθησαν δὲ ἐν τῷ ἐκείνους εἰσελθεῖν εἰς τὴν νεφέλην.
35 Atunci a fost o voce din nor, spunând: „Acesta este Fiul meu cel ales; ascultați de el!”.
35 Καὶ φωνὴ ἐγένετο ἐκ τῆς νεφέλης, λέγουσα, Οὗτός ἐστιν ὁ υἱός μου ὁ ἀγαπητός∙ αὐτοῦ ἀκούετε.
36 Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut și nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut.
36 Καὶ ἐν τῷ γενέσθαι τὴν φωνήν, εὑρέθη ὁ Ἰησοῦς μόνος. Καὶ αὐτοὶ ἐσίγησαν, καὶ οὐδενὶ ἀπήγγειλαν ἐν ἐκείναις ταῖς ἡμέραις οὐδὲν ὧν ἑωράκασιν.
37 În ziua următoare, după ce a coborât de pe munte, i-a ieșit în cale o mulțime mare.
37 Ἐγένετο δὲ ἐν τῇ ἑξῆς ἡμέρᾳ, κατελθόντων αὐτῶν ἀπὸ τοῦ ὄρους, συνήντησεν αὐτῷ ὄχλος πολύς.
38 Și iată, un bărbat din mulțime a strigat: „Învățătorule, te rog, privește la fiul meu, pentru că este singurul meu [copil]
38 Καὶ ἰδού, ἀνὴρ ἀπὸ τοῦ ὄχλου ἀνεβόησεν, λέγων, Διδάσκαλε, δέομαί σου, ἐπίβλεψαι ἐπὶ τὸν υἱόν μου, ὅτι μονογενής ἐστίν μοι∙
39 și, iată, un duh îl ia în stăpânire și, pe neașteptate, strigă, îl scutură [puternic] de spumegă și, apoi, cu greu pleacă de la el, lăsându-l epuizat!
39 καὶ ἰδού, πνεῦμα λαμβάνει αὐτόν, καὶ ἐξαίφνης κράζει, καὶ σπαράσσει αὐτὸν μετὰ ἀφροῦ, καὶ μόγις ἀποχωρεῖ ἀπ’ αὐτοῦ, συντρῖβον αὐτόν.
40 I-am rugat pe discipolii tăi să-l scoată, dar n-au putut!”.
40 Καὶ ἐδεήθην τῶν μαθητῶν σου ἵνα ἐκβάλωσιν αὐτό, καὶ οὐκ ἠδυνήθησαν.
41 Atunci Isus, răspunzând, a zis: „O, generație necredincioasă și perversă, până când voi mai fi cu voi și vă voi suporta? Adu-l pe fiul tău aici!”.
41 Ἀποκριθεὶς δὲ ὁ Ἰησοῦς εἶπεν, Ὦ γενεὰ ἄπιστος καὶ διεστραμμένη, ἕως πότε ἔσομαι πρὸς ὑμᾶς, καὶ ἀνέξομαι ὑμῶν; Προσάγαγε τὸν υἱόν σου ὧδε.
42 Când s-a apropiat acesta de el, diavolul l-a aruncat la pământ și l-a scuturat cumplit. Dar Isus i-a poruncit cu asprime duhului necurat, l-a vindecat pe copil și l-a dat tatălui său.
42 Ἔτι δὲ προσερχομένου αὐτοῦ, ἔρρηξεν αὐτὸν τὸ δαιμόνιον καὶ συνεσπάραξεν∙ ἐπετίμησεν δὲ ὁ Ἰησοῦς τῷ πνεύματι τῷ ἀκαθάρτῳ, καὶ ἰάσατο τὸν παῖδα, καὶ ἀπέδωκεν αὐτὸν τῷ πατρὶ αὐτοῦ.
43 Toți erau uluiți de măreția lui Dumnezeu. În timp ce toți se mirau pentru toate câte le făcea, el le-a spus discipolilor săi:
43 Ἐξεπλήσσοντο δὲ πάντες ἐπὶ τῇ μεγαλειότητι τοῦ θεοῦ.
Πάντων δὲ θαυμαζόντων ἐπὶ πᾶσιν οἷς ἐποίησεν ὁ Ἰησοῦς, εἶπεν πρὸς τοὺς μαθητὰς αὐτοῦ,
44 „Ascultați cu atenție cuvintele acestea: Fiul Omului are să fie dat în mâinile oamenilor”.
44 Θέσθε ὑμεῖς εἰς τὰ ὦτα ὑμῶν τοὺς λόγους τούτους∙ ὁ γὰρ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου μέλλει παραδίδοσθαι εἰς χεῖρας ἀνθρώπων.
45 Însă ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era nelămurit pentru ei, ca să nu-l priceapă, și le era frică să-l întrebe despre cuvântul acesta.
45 Οἱ δὲ ἠγνόουν τὸ ῥῆμα τοῦτο, καὶ ἦν παρακεκαλυμμένον ἀπ’ αὐτῶν, ἵνα μὴ αἴσθωνται αὐτό∙ καὶ ἐφοβοῦντο ἐρωτῆσαι αὐτὸν περὶ τοῦ ῥήματος τούτου.
46 Le-a intrat însă în minte întrebarea: cine dintre ei ar fi cel mai mare?
46 Εἰσῆλθεν δὲ διαλογισμὸς ἐν αὐτοῖς, τὸ τίς ἂν εἴη μείζων αὐτῶν.
47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă el
47 Ὁ δὲ Ἰησοῦς ἰδὼν τὸν διαλογισμὸν τῆς καρδίας αὐτῶν, ἐπιλαβόμενος παιδίου, ἔστησεν αὐτὸ παρ’ ἑαυτῷ,
48 și le-a spus: „Cine primește acest copil în numele meu, pe mine mă primește. Și cine mă primește pe mine îl primește pe cel care m-a trimis; căci cel mai mic dintre voi toți care sunteți aici, acela este mare”.
48 καὶ εἶπεν αὐτοῖς, Ὃς ἐὰν δέξηται τοῦτο τὸ παιδίον ἐπὶ τῷ ὀνόματί μου ἐμὲ δέχεται∙ καὶ ὃς ἐὰν ἐμὲ δέξηται δέχεται τὸν ἀποστείλαντά με∙ ὁ γὰρ μικρότερος ἐν πᾶσιν ὑμῖν ὑπάρχων οὗτος ἔσται μέγας.
49 Atunci, luând cuvântul, Ioan i-a spus: „Învățătorule, am văzut pe cineva care alunga diavoli în numele tău și i-am interzis, pentru că nu te urmează împreună cu noi”.
49 Ἀποκριθεὶς δὲ ὁ Ἰωάννης εἶπεν, Ἐπιστάτα, εἴδομέν τινα ἐπὶ τῷ ὀνόματί σου ἐκβάλλοντα δαιμόνια∙ καὶ ἐκωλύσαμεν αὐτόν, ὅτι οὐκ ἀκολουθεῖ μεθ’ ἡμῶν.
50 Dar Isus i-a zis: „Nu-i interziceți, căci cine nu este împotriva voastră este cu voi!”.
50 Καὶ εἶπεν πρὸς αὐτὸν ὁ Ἰησοῦς, Μὴ κωλύετε∙ ὃς γὰρ οὐκ ἔστιν καθ’ ἡμῶν ὑπὲρ ἡμῶν ἐστιν.
51 Când s-au împlinit zilele înălțării sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre a merge la Ierusalím
51 Ἐγένετο δὲ ἐν τῷ συμπληροῦσθαι τὰς ἡμέρας τῆς ἀναλήψεως αὐτοῦ, καὶ αὐτὸς τὸ πρόσωπον αὐτοῦ ἐστήριξεν τοῦ πορεύεσθαι εἰς Ἱερουσαλήμ,
52 și a trimis soli înaintea sa. Și mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească pentru el.
52 καὶ ἀπέστειλεν ἀγγέλους πρὸ προσώπου αὐτοῦ∙ καὶ πορευθέντες εἰσῆλθον εἰς κώμην Σαμαρειτῶν, ὥστε ἑτοιμάσαι αὐτῷ.
53 Însă nu l-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalím.
53 Καὶ οὐκ ἐδέξαντο αὐτόν, ὅτι τὸ πρόσωπον αὐτοῦ ἦν πορευόμενον εἰς Ἱερουσαλήμ.
54 Văzând [aceasta], discipolii Iacób și Ioan i-au spus: „Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer și să-i consume?”.
54 Ἰδόντες δὲ οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ Ἰάκωβος καὶ Ἰωάννης εἶπον, Κύριε, θέλεις εἴπωμεν πῦρ καταβῆναι ἀπὸ τοῦ οὐρανοῦ, καὶ ἀναλῶσαι αὐτούς, ὡς καὶ Ἠλίας ἐποίησεν;
55 Dar, întorcându-se, el i-a mustrat.
55 Στραφεὶς δὲ ἐπετίμησεν αὐτοῖς, καὶ εἶπεν, Οὐκ οἴδατε οἵου πνεύματός ἐστε ὑμεῖς∙
56 Și au mers într-un alt sat.
56 ὁ γὰρ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου οὐκ ἦλθεν ψυχὰς ἀνθρώπων ἀπολέσαι, ἀλλὰ σῶσαι. Καὶ ἐπορεύθησαν εἰς ἑτέραν κώμην.
57 În timp ce mergeau pe drum, cineva i-a spus: „Te voi urma oriunde te vei duce”.
57 Ἐγένετο δὲ πορευομένων αὐτῶν ἐν τῇ ὁδῷ, εἶπέν τις πρὸς αὐτόν, Ἀκολουθήσω σοι ὅπου ἂν ἀπέρχῃ, κύριε.
58 Dar Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerului [au] cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-și rezema capul”.
58 Καὶ εἶπεν αὐτῷ ὁ Ἰησοῦς, Αἱ ἀλώπεκες φωλεοὺς ἔχουσιν, καὶ τὰ πετεινὰ τοῦ οὐρανοῦ κατασκηνώσεις∙ ὁ δὲ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου οὐκ ἔχει ποῦ τὴν κεφαλὴν κλίνῃ.
59 Altuia i-a spus: „Urmează-mă!”. Acela a răspuns: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu!”.
59 Εἶπεν δὲ πρὸς ἕτερον, Ἀκολούθει μοι. Ὁ δὲ εἶπεν, Κύριε, ἐπίτρεψόν μοι ἀπελθόντι πρῶτον θάψαι τὸν πατέρα μου.
60 Dar el i-a spus: „Lasă morții să-și îngroape morții lor, dar tu mergi și vestește împărăția lui Dumnezeu!”.
60 Εἶπεν δὲ αὐτῷ ὁ Ἰησοῦς, Ἄφες τοὺς νεκροὺς θάψαι τοὺς ἑαυτῶν νεκρούς∙ σὺ δὲ ἀπελθὼν διάγγελλε τὴν βασιλείαν τοῦ θεοῦ.
61 Un altul i-a zis: „Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă să mă întorc să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!”.
61 Εἶπεν δὲ καὶ ἕτερος, Ἀκολουθήσω σοι, κύριε∙ πρῶτον δὲ ἐπίτρεψόν μοι ἀποτάξασθαι τοῖς εἰς τὸν οἶκόν μου.
62 Dar Isus i-a spus: „Nimeni care pune mâna pe plug și privește înapoi nu este vrednic de împărăția lui Dumnezeu”.
62 Εἶπεν δὲ ὁ Ἰησοῦς πρὸς αὐτόν, Οὐδείς, ἐπιβαλὼν τὴν χεῖρα αὐτοῦ ἐπ’ ἄροτρον, καὶ βλέπων εἰς τὰ ὀπίσω, εὔθετός ἐστιν εἰς τὴν βασιλείαν τοῦ θεοῦ.