Capitolul 22
Luca 22VII. Pătimirea și moartea lui Isus
Complotul împotriva lui Isus
(Mt 26,1-5.14-16; Mc 14,1-2.10-11; In 11,47-53)
1 Se apropia sărbătoarea Ázimelor, numită Paștele. 2 Arhiereii și cărturarii căutau cum să-l omoare, dar se temeau de popor. 3 Atunci Satána a intrat în Iúda, numit Iscarióteanul, care era din numărul celor doisprezece. 4 El a mers și s-a înțeles cu arhiereii și comandanții gărzilor cum să-l dea [pe Isus] pe mâna lor. 5 Ei s-au bucurat și au căzut de acord să-i dea arginți. 6 [Iúda] a consimțit și căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor fără [știrea] mulțimii.
Pregătirea cinei pascale
(Mt 26,17-19; Mc 14,12-16; In 13,21-30)
7 A sosit, deci, ziua Ázimelor în care trebuia jertfit Paștele. 8 I-a trimis pe Petru și pe Ioan, spunându-le: „Mergeți și pregătiți Paștele ca să mâncăm!”. 9 Ei i-au zis: „Unde vrei să pregătim?”. 10 El le-a răspuns: „Iată, când veți intra în cetate, veți întâlni un om ducând un urcior cu apă! Mergeți după el în casa în care va intra 11 și spuneți stăpânului casei: Învățătorul zice: «Unde este camera în care să mănânc Paștele cu discipolii mei?»! 12 Iar el vă va arăta o încăpere mare, la etaj, aranjată; acolo să pregătiți!”. 13 Plecând deci [cei doi], au găsit așa cum le-a spus și au pregătit Paștele.
Cina de Paște
14 Când a venit ceasul, s-a așezat la masă împreună cu apostolii. 15 Și le-a spus: „Atât de mult am dorit să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de pătimirea mea! 16 Căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când nu se va împlini în împărăția lui Dumnezeu”. 17 Și, luând potirul, a mulțumit și a spus: „Luați-l pe acesta și împărțiți între voi! 18 Căci vă spun că nu voi mai bea de acum din rodul viței până când va veni împărăția lui Dumnezeu”.
Instituirea Euharistiei
(Mt 26,26-28; Mc 14,22-24; 1Cor 11,23-25)
19 Și, luând pâinea, a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o, spunând: „Acesta este trupul meu dăruit pentru voi. Faceți aceasta în amintirea mea!”. 20 La fel a făcut cu potirul după cină, zicând: „Acest potir este noua alianță în sângele meu, vărsat pentru voi.
Anunțarea trădării lui Iúda
(Mt 26,20-25; Mc 14,17-21; In 13,21-30)
21 Dar iată, mâna celui care mă trădează este cu mine pe masă; 22 căci Fiul Omului merge după cum a fost stabilit, dar vai acelui om prin care este trădat!”. 23 Atunci ei au început să se întrebe unii pe alții care dintre ei ar fi cel ce avea să o facă.
Cine este mai mare trebuie să slujească
(Mt 20,25-28; Mc 10,42-45)
24 S-a iscat între ei o neînțelegere: care dintre ei ar putea fi socotit cel mai mare. 25 Dar el le-a zis: „Regii neamurilor domină peste ele, iar cei care-și exercită autoritatea asupra lor sunt numiți binefăcători. 26 Însă voi nu fiți așa, dar cel mai mare dintre voi să devină precum cel mai tânăr, iar cel care conduce, precum cel care slujește. 27 Căci cine este mai mare: cel care stă la masă sau cel care servește? Oare nu cel care stă la masă? Însă eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujește.
Răsplata promisă apostolilor
28 Voi sunteți cei care ați rămas cu mine în încercările mele. 29 Și eu rânduiesc pentru voi o împărăție așa cum Tatăl a rânduit pentru mine, 30 ca să mâncați și să beți la masă cu mine în împărăția mea și să vă așezați pe tronuri judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israél.
Prezicerea renegării lui Petru
(Mt 26,31-35; Mc 14,27-31; In 13,36-38)
31 Símon, Símon, iată, Satána a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu; 32 eu însă m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credința ta; iar tu, când te vei fi întors, întărește-i pe frații tăi!”. 33 El i-a spus: „Doamne, sunt gata să merg cu tine și la închisoare, și la moarte”. 34 Dar el i-a zis: „Îți spun ție, Petru, că astăzi nu va cânta cocoșul până când vei nega de trei ori că mă cunoști”.
Îndemnuri pentru timpul încercării
35 Apoi le-a spus: „Când v-am trimis fără pungă, desagă și încălțăminte, ați dus oare lipsă de ceva?”. I-au răspuns: „De nimic”. 36 El le-a zis: „Acum însă, cine are pungă s-o ia; la fel și desaga; iar cine nu are sabie să-și vândă haina și să cumpere! 37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: «A fost socotit cu cei nelegiuiți». Într-adevăr, ceea ce este [scris] despre mine este gata să se împlinească”. 38 Dar ei i-au spus: „Doamne, iată aici două săbii!”. Iar el le-a spus: „Destul!”.
Isus, pe Muntele Măslinilor
(Mt 26,36-46; Mc 14,32-42)
39 Apoi [Isus] a ieșit și a mers, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar discipolii îl urmau. 40 Fiind în acel loc, le-a spus: „Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!”. 41 [Isus] s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și, punându-se în genunchi, se ruga, spunând: 42 „Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voința mea, ci a ta să fie!”. 43 Atunci i s-a arătat un înger din cer care l-a întărit. 44 Și fiind în agonie, se ruga și mai stăruitor, iar sudoarea lui a devenit ca picăturile de sânge care cădeau pe pământ. 45 Când s-a ridicat de la rugăciune și a venit la discipoli, i-a găsit dormind din cauza tristeții 46 și le-a zis: „De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!”.
Arestarea lui Isus
(Mt 26,47-56; Mc 14,43-50; In 18,3-11)
47 Pe când mai vorbea încă, iată [venea] o mulțime, iar în fruntea ei venea cel numit Iúda, unul dintre cei doisprezece. El s-a apropiat de Isus ca să-l sărute. 48 Dar Isus i-a spus: „Iúda, cu un sărut îl trădezi pe Fiul Omului?”. 49 Cei care erau cu el, văzând ce avea să se întâmple, au spus: „Doamne, să lovim cu sabia?”. 50 Și unul dintre ei l-a lovit pe servitorul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. 51 Dar Isus, răspunzând, a spus: „Încetați! Până aici!”. Și atingând urechea, l-a vindecat. 52 Apoi Isus le-a spus arhiereilor, gărzilor templului și bătrânilor care au venit împotriva lui: „Ați ieșit cu săbii și cu ciomege ca la un tâlhar? 53 Când eram cu voi în templu, nu v-ați întins mâinile împotriva mea. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului”.
Renegarea lui Petru
(Mt 26,69-75; Mc 14,66-72; In 18,15-18.25-27)
54 După ce l-au prins, l-au luat și l-au dus în casa marelui preot, iar Petru îl urma de departe. 55 Și aprinzându-se un foc în mijlocul curții, s-au așezat împreună. Petru s-a așezat printre ei. 56 O servitoare, văzându-l așezat lângă foc, l-a fixat cu privirea și a spus: „Și acesta era cu el!”. 57 Dar el a negat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc”. 58 După puțin timp, un altul l-a văzut și i-a zis: „Și tu ești dintre ei”. Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt”. 59 După vreo oră, un altul insista, spunând: „Cu adevărat și acesta era cu el, căci este galileeán”. 60 Însă Petru i-a zis: „Omule, nu știu ce spui”. Și îndată, pe când încă mai vorbea, a cântat cocoșul. 61 Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru. Petru și-a amintit de cuvântul Domnului, care îi spusese: „Înainte de a fi cântat astăzi cocoșul, mă vei renega de trei ori”. 62 Și ieșind, a plâns amar.
Isus este batjocorit
(Mt 26,67-68; Mc 14,65)
63 Iar oamenii care-l păzeau îl batjocoreau și-l loveau 64 și acoperindu-i ochii, îl întrebau, spunând: „Profețește-ne! Cine este cel care te-a lovit?”. 65 Și ziceau multe alte cuvinte de batjocură împotriva lui.
Isus, înaintea Sinédriului
(Mt 26,57-68; Mc 14,53-65; In 18,13-24)
66 Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii și cărturarii și l-au adus la Sinédriul lor. 67 Și au zis: „Dacă tu ești Cristos, spune-ne!”. El le-a spus: „Chiar dacă v-aș spune, nu m-ați crede, 68 iar dacă v-aș întreba, nu mi-ați răspunde. 69 De acum însă, «Fiul Omului va fi așezat la dreapta puterii lui Dumnezeu»”. 70 Atunci toți au spus: „Tu ești deci Fiul lui Dumnezeu?”. El le-a răspuns: „Voi spuneți că eu sunt!”. 71 Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înșine am auzit-o din gura lui”.
1 Se apropia sărbătoarea Ázimelor, numită Paștele.
2 Arhiereii și cărturarii căutau cum să-l omoare, dar se temeau de popor.
3 Atunci Satána a intrat în Iúda, numit Iscarióteanul, care era din numărul celor doisprezece.
4 El a mers și s-a înțeles cu arhiereii și comandanții gărzilor cum să-l dea [pe Isus] pe mâna lor.
5 Ei s-au bucurat și au căzut de acord să-i dea arginți.
6 [Iúda] a consimțit și căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor fără [știrea] mulțimii.
7 A sosit, deci, ziua Ázimelor în care trebuia jertfit Paștele.
8 I-a trimis pe Petru și pe Ioan, spunându-le: „Mergeți și pregătiți Paștele ca să mâncăm!”.
9 Ei i-au zis: „Unde vrei să pregătim?”.
10 El le-a răspuns: „Iată, când veți intra în cetate, veți întâlni un om ducând un urcior cu apă! Mergeți după el în casa în care va intra
11 și spuneți stăpânului casei: Învățătorul zice: «Unde este camera în care să mănânc Paștele cu discipolii mei?»!
12 Iar el vă va arăta o încăpere mare, la etaj, aranjată; acolo să pregătiți!”.
13 Plecând deci [cei doi], au găsit așa cum le-a spus și au pregătit Paștele.
14 Când a venit ceasul, s-a așezat la masă împreună cu apostolii.
15 Și le-a spus: „Atât de mult am dorit să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de pătimirea mea!
16 Căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când nu se va împlini în împărăția lui Dumnezeu”.
17 Și, luând potirul, a mulțumit și a spus: „Luați-l pe acesta și împărțiți între voi!
18 Căci vă spun că nu voi mai bea de acum din rodul viței până când va veni împărăția lui Dumnezeu”.
19 Și, luând pâinea, a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o, spunând: „Acesta este trupul meu dăruit pentru voi. Faceți aceasta în amintirea mea!”.
20 La fel a făcut cu potirul după cină, zicând: „Acest potir este noua alianță în sângele meu, vărsat pentru voi.
21 Dar iată, mâna celui care mă trădează este cu mine pe masă;
22 căci Fiul Omului merge după cum a fost stabilit, dar vai acelui om prin care este trădat!”.
23 Atunci ei au început să se întrebe unii pe alții care dintre ei ar fi cel ce avea să o facă.
24 S-a iscat între ei o neînțelegere: care dintre ei ar putea fi socotit cel mai mare.
25 Dar el le-a zis: „Regii neamurilor domină peste ele, iar cei care-și exercită autoritatea asupra lor sunt numiți binefăcători.
26 Însă voi nu fiți așa, dar cel mai mare dintre voi să devină precum cel mai tânăr, iar cel care conduce, precum cel care slujește.
27 Căci cine este mai mare: cel care stă la masă sau cel care servește? Oare nu cel care stă la masă? Însă eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujește.
28 Voi sunteți cei care ați rămas cu mine în încercările mele.
29 Și eu rânduiesc pentru voi o împărăție așa cum Tatăl a rânduit pentru mine,
30 ca să mâncați și să beți la masă cu mine în împărăția mea și să vă așezați pe tronuri judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israél.
31 Símon, Símon, iată, Satána a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu;
32 eu însă m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credința ta; iar tu, când te vei fi întors, întărește-i pe frații tăi!”.
33 El i-a spus: „Doamne, sunt gata să merg cu tine și la închisoare, și la moarte”.
34 Dar el i-a zis: „Îți spun ție, Petru, că astăzi nu va cânta cocoșul până când vei nega de trei ori că mă cunoști”.
35 Apoi le-a spus: „Când v-am trimis fără pungă, desagă și încălțăminte, ați dus oare lipsă de ceva?”. I-au răspuns: „De nimic”.
36 El le-a zis: „Acum însă, cine are pungă s-o ia; la fel și desaga; iar cine nu are sabie să-și vândă haina și să cumpere!
37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: «A fost socotit cu cei nelegiuiți». Într-adevăr, ceea ce este [scris] despre mine este gata să se împlinească”.
38 Dar ei i-au spus: „Doamne, iată aici două săbii!”. Iar el le-a spus: „Destul!”.
39 Apoi [Isus] a ieșit și a mers, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar discipolii îl urmau.
40 Fiind în acel loc, le-a spus: „Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!”.
41 [Isus] s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și, punându-se în genunchi, se ruga, spunând:
42 „Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voința mea, ci a ta să fie!”.
43 Atunci i s-a arătat un înger din cer care l-a întărit.
44 Și fiind în agonie, se ruga și mai stăruitor, iar sudoarea lui a devenit ca picăturile de sânge care cădeau pe pământ.
45 Când s-a ridicat de la rugăciune și a venit la discipoli, i-a găsit dormind din cauza tristeții
46 și le-a zis: „De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!”.
47 Pe când mai vorbea încă, iată [venea] o mulțime, iar în fruntea ei venea cel numit Iúda, unul dintre cei doisprezece. El s-a apropiat de Isus ca să-l sărute.
48 Dar Isus i-a spus: „Iúda, cu un sărut îl trădezi pe Fiul Omului?”.
49 Cei care erau cu el, văzând ce avea să se întâmple, au spus: „Doamne, să lovim cu sabia?”.
50 Și unul dintre ei l-a lovit pe servitorul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.
51 Dar Isus, răspunzând, a spus: „Încetați! Până aici!”. Și atingând urechea, l-a vindecat.
52 Apoi Isus le-a spus arhiereilor, gărzilor templului și bătrânilor care au venit împotriva lui: „Ați ieșit cu săbii și cu ciomege ca la un tâlhar?
53 Când eram cu voi în templu, nu v-ați întins mâinile împotriva mea. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului”.
54 După ce l-au prins, l-au luat și l-au dus în casa marelui preot, iar Petru îl urma de departe.
55 Și aprinzându-se un foc în mijlocul curții, s-au așezat împreună. Petru s-a așezat printre ei.
56 O servitoare, văzându-l așezat lângă foc, l-a fixat cu privirea și a spus: „Și acesta era cu el!”.
57 Dar el a negat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc”.
58 După puțin timp, un altul l-a văzut și i-a zis: „Și tu ești dintre ei”. Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt”.
59 După vreo oră, un altul insista, spunând: „Cu adevărat și acesta era cu el, căci este galileeán”.
60 Însă Petru i-a zis: „Omule, nu știu ce spui”. Și îndată, pe când încă mai vorbea, a cântat cocoșul.
61 Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru. Petru și-a amintit de cuvântul Domnului, care îi spusese: „Înainte de a fi cântat astăzi cocoșul, mă vei renega de trei ori”.
62 Și ieșind, a plâns amar.
63 Iar oamenii care-l păzeau îl batjocoreau și-l loveau
64 și acoperindu-i ochii, îl întrebau, spunând: „Profețește-ne! Cine este cel care te-a lovit?”.
65 Și ziceau multe alte cuvinte de batjocură împotriva lui.
66 Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii și cărturarii și l-au adus la Sinédriul lor.
67 Și au zis: „Dacă tu ești Cristos, spune-ne!”. El le-a spus: „Chiar dacă v-aș spune, nu m-ați crede,
68 iar dacă v-aș întreba, nu mi-ați răspunde.
69 De acum însă, «Fiul Omului va fi așezat la dreapta puterii lui Dumnezeu»”.
70 Atunci toți au spus: „Tu ești deci Fiul lui Dumnezeu?”. El le-a răspuns: „Voi spuneți că eu sunt!”.
71 Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înșine am auzit-o din gura lui”.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Se apropia sărbătoarea Ázimelor, numită Paștele.
1 Și se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paști.
2 Arhiereii și cărturarii căutau cum să-l omoare, dar se temeau de popor.
2 Și arhiereii și cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de popor.
3 Atunci Satána a intrat în Iúda, numit Iscarióteanul, care era din numărul celor doisprezece.
3 Și a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
4 El a mers și s-a înțeles cu arhiereii și comandanții gărzilor cum să-l dea [pe Isus] pe mâna lor.
4 Și, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii și cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor.
5 Ei s-au bucurat și au căzut de acord să-i dea arginți.
5 Și ei s-au bucurat și s-au învoit să-i dea bani.
6 [Iúda] a consimțit și căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor fără [știrea] mulțimii.
6 Și el a primit și căuta prilej să-L dea lor, fără știrea mulțimii.
7 A sosit, deci, ziua Ázimelor în care trebuia jertfit Paștele.
7 Și a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paștile.
8 I-a trimis pe Petru și pe Ioan, spunându-le: „Mergeți și pregătiți Paștele ca să mâncăm!”.
8 Și a trimis pe Petru și pe Ioan, zicând: „Mergeți și ne pregătiți Paștile, ca să mâncăm.”
9 Ei i-au zis: „Unde vrei să pregătim?”.
9 Iar ei I-au zis: „Unde voiești să pregătim?”
10 El le-a răspuns: „Iată, când veți intra în cetate, veți întâlni un om ducând un urcior cu apă! Mergeți după el în casa în care va intra
10 Iar El le-a zis: „Iată, când veți intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeți după el în casa în care va intra.
11 și spuneți stăpânului casei: Învățătorul zice: «Unde este camera în care să mănânc Paștele cu discipolii mei?»!
11 Și spuneți stăpânului casei: «Învățătorul îți zice: Unde este încăperea în care să mănânc Paștile cu ucenicii mei?»
12 Iar el vă va arăta o încăpere mare, la etaj, aranjată; acolo să pregătiți!”.
12 Și acela vă va arăta un foișor mare, așternut; acolo să pregătiți”.
13 Plecând deci [cei doi], au găsit așa cum le-a spus și au pregătit Paștele.
13 Iar ei, ducându-se, au aflat precum le spusese și au pregătit Paștile.
14 Când a venit ceasul, s-a așezat la masă împreună cu apostolii.
14 Și când a fost ceasul, S-a așezat la masă, și apostolii împreună cu El.
15 Și le-a spus: „Atât de mult am dorit să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de pătimirea mea!
15 Și a zis către ei: „Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paști, mai înainte de patima Mea,
16 Căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când nu se va împlini în împărăția lui Dumnezeu”.
16 căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârșit în împărăția lui Dumnezeu.
17 Și, luând potirul, a mulțumit și a spus: „Luați-l pe acesta și împărțiți între voi!
17 Și luând paharul, mulțumind, a zis: «Luați acesta și împărțiți-l între voi»;
18 Căci vă spun că nu voi mai bea de acum din rodul viței până când va veni împărăția lui Dumnezeu”.
18 că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viței, până ce nu va veni împărăția lui Dumnezeu.
19 Și, luând pâinea, a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o, spunând: „Acesta este trupul meu dăruit pentru voi. Faceți aceasta în amintirea mea!”.
19 Și luând pâinea, mulțumind, a frânt și le-a dat lor, zicând: «Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceți spre pomenirea Mea».
20 La fel a făcut cu potirul după cină, zicând: „Acest potir este noua alianță în sângele meu, vărsat pentru voi.
20 Asemenea și paharul, după ce au cinat, zicând: «Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi».
21 Dar iată, mâna celui care mă trădează este cu mine pe masă;
21 Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă.
22 căci Fiul Omului merge după cum a fost stabilit, dar vai acelui om prin care este trădat!”.
22 Și Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar vai omului aceluia prin care este vândut!”
23 Atunci ei au început să se întrebe unii pe alții care dintre ei ar fi cel ce avea să o facă.
23 Iar ei au început să se întrebe, unul pe altul, cine dintre ei ar fi acela, care avea să facă aceasta?
24 S-a iscat între ei o neînțelegere: care dintre ei ar putea fi socotit cel mai mare.
24 Și s-a iscat între ei și neînțelegere: cine dintre ei se pare că e mai mare?
25 Dar el le-a zis: „Regii neamurilor domină peste ele, iar cei care-și exercită autoritatea asupra lor sunt numiți binefăcători.
25 Iar El le-a zis: „Regii neamurilor domnesc peste ele și se numesc binefăcători.
26 Însă voi nu fiți așa, dar cel mai mare dintre voi să devină precum cel mai tânăr, iar cel care conduce, precum cel care slujește.
26 Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, și căpetenia ca acela care slujește.
27 Căci cine este mai mare: cel care stă la masă sau cel care servește? Oare nu cel care stă la masă? Însă eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujește.
27 Căci cine este mai mare: cel care stă la masă, sau cel care slujește? Oare, nu cel ce stă la masă? Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujește.
28 Voi sunteți cei care ați rămas cu mine în încercările mele.
28 Și voi sunteți aceia care ați rămas cu Mine în încercările Mele.
29 Și eu rânduiesc pentru voi o împărăție așa cum Tatăl a rânduit pentru mine,
29 Și Eu vă rânduiesc vouă împărăție, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu,
30 ca să mâncați și să beți la masă cu mine în împărăția mea și să vă așezați pe tronuri judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israél.
30 ca să mâncați și să beți la masa Mea, în împărăția Mea și să ședeți pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel”.
31 Símon, Símon, iată, Satána a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu;
31 Și a zis Domnul: „Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu;
32 eu însă m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credința ta; iar tu, când te vei fi întors, întărește-i pe frații tăi!”.
32 iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credința ta. Și tu, oarecând, întorcându-te, întărește pe frații tăi”.
33 El i-a spus: „Doamne, sunt gata să merg cu tine și la închisoare, și la moarte”.
33 Iar el I-a zis: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg și în temniță și la moarte.”
34 Dar el i-a zis: „Îți spun ție, Petru, că astăzi nu va cânta cocoșul până când vei nega de trei ori că mă cunoști”.
34 Iar Iisus i-a zis: „Zic ție, Petre, nu va cânta astăzi cocoșul, până ce de trei ori te vei lepăda de Mine, că nu Mă cunoști.”
35 Apoi le-a spus: „Când v-am trimis fără pungă, desagă și încălțăminte, ați dus oare lipsă de ceva?”. I-au răspuns: „De nimic”.
35 Și le-a zis: „Când v-am trimis pe voi fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați avut lipsă de ceva?” Iar ei au zis: „De nimic.”
36 El le-a zis: „Acum însă, cine are pungă s-o ia; la fel și desaga; iar cine nu are sabie să-și vândă haina și să cumpere!
36 Și El le-a zis: „Acum însă cel ce are pungă să o ia, tot așa și traista, și cel ce nu are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere.
37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: «A fost socotit cu cei nelegiuiți». Într-adevăr, ceea ce este [scris] despre mine este gata să se împlinească”.
37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească întru Mine Scriptura aceasta: «Și cu cei fără de lege s-a socotit», căci cele despre Mine au ajuns la sfârșit.”
38 Dar ei i-au spus: „Doamne, iată aici două săbii!”. Iar el le-a spus: „Destul!”.
38 Iar ei au zis: „Doamne, iată aici două săbii.” Zis-a lor: „Sunt de ajuns.”
39 Apoi [Isus] a ieșit și a mers, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar discipolii îl urmau.
39 Și, ieșind, s-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, și ucenicii l-au urmat.
40 Fiind în acel loc, le-a spus: „Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!”.
40 Și când a sosit în acest loc, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită.”
41 [Isus] s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și, punându-se în genunchi, se ruga, spunând:
41 Și El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, și îngenunchind, Se ruga.
42 „Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voința mea, ci a ta să fie!”.
42 Zicând: „Părinte, de voiești, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.”
43 Atunci i s-a arătat un înger din cer care l-a întărit.
43 Iar un înger din cer s-a arătat Lui și-L întărea.
44 Și fiind în agonie, se ruga și mai stăruitor, iar sudoarea lui a devenit ca picăturile de sânge care cădeau pe pământ.
44 Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga. Și sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ.
45 Când s-a ridicat de la rugăciune și a venit la discipoli, i-a găsit dormind din cauza tristeții
45 Și, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui și i-a aflat adormiți de întristare.
46 și le-a zis: „De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!”.
46 Și le-a zis: „De ce dormiți? Sculați-vă și vă rugați, ca să nu intrați în ispită.”
47 Pe când mai vorbea încă, iată [venea] o mulțime, iar în fruntea ei venea cel numit Iúda, unul dintre cei doisprezece. El s-a apropiat de Isus ca să-l sărute.
47 Și vorbind El, iată o mulțime și cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Și s-a apropiat de Iisus, ca să-L sărute.
48 Dar Isus i-a spus: „Iúda, cu un sărut îl trădezi pe Fiul Omului?”.
48 Iar Iisus i-a zis: „Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?”
49 Cei care erau cu el, văzând ce avea să se întâmple, au spus: „Doamne, să lovim cu sabia?”.
49 Iar cei din preajma Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, dacă vom lovi cu sabia?”
50 Și unul dintre ei l-a lovit pe servitorul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.
50 Și unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului și i-a tăiat urechea dreaptă.
51 Dar Isus, răspunzând, a spus: „Încetați! Până aici!”. Și atingând urechea, l-a vindecat.
51 Dar Iisus, răspunzând, a zis: „Lăsați, până aici.” Și atingându-Se de urechea lui l-a vindecat
52 Apoi Isus le-a spus arhiereilor, gărzilor templului și bătrânilor care au venit împotriva lui: „Ați ieșit cu săbii și cu ciomege ca la un tâlhar?
52 și către arhiereii, către căpeteniile templului și către bătrânii care veniseră asupra Lui, Iisus a zis: „Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și cu toiege.
53 Când eram cu voi în templu, nu v-ați întins mâinile împotriva mea. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului”.
53 În toate zilele fiind cu voi în templu, n-ați întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru și stăpânirea întunericului”.
54 După ce l-au prins, l-au luat și l-au dus în casa marelui preot, iar Petru îl urma de departe.
54 Și, prinzându-L, L-au dus și L-au băgat în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe.
55 Și aprinzându-se un foc în mijlocul curții, s-au așezat împreună. Petru s-a așezat printre ei.
55 Și, aprinzând ei foc în mijlocul curții și șezând împreună, a șezut și Petru în mijlocul lor.
56 O servitoare, văzându-l așezat lângă foc, l-a fixat cu privirea și a spus: „Și acesta era cu el!”.
56 Și o slujnică, văzându-l șezând la foc, și uitându-se bine la el, a zis: „Și acesta era cu El.”
57 Dar el a negat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc”.
57 Iar el s-a lepădat, zicând: „Femeie, nu-L cunosc.”
58 După puțin timp, un altul l-a văzut și i-a zis: „Și tu ești dintre ei”. Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt”.
58 Și după puțin timp, văzându-l un altul, i-a zis: „Și tu ești dintre ei.” Petru însă a zis: „Omule, nu sunt.”
59 După vreo oră, un altul insista, spunând: „Cu adevărat și acesta era cu el, căci este galileeán”.
59 Iar când a trecut ca un ceas, un altul susținea zicând: „Cu adevărat și acesta era cu El, căci este galileian.”
60 Însă Petru i-a zis: „Omule, nu știu ce spui”. Și îndată, pe când încă mai vorbea, a cântat cocoșul.
60 Și Petru a zis: „Omule, nu știu ce spui.” Și îndată, încă vorbind el, a cântat cocoșul.
61 Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru. Petru și-a amintit de cuvântul Domnului, care îi spusese: „Înainte de a fi cântat astăzi cocoșul, mă vei renega de trei ori”.
61 Și întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; și Petru și-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese: „Mai înainte de a cânta cocoșul astăzi, tu te vei lepăda de Mine de trei ori”.
62 Și ieșind, a plâns amar.
62 Și ieșind afară, Petru a plâns cu amar.
63 Iar oamenii care-l păzeau îl batjocoreau și-l loveau
63 Iar bărbații care Îl păzeau pe Iisus, Îl batjocoreau, bătându-L.
64 și acoperindu-i ochii, îl întrebau, spunând: „Profețește-ne! Cine este cel care te-a lovit?”.
64 Și acoperindu-I fața, Îl întrebau, zicând: „Proorocește cine este cel ce Te-a lovit?”
65 Și ziceau multe alte cuvinte de batjocură împotriva lui.
65 Și hulindu-L, multe altele spuneau împotriva Lui.
66 Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii și cărturarii și l-au adus la Sinédriul lor.
66 Și când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii și cărturarii și L-au dus pe El în sinedriul lor.
67 Și au zis: „Dacă tu ești Cristos, spune-ne!”. El le-a spus: „Chiar dacă v-aș spune, nu m-ați crede,
67 Zicând: „Spune nouă dacă ești Tu Hristosul.” Și El le-a zis: „Dacă vă voi spune, nu veți crede;
68 iar dacă v-aș întreba, nu mi-ați răspunde.
68 iar dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde.
69 De acum însă, «Fiul Omului va fi așezat la dreapta puterii lui Dumnezeu»”.
69 De acum însă Fiul Omului va ședea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu”.
70 Atunci toți au spus: „Tu ești deci Fiul lui Dumnezeu?”. El le-a răspuns: „Voi spuneți că eu sunt!”.
70 Iar ei au zis toți: „Așadar, Tu ești Fiul lui Dumnezeu?” Și El a zis către ei: „Voi ziceți că Eu sunt.”
71 Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înșine am auzit-o din gura lui”.
71 Și ei au zis: „Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi înșine am auzit din gura Lui?”
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Se apropia sărbătoarea Ázimelor, numită Paștele.
1 Ἤγγιζεν δὲ ἡ ἑορτὴ τῶν ἀζύμων, ἡ λεγομένη Πάσχα.
2 Arhiereii și cărturarii căutau cum să-l omoare, dar se temeau de popor.
2 Καὶ ἐζήτουν οἱ ἀρχιερεῖς καὶ οἱ γραμματεῖς τὸ πῶς ἀνέλωσιν αὐτόν∙ ἐφοβοῦντο γὰρ τὸν λαόν.
3 Atunci Satána a intrat în Iúda, numit Iscarióteanul, care era din numărul celor doisprezece.
3 Εἰσῆλθεν δὲ Σατανᾶς εἰς Ἰούδαν τὸν ἐπικαλούμενον Ἰσκαριώτην, ὄντα ἐκ τοῦ ἀριθμοῦ τῶν δώδεκα.
4 El a mers și s-a înțeles cu arhiereii și comandanții gărzilor cum să-l dea [pe Isus] pe mâna lor.
4 Καὶ ἀπελθὼν συνελάλησεν τοῖς ἀρχιερεῦσιν καὶ στρατηγοῖς τὸ πῶς αὐτὸν παραδῷ αὐτοῖς.
5 Ei s-au bucurat și au căzut de acord să-i dea arginți.
5 Καὶ ἐχάρησαν, καὶ συνέθεντο αὐτῷ ἀργύριον δοῦναι.
6 [Iúda] a consimțit și căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor fără [știrea] mulțimii.
6 Καὶ ἐξωμολόγησεν καὶ ἐζήτει εὐκαιρίαν τοῦ παραδοῦναι αὐτὸν αὐτοῖς ἄτερ ὄχλου.
7 A sosit, deci, ziua Ázimelor în care trebuia jertfit Paștele.
7 Ἦλθεν δὲ ἡ ἡμέρα τῶν ἀζύμων, ἐν ᾗ ἔδει θύεσθαι τὸ Πάσχα.
8 I-a trimis pe Petru și pe Ioan, spunându-le: „Mergeți și pregătiți Paștele ca să mâncăm!”.
8 Καὶ ἀπέστειλεν Πέτρον καὶ Ἰωάννην, εἰπών, Πορευθέντες ἑτοιμάσατε ἡμῖν τὸ Πάσχα, ἵνα φάγωμεν.
9 Ei i-au zis: „Unde vrei să pregătim?”.
9 Οἱ δὲ εἶπον αὐτῷ, Ποῦ θέλεις ἑτοιμάσομεν;
10 El le-a răspuns: „Iată, când veți intra în cetate, veți întâlni un om ducând un urcior cu apă! Mergeți după el în casa în care va intra
10 Ὁ δὲ εἶπεν αὐτοῖς, Ἰδού, εἰσελθόντων ὑμῶν εἰς τὴν πόλιν, συναντήσει ὑμῖν ἄνθρωπος κεράμιον ὕδατος βαστάζων∙ ἀκολουθήσατε αὐτῷ εἰς τὴν οἰκίαν οὗ εἰσπορεύεται.
11 și spuneți stăpânului casei: Învățătorul zice: «Unde este camera în care să mănânc Paștele cu discipolii mei?»!
11 Καὶ ἐρεῖτε τῷ οἰκοδεσπότῃ τῆς οἰκίας, Λέγει σοι ὁ διδάσκαλος, Ποῦ ἐστιν τὸ κατάλυμα, ὅπου τὸ Πάσχα μετὰ τῶν μαθητῶν μου φάγω;
12 Iar el vă va arăta o încăpere mare, la etaj, aranjată; acolo să pregătiți!”.
12 Κἀκεῖνος ὑμῖν δείξει ἀνώγεον μέγα ἐστρωμένον∙ ἐκεῖ ἑτοιμάσατε.
13 Plecând deci [cei doi], au găsit așa cum le-a spus și au pregătit Paștele.
13 Ἀπελθόντες δὲ εὗρον καθὼς εἴρηκεν αὐτοῖς, καὶ ἡτοίμασαν τὸ Πάσχα.
14 Când a venit ceasul, s-a așezat la masă împreună cu apostolii.
14 Καὶ ὅτε ἐγένετο ἡ ὥρα, ἀνέπεσεν, καὶ οἱ δώδεκα ἀπόστολοι σὺν αὐτῷ.
15 Și le-a spus: „Atât de mult am dorit să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de pătimirea mea!
15 Καὶ εἶπεν πρὸς αὐτούς, Ἐπιθυμίᾳ ἐπεθύμησα τοῦτο τὸ Πάσχα φαγεῖν μεθ’ ὑμῶν πρὸ τοῦ με παθεῖν∙
16 Căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când nu se va împlini în împărăția lui Dumnezeu”.
16 λέγω γὰρ ὑμῖν ὅτι οὐκέτι οὐ μὴ φάγω ἐξ αὐτοῦ, ἕως ὅτου πληρωθῇ ἐν τῇ βασιλείᾳ τοῦ θεοῦ.
17 Și, luând potirul, a mulțumit și a spus: „Luați-l pe acesta și împărțiți între voi!
17 Καὶ δεξάμενος ποτήριον, εὐχαριστήσας εἶπεν, Λάβετε τοῦτο, καὶ διαμερίσατε ἑαυτοῖς∙
18 Căci vă spun că nu voi mai bea de acum din rodul viței până când va veni împărăția lui Dumnezeu”.
18 λέγω γὰρ ὑμῖν ὅτι οὐ μὴ πίω ἀπὸ τοῦ γενήματος τῆς ἀμπέλου, ἕως ὅτου ἡ βασιλεία τοῦ θεοῦ ἔλθῃ.
19 Și, luând pâinea, a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o, spunând: „Acesta este trupul meu dăruit pentru voi. Faceți aceasta în amintirea mea!”.
19 Καὶ λαβὼν ἄρτον, εὐχαριστήσας ἔκλασεν καὶ ἔδωκεν αὐτοῖς, λέγων, Τοῦτό ἐστιν τὸ σῶμά μου τὸ ὑπὲρ ὑμῶν διδόμενον∙ τοῦτο ποιεῖτε εἰς τὴν ἐμὴν ἀνάμνησιν.
20 La fel a făcut cu potirul după cină, zicând: „Acest potir este noua alianță în sângele meu, vărsat pentru voi.
20 Ὡσαύτως καὶ τὸ ποτήριον μετὰ τὸ δειπνῆσαι, λέγων, Τοῦτο τὸ ποτήριον ἡ καινὴ διαθήκη ἐν τῷ αἵματί μου, τὸ ὑπὲρ ὑμῶν ἐκχυνόμενον.
21 Dar iată, mâna celui care mă trădează este cu mine pe masă;
21 Πλὴν ἰδού, ἡ χεὶρ τοῦ παραδιδόντος με μετ’ ἐμοῦ ἐπὶ τῆς τραπέζης.
22 căci Fiul Omului merge după cum a fost stabilit, dar vai acelui om prin care este trădat!”.
22 Καὶ ὁ μὲν υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου πορεύεται κατὰ τὸ ὡρισμένον∙ πλὴν οὐαὶ τῷ ἀνθρώπῳ ἐκείνῳ δι’ οὗ παραδίδοται.
23 Atunci ei au început să se întrebe unii pe alții care dintre ei ar fi cel ce avea să o facă.
23 Καὶ αὐτοὶ ἤρξαντο συζητεῖν πρὸς ἑαυτοὺς τὸ τίς ἄρα εἴη ἐξ αὐτῶν ὁ τοῦτο μέλλων πράσσειν.
24 S-a iscat între ei o neînțelegere: care dintre ei ar putea fi socotit cel mai mare.
24 Ἐγένετο δὲ καὶ φιλονεικία ἐν αὐτοῖς τὸ τίς αὐτῶν δοκεῖ εἶναι μείζων.
25 Dar el le-a zis: „Regii neamurilor domină peste ele, iar cei care-și exercită autoritatea asupra lor sunt numiți binefăcători.
25 Ὁ δὲ εἶπεν αὐτοῖς, Οἱ βασιλεῖς τῶν ἐθνῶν κυριεύουσιν αὐτῶν, καὶ οἱ ἐξουσιάζοντες αὐτῶν εὐεργέται καλοῦνται.
26 Însă voi nu fiți așa, dar cel mai mare dintre voi să devină precum cel mai tânăr, iar cel care conduce, precum cel care slujește.
26 Ὑμεῖς δὲ οὐχ οὕτως∙ ἀλλ’ ὁ μείζων ἐν ὑμῖν γενέσθω ὡς ὁ νεώτερος∙ καὶ ὁ ἡγούμενος ὡς ὁ διακονῶν.
27 Căci cine este mai mare: cel care stă la masă sau cel care servește? Oare nu cel care stă la masă? Însă eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujește.
27 Τίς γὰρ μείζων, ὁ ἀνακείμενος ἢ ὁ διακονῶν; Οὐχὶ ὁ ἀνακείμενος; Ἐγὼ δέ εἰμι ἐν μέσῳ ὑμῶν ὡς ὁ διακονῶν.
28 Voi sunteți cei care ați rămas cu mine în încercările mele.
28 Ὑμεῖς δέ ἐστε οἱ διαμεμενηκότες μετ’ ἐμοῦ ἐν τοῖς πειρασμοῖς μου∙
29 Și eu rânduiesc pentru voi o împărăție așa cum Tatăl a rânduit pentru mine,
29 κἀγὼ διατίθεμαι ὑμῖν, καθὼς διέθετό μοι ὁ πατήρ μου, βασιλείαν,
30 ca să mâncați și să beți la masă cu mine în împărăția mea și să vă așezați pe tronuri judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israél.
30 ἵνα ἐσθίητε καὶ πίνητε ἐπὶ τῆς τραπέζης μου καὶ καθίσεσθε ἐπὶ θρόνων, κρίνοντες τὰς δώδεκα φυλὰς τοῦ Ἰσραήλ.
31 Símon, Símon, iată, Satána a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu;
31 Εἶπεν δὲ ὁ κύριος, Σίμων, Σίμων, ἰδού, ὁ Σατανᾶς ἐξῃτήσατο ὑμᾶς, τοῦ σινιάσαι ὡς τὸν σῖτον∙
32 eu însă m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credința ta; iar tu, când te vei fi întors, întărește-i pe frații tăi!”.
32 ἐγὼ δὲ ἐδεήθην περὶ σοῦ, ἵνα μὴ ἐκλίπῃ ἡ πίστις σου∙ καὶ σύ ποτε ἐπιστρέψας στήριξον τοὺς ἀδελφούς σου.
33 El i-a spus: „Doamne, sunt gata să merg cu tine și la închisoare, și la moarte”.
33 Ὁ δὲ εἶπεν αὐτῷ, Κύριε, μετὰ σοῦ ἕτοιμός εἰμι καὶ εἰς φυλακὴν καὶ εἰς θάνατον πορεύεσθαι.
34 Dar el i-a zis: „Îți spun ție, Petru, că astăzi nu va cânta cocoșul până când vei nega de trei ori că mă cunoști”.
34 Ὁ δὲ εἶπεν, Λέγω σοι, Πέτρε, οὐ μὴ φωνήσῃ σήμερον ἀλέκτωρ, πρὶν ἢ τρὶς ἀπαρνήσῃ μὴ εἰδέναι με.
35 Apoi le-a spus: „Când v-am trimis fără pungă, desagă și încălțăminte, ați dus oare lipsă de ceva?”. I-au răspuns: „De nimic”.
35 Καὶ εἶπεν αὐτοῖς, Ὅτε ἀπέστειλα ὑμᾶς ἄτερ βαλαντίου καὶ πήρας καὶ ὑποδημάτων, μή τινος ὑστερήσατε; Οἱ δὲ εἶπον, Οὐθενός.
36 El le-a zis: „Acum însă, cine are pungă s-o ia; la fel și desaga; iar cine nu are sabie să-și vândă haina și să cumpere!
36 Εἶπεν οὖν αὐτοῖς, Ἀλλὰ νῦν ὁ ἔχων βαλάντιον ἀράτω, ὁμοίως καὶ πήραν∙ καὶ ὁ μὴ ἔχων, πωλήσει τὸ ἱμάτιον αὐτοῦ, καὶ ἀγοράσει μάχαιραν.
37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: «A fost socotit cu cei nelegiuiți». Într-adevăr, ceea ce este [scris] despre mine este gata să se împlinească”.
37 Λέγω γὰρ ὑμῖν ὅτι ἔτι τοῦτο τὸ γεγραμμένον δεῖ τελεσθῆναι ἐν ἐμοί, τὸ Καὶ μετὰ ἀνόμων ἐλογίσθη∙ καὶ γὰρ τὰ περὶ ἐμοῦ τέλος ἔχει.
38 Dar ei i-au spus: „Doamne, iată aici două săbii!”. Iar el le-a spus: „Destul!”.
38 Οἱ δὲ εἶπον, Κύριε, ἰδού, μάχαιραι ὧδε δύο. Ὁ δὲ εἶπεν αὐτοῖς, Ἱκανόν ἐστιν.
39 Apoi [Isus] a ieșit și a mers, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar discipolii îl urmau.
39 Καὶ ἐξελθὼν ἐπορεύθη κατὰ τὸ ἔθος εἰς τὸ ὄρος τῶν Ἐλαιῶν∙ ἠκολούθησαν δὲ αὐτῷ καὶ οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ.
40 Fiind în acel loc, le-a spus: „Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!”.
40 Γενόμενος δὲ ἐπὶ τοῦ τόπου, εἶπεν αὐτοῖς, Προσεύχεσθε μὴ εἰσελθεῖν εἰς πειρασμόν.
41 [Isus] s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră și, punându-se în genunchi, se ruga, spunând:
41 Καὶ αὐτὸς ἀπεσπάσθη ἀπ’ αὐτῶν ὡσεὶ λίθου βολήν, καὶ θεὶς τὰ γόνατα προσηύχετο,
42 „Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voința mea, ci a ta să fie!”.
42 λέγων, Πάτερ, εἰ βούλει παρενεγκεῖν τὸ ποτήριον τοῦτο ἀπ’ ἐμοῦ∙ πλὴν μὴ τὸ θέλημά μου, ἀλλὰ τὸ σὸν γενέσθω.
43 Atunci i s-a arătat un înger din cer care l-a întărit.
43 Ὤφθη δὲ αὐτῷ ἄγγελος ἀπ’ οὐρανοῦ ἐνισχύων αὐτόν.
44 Și fiind în agonie, se ruga și mai stăruitor, iar sudoarea lui a devenit ca picăturile de sânge care cădeau pe pământ.
44 Καὶ γενόμενος ἐν ἀγωνίᾳ, ἐκτενέστερον προσηύχετο. Ἐγένετο δὲ ὁ ἱδρὼς αὐτοῦ ὡσεὶ θρόμβοι αἵματος καταβαίνοντες ἐπὶ τὴν γῆν.
45 Când s-a ridicat de la rugăciune și a venit la discipoli, i-a găsit dormind din cauza tristeții
45 Καὶ ἀναστὰς ἀπὸ τῆς προσευχῆς, ἐλθὼν πρὸς τοὺς μαθητὰς εὗρεν αὐτοὺς κοιμωμένους ἀπὸ τῆς λύπης,
46 și le-a zis: „De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!”.
46 καὶ εἶπεν αὐτοῖς, Τί καθεύδετε; Ἀναστάντες προσεύχεσθε, ἵνα μὴ εἰσέλθητε εἰς πειρασμόν.
47 Pe când mai vorbea încă, iată [venea] o mulțime, iar în fruntea ei venea cel numit Iúda, unul dintre cei doisprezece. El s-a apropiat de Isus ca să-l sărute.
47 Ἔτι δὲ αὐτοῦ λαλοῦντος, ἰδού, ὄχλος καὶ ὁ λεγόμενος Ἰούδας, εἷς τῶν δώδεκα, προήρχετο αὐτούς, καὶ ἤγγισεν τῷ Ἰησοῦ φιλῆσαι αὐτόν.
48 Dar Isus i-a spus: „Iúda, cu un sărut îl trădezi pe Fiul Omului?”.
48 Ὁ δὲ Ἰησοῦς εἶπεν αὐτῷ, Ἰούδα, φιλήματι τὸν υἱὸν τοῦ ἀνθρώπου παραδίδως;
49 Cei care erau cu el, văzând ce avea să se întâmple, au spus: „Doamne, să lovim cu sabia?”.
49 Ἰδόντες δὲ οἱ περὶ αὐτὸν τὸ ἐσόμενον εἶπον αὐτῷ, Κύριε, εἰ πατάξομεν ἐν μαχαίρᾳ;
50 Și unul dintre ei l-a lovit pe servitorul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.
50 Καὶ ἐπάταξεν εἷς τις ἐξ αὐτῶν τὸν δοῦλον τοῦ ἀρχιερέως, καὶ ἀφεῖλεν αὐτοῦ τὸ οὖς τὸ δεξιόν.
51 Dar Isus, răspunzând, a spus: „Încetați! Până aici!”. Și atingând urechea, l-a vindecat.
51 Ἀποκριθεὶς δὲ ὁ Ἰησοῦς εἶπεν, Ἐᾶτε ἕως τούτου. Καὶ ἁψάμενος τοῦ ὠτίου αὐτοῦ, ἰάσατο αὐτόν.
52 Apoi Isus le-a spus arhiereilor, gărzilor templului și bătrânilor care au venit împotriva lui: „Ați ieșit cu săbii și cu ciomege ca la un tâlhar?
52 Εἶπεν δὲ ὁ Ἰησοῦς πρὸς τοὺς παραγενομένους ἐπ’ αὐτὸν ἀρχιερεῖς καὶ στρατηγοὺς τοῦ ἱεροῦ καὶ πρεσβυτέρους, Ὡς ἐπὶ λῃστὴν ἐξεληλύθατε μετὰ μαχαιρῶν καὶ ξύλων;
53 Când eram cu voi în templu, nu v-ați întins mâinile împotriva mea. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului”.
53 Καθ’ ἡμέραν ὄντος μου μεθ’ ὑμῶν ἐν τῷ ἱερῷ, οὐκ ἐξετείνατε τὰς χεῖρας ἐπ’ ἐμέ. Ἀλλ’ αὕτη ὑμῶν ἐστιν ἡ ὥρα, καὶ ἡ ἐξουσία τοῦ σκότους.
54 După ce l-au prins, l-au luat și l-au dus în casa marelui preot, iar Petru îl urma de departe.
54 Συλλαβόντες δὲ αὐτὸν ἤγαγον, καὶ εἰσήγαγον αὐτὸν εἰς τὸν οἶκον τοῦ ἀρχιερέως∙ ὁ δὲ Πέτρος ἠκολούθει μακρόθεν.
55 Și aprinzându-se un foc în mijlocul curții, s-au așezat împreună. Petru s-a așezat printre ei.
55 Ἁψάντων δὲ πῦρ ἐν μέσῳ τῆς αὐλῆς, καὶ συγκαθισάντων αὐτῶν, ἐκάθητο ὁ Πέτρος ἐν μέσῳ αὐτῶν.
56 O servitoare, văzându-l așezat lângă foc, l-a fixat cu privirea și a spus: „Și acesta era cu el!”.
56 Ἰδοῦσα δὲ αὐτὸν παιδίσκη τις καθήμενον πρὸς τὸ φῶς, καὶ ἀτενίσασα αὐτῷ, εἶπεν, Καὶ οὗτος σὺν αὐτῷ ἦν.
57 Dar el a negat, zicând: „Femeie, nu-l cunosc”.
57 Ὁ δὲ ἠρνήσατο αὐτόν, λέγων, Γύναι, οὐκ οἶδα αὐτόν.
58 După puțin timp, un altul l-a văzut și i-a zis: „Și tu ești dintre ei”. Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt”.
58 Καὶ μετὰ βραχὺ ἕτερος ἰδὼν αὐτὸν ἔφη, Καὶ σὺ ἐξ αὐτῶν εἶ. Ὁ δὲ Πέτρος εἶπεν, Ἄνθρωπε, οὐκ εἰμί.
59 După vreo oră, un altul insista, spunând: „Cu adevărat și acesta era cu el, căci este galileeán”.
59 Καὶ διαστάσης ὡσεὶ ὥρας μιᾶς, ἄλλος τις διϊσχυρίζετο, λέγων, Ἐπ’ ἀληθείας καὶ οὗτος μετ’ αὐτοῦ ἦν∙ καὶ γὰρ Γαλιλαῖός ἐστιν.
60 Însă Petru i-a zis: „Omule, nu știu ce spui”. Și îndată, pe când încă mai vorbea, a cântat cocoșul.
60 Εἶπεν δὲ ὁ Πέτρος, Ἄνθρωπε, οὐκ οἶδα ὃ λέγεις. Καὶ παραχρῆμα, ἔτι λαλοῦντος αὐτοῦ, ἐφώνησεν ἀλέκτωρ.
61 Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru. Petru și-a amintit de cuvântul Domnului, care îi spusese: „Înainte de a fi cântat astăzi cocoșul, mă vei renega de trei ori”.
61 Καὶ στραφεὶς ὁ κύριος ἐνέβλεψεν τῷ Πέτρῳ. Καὶ ὑπεμνήσθη ὁ Πέτρος τοῦ λόγου τοῦ κυρίου, ὡς εἶπεν αὐτῷ ὅτι Πρὶν ἀλέκτορα φωνῆσαι, ἀπαρνήσῃ με τρίς.
62 Și ieșind, a plâns amar.
62 Καὶ ἐξελθὼν ἔξω ὁ Πέτρος ἔκλαυσεν πικρῶς.
63 Iar oamenii care-l păzeau îl batjocoreau și-l loveau
63 Καὶ οἱ ἄνδρες οἱ συνέχοντες τὸν Ἰησοῦν ἐνέπαιζον αὐτῷ, δέροντες.
64 și acoperindu-i ochii, îl întrebau, spunând: „Profețește-ne! Cine este cel care te-a lovit?”.
64 Καὶ περικαλύψαντες αὐτόν, ἔτυπτον αὐτοῦ τὸ πρόσωπον, καὶ ἐπηρώτων αὐτόν, λέγοντες, Προφήτευσον. Τίς ἐστιν ὁ παίσας σε;
65 Și ziceau multe alte cuvinte de batjocură împotriva lui.
65 Καὶ ἕτερα πολλὰ βλασφημοῦντες ἔλεγον εἰς αὐτόν.
66 Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii și cărturarii și l-au adus la Sinédriul lor.
66 Καὶ ὡς ἐγένετο ἡμέρα, συνήχθη τὸ πρεσβυτέριον τοῦ λαοῦ, ἀρχιερεῖς καὶ γραμματεῖς, καὶ ἀνήγαγον αὐτὸν εἰς τὸ συνέδριον αὐτῶν, λέγοντες,
67 Și au zis: „Dacă tu ești Cristos, spune-ne!”. El le-a spus: „Chiar dacă v-aș spune, nu m-ați crede,
67 Εἰ σὺ εἶ ὁ χριστός, εἰπὲ ἡμῖν. Εἶπεν δὲ αὐτοῖς, Ἐὰν ὑμῖν εἴπω, οὐ μὴ πιστεύσητε∙
68 iar dacă v-aș întreba, nu mi-ați răspunde.
68 ἐὰν δὲ καὶ ἐρωτήσω, οὐ μὴ ἀποκριθῆτέ μοι, ἢ ἀπολύσητε.
69 De acum însă, «Fiul Omului va fi așezat la dreapta puterii lui Dumnezeu»”.
69 Ἀπὸ τοῦ νῦν ἔσται ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου καθήμενος ἐκ δεξιῶν τῆς δυνάμεως τοῦ θεοῦ.
70 Atunci toți au spus: „Tu ești deci Fiul lui Dumnezeu?”. El le-a răspuns: „Voi spuneți că eu sunt!”.
70 Εἶπον δὲ πάντες, Σὺ οὖν εἶ ὁ υἱὸς τοῦ θεοῦ; Ὁ δὲ πρὸς αὐτοὺς ἔφη, Ὑμεῖς λέγετε ὅτι ἐγώ εἰμι.
71 Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înșine am auzit-o din gura lui”.
71 Οἱ δὲ εἶπον, Τί ἔτι χρείαν ἔχομεν μαρτυρίας; Αὐτοὶ γὰρ ἠκούσαμεν ἀπὸ τοῦ στόματος αὐτοῦ.