Capitolul 5
Luca 5Pescuirea minunată. Cei dintâi discipoli
(Mt 4,18-22; Mc 1,16-20)
1 Pe când mulțimea îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezarét, 2 [Isus] a văzut două bărci care stăteau lângă țărm, iar pescarii, coborâți din ele, spălau năvoadele. 3 Suindu-se în una din bărci, care era a lui Símon, l-a rugat s-o îndepărteze puțin de la mal. Așezându-se, învăța mulțimile din barcă.
4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Símon: „Înaintează în larg și aruncați-vă năvoadele pentru pescuit!”. 5 Răspunzând, Símon i-a spus: „Învățătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. 6 Și, făcând aceasta, au prins așa o mare mulțime de pești, încât li se rupeau năvoadele. 7 Atunci au făcut semne însoțitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit și au umplut amândouă bărcile, încât erau gata să se scufunde. 8 Văzând [aceasta], Símon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!”. 9 Pentru că îl cuprinsese teama pe el și pe toți care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o împreună; 10 la fel și pe Iacób și pe Ioan, fiii lui Zebedéu, care erau însoțitorii lui Símon. Însă Isus i-a spus lui Símon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!”. 11 După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe [Isus].
Vindecarea unui lepros
(Mt 8,1-4; Mc 1,40-45)
12 Pe când se afla într-una dintre cetăți, un om plin de lepră, văzându-l pe Isus, a căzut cu fața la pământ și l-a rugat, spunând: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”. 13 Întinzându-și mâna, l-a atins, spunându-i: „Vreau. Fii curățat!”. Îndată lepra s-a îndepărtat de la el. 14 Atunci, el i-a poruncit să nu spună nimănui, ci: „Mergând, arată-te preotului și adu [jertfă] pentru curățarea ta, după cum a poruncit Moise, ca să fie mărturie pentru ei!”. 15 Vestea despre el se răspândea din ce în ce mai mult și mari mulțimi se adunau ca să-l asculte și să fie vindecate de bolile lor. 16 Însă el se retrăgea în locuri pustii și se ruga.
Vindecarea unui om paralizat
(Mt 9,1-8; Mc 2,1-12)
17 Într-una din zile, pe când învăța, ședeau și unii farisei și învățați ai Legii care veniseră din toate satele Galiléii și Iudeii și din Ierusalím; iar puterea Domnului era cu el ca să vindece. 18 Și iată, câțiva bărbați care purtau pe un pat un om care era paralizat căutau să-l aducă și să-l pună înaintea lui! 19 Și negăsind pe unde să-l ducă până la el din cauza mulțimii, urcându-se pe acoperiș, l-au lăsat printre olane cu patul până în mijloc, în fața lui Isus.
20 Văzând credința lor, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!”. 21 Cărturarii și fariseii au început să discute: „Cine este acesta care rostește blasfémii? Cine poate să ierte păcatele în afară de singur Dumnezeu?”. 22 Dar Isus, cunoscând gândurile lor, răspunzând, le-a zis: „La ce vă gândiți în inimile voastre? 23 Ce este mai ușor: a spune «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune «Ridică-te și umblă!»? 24 Însă ca să știți că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus omului paralizat – îți zic: ridică-te, ia-ți patul și du-te la casa ta!”. 25 Și îndată [paraliticul] s-a ridicat înaintea lor, a luat [patul] pe care zăcuse și s-a dus acasă glorificându-l pe Dumnezeu.
26 Uluirea i-a cuprins pe toți și-l glorificau pe Dumnezeu și spuneau plini de teamă: „Astăzi am văzut lucruri minunate”.
Chemarea lui Lévi
(Mt 9,9-13; Mc 2,13-17)
27 După acestea, a ieșit și a văzut un vameș cu numele de Lévi, care stătea la postul lui de vamă, și i-a spus: „Urmează-mă!”. 28 Părăsind toate, s-a ridicat și l-a urmat. 29 Iar Lévi a făcut pentru el un mare ospăț în casa lui. Se afla [acolo] o mare mulțime de vameși și alții care ședeau cu ei la masă. 30 Fariseii și cărturarii lor murmurau împotriva discipolilor lui, zicând: „De ce mâncați și beți împreună cu vameșii și păcătoșii?”. 31 Dar Isus, răspunzându-le, a zis: „Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii; 32 nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la convertire”.
Discuții despre post
(Mt 9,14-17; Mc 2,18-22)
33 Însă aceștia i-au spus: „Discipolii lui Ioan postesc adesea și fac rugăciuni, la fel și cei ai fariseilor, dar ai tăi mănâncă și beau”. 34 Isus le-a spus: „Puteți oare să-i faceți pe nuntași să postească atât timp cât mirele este cu ei? 35 Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei. Atunci, în zilele acelea, vor posti”. 36 Apoi le-a zis o parabolă: „Nimeni nu rupe o bucată dintr-o haină nouă ca s-o pună la o haină veche, altfel o va rupe pe cea nouă și bucata din cea nouă nu se va potrivi la cea veche. 37 Tot așa, nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile: vinul se varsă, iar burdufurile se pierd. 38 Dimpotrivă, vinul nou trebuie pus în burdufuri noi. 39 Nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea vin nou, pentru că spune: «Cel vechi e mai bun!»”.
1 Pe când mulțimea îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezarét,
2 [Isus] a văzut două bărci care stăteau lângă țărm, iar pescarii, coborâți din ele, spălau năvoadele.
3 Suindu-se în una din bărci, care era a lui Símon, l-a rugat s-o îndepărteze puțin de la mal. Așezându-se, învăța mulțimile din barcă.
4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Símon: „Înaintează în larg și aruncați-vă năvoadele pentru pescuit!”.
5 Răspunzând, Símon i-a spus: „Învățătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”.
6 Și, făcând aceasta, au prins așa o mare mulțime de pești, încât li se rupeau năvoadele.
7 Atunci au făcut semne însoțitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit și au umplut amândouă bărcile, încât erau gata să se scufunde.
8 Văzând [aceasta], Símon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!”.
9 Pentru că îl cuprinsese teama pe el și pe toți care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o împreună;
10 la fel și pe Iacób și pe Ioan, fiii lui Zebedéu, care erau însoțitorii lui Símon. Însă Isus i-a spus lui Símon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!”.
11 După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe [Isus].
12 Pe când se afla într-una dintre cetăți, un om plin de lepră, văzându-l pe Isus, a căzut cu fața la pământ și l-a rugat, spunând: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”.
13 Întinzându-și mâna, l-a atins, spunându-i: „Vreau. Fii curățat!”. Îndată lepra s-a îndepărtat de la el.
14 Atunci, el i-a poruncit să nu spună nimănui, ci: „Mergând, arată-te preotului și adu [jertfă] pentru curățarea ta, după cum a poruncit Moise, ca să fie mărturie pentru ei!”.
15 Vestea despre el se răspândea din ce în ce mai mult și mari mulțimi se adunau ca să-l asculte și să fie vindecate de bolile lor.
16 Însă el se retrăgea în locuri pustii și se ruga.
17 Într-una din zile, pe când învăța, ședeau și unii farisei și învățați ai Legii care veniseră din toate satele Galiléii și Iudeii și din Ierusalím; iar puterea Domnului era cu el ca să vindece.
18 Și iată, câțiva bărbați care purtau pe un pat un om care era paralizat căutau să-l aducă și să-l pună înaintea lui!
19 Și negăsind pe unde să-l ducă până la el din cauza mulțimii, urcându-se pe acoperiș, l-au lăsat printre olane cu patul până în mijloc, în fața lui Isus.
20 Văzând credința lor, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!”.
21 Cărturarii și fariseii au început să discute: „Cine este acesta care rostește blasfémii? Cine poate să ierte păcatele în afară de singur Dumnezeu?”.
22 Dar Isus, cunoscând gândurile lor, răspunzând, le-a zis: „La ce vă gândiți în inimile voastre?
23 Ce este mai ușor: a spune «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune «Ridică-te și umblă!»?
24 Însă ca să știți că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus omului paralizat – îți zic: ridică-te, ia-ți patul și du-te la casa ta!”.
25 Și îndată [paraliticul] s-a ridicat înaintea lor, a luat [patul] pe care zăcuse și s-a dus acasă glorificându-l pe Dumnezeu.
26 Uluirea i-a cuprins pe toți și-l glorificau pe Dumnezeu și spuneau plini de teamă: „Astăzi am văzut lucruri minunate”.
27 După acestea, a ieșit și a văzut un vameș cu numele de Lévi, care stătea la postul lui de vamă, și i-a spus: „Urmează-mă!”.
28 Părăsind toate, s-a ridicat și l-a urmat.
29 Iar Lévi a făcut pentru el un mare ospăț în casa lui. Se afla [acolo] o mare mulțime de vameși și alții care ședeau cu ei la masă.
30 Fariseii și cărturarii lor murmurau împotriva discipolilor lui, zicând: „De ce mâncați și beți împreună cu vameșii și păcătoșii?”.
31 Dar Isus, răspunzându-le, a zis: „Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii;
32 nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la convertire”.
33 Însă aceștia i-au spus: „Discipolii lui Ioan postesc adesea și fac rugăciuni, la fel și cei ai fariseilor, dar ai tăi mănâncă și beau”.
34 Isus le-a spus: „Puteți oare să-i faceți pe nuntași să postească atât timp cât mirele este cu ei?
35 Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei. Atunci, în zilele acelea, vor posti”.
36 Apoi le-a zis o parabolă: „Nimeni nu rupe o bucată dintr-o haină nouă ca s-o pună la o haină veche, altfel o va rupe pe cea nouă și bucata din cea nouă nu se va potrivi la cea veche.
37 Tot așa, nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile: vinul se varsă, iar burdufurile se pierd.
38 Dimpotrivă, vinul nou trebuie pus în burdufuri noi.
39 Nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea vin nou, pentru că spune: «Cel vechi e mai bun!»”.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Pe când mulțimea îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezarét,
1 Pe când mulțimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, și El ședea lângă lacul Ghenizaret,
2 [Isus] a văzut două bărci care stăteau lângă țărm, iar pescarii, coborâți din ele, spălau năvoadele.
2 a văzut două corăbii oprite lângă țărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele.
3 Suindu-se în una din bărci, care era a lui Símon, l-a rugat s-o îndepărteze puțin de la mal. Așezându-se, învăța mulțimile din barcă.
3 Și urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puțin de la uscat. Și șezând în corabie, învăța, din ea, mulțimile.
4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Símon: „Înaintează în larg și aruncați-vă năvoadele pentru pescuit!”.
4 Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: „Mână la adânc, și lăsați în jos mrejele voastre, ca să pescuiți.”
5 Răspunzând, Símon i-a spus: „Învățătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”.
5 Și, răspunzând, Simon a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.”
6 Și, făcând aceasta, au prins așa o mare mulțime de pești, încât li se rupeau năvoadele.
6 Și făcând ei aceasta, au prins mulțime mare de pește, că li se rupeau mrejele.
7 Atunci au făcut semne însoțitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit și au umplut amândouă bărcile, încât erau gata să se scufunde.
7 Și au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde,
8 Văzând [aceasta], Símon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!”.
8 iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: „Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.”
9 Pentru că îl cuprinsese teama pe el și pe toți care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o împreună;
9 Căci spaima îl cuprinsese pe el și pe toți cei ce erau cu el, pentru pescuitul peștilor pe care îi prinseseră.
10 la fel și pe Iacób și pe Ioan, fiii lui Zebedéu, care erau însoțitorii lui Símon. Însă Isus i-a spus lui Símon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!”.
10 Tot așa și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Și a zis Iisus către Simon: „Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni.”
11 După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe [Isus].
11 Și trăgând corăbiile la țărm, au lăsat totul și au mers după El.
12 Pe când se afla într-una dintre cetăți, un om plin de lepră, văzându-l pe Isus, a căzut cu fața la pământ și l-a rugat, spunând: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”.
12 Și pe când erau într-una din cetăți, iată un om plin de lepră; văzând pe Iisus, a căzut cu fața la pământ și I s-a rugat zicând: „Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești.”
13 Întinzându-și mâna, l-a atins, spunându-i: „Vreau. Fii curățat!”. Îndată lepra s-a îndepărtat de la el.
13 Și întinzând El mâna, S-a atins de lepros, zicând: „Voiesc, fii curățat!” Și îndată s-a dus lepra de pe el.
14 Atunci, el i-a poruncit să nu spună nimănui, ci: „Mergând, arată-te preotului și adu [jertfă] pentru curățarea ta, după cum a poruncit Moise, ca să fie mărturie pentru ei!”.
14 Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui, ci, mergând, „arată-te preotului și, pentru curățirea ta, du jertfa, precum a orânduit Moise, spre mărturie lor”.
15 Vestea despre el se răspândea din ce în ce mai mult și mari mulțimi se adunau ca să-l asculte și să fie vindecate de bolile lor.
15 Dar și mai mult străbătea vorba despre El și mulțimi multe se adunau, ca să asculte și să se vindece de bolile lor.
16 Însă el se retrăgea în locuri pustii și se ruga.
16 Iar El Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga.
17 Într-una din zile, pe când învăța, ședeau și unii farisei și învățați ai Legii care veniseră din toate satele Galiléii și Iudeii și din Ierusalím; iar puterea Domnului era cu el ca să vindece.
17 Și într-una din zile Iisus învăța și de față ședeau farisei și învățători ai Legii, veniți din toate satele Galileii, din Iudeea și din Ierusalim. Și puterea Domnului se arăta în tămăduiri.
18 Și iată, câțiva bărbați care purtau pe un pat un om care era paralizat căutau să-l aducă și să-l pună înaintea lui!
18 Și iată niște bărbați aduceau pe pat un om care era slăbănog și căutau să-l ducă înăuntru și să-l pună înaintea Lui;
19 Și negăsind pe unde să-l ducă până la el din cauza mulțimii, urcându-se pe acoperiș, l-au lăsat printre olane cu patul până în mijloc, în fața lui Isus.
19 dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulțimii, s-au suit pe acoperiș și, printre cărămizi, l-au lăsat cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus.
20 Văzând credința lor, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!”.
20 Și văzând credința lor, El le-a zis: „Omule, iertate îți sunt păcatele tale.”
21 Cărturarii și fariseii au început să discute: „Cine este acesta care rostește blasfémii? Cine poate să ierte păcatele în afară de singur Dumnezeu?”.
21 Iar fariseii și cărturarii au început să cârtească, zicând: „Cine este Acesta care grăiește hule? Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu?”
22 Dar Isus, cunoscând gândurile lor, răspunzând, le-a zis: „La ce vă gândiți în inimile voastre?
22 Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, răspunzând a zis către ei: „Ce cugetați în inimile voastre?”
23 Ce este mai ușor: a spune «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune «Ridică-te și umblă!»?
23 „Ce este mai ușor? A zice: «Iertate sunt păcatele tale», sau a zice: «Scoală și umblă»?
24 Însă ca să știți că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus omului paralizat – îți zic: ridică-te, ia-ți patul și du-te la casa ta!”.
24 Iar ca să știți că Fiul Omului are pe pământ putere să ierte păcatele, a zis slăbănogului: «Ție îți zic: Scoală-te, ia patul tău și mergi la casa ta».”
25 Și îndată [paraliticul] s-a ridicat înaintea lor, a luat [patul] pe care zăcuse și s-a dus acasă glorificându-l pe Dumnezeu.
25 Și îndată, ridicându-se înaintea lor, luând patul pe care zăcuse, s-a dus la casa sa, slăvind pe Dumnezeu.
26 Uluirea i-a cuprins pe toți și-l glorificau pe Dumnezeu și spuneau plini de teamă: „Astăzi am văzut lucruri minunate”.
26 Și uimire i-a cuprins pe toți și slăveau pe Dumnezeu și, plini de frică, ziceau: „Am văzut astăzi lucruri minunate.”
27 După acestea, a ieșit și a văzut un vameș cu numele de Lévi, care stătea la postul lui de vamă, și i-a spus: „Urmează-mă!”.
27 Și după aceasta a ieșit și a văzut un vameș, cu numele Levi, care ședea la vamă, și i-a zis: „Vino după Mine.”
28 Părăsind toate, s-a ridicat și l-a urmat.
28 Și, lăsând toate, el s-a sculat și a mers după El.
29 Iar Lévi a făcut pentru el un mare ospăț în casa lui. Se afla [acolo] o mare mulțime de vameși și alții care ședeau cu ei la masă.
29 Și I-a făcut Levi un ospăț mare în casa sa. Și era mulțime multă de vameși și de alții care ședeau cu ei la masă.
30 Fariseii și cărturarii lor murmurau împotriva discipolilor lui, zicând: „De ce mâncați și beți împreună cu vameșii și păcătoșii?”.
30 Dar fariseii și cărturarii lor murmurau către ucenicii Lui, zicând: „De ce mâncați și beți împreună cu vameșii și cu păcătoșii?”
31 Dar Isus, răspunzându-le, a zis: „Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii;
31 Și Iisus, răspunzând, a zis către ei: „N-au trebuință de doctor cei sănătoși, ci cei bolnavi.
32 nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la convertire”.
32 N-am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși la pocăință”.
33 Însă aceștia i-au spus: „Discipolii lui Ioan postesc adesea și fac rugăciuni, la fel și cei ai fariseilor, dar ai tăi mănâncă și beau”.
33 Iar ei au zis către El: „Ucenicii lui Ioan postesc adesea și fac rugăciuni, de asemenea și ai fariseilor, iar ai Tăi mănâncă și beau.”
34 Isus le-a spus: „Puteți oare să-i faceți pe nuntași să postească atât timp cât mirele este cu ei?
34 Iar Iisus a zis către ei: „Puteți, oare, să faceți pe fiii nunții să postească, cât timp Mirele este cu ei?
35 Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei. Atunci, în zilele acelea, vor posti”.
35 Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile”.
36 Apoi le-a zis o parabolă: „Nimeni nu rupe o bucată dintr-o haină nouă ca s-o pună la o haină veche, altfel o va rupe pe cea nouă și bucata din cea nouă nu se va potrivi la cea veche.
36 Le-a spus lor și o pildă: „Nimeni, rupând petic de la haină nouă, nu-l pune la haină veche, altfel rupe haina cea nouă, iar peticul luat din ea nu se potrivește la cea veche.
37 Tot așa, nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile: vinul se varsă, iar burdufurile se pierd.
37 Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; și se varsă și vinul și se strică și burdufurile.
38 Dimpotrivă, vinul nou trebuie pus în burdufuri noi.
38 Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi și împreună se vor păstra.
39 Nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea vin nou, pentru că spune: «Cel vechi e mai bun!»”.
39 Și nimeni, bând vin vechi, nu voiește de cel nou, căci zice: «E mai bun cel vechi»”.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Pe când mulțimea îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezarét,
1 Ἐγένετο δὲ ἐν τῷ τὸν ὄχλον ἐπικεῖσθαι αὐτῷ τοῦ ἀκούειν τὸν λόγον τοῦ θεοῦ, καὶ αὐτὸς ἦν ἑστὼς παρὰ τὴν λίμνην Γεννησαρέτ∙
2 [Isus] a văzut două bărci care stăteau lângă țărm, iar pescarii, coborâți din ele, spălau năvoadele.
2 καὶ εἶδεν δύο πλοῖα ἑστῶτα παρὰ τὴν λίμνην∙ οἱ δὲ ἁλιεῖς ἀποβάντες ἀπ’ αὐτῶν ἀπέπλυναν τὰ δίκτυα.
3 Suindu-se în una din bărci, care era a lui Símon, l-a rugat s-o îndepărteze puțin de la mal. Așezându-se, învăța mulțimile din barcă.
3 Ἐμβὰς δὲ εἰς ἓν τῶν πλοίων, ὃ ἦν τοῦ Σίμωνος, ἠρώτησεν αὐτὸν ἀπὸ τῆς γῆς ἐπαναγαγεῖν ὀλίγον. Καὶ καθίσας ἐδίδασκεν ἐκ τοῦ πλοίου τοὺς ὄχλους.
4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Símon: „Înaintează în larg și aruncați-vă năvoadele pentru pescuit!”.
4 Ὡς δὲ ἐπαύσατο λαλῶν, εἶπεν πρὸς τὸν Σίμωνα, Ἐπανάγαγε εἰς τὸ βάθος, καὶ χαλάσατε τὰ δίκτυα ὑμῶν εἰς ἄγραν.
5 Răspunzând, Símon i-a spus: „Învățătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”.
5 Καὶ ἀποκριθεὶς ὁ Σίμων εἶπεν αὐτῷ, Ἐπιστάτα, δι’ ὅλης τῆς νυκτὸς κοπιάσαντες οὐδὲν ἐλάβομεν∙ ἐπὶ δὲ τῷ ῥήματί σου χαλάσω τὸ δίκτυον.
6 Și, făcând aceasta, au prins așa o mare mulțime de pești, încât li se rupeau năvoadele.
6 Καὶ τοῦτο ποιήσαντες, συνέκλεισαν πλῆθος ἰχθύων πολύ∙ διερρήγνυτο δὲ τὸ δίκτυον αὐτῶν∙
7 Atunci au făcut semne însoțitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit și au umplut amândouă bărcile, încât erau gata să se scufunde.
7 καὶ κατένευσαν τοῖς μετόχοις τοῖς ἐν τῷ ἑτέρῳ πλοίῳ, τοῦ ἐλθόντας συλλαβέσθαι αὐτοῖς∙ καὶ ἦλθον καὶ ἔπλησαν ἀμφότερα τὰ πλοῖα, ὥστε βυθίζεσθαι αὐτά.
8 Văzând [aceasta], Símon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!”.
8 Ἰδὼν δὲ Σίμων Πέτρος προσέπεσεν τοῖς γόνασιν Ἰησοῦ, λέγων, Ἔξελθε ἀπ’ ἐμοῦ, ὅτι ἀνὴρ ἁμαρτωλός εἰμι, κύριε.
9 Pentru că îl cuprinsese teama pe el și pe toți care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o împreună;
9 Θάμβος γὰρ περιέσχεν αὐτὸν καὶ πάντας τοὺς σὺν αὐτῷ, ἐπὶ τῇ ἄγρᾳ τῶν ἰχθύων ᾗ συνέλαβον∙
10 la fel și pe Iacób și pe Ioan, fiii lui Zebedéu, care erau însoțitorii lui Símon. Însă Isus i-a spus lui Símon: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!”.
10 ὁμοίως δὲ καὶ Ἰάκωβον καὶ Ἰωάννην, υἱοὺς Ζεβεδαίου, οἳ ἦσαν κοινωνοὶ τῷ Σίμωνι. Καὶ εἶπεν πρὸς τὸν Σίμωνα ὁ Ἰησοῦς, Μὴ φοβοῦ∙ ἀπὸ τοῦ νῦν ἀνθρώπους ἔσῃ ζωγρῶν.
11 După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe [Isus].
11 Καὶ καταγαγόντες τὰ πλοῖα ἐπὶ τὴν γῆν, ἀφέντες ἅπαντα, ἠκολούθησαν αὐτῷ.
12 Pe când se afla într-una dintre cetăți, un om plin de lepră, văzându-l pe Isus, a căzut cu fața la pământ și l-a rugat, spunând: „Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți”.
12 Καὶ ἐγένετο, ἐν τῷ εἶναι αὐτὸν ἐν μιᾷ τῶν πόλεων, καὶ ἰδού, ἀνὴρ πλήρης λέπρας∙ καὶ ἰδὼν τὸν Ἰησοῦν, πεσὼν ἐπὶ πρόσωπον, ἐδεήθη αὐτοῦ, λέγων, Κύριε, ἐὰν θέλῃς, δύνασαί με καθαρίσαι.
13 Întinzându-și mâna, l-a atins, spunându-i: „Vreau. Fii curățat!”. Îndată lepra s-a îndepărtat de la el.
13 Καὶ ἐκτείνας τὴν χεῖρα ἥψατο αὐτοῦ, εἰπών, Θέλω, καθαρίσθητι. Καὶ εὐθέως ἡ λέπρα ἀπῆλθεν ἀπ’ αὐτοῦ.
14 Atunci, el i-a poruncit să nu spună nimănui, ci: „Mergând, arată-te preotului și adu [jertfă] pentru curățarea ta, după cum a poruncit Moise, ca să fie mărturie pentru ei!”.
14 Καὶ αὐτὸς παρήγγειλεν αὐτῷ μηδενὶ εἰπεῖν∙ἀλλὰ ἀπελθὼν δεῖξον σεαυτὸν τῷ ἱερεῖ, καὶ προσένεγκε περὶ τοῦ καθαρισμοῦ σου, καθὼς προσέταξεν Μωσῆς, εἰς μαρτύριον αὐτοῖς.
15 Vestea despre el se răspândea din ce în ce mai mult și mari mulțimi se adunau ca să-l asculte și să fie vindecate de bolile lor.
15 Διήρχετο δὲ μᾶλλον ὁ λόγος περὶ αὐτοῦ∙ καὶ συνήρχοντο ὄχλοι πολλοὶ ἀκούειν, καὶ θεραπεύεσθαι ὑπ’ αὐτοῦ ἀπὸ τῶν ἀσθενειῶν αὐτῶν.
16 Însă el se retrăgea în locuri pustii și se ruga.
16 Αὐτὸς δὲ ἦν ὑποχωρῶν ἐν ταῖς ἐρήμοις καὶ προσευχόμενος.
17 Într-una din zile, pe când învăța, ședeau și unii farisei și învățați ai Legii care veniseră din toate satele Galiléii și Iudeii și din Ierusalím; iar puterea Domnului era cu el ca să vindece.
17 Καὶ ἐγένετο ἐν μιᾷ τῶν ἡμερῶν, καὶ αὐτὸς ἦν διδάσκων∙ καὶ ἦσαν καθήμενοι Φαρισαῖοι καὶ νομοδιδάσκαλοι, οἳ ἦσαν ἐληλυθότες ἐκ πάσης κώμης τῆς Γαλιλαίας καὶ Ἰουδαίας καὶ Ἱερουσαλήμ∙ καὶ δύναμις κυρίου ἦν εἰς τὸ ἰᾶσθαι αὐτούς.
18 Și iată, câțiva bărbați care purtau pe un pat un om care era paralizat căutau să-l aducă și să-l pună înaintea lui!
18 Καὶ ἰδού, ἄνδρες φέροντες ἐπὶ κλίνης ἄνθρωπον ὃς ἦν παραλελυμένος, καὶ ἐζήτουν αὐτὸν εἰσενεγκεῖν καὶ θεῖναι ἐνώπιον αὐτοῦ∙
19 Și negăsind pe unde să-l ducă până la el din cauza mulțimii, urcându-se pe acoperiș, l-au lăsat printre olane cu patul până în mijloc, în fața lui Isus.
19 καὶ μὴ εὑρόντες ποίας εἰσενέγκωσιν αὐτὸν διὰ τὸν ὄχλον, ἀναβάντες ἐπὶ τὸ δῶμα, διὰ τῶν κεράμων καθῆκαν αὐτὸν σὺν τῷ κλινιδίῳ εἰς τὸ μέσον ἔμπροσθεν τοῦ Ἰησοῦ.
20 Văzând credința lor, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!”.
20 Καὶ ἰδὼν τὴν πίστιν αὐτῶν, εἶπεν αὐτῷ, Ἄνθρωπε, ἀφέωνταί σοι αἱ ἁμαρτίαι σου.
21 Cărturarii și fariseii au început să discute: „Cine este acesta care rostește blasfémii? Cine poate să ierte păcatele în afară de singur Dumnezeu?”.
21 Καὶ ἤρξαντο διαλογίζεσθαι οἱ γραμματεῖς καὶ οἱ Φαρισαῖοι, λέγοντες, Τίς ἐστιν οὗτος ὃς λαλεῖ βλασφημίας; Τίς δύναται ἀφιέναι ἁμαρτίας, εἰ μὴ μόνος ὁ θεός;
22 Dar Isus, cunoscând gândurile lor, răspunzând, le-a zis: „La ce vă gândiți în inimile voastre?
22 Ἐπιγνοὺς δὲ ὁ Ἰησοῦς τοὺς διαλογισμοὺς αὐτῶν ἀποκριθεὶς εἶπεν πρὸς αὐτούς, Τί διαλογίζεσθε ἐν ταῖς καρδίαις ὑμῶν;
23 Ce este mai ușor: a spune «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune «Ridică-te și umblă!»?
23 Τί ἐστιν εὐκοπώτερον, εἰπεῖν, Ἀφέωνταί σοι αἱ ἁμαρτίαι σου, ἢ εἰπεῖν, Ἔγειραι καὶ περιπάτει;
24 Însă ca să știți că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele pe pământ – i-a spus omului paralizat – îți zic: ridică-te, ia-ți patul și du-te la casa ta!”.
24 Ἵνα δὲ εἰδῆτε ὅτι ἐξουσίαν ἔχει ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἐπὶ τῆς γῆς ἀφιέναι ἁμαρτίας—εἶπεν τῷ παραλελυμένῳ—Σοὶ λέγω, ἔγειραι, καὶ ἄρας τὸ κλινίδιόν σου, πορεύου εἰς τὸν οἶκόν σου.
25 Și îndată [paraliticul] s-a ridicat înaintea lor, a luat [patul] pe care zăcuse și s-a dus acasă glorificându-l pe Dumnezeu.
25 Καὶ παραχρῆμα ἀναστὰς ἐνώπιον αὐτῶν, ἄρας ἐφ’ ὃ κατέκειτο, ἀπῆλθεν εἰς τὸν οἶκον αὐτοῦ, δοξάζων τὸν θεόν.
26 Uluirea i-a cuprins pe toți și-l glorificau pe Dumnezeu și spuneau plini de teamă: „Astăzi am văzut lucruri minunate”.
26 Καὶ ἔκστασις ἔλαβεν ἅπαντας, καὶ ἐδόξαζον τὸν θεόν, καὶ ἐπλήσθησαν φόβου, λέγοντες ὅτι Εἴδομεν παράδοξα σήμερον.
27 După acestea, a ieșit și a văzut un vameș cu numele de Lévi, care stătea la postul lui de vamă, și i-a spus: „Urmează-mă!”.
27 Καὶ μετὰ ταῦτα ἐξῆλθεν, καὶ ἐθεάσατο τελώνην, ὀνόματι Λευΐν, καθήμενον ἐπὶ τὸ τελώνιον, καὶ εἶπεν αὐτῷ, Ἀκολούθει μοι.
28 Părăsind toate, s-a ridicat și l-a urmat.
28 Καὶ καταλιπὼν ἅπαντα, ἀναστὰς ἠκολούθησεν αὐτῷ.
29 Iar Lévi a făcut pentru el un mare ospăț în casa lui. Se afla [acolo] o mare mulțime de vameși și alții care ședeau cu ei la masă.
29 Καὶ ἐποίησεν δοχὴν μεγάλην Λευῒς αὐτῷ ἐν τῇ οἰκίᾳ αὐτοῦ∙ καὶ ἦν ὄχλος τελωνῶν πολύς, καὶ ἄλλων οἳ ἦσαν μετ’ αὐτῶν κατακείμενοι.
30 Fariseii și cărturarii lor murmurau împotriva discipolilor lui, zicând: „De ce mâncați și beți împreună cu vameșii și păcătoșii?”.
30 Καὶ ἐγόγγυζον οἱ γραμματεῖς αὐτῶν καὶ οἱ Φαρισαῖοι πρὸς τοὺς μαθητὰς αὐτοῦ, λέγοντες, Διὰ τί μετὰ τῶν τελωνῶν καὶ ἁμαρτωλῶν ἐσθίετε καὶ πίνετε;
31 Dar Isus, răspunzându-le, a zis: „Nu cei sănătoși au nevoie de medic, ci bolnavii;
31 Καὶ ἀποκριθεὶς ὁ Ἰησοῦς εἶπεν πρὸς αὐτούς, Οὐ χρείαν ἔχουσιν οἱ ὑγιαίνοντες ἰατροῦ, ἀλλ’ οἱ κακῶς ἔχοντες.
32 nu am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la convertire”.
32 Οὐκ ἐλήλυθα καλέσαι δικαίους, ἀλλὰ ἁμαρτωλοὺς εἰς μετάνοιαν.
33 Însă aceștia i-au spus: „Discipolii lui Ioan postesc adesea și fac rugăciuni, la fel și cei ai fariseilor, dar ai tăi mănâncă și beau”.
33 Οἱ δὲ εἶπον πρὸς αὐτόν, Διὰ τί οἱ μαθηταὶ Ἰωάννου νηστεύουσιν πυκνά, καὶ δεήσεις ποιοῦνται, ὁμοίως καὶ οἱ τῶν Φαρισαίων∙ οἱ δὲ σοὶ ἐσθίουσιν καὶ πίνουσιν;
34 Isus le-a spus: „Puteți oare să-i faceți pe nuntași să postească atât timp cât mirele este cu ei?
34 Ὁ δὲ εἶπεν πρὸς αὐτούς, Μὴ δύνασθε τοὺς υἱοὺς τοῦ νυμφῶνος, ἐν ᾧ ὁ νυμφίος μετ’ αὐτῶν ἐστιν, ποιῆσαι νηστεύειν;
35 Vor veni însă zile când mirele va fi luat de la ei. Atunci, în zilele acelea, vor posti”.
35 Ἐλεύσονται δὲ ἡμέραι, καὶ ὅταν ἀπαρθῇ ἀπ’ αὐτῶν ὁ νυμφίος, τότε νηστεύσουσιν ἐν ἐκείναις ταῖς ἡμέραις.
36 Apoi le-a zis o parabolă: „Nimeni nu rupe o bucată dintr-o haină nouă ca s-o pună la o haină veche, altfel o va rupe pe cea nouă și bucata din cea nouă nu se va potrivi la cea veche.
36 Ἔλεγεν δὲ καὶ παραβολὴν πρὸς αὐτοὺς ὅτι Οὐδεὶς ἐπίβλημα ἱματίου καινοῦ ἐπιβάλλει ἐπὶ ἱμάτιον παλαιόν∙ εἰ δὲ μήγε, καὶ τὸ καινὸν σχίζει, καὶ τῷ παλαιῷ οὐ συμφωνεῖ τὸ ἀπὸ τοῦ καινοῦ.
37 Tot așa, nimeni nu pune vinul nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile: vinul se varsă, iar burdufurile se pierd.
37 Καὶ οὐδεὶς βάλλει οἶνον νέον εἰς ἀσκοὺς παλαιούς∙ εἰ δὲ μήγε, ῥήξει ὁ νέος οἶνος τοὺς ἀσκούς, καὶ αὐτὸς ἐκχυθήσεται, καὶ οἱ ἀσκοὶ ἀπολοῦνται.
38 Dimpotrivă, vinul nou trebuie pus în burdufuri noi.
38 Ἀλλὰ οἶνον νέον εἰς ἀσκοὺς καινοὺς βλητέον, καὶ ἀμφότεροι συντηροῦνται.
39 Nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea vin nou, pentru că spune: «Cel vechi e mai bun!»”.
39 Καὶ οὐδεὶς πιὼν παλαιὸν εὐθέως θέλει νέον∙ λέγει γάρ, Ὁ παλαιὸς χρηστότερός ἐστιν.