Evanghelia după sfântul Luca
Capitolul 19, vv. 11-27
Luca 19,11-27Parabola minelor
11 Pe când ascultau acestea, [Isus] le-a mai spus o parabolă, pentru că se apropiau de Ierusalím, iar ei credeau că împărăția lui Dumnezeu avea să se arate în curând. 12 Așadar, le-a spus: „Un om nobil a plecat într-o țară îndepărtată ca să primească un regat și apoi să se întoarcă. 13 A chemat zece dintre servitorii săi, le-a dat zece mine și le-a zis: «Investiți-le până când voi veni!». 14 Însă cetățenii săi îl urau și au trimis în urma lui o solie să spună: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi».
15 Când s-a întors, după primirea regatului, a poruncit să fie chemați la el servitorii cărora le dăduse argintul ca să afle cât au câștigat. 16 Când a venit primul, a spus: «Stăpâne, mina ta a adus venit alte zece mine». 17 El i-a zis: «Bine, servitor bun! Pentru că ai fost fidel peste puține lucruri, să ai autoritate peste zece cetăți». 18 Apoi a venit al doilea și a spus: «Mina ta, stăpâne, a mai făcut cinci mine». 19 Iar el i-a spus: «Și tu vei fi peste cinci cetăți». 20 A venit un altul și i-a spus: «Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-un ștergar, 21 întrucât m-am temut de tine, căci ești un om aspru: iei ce nu ai pus și seceri ce nu ai semănat». 22 El i-a spus: «Din gura ta te judec, servitor rău! Știai că sunt un om aspru; că iau ce nu am pus și secer ce nu am semănat. 23 Atunci de ce nu ai pus banii mei la bancă? La întoarcere, i-aș fi luat cu dobândă»”. 24 Și a zis celor care erau de față: «Luați mina de la dânsul și dați-o celui care are zece mine!» 25 Dar ei i-au zis: «Stăpâne, are deja zece mine!». 26 «Vă spun: oricui are i se va da, iar de la cel care nu are se va lua și ceea ce are. 27 Iar pe dușmanii mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceți-i aici și ucideți-i în fața mea!»”.
11 Pe când ascultau acestea, [Isus] le-a mai spus o parabolă, pentru că se apropiau de Ierusalím, iar ei credeau că împărăția lui Dumnezeu avea să se arate în curând.
12 Așadar, le-a spus: „Un om nobil a plecat într-o țară îndepărtată ca să primească un regat și apoi să se întoarcă.
13 A chemat zece dintre servitorii săi, le-a dat zece mine și le-a zis: «Investiți-le până când voi veni!».
14 Însă cetățenii săi îl urau și au trimis în urma lui o solie să spună: «Nu vrem ca acesta să domnească peste noi».
15 Când s-a întors, după primirea regatului, a poruncit să fie chemați la el servitorii cărora le dăduse argintul ca să afle cât au câștigat.
16 Când a venit primul, a spus: «Stăpâne, mina ta a adus venit alte zece mine».
17 El i-a zis: «Bine, servitor bun! Pentru că ai fost fidel peste puține lucruri, să ai autoritate peste zece cetăți».
18 Apoi a venit al doilea și a spus: «Mina ta, stăpâne, a mai făcut cinci mine».
19 Iar el i-a spus: «Și tu vei fi peste cinci cetăți».
20 A venit un altul și i-a spus: «Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-un ștergar,
21 întrucât m-am temut de tine, căci ești un om aspru: iei ce nu ai pus și seceri ce nu ai semănat».
22 El i-a spus: «Din gura ta te judec, servitor rău! Știai că sunt un om aspru; că iau ce nu am pus și secer ce nu am semănat.
23 Atunci de ce nu ai pus banii mei la bancă? La întoarcere, i-aș fi luat cu dobândă»”.
24 Și a zis celor care erau de față: «Luați mina de la dânsul și dați-o celui care are zece mine!»
25 Dar ei i-au zis: «Stăpâne, are deja zece mine!».
26 «Vă spun: oricui are i se va da, iar de la cel care nu are se va lua și ceea ce are.
27 Iar pe dușmanii mei, care nu au voit ca eu să domnesc peste ei, aduceți-i aici și ucideți-i în fața mea!»”.