Cartea Proverbelor
Capitolul 16
Proverbe 16Providența divină și modestia celui înțelept
1 Omului îi aparțin orânduirile inimii,
dar de la Domnul vine răspunsul limbii.
2 Toate căile omului sunt curate în ochii lui,
dar cel care cercetează duhurile este Domnul.
3 Dezvăluie-i Domnului lucrarea ta
și se vor realiza gândurile tale.
4 Toate lucrările Domnului sunt pentru scopul lor,
chiar și cel rău, pentru ziua cea rea.
5 Lucru abominábil pentru Domnul
este orice inimă îngâmfată;
cu siguranță, ea nu va fi considerată curată.
6 În îndurare și adevăr e acoperită nelegiuirea
și prin teama de Domnul
[omul] se îndepărtează de rău.
7 Când Domnului îi plac căile unui om,
chiar și pe dușmanii lui îi face
să se împace cu el.
8 Mai bine puțin, dar cu dreptate,
decât multe venituri, dar fără judecată.
9 Inima omului își gândește calea,
dar Domnul stabilește pașii săi.
10 Prezicere este pe buzele regelui,
la judecată, gura lui nu comite sacrilegiu.
11 Cântarul și balanțele drepte sunt ale Domnului,
toate greutățile sacului sunt lucrarea lui.
12 Lucru abominábil pentru regi este
să se facă vinovăție,
pentru că în dreptate se stabilește tronul.
13 Plăcerea regilor sunt buzele drepte,
ei îi iubesc pe cei care spun lucruri drepte.
14 Furia regelui este mesagera morții,
dar omul înțelept o evită.
15 În lumina feței regelui este viața,
favoarea lui, ca norul ploii târzii.
16 Dobândirea înțelepciunii
este mult mai bună decât aurul fin
și dobândirea priceperii este
mai de preferat decât argintul.
17 Drumul celor drepți este să se îndepărteze de rău;
cine are grijă de suflet își păzește calea.
18 Înainte de zdrobire este îngâmfarea
și înaintea prăbușirii este semeția duhului.
19 Mai bine înjosirea duhului cu cei umili
decât parte la jaf cu cei îngâmfați.
20 Cine este prudent cu privire la cuvânt
află bunăstare
și cine se încrede în Domnul e fericit.
21 Celui înțelept cu inima i se spune priceput,
iar dulceața buzelor adaugă la învățătură.
22 Izvor de viață este prudența
pentru cel care o stăpânește
și disciplinarea nebunilor este nebunie.
23 Inima înțeleptului își cântărește gura
și pe buzele sale este adăugată învățătura.
24 Fagure de miere sunt cuvintele plăcute,
dulci pentru suflet și medicament pentru oase.
25 Este o cale [ce pare] dreaptă înaintea omului,
dar la sfârșitul ei sunt căile morții.
26 Sufletul care trudește pentru sine trudește
căci gura sa apasă asupra lui.
27 Omul de nimic sapă răul
și pe buzele lui este ca un foc care arde.
28 Omul pervers stârnește neînțelegere
și cel care murmură îi desparte pe prieteni.
29 Omul violent îl ademenește pe aproapele său
și-l face să meargă pe o cale care nu este bună.
30 Clipirea din ochi este spre a plănui lucruri perverse
și strâmbatul din buze duce răul la sfârșit.
31 Căruntețea este o cunună de glorie,
ea se găsește pe calea dreptății.
32 Este mai bun cel încet la mânie decât cel viteaz
și cel care-și stăpânește duhul,
decât cel care capturează o cetate.
33 În poala [hainei] se aruncă sorții,
dar judecata este de la Domnul.
1 Omului îi aparțin orânduirile inimii, dar de la Domnul vine răspunsul limbii.
2 Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel care cercetează duhurile este Domnul.
3 Dezvăluie-i Domnului lucrarea ta și se vor realiza gândurile tale.
4 Toate lucrările Domnului sunt pentru scopul lor, chiar și cel rău, pentru ziua cea rea.
5 Lucru abominábil pentru Domnul este orice inimă îngâmfată; cu siguranță, ea nu va fi considerată curată.
6 În îndurare și adevăr e acoperită nelegiuirea și prin teama de Domnul [omul] se îndepărtează de rău.
7 Când Domnului îi plac căile unui om, chiar și pe dușmanii lui îi face să se împace cu el.
8 Mai bine puțin, dar cu dreptate, decât multe venituri, dar fără judecată.
9 Inima omului își gândește calea, dar Domnul stabilește pașii săi.
10 Prezicere este pe buzele regelui, la judecată, gura lui nu comite sacrilegiu.
11 Cântarul și balanțele drepte sunt ale Domnului, toate greutățile sacului sunt lucrarea lui.
12 Lucru abominábil pentru regi este să se facă vinovăție, pentru că în dreptate se stabilește tronul.
13 Plăcerea regilor sunt buzele drepte, ei îi iubesc pe cei care spun lucruri drepte.
14 Furia regelui este mesagera morții, dar omul înțelept o evită.
15 În lumina feței regelui este viața, favoarea lui, ca norul ploii târzii.
16 Dobândirea înțelepciunii este mult mai bună decât aurul fin și dobândirea priceperii este mai de preferat decât argintul.
17 Drumul celor drepți este să se îndepărteze de rău; cine are grijă de suflet își păzește calea.
18 Înainte de zdrobire este îngâmfarea și înaintea prăbușirii este semeția duhului.
19 Mai bine înjosirea duhului cu cei umili decât parte la jaf cu cei îngâmfați.
20 Cine este prudent cu privire la cuvânt află bunăstare și cine se încrede în Domnul e fericit.
21 Celui înțelept cu inima i se spune priceput, iar dulceața buzelor adaugă la învățătură.
22 Izvor de viață este prudența pentru cel care o stăpânește și disciplinarea nebunilor este nebunie.
23 Inima înțeleptului își cântărește gura și pe buzele sale este adăugată învățătura.
24 Fagure de miere sunt cuvintele plăcute, dulci pentru suflet și medicament pentru oase.
25 Este o cale [ce pare] dreaptă înaintea omului, dar la sfârșitul ei sunt căile morții.
26 Sufletul care trudește pentru sine trudește căci gura sa apasă asupra lui.
27 Omul de nimic sapă răul și pe buzele lui este ca un foc care arde.
28 Omul pervers stârnește neînțelegere și cel care murmură îi desparte pe prieteni.
29 Omul violent îl ademenește pe aproapele său și-l face să meargă pe o cale care nu este bună.
30 Clipirea din ochi este spre a plănui lucruri perverse și strâmbatul din buze duce răul la sfârșit.
31 Căruntețea este o cunună de glorie, ea se găsește pe calea dreptății.
32 Este mai bun cel încet la mânie decât cel viteaz și cel care-și stăpânește duhul, decât cel care capturează o cetate.
33 În poala [hainei] se aruncă sorții, dar judecata este de la Domnul.