Cartea Proverbelor

Nefericirea adulterului

1 Fiule, fii atent la înțelepciunea mea
și la înțelegerea mea pleacă-ți urechea,
2 ca să păzești chibzuința
și buzele tale să observe cunoașterea!
3 Căci buzele femeii străine picură miere
și cerul gurii sale este mai alunecos
decât untdelemnul,
4 dar la urmă este mai amară decât pelinul,
ascuțită ca o sabie cu două tăișuri.
5 Picioarele ei coboară la moarte,
pașii ei duc la locuința morților.
6 Nu netezește calea vieții,
căile ei se clatină și ea nu știe.
7 Acum, fiilor, ascultați-mă
și nu vă abateți de la cuvintele gurii mele!
8 Îndepărtează de ea calea ta
și nu te apropia de intrarea casei ei,
9 ca să nu dai altora vigoarea ta
și anii tăi, celui crud;
10 să nu se sature veneticul cu averea ta
și agoniseala ta să nu ajungă în casa străinului;
11 ca să nu gemi la urmă,
când se vor sfârși trupul tău și carnea ta,
12 și să nu spui: „Cum de-am urât disciplina
și inima mea a disprețuit reproșul?
13 Cum de n-am ascultat glasul învățătorilor mei
și nu mi-am plecat urechea la cei care mă învățau?
14 De puțin eram [să ajung] în toate relele,
în mijlocul adunării și al comunității!”.

Fericirea unei iubiri conjugale caste

15 Bea apă din cisterna ta
și din izvoarele fântânii tale!
16 Să se reverse izvoarele tale afară
ca pâraiele de apă în piețe!
17 Să le ai numai pentru tine,
nu și pentru străinii care sunt la tine!
18 Izvorul tău să fie binecuvântat:
bucură-te de soția tinereții tale!
19 Cerboaică iubită și gazelă grațioasă!
Sânii ei să te îmbete în tot timpul
și de iubirea ei să fii atras încontinuu!
20 De ce să fii atras, fiule, de o venetică
sau să te apropii de pieptul unei străine?

Gândul la judecata Domnului

21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor Domnului
și el observă toți pașii lui.
22 Cel vinovat este luat de nelegiuirile sale,
este prins cu funiile păcatului său.
23 El va muri din lipsă de disciplină,
va rătăci de mărimea nebuniei sale.

1 Fiule, fii atent la înțelepciunea mea și la înțelegerea mea pleacă-ți urechea,

2 ca să păzești chibzuința și buzele tale să observe cunoașterea!

3 Căci buzele femeii străine picură miere și cerul gurii sale este mai alunecos decât untdelemnul,

4 dar la urmă este mai amară decât pelinul, ascuțită ca o sabie cu două tăișuri.

5 Picioarele ei coboară la moarte, pașii ei duc la locuința morților.

6 Nu netezește calea vieții, căile ei se clatină și ea nu știe.

7 Acum, fiilor, ascultați-mă și nu vă abateți de la cuvintele gurii mele!

8 Îndepărtează de ea calea ta și nu te apropia de intrarea casei ei,

9 ca să nu dai altora vigoarea ta și anii tăi, celui crud;

10 să nu se sature veneticul cu averea ta și agoniseala ta să nu ajungă în casa străinului;

11 ca să nu gemi la urmă, când se vor sfârși trupul tău și carnea ta,

12 și să nu spui: „Cum de-am urât disciplina și inima mea a disprețuit reproșul?

13 Cum de n-am ascultat glasul învățătorilor mei și nu mi-am plecat urechea la cei care mă învățau?

14 De puțin eram [să ajung] în toate relele, în mijlocul adunării și al comunității!”.

15 Bea apă din cisterna ta și din izvoarele fântânii tale!

16 Să se reverse izvoarele tale afară ca pâraiele de apă în piețe!

17 Să le ai numai pentru tine, nu și pentru străinii care sunt la tine!

18 Izvorul tău să fie binecuvântat: bucură-te de soția tinereții tale!

19 Cerboaică iubită și gazelă grațioasă! Sânii ei să te îmbete în tot timpul și de iubirea ei să fii atras încontinuu!

20 De ce să fii atras, fiule, de o venetică sau să te apropii de pieptul unei străine?

21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor Domnului și el observă toți pașii lui.

22 Cel vinovat este luat de nelegiuirile sale, este prins cu funiile păcatului său.

23 El va muri din lipsă de disciplină, va rătăci de mărimea nebuniei sale.