Cartea Proverbelor

traducerea catolică

Capitolul 9

Înțelepciunea invită acasă la sine

1 Înțelepciunea și-a zidit casa,
și-a cioplit șapte coloane.

2 Și-a înjunghiat animalele,
și-a amestecat vinul și și-a pregătit masa.

3 Și-a trimis slujitoarele să strige
de pe vârfurile înalte ale cetății.

4 „Cel nepriceput să se îndrepte aici!”.
Iar celui sărac la inimă să-i zică:

5 „Veniți și hrăniți-vă cu pâinea mea
și beți vinul meu pe care l-am amestecat!

6 Abandonați nepriceperea și veți trăi,
pășiți drept pe calea priceperii!”.

Maxime împotriva batjocoritorilor

7 Cine-l întoarce pe un batjocoritor primește dezonoare
și cine-i reproșează celui vinovat, jignire.

8 Nu-l mustra pe batjocoritor, căci te va urî,
mustră-l pe înțelept și el te va iubi!

9 Dă-i înțeleptului și el va deveni mai înțelept,
învață-l pe cel drept și el va adăuga învățătură!

10 Originea înțelepciunii este teama de Domnul
și cunoașterea celor sfinte, priceperea.

11 Căci prin mine se vor înmulți zilele tale
și ți se vor adăuga ani de viață.

12 Dacă ești înțelept, ești înțelept pentru tine
și dacă ești batjocoritor, tu singur vei suporta.

Prostia

13 Femeia nesimțită este neastâmpărată,
nepricepută și nu știe nimic.

14 Șade la intrarea casei sale, pe tron,
pe înălțimile cetății,

15 ca să strige tuturor celor care trec pe drum,
celor care pășesc drept pe cărările lor:

16 „Cel nepriceput să se îndrepte aici!”.
Iar celui sărac la inimă îi zice:

17 „Apele furate sunt dulci
și pâinea ascunsă este delicioasă”.

18 Dar el nu știe că acolo sunt umbrele,
că cei chemați de ea
sunt în adâncurile locuinței morților.

Textul a fost copiat în clipboard