Cartea Proverbelor
Capitolul 25
Proverbe 25V. A doua culegere a lui Solomón
1 Și acestea sunt proverbele lui Solomón pe care le-au transcris oamenii lui Ezechía, regele lui Iúda.
2 Gloria lui Dumnezeu este să ascundă un lucru,
iar gloria regilor este să cerceteze lucrul.
3 Înălțimea cerurilor, adâncul pământului
și inima regilor, nu este cine să le cerceteze.
4 Scoate zgura din argint
și va ieși un obiect pentru topitor!
5 Scoate-l pe cel vinovat din fața regelui
și i se va întări tronul în dreptate!
6 Nu te da mare în fața regelui
și nu sta în locurile celor mari!
7 Căci este mai bine să-ți zică: „Urcă aici!”
decât să fii coborât înaintea celui nobil
pe care-l văd ochii tăi.
8 Nu te grăbi să ieși la ceartă,
ca nu cumva [să nu știi] ce să faci la sfârșitul ei,
când te-ar putea umili aproapele tău!
9 Apără-ți cauza cu prietenul tău
și nu dezvălui secretul altuia!
10 Ca nu cumva cel care ascultă să te insulte
și defăimarea ta să nu mai poată fi reparată.
11 Ca merele de aur încrustate în argint
este cuvântul spus la timpul potrivit.
12 Ca un inel de aur, ca o podoabă de aur fin
este mustrarea unui înțelept în urechea ascultătoare.
13 Ca răcoarea zăpezii în ziua secerișului
este împuternicitul fidel
pentru cei care l-au trimis:
el împrospătează sufletul stăpânului său.
14 Ca vaporii și vântul fără ploaie
este omul care se laudă cu un dar fals.
15 Prin răbdare se înduplecă un principe
și limba dulce zdrobește oasele.
16 Dacă ai găsit miere,
mănâncă atât cât e necesar pentru tine,
ca nu cumva să te saturi [prea tare] și să vomiți!
17 Calcă rar în casa aproapelui tău,
ca să nu se sature de tine și să te urască!
18 Ca un ciocan, ca o sabie
și ca o săgeată ascuțită este omul
care răspunde ca martor fals
împotriva aproapelui său.
19 Ca un dinte stricat și ca un picior care șchioapătă
este încrederea într-unul care înșală
în ziua strâmtorării.
20 Ca unul care își scoate haina într-o zi rece
sau ca oțetul peste leșie
este a cânta cântece unuia cu inima rea.
21 Dacă este înfometat cel care te urăște,
dă-i să mănânce pâine
și dacă este însetat, dă-i să bea apă!
22 Căci vei aduna cărbuni aprinși pe capul lui
și Domnul îți va răsplăti.
23 Vântul de nord generează ploaie
și limba denigratoare, o față indignată.
24 E mai bine să locuiești la colțul unui acoperiș
decât să ai casă comună cu o soție
[care provoacă] discordii.
25 Ca apa rece pentru sufletul obosit
este vestea bună dintr-o țară îndepărtată.
26 Ca un izvor tulbure și ca o fântână stricată
este cel drept care se înclină în fața celui vinovat.
27 A mânca multă miere nu este bine;
a cerceta lucrurile grele este onoare.
28 Ca o cetate spartă care nu are ziduri
este omul care nu are controlul duhului său.
1 Și acestea sunt proverbele lui Solomón pe care le-au transcris oamenii lui Ezechía, regele lui Iúda.
2 Gloria lui Dumnezeu este să ascundă un lucru, iar gloria regilor este să cerceteze lucrul.
3 Înălțimea cerurilor, adâncul pământului și inima regilor, nu este cine să le cerceteze.
4 Scoate zgura din argint și va ieși un obiect pentru topitor!
5 Scoate-l pe cel vinovat din fața regelui și i se va întări tronul în dreptate!
6 Nu te da mare în fața regelui și nu sta în locurile celor mari!
7 Căci este mai bine să-ți zică: „Urcă aici!” decât să fii coborât înaintea celui nobil pe care-l văd ochii tăi.
8 Nu te grăbi să ieși la ceartă, ca nu cumva [să nu știi] ce să faci la sfârșitul ei, când te-ar putea umili aproapele tău!
9 Apără-ți cauza cu prietenul tău și nu dezvălui secretul altuia!
10 Ca nu cumva cel care ascultă să te insulte și defăimarea ta să nu mai poată fi reparată.
11 Ca merele de aur încrustate în argint este cuvântul spus la timpul potrivit.
12 Ca un inel de aur, ca o podoabă de aur fin este mustrarea unui înțelept în urechea ascultătoare.
13 Ca răcoarea zăpezii în ziua secerișului este împuternicitul fidel pentru cei care l-au trimis: el împrospătează sufletul stăpânului său.
14 Ca vaporii și vântul fără ploaie este omul care se laudă cu un dar fals.
15 Prin răbdare se înduplecă un principe și limba dulce zdrobește oasele.
16 Dacă ai găsit miere, mănâncă atât cât e necesar pentru tine, ca nu cumva să te saturi [prea tare] și să vomiți!
17 Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine și să te urască!
18 Ca un ciocan, ca o sabie și ca o săgeată ascuțită este omul care răspunde ca martor fals împotriva aproapelui său.
19 Ca un dinte stricat și ca un picior care șchioapătă este încrederea într-unul care înșală în ziua strâmtorării.
20 Ca unul care își scoate haina într-o zi rece sau ca oțetul peste leșie este a cânta cântece unuia cu inima rea.
21 Dacă este înfometat cel care te urăște, dă-i să mănânce pâine și dacă este însetat, dă-i să bea apă!
22 Căci vei aduna cărbuni aprinși pe capul lui și Domnul îți va răsplăti.
23 Vântul de nord generează ploaie și limba denigratoare, o față indignată.
24 E mai bine să locuiești la colțul unui acoperiș decât să ai casă comună cu o soție [care provoacă] discordii.
25 Ca apa rece pentru sufletul obosit este vestea bună dintr-o țară îndepărtată.
26 Ca un izvor tulbure și ca o fântână stricată este cel drept care se înclină în fața celui vinovat.
27 A mânca multă miere nu este bine; a cerceta lucrurile grele este onoare.
28 Ca o cetate spartă care nu are ziduri este omul care nu are controlul duhului său.