Cartea Proverbelor

Vanitatea și invidia; prietenii și vecinii

1 Nu te lăuda cu ziua de mâine,
căci nu știi ce generează ziua!
2 Să te laude străinul, nu gura ta,
veneticul, nu buzele tale!
3 Piatra este grea și nisipul e împovărător,
dar indignarea celui nesimțit
este mai grea decât amândouă.
4 Furia este crudă și mânia este de nepotolit;
dar cine poate sta în fața geloziei?
5 Mai bine o mustrare deschisă
decât o iubire ascunsă.
6 Sincere sunt rănile celui care iubește
și abundente, sărutările celui care urăște.
7 Sufletul celui sătul calcă în picioare mierea,
dar pentru sufletul celui înfometat,
tot ce este amar este dulce.
8 Ca pasărea plecată de la cuibul ei,
așa este omul plecat de la locul său.
9 Untdelemnul și tămâia înveselesc inima,
dar sfatul din suflet este dulceața prietenului.
10 Nu-i părăsi pe prietenul tău
și pe prietenul tatălui tău
și nu intra în casa fratelui tău
în ziua nenorocirii tale!
Mai bun este un vecin aproape
decât un frate departe.
11 Fii înțelept, fiule, și înveselește-mi inima
și voi putea întoarce cuvântul celui
care mă face de ocară!
12 Cel isteț vede răul și se ascunde,
dar cei nepricepuți trec [pe aproape]
și sunt pedepsiți.
13 Ia-i haina, căci este garanție pentru străin,
și ține-o drept gaj pentru venetică!
14 Cel care-și binecuvântează aproapele
cu glas puternic de dimineață,
când se trezește, i se socotește ca blestem.
15 Picătura care cade încontinuu într-o zi ploioasă
și femeia discordiilor se aseamănă.
16 Cine o ascunde ascunde vântul
și se numește untdelemnul dreptei sale.
17 Fierul cu fier se ascute
și omul ascute fața prietenului său.
18 Cel care se îngrijește de un smochin
va mânca roadele lui
și cine are grijă de stăpânul său va fi onorat.
19 După cum fața [se oglindește] în apă,
tot așa inima omului, în om.
20 După cum locuința și împărăția morților
nu se satură,
tot așa nu se satură ochii omului.
21 Cum este vasul de topit pentru argint
și cuptorul pentru aur,
așa e omul pentru gura care-l laudă.
22 Dacă l-ai pisa pe nebun într-o piuă,
în mijlocul boabelor, cu zdrobitorul,
tot nu ai putea îndepărta de la el nebunia lui.
23 Cunoaște-ți oile
și pune la inima ta turmele!
24 Căci comoara nu ține veșnic,
nici cununa, din generație în generație.
25 Se ia fânul și se vede verdeața
și se adună iarba de pe munți.
26 Mieii sunt pentru a te îmbrăca,
iar țapii, ca preț pentru câmp.
27 Abundența laptelui de capră
e pentru hrana ta, pentru hrana casei tale
și pentru viața tinerelor tale.

1 Nu te lăuda cu ziua de mâine, căci nu știi ce generează ziua!

2 Să te laude străinul, nu gura ta, veneticul, nu buzele tale!

3 Piatra este grea și nisipul e împovărător, dar indignarea celui nesimțit este mai grea decât amândouă.

4 Furia este crudă și mânia este de nepotolit; dar cine poate sta în fața geloziei?

5 Mai bine o mustrare deschisă decât o iubire ascunsă.

6 Sincere sunt rănile celui care iubește și abundente, sărutările celui care urăște.

7 Sufletul celui sătul calcă în picioare mierea, dar pentru sufletul celui înfometat, tot ce este amar este dulce.

8 Ca pasărea plecată de la cuibul ei, așa este omul plecat de la locul său.

9 Untdelemnul și tămâia înveselesc inima, dar sfatul din suflet este dulceața prietenului.

10 Nu-i părăsi pe prietenul tău și pe prietenul tatălui tău și nu intra în casa fratelui tău în ziua nenorocirii tale! Mai bun este un vecin aproape decât un frate departe.

11 Fii înțelept, fiule, și înveselește-mi inima și voi putea întoarce cuvântul celui care mă face de ocară!

12 Cel isteț vede răul și se ascunde, dar cei nepricepuți trec [pe aproape] și sunt pedepsiți.

13 Ia-i haina, căci este garanție pentru străin, și ține-o drept gaj pentru venetică!

14 Cel care-și binecuvântează aproapele cu glas puternic de dimineață, când se trezește, i se socotește ca blestem.

15 Picătura care cade încontinuu într-o zi ploioasă și femeia discordiilor se aseamănă.

16 Cine o ascunde ascunde vântul și se numește untdelemnul dreptei sale.

17 Fierul cu fier se ascute și omul ascute fața prietenului său.

18 Cel care se îngrijește de un smochin va mânca roadele lui și cine are grijă de stăpânul său va fi onorat.

19 După cum fața [se oglindește] în apă, tot așa inima omului, în om.

20 După cum locuința și împărăția morților nu se satură, tot așa nu se satură ochii omului.

21 Cum este vasul de topit pentru argint și cuptorul pentru aur, așa e omul pentru gura care-l laudă.

22 Dacă l-ai pisa pe nebun într-o piuă, în mijlocul boabelor, cu zdrobitorul, tot nu ai putea îndepărta de la el nebunia lui.

23 Cunoaște-ți oile și pune la inima ta turmele!

24 Căci comoara nu ține veșnic, nici cununa, din generație în generație.

25 Se ia fânul și se vede verdeața și se adună iarba de pe munți.

26 Mieii sunt pentru a te îmbrăca, iar țapii, ca preț pentru câmp.

27 Abundența laptelui de capră e pentru hrana ta, pentru hrana casei tale și pentru viața tinerelor tale.