Capitolul 1
Deuteronom 1I. Primul discurs al lui Moise
Introducere
1 Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israél dincoace de Iordán, în pustiu, în Arabáh, față în față cu Suf, între Parán, Tófel, Lában, Hațerót și Di-Zaháb. 2 De la Hóreb, pe calea muntelui Seír, sunt unsprezece zile până la Cádeș-Barnéa. 3 În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în [ziua] întâi a lunii, Moise le-a vorbit fiilor lui Israél tot ce-i poruncise Domnul pentru ei. 4 După ce i-au învins pe Sihón, regele amoréilor, care locuia la Heșbón, și pe Og, regele Basánului, care locuia în Aștarót, la Edréi, 5 dincoace de Iordán, în ținutul Moábului, Moise a început să explice legea aceasta, zicând:
Ultimele indicații la Hóreb
6 „Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Hóreb: «Destul ați locuit pe muntele acesta. 7 Întoarceți-vă și plecați; mergeți la muntele amoréilor și în toate împrejurimile lui: în Arabáh, pe munte, și Șefeláh, în Négheb, pe țărmul mării, în țara canaaneénilor și în Libán, până la râul cel mare, râul Eufrát! 8 Iată, v-am pus țara înainte; intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a jurat părinților voștri, lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób, că le-o va da lor și descendenței lor după ei!».
Instituirea judecătorilor
9 În acel timp v-am spus: «Eu nu pot să vă port singur». 10 Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit și iată-vă, astăzi sunteți la număr ca stelele cerului! 11 Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă facă de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după cum a zis! 12 Cum voi putea să port singur necazurile voastre, poverile voastre și certurile voastre? 13 Luați bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți din triburile voastre și eu îi voi face căpetenii ale voastre! 14 Voi mi-ați răspuns și ați zis: ‹Este un lucru bun ceea ce ai spus să facem›. 15 Am luat atunci pe căpeteniile triburilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus în fruntea voastră capi peste o mie, capi peste o sută, capi peste cincizeci și capi peste zece, ca scribi pentru triburile voastre. 16 Am poruncit judecătorilor voștri în timpul acela: «Ascultați-i pe frații voștri și judecați după dreptate între om și fratele lui sau străin! 17 Să nu fiți părtinitori la judecată; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci judecata este a lui Dumnezeu! Când situația va fi prea grea pentru voi, să o aduceți la mine și o voi asculta!». 18 V-am poruncit în acel timp toate lucrurile pe care să le faceți.
Exploratorii țării Canaán
19 Am plecat de la Hóreb și am străbătut tot pustiul acela mare și înfricoșător pe care l-ați văzut pe drumul spre muntele amoréilor, după cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru. Și am venit la Cádeș-Barnéa. 20 V-am zis: «Ați ajuns la muntele amoréilor, pe care Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat. 21 Iată, Domnul Dumnezeul tău îți pune țara înainte; intră, ia-o în stăpânire, cum ți-a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme și nu te înspăimânta!». 22 Voi v-ați apropiat cu toții de mine și ați zis: «Să trimitem oameni înaintea noastră ca să cerceteze țara și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care vom intra în ea și cu privire la cetățile în care vom ajunge!». 23 Lucrul acesta mi s-a părut bun. Am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om pentru fiecare trib. 24 Ei au plecat, au urcat muntele și au ajuns până la valea Eșcól și au explorat [țara]. 25 Au luat în mâini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au adus răspuns și au zis: «Țara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru este bună».
Răzvrătirea
26 Dar voi nu ați vrut să intrați în ea și v-ați răzvrătit împotriva cuvântului Domnului Dumnezeului vostru. 27 Ați murmurat în corturile voastre și ați zis: «Pentru că Domnul ne urăște, de aceea ne-a făcut să ieșim din țara Egiptului, ca să ne dea pe mâna amoréilor să ne nimicească. 28 Unde să ne ducem? Frații noștri ne-au descurajat, zicând: ‹Poporul acela este un popor mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; ba încă am văzut acolo și fii de-ai lui Anác› ».
29 Eu însă v-am zis: «Nu vă înspăimântați și să nu vă fie frică de ei! 30 Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta el însuși pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voștri în Egipt 31 și în pustiu, acolo unde ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om copilul său, pe tot drumul pe care ați mers până când ați ajuns în locul acesta». 32 Dar în această situație, nu a fost nimeni dintre voi care să creadă în Domnul Dumnezeul vostru, 33 care mergea înaintea voastră pe drum ca să vă caute un loc unde să vă fixați tabăra: în foc în timpul nopții, ca să vă arate drumul pe care să mergeți, și într-un nor în timpul zilei.
34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat și a jurat, zicând: 35 «Niciunul dintre oamenii acestei generații rele nu va vedea țara [aceea] bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri, 36 în afară de Cáleb, fiul lui Iefúne. El va vedea țara în care a mers: le-o voi da lui și fiilor lui, pentru că a rămas fidel Domnului». 37 Domnul s-a mâniat și pe mine din cauza voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra în ea. 38 Iósue, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întărește-l, căci el îl va face pe Israél s-o moștenească! 39 Și copiii voștri despre care ați zis: ‹Vor fi pradă›, și fiii voștri care nu cunosc astăzi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea. Lor le-o voi da și ei o vor lua în stăpânire. 40 Dar voi, întoarceți-vă și plecați în pustiu, pe drumul spre Marea Roșie!».
Înfrângerea de la Hormá
41 Voi ați răspuns și mi-ați zis: «Am păcătuit împotriva Domnului. Vom urca și ne vom lupta așa cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru». Și v-ați încins fiecare cu armele de luptă și v-ați încumetat să urcați pe munte. 42 Domnul mi-a zis: «Spune-le: ‹Nu vă urcați și nu vă luptați, căci eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiți bătuți de dușmanii voștri!› ». 43 Eu v-am spus, dar n-ați ascultat. V-ați răzvrătit împotriva cuvântului Domnului, v-ați înfumurat să urcați pe munte. 44 Atunci, amoréii, care locuiesc pe muntele acela, au ieșit înaintea voastră și v-au urmărit cum fac albinele; v-au bătut din Seír până la Hormá. 45 Atunci voi v-ați întors și ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul și nu și-a plecat urechea spre voi. 46 De aceea a trebuit să rămâneți la Cádeș multe zile, atât cât ați locuit acolo.
1 Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israél dincoace de Iordán, în pustiu, în Arabáh, față în față cu Suf, între Parán, Tófel, Lában, Hațerót și Di-Zaháb.
2 De la Hóreb, pe calea muntelui Seír, sunt unsprezece zile până la Cádeș-Barnéa.
3 În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în [ziua] întâi a lunii, Moise le-a vorbit fiilor lui Israél tot ce-i poruncise Domnul pentru ei.
4 După ce i-au învins pe Sihón, regele amoréilor, care locuia la Heșbón, și pe Og, regele Basánului, care locuia în Aștarót, la Edréi,
5 dincoace de Iordán, în ținutul Moábului, Moise a început să explice legea aceasta, zicând:
6 „Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Hóreb: «Destul ați locuit pe muntele acesta.
7 Întoarceți-vă și plecați; mergeți la muntele amoréilor și în toate împrejurimile lui: în Arabáh, pe munte, și Șefeláh, în Négheb, pe țărmul mării, în țara canaaneénilor și în Libán, până la râul cel mare, râul Eufrát!
8 Iată, v-am pus țara înainte; intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a jurat părinților voștri, lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób, că le-o va da lor și descendenței lor după ei!».
9 În acel timp v-am spus: «Eu nu pot să vă port singur».
10 Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit și iată-vă, astăzi sunteți la număr ca stelele cerului!
11 Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă facă de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după cum a zis!
12 Cum voi putea să port singur necazurile voastre, poverile voastre și certurile voastre?
13 Luați bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți din triburile voastre și eu îi voi face căpetenii ale voastre!
14 Voi mi-ați răspuns și ați zis: ‹Este un lucru bun ceea ce ai spus să facem›.
15 Am luat atunci pe căpeteniile triburilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus în fruntea voastră capi peste o mie, capi peste o sută, capi peste cincizeci și capi peste zece, ca scribi pentru triburile voastre.
16 Am poruncit judecătorilor voștri în timpul acela: «Ascultați-i pe frații voștri și judecați după dreptate între om și fratele lui sau străin!
17 Să nu fiți părtinitori la judecată; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci judecata este a lui Dumnezeu! Când situația va fi prea grea pentru voi, să o aduceți la mine și o voi asculta!».
18 V-am poruncit în acel timp toate lucrurile pe care să le faceți.
19 Am plecat de la Hóreb și am străbătut tot pustiul acela mare și înfricoșător pe care l-ați văzut pe drumul spre muntele amoréilor, după cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru. Și am venit la Cádeș-Barnéa.
20 V-am zis: «Ați ajuns la muntele amoréilor, pe care Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat.
21 Iată, Domnul Dumnezeul tău îți pune țara înainte; intră, ia-o în stăpânire, cum ți-a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme și nu te înspăimânta!».
22 Voi v-ați apropiat cu toții de mine și ați zis: «Să trimitem oameni înaintea noastră ca să cerceteze țara și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care vom intra în ea și cu privire la cetățile în care vom ajunge!».
23 Lucrul acesta mi s-a părut bun. Am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om pentru fiecare trib.
24 Ei au plecat, au urcat muntele și au ajuns până la valea Eșcól și au explorat [țara].
25 Au luat în mâini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au adus răspuns și au zis: «Țara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru este bună».
26 Dar voi nu ați vrut să intrați în ea și v-ați răzvrătit împotriva cuvântului Domnului Dumnezeului vostru.
27 Ați murmurat în corturile voastre și ați zis: «Pentru că Domnul ne urăște, de aceea ne-a făcut să ieșim din țara Egiptului, ca să ne dea pe mâna amoréilor să ne nimicească.
28 Unde să ne ducem? Frații noștri ne-au descurajat, zicând: ‹Poporul acela este un popor mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; ba încă am văzut acolo și fii de-ai lui Anác› ».
29 Eu însă v-am zis: «Nu vă înspăimântați și să nu vă fie frică de ei!
30 Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta el însuși pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voștri în Egipt
31 și în pustiu, acolo unde ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om copilul său, pe tot drumul pe care ați mers până când ați ajuns în locul acesta».
32 Dar în această situație, nu a fost nimeni dintre voi care să creadă în Domnul Dumnezeul vostru,
33 care mergea înaintea voastră pe drum ca să vă caute un loc unde să vă fixați tabăra: în foc în timpul nopții, ca să vă arate drumul pe care să mergeți, și într-un nor în timpul zilei.
34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat și a jurat, zicând:
35 «Niciunul dintre oamenii acestei generații rele nu va vedea țara [aceea] bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri,
36 în afară de Cáleb, fiul lui Iefúne. El va vedea țara în care a mers: le-o voi da lui și fiilor lui, pentru că a rămas fidel Domnului».
37 Domnul s-a mâniat și pe mine din cauza voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra în ea.
38 Iósue, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întărește-l, căci el îl va face pe Israél s-o moștenească!
39 Și copiii voștri despre care ați zis: ‹Vor fi pradă›, și fiii voștri care nu cunosc astăzi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea. Lor le-o voi da și ei o vor lua în stăpânire.
40 Dar voi, întoarceți-vă și plecați în pustiu, pe drumul spre Marea Roșie!».
41 Voi ați răspuns și mi-ați zis: «Am păcătuit împotriva Domnului. Vom urca și ne vom lupta așa cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru». Și v-ați încins fiecare cu armele de luptă și v-ați încumetat să urcați pe munte.
42 Domnul mi-a zis: «Spune-le: ‹Nu vă urcați și nu vă luptați, căci eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiți bătuți de dușmanii voștri!› ».
43 Eu v-am spus, dar n-ați ascultat. V-ați răzvrătit împotriva cuvântului Domnului, v-ați înfumurat să urcați pe munte.
44 Atunci, amoréii, care locuiesc pe muntele acela, au ieșit înaintea voastră și v-au urmărit cum fac albinele; v-au bătut din Seír până la Hormá.
45 Atunci voi v-ați întors și ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul și nu și-a plecat urechea spre voi.
46 De aceea a trebuit să rămâneți la Cádeș multe zile, atât cât ați locuit acolo.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israél dincoace de Iordán, în pustiu, în Arabáh, față în față cu Suf, între Parán, Tófel, Lában, Hațerót și Di-Zaháb.
1 Acestea sunt cuvintele pe care le-a grăit Moise la tot Israelul peste Iordan, în pustiul Arabah, din fața Sufei, între Paran, Tofel, Laban, Hașerot și Di-Zahab,
2 De la Hóreb, pe calea muntelui Seír, sunt unsprezece zile până la Cádeș-Barnéa.
2 Cale de unsprezece zile de la Horeb, în drumul de la Muntele Seir, către Cadeș-Barnea.
3 În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în [ziua] întâi a lunii, Moise le-a vorbit fiilor lui Israél tot ce-i poruncise Domnul pentru ei.
3 În anul al patruzecilea, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii acesteia, a grăit Moise tuturor fiilor lui Israel toate cât îi poruncise Domnul pentru ei.
4 După ce i-au învins pe Sihón, regele amoréilor, care locuia la Heșbón, și pe Og, regele Basánului, care locuia în Aștarót, la Edréi,
4 După ce a bătut pe Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heșbon, și pe Og, regele Vasanului, care locuia în Aștarot și în Edrei, dincolo de Iordan, în pământul Moabului,
5 dincoace de Iordán, în ținutul Moábului, Moise a început să explice legea aceasta, zicând:
5 A început Moise a lămuri legea aceasta și a zis:
6 „Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Hóreb: «Destul ați locuit pe muntele acesta.
6 „Domnul Dumnezeul vostru ne-a grăit nouă pe Horeb și a zis: Vă ajunge de când locuiți pe muntele acesta!
7 Întoarceți-vă și plecați; mergeți la muntele amoréilor și în toate împrejurimile lui: în Arabáh, pe munte, și Șefeláh, în Négheb, pe țărmul mării, în țara canaaneénilor și în Libán, până la râul cel mare, râul Eufrát!
7 Întoarceți-vă și, pornind la drum, duceți-vă la muntele Amoreilor și la toți vecinii lor din Arabah, din munte, din Șefela și din Negeb, la malurile mării, în pământul Canaanului, la Liban, și chiar până la râul cel mare, la fluviul Eufratului.
8 Iată, v-am pus țara înainte; intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a jurat părinților voștri, lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób, că le-o va da lor și descendenței lor după ei!».
8 Și iată, Eu vă dau pământul acesta; mergeți și vă luați de moștenire pământul pe care Domnul a făgăduit cu jurământ să-l dea părinților voștri, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, lor și urmașilor lor.
9 În acel timp v-am spus: «Eu nu pot să vă port singur».
9 În vremea aceea v-am zis: Nu vă mai pot povățui singur;
10 Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit și iată-vă, astăzi sunteți la număr ca stelele cerului!
10 Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit și iată acum sunteți mulți la număr, ca stelele cerului.
11 Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă facă de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după cum a zis!
11 Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă înmulțească de o mie de ori mai mult decât sunteți acum și să vă binecuvânteze, cum v-a făgăduit El!
12 Cum voi putea să port singur necazurile voastre, poverile voastre și certurile voastre?
12 Cum dar voi purta singur greutățile voastre și sarcinile voastre și neînțelegerile dintre voi?
13 Luați bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți din triburile voastre și eu îi voi face căpetenii ale voastre!
13 Alegeți-vă din semințiile voastre bărbați înțelepți, pricepuți și încercați, și-i voi pune căpetenii peste voi.
14 Voi mi-ați răspuns și ați zis: ‹Este un lucru bun ceea ce ai spus să facem›.
14 Atunci mi-ați răspuns și ați zis: Bun lucru ne poruncești să facem!
15 Am luat atunci pe căpeteniile triburilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus în fruntea voastră capi peste o mie, capi peste o sută, capi peste cincizeci și capi peste zece, ca scribi pentru triburile voastre.
15 Și am luat dintre voi bărbați înțelepți, pricepuți și încercați, și i-am pus povățuitori peste voi: căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci și judecători peste semințiile voastre.
16 Am poruncit judecătorilor voștri în timpul acela: «Ascultați-i pe frații voștri și judecați după dreptate între om și fratele lui sau străin!
16 În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voștri și am zis: Să ascultați pe frații voștri și să judecați drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cât și cu cel străin.
17 Să nu fiți părtinitori la judecată; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci judecata este a lui Dumnezeu! Când situația va fi prea grea pentru voi, să o aduceți la mine și o voi asculta!».
17 Să nu părtiniți la judecată, ci să ascultați și pe cel mare și pe cel mic. Să nu vă sfiiți de la fața omului, că judecata este a lui Dumnezeu. Iar pricina care va fi grea pentru voi să o aduceți la mine și o voi asculta eu.
18 V-am poruncit în acel timp toate lucrurile pe care să le faceți.
18 V-am mai dat în vremea aceea porunci pentru toate cele ce trebuie să faceți.
19 Am plecat de la Hóreb și am străbătut tot pustiul acela mare și înfricoșător pe care l-ați văzut pe drumul spre muntele amoréilor, după cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru. Și am venit la Cádeș-Barnéa.
19 Am plecat apoi de la Horeb, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, și am străbătut tot pustiul acesta mare și înfricoșător, pe care l-ați văzut în drumul spre muntele Amoreilor, și am ajuns la Cadeș-Barnea.
20 V-am zis: «Ați ajuns la muntele amoréilor, pe care Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat.
20 Atunci v-am zis: Iată, ați ajuns la muntele Amoreilor, pe care Domnul Dumnezeul vostru, îl va da nouă.
21 Iată, Domnul Dumnezeul tău îți pune țara înainte; intră, ia-o în stăpânire, cum ți-a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme și nu te înspăimânta!».
21 Iată, Israel, Domnul Dumnezeul tău îți dă pământul acesta: mergi și ia-l în stăpânire, cum ți-a zis Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme, nici nu te înspăimânta!
22 Voi v-ați apropiat cu toții de mine și ați zis: «Să trimitem oameni înaintea noastră ca să cerceteze țara și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care vom intra în ea și cu privire la cetățile în care vom ajunge!».
22 Iar voi ați venit cu toții la mine și ați zis: Să trimitem înaintea noastră oameni ca să cerceteze pământul și să ne aducă știre despre drumul pe care să mergem și despre cetățile la care să ne ducem.
23 Lucrul acesta mi s-a părut bun. Am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om pentru fiecare trib.
23 Cuvântul acesta mi-a plăcut și am luat dintre voi doisprezece oameni, câte unul din fiecare seminție.
24 Ei au plecat, au urcat muntele și au ajuns până la valea Eșcól și au explorat [țara].
24 Aceștia s-au dus și s-au suit pe munte, au mers până la valea Eșcol, și au cercetat-o.
25 Au luat în mâini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au adus răspuns și au zis: «Țara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru este bună».
25 Au luat din roadele pământului și ne-au adus nouă; și ne-au adus și știre, spunându-ne: Pământul pe care Domnul Dumnezeul nostru ni-l dă este bun.
26 Dar voi nu ați vrut să intrați în ea și v-ați răzvrătit împotriva cuvântului Domnului Dumnezeului vostru.
26 Voi însă n-ați vrut să vă duceți și v-ați împotrivit poruncii Domnului Dumnezeului vostru, ați cârtit în corturile voastre și ați zis:
27 Ați murmurat în corturile voastre și ați zis: «Pentru că Domnul ne urăște, de aceea ne-a făcut să ieșim din țara Egiptului, ca să ne dea pe mâna amoréilor să ne nimicească.
27 Domnul din ură către noi ne-a scos din pământul Egiptului, ca să ne dea în mâinile Amoreilor și să ne piardă.
28 Unde să ne ducem? Frații noștri ne-au descurajat, zicând: ‹Poporul acela este un popor mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; ba încă am văzut acolo și fii de-ai lui Anác› ».
28 Încotro să ne ducem? Frații noștri ne-au înfricoșat, spunându-ne: „Poporul acela e mai mare, mai mult și mai puternic decât noi; cetățile de acolo sunt mari și cu întărituri până la cer; și am mai văzut acolo și pe fiii lui Enac”.
29 Eu însă v-am zis: «Nu vă înspăimântați și să nu vă fie frică de ei!
29 Atunci v-am zis: Nu vă înspăimântați și nu vă temeți de ei.
30 Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta el însuși pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voștri în Egipt
30 Domnul Dumnezeul vostru merge înaintea voastră și se va lupta El pentru voi, cum a făcut cu voi și în Egipt, înaintea ochilor voștri.
31 și în pustiu, acolo unde ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om copilul său, pe tot drumul pe care ați mers până când ați ajuns în locul acesta».
31 Și cum a făcut în pustiul acesta, unde, cum ai văzut tu, Israel, Domnul Dumnezeul tău te-a purtat tot drumul ce l-ați străbătut până ce ați sosit la locul acesta, cum poartă un om pe fiul său.
32 Dar în această situație, nu a fost nimeni dintre voi care să creadă în Domnul Dumnezeul vostru,
32 Dar voi nici așa n-ați crezut pe Domnul Dumnezeul vostru,
33 care mergea înaintea voastră pe drum ca să vă caute un loc unde să vă fixați tabăra: în foc în timpul nopții, ca să vă arate drumul pe care să mergeți, și într-un nor în timpul zilei.
33 Care a mers înaintea voastră în călătorie, ca să vă caute loc unde să poposiți; și mergea noaptea în foc, ca să vă arate calea pe care să mergeți, iar ziua în nor.
34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat și a jurat, zicând:
34 Și auzind Domnul Dumnezeu cuvintele voastre, S-a mâniat și S-a jurat, zicând: „Nimeni din oamenii aceștia, din acest neam rău,
35 «Niciunul dintre oamenii acestei generații rele nu va vedea țara [aceea] bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri,
35 Nu va vedea pământul cel bun, pe care Eu am jurat să-l dau părinților voștri.
36 în afară de Cáleb, fiul lui Iefúne. El va vedea țara în care a mers: le-o voi da lui și fiilor lui, pentru că a rămas fidel Domnului».
36 Numai Caleb, fiul lui Iefone, îl va vedea. Aceluia și fiilor lui voi da pământul pe care l-a străbătut el, pentru că acela s-a supus Domnului.
37 Domnul s-a mâniat și pe mine din cauza voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra în ea.
37 Pentru voi s-a mâniat Domnul și pe mine și a zis: Nici tu nu vei intra acolo!
38 Iósue, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întărește-l, căci el îl va face pe Israél s-o moștenească!
38 Iosua, fiul lui Navi, care este cu tine, acela va intra acolo; întărește-l pe el, că el va duce pe Israel în moștenirea sa.
39 Și copiii voștri despre care ați zis: ‹Vor fi pradă›, și fiii voștri care nu cunosc astăzi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea. Lor le-o voi da și ei o vor lua în stăpânire.
39 Copiii voștri, de care voi ziceați că vor cădea pradă vrăjmașilor, și fiii voștri, care acum nu cunosc nici binele, nici răul, aceia vor intra acolo; lor îl voi da și ei îl vor moșteni.
40 Dar voi, întoarceți-vă și plecați în pustiu, pe drumul spre Marea Roșie!».
40 Iar voi întoarceți-vă și vă îndreptați spre pustie, pe calea cea către Marea Roșie.
41 Voi ați răspuns și mi-ați zis: «Am păcătuit împotriva Domnului. Vom urca și ne vom lupta așa cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru». Și v-ați încins fiecare cu armele de luptă și v-ați încumetat să urcați pe munte.
41 Voi însă mi-ați răspuns atunci și mi-ați zis: Am păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului nostru! Ne ducem să ne luptăm cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru! Și v-ați încins fiecare cu arma sa de luptă și v-ați hotărât nebunește să vă suiți pe munte.
42 Domnul mi-a zis: «Spune-le: ‹Nu vă urcați și nu vă luptați, căci eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiți bătuți de dușmanii voștri!› ».
42 Iar Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu vă suiți și nu vă luptați, ca să nu vă biruiască vrăjmașii voștri, că Eu nu sunt în mijlocul vostru.
43 Eu v-am spus, dar n-ați ascultat. V-ați răzvrătit împotriva cuvântului Domnului, v-ați înfumurat să urcați pe munte.
43 Și eu v-am spus, dar voi n-ați ascultat, ci v-ați împotrivit poruncii Domnului și, în îndărătnicia voastră, v-ați suit pe munte.
44 Atunci, amoréii, care locuiesc pe muntele acela, au ieșit înaintea voastră și v-au urmărit cum fac albinele; v-au bătut din Seír până la Hormá.
44 Dar v-a ieșit înainte poporul amoreu care locuia pe muntele acela și a tăbărât asupra voastră ca albinele și v-a zdrobit de la Seir până la Horma.
45 Atunci voi v-ați întors și ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul și nu și-a plecat urechea spre voi.
45 Atunci v-ați întors și ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul n-a ascultat plângerea voastră și nu v-a luat în seamă.
46 De aceea a trebuit să rămâneți la Cádeș multe zile, atât cât ați locuit acolo.
46 Și ați locuit în Cadeș vreme multă, că multe au fost zilele cât ați stat acolo”.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israél dincoace de Iordán, în pustiu, în Arabáh, față în față cu Suf, între Parán, Tófel, Lában, Hațerót și Di-Zaháb.
1 Οὗτοι οἱ λόγοι, οὓς ἐλάλησεν Μωυσῆς παντὶ Ισραηλ πέραν τοῦ Ιορδάνου ἐν τῇ ἐρήμῳ πρὸς δυσμαῖς πλησίον τῆς ἐρυθρᾶς ἀνὰ μέσον Φαραν, Τοφολ καὶ Λοβον καὶ Αυλων καὶ Καταχρύσεα·
2 De la Hóreb, pe calea muntelui Seír, sunt unsprezece zile până la Cádeș-Barnéa.
2 ἕνδεκα ἡμερῶν ἐν Χωρηβ ὁδὸς ἐπ’ ὄρος Σηιρ ἕως Καδης Βαρνη.
3 În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în [ziua] întâi a lunii, Moise le-a vorbit fiilor lui Israél tot ce-i poruncise Domnul pentru ei.
3 καὶ ἐγενήθη ἐν τῷ τεσσαρακοστῷ ἔτει ἐν τῷ ἑνδεκάτῳ μηνὶ μιᾷ τοῦ μηνὸς ἐλάλησεν Μωυσῆς πρὸς πάντας υἱοὺς Ισραηλ κατὰ πάντα, ὅσα ἐνετείλατο κύριος αὐτῷ πρὸς αὐτούς.
4 După ce i-au învins pe Sihón, regele amoréilor, care locuia la Heșbón, și pe Og, regele Basánului, care locuia în Aștarót, la Edréi,
4 μετὰ τὸ πατάξαι Σηων βασιλέα Αμορραίων τὸν κατοικήσαντα ἐν Εσεβων καὶ Ωγ βασιλέα τῆς Βασαν τὸν κατοικήσαντα ἐν Ασταρωθ καὶ ἐν Εδραϊν
5 dincoace de Iordán, în ținutul Moábului, Moise a început să explice legea aceasta, zicând:
5 ἐν τῷ πέραν τοῦ Ιορδάνου ἐν γῇ Μωαβ ἤρξατο Μωυσῆς διασαφῆσαι τὸν νόμον τοῦτον λέγων
6 „Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Hóreb: «Destul ați locuit pe muntele acesta.
6 Κύριος ὁ θεὸς ἡμῶν ἐλάλησεν ἡμῖν ἐν Χωρηβ λέγων Ἱκανούσθω ὑμῖν κατοικεῖν ἐν τῷ ὄρει τούτῳ·
7 Întoarceți-vă și plecați; mergeți la muntele amoréilor și în toate împrejurimile lui: în Arabáh, pe munte, și Șefeláh, în Négheb, pe țărmul mării, în țara canaaneénilor și în Libán, până la râul cel mare, râul Eufrát!
7 ἐπιστράφητε καὶ ἀπάρατε ὑμεῖς καὶ εἰσπορεύεσθε εἰς ὄρος Αμορραίων καὶ πρὸς πάντας τοὺς περιοίκους Αραβα εἰς ὄρος καὶ πεδίον καὶ πρὸς λίβα καὶ παραλίαν, γῆν Χαναναίων καὶ Ἀντιλίβανον ἕως τοῦ ποταμοῦ τοῦ μεγάλου Εὐφράτου.
8 Iată, v-am pus țara înainte; intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a jurat părinților voștri, lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób, că le-o va da lor și descendenței lor după ei!».
8 ἴδετε παραδέδωκα ἐνώπιον ὑμῶν τὴν γῆν· εἰσπορευθέντες κληρονομήσατε τὴν γῆν, ἣν ὤμοσα τοῖς πατράσιν ὑμῶν τῷ Αβρααμ καὶ Ισαακ καὶ Ιακωβ δοῦναι αὐτοῖς καὶ τῷ σπέρματι αὐτῶν μετ’ αὐτούς.
9 În acel timp v-am spus: «Eu nu pot să vă port singur».
9 καὶ εἶπα πρὸς ὑμᾶς ἐν τῷ καιρῷ ἐκείνῳ λέγων Οὐ δυνήσομαι μόνος φέρειν ὑμᾶς·
10 Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit și iată-vă, astăzi sunteți la număr ca stelele cerului!
10 κύριος ὁ θεὸς ὑμῶν ἐπλήθυνεν ὑμᾶς, καὶ ἰδού ἐστε σήμερον ὡσεὶ τὰ ἄστρα τοῦ οὐρανοῦ τῷ πλήθει·
11 Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă facă de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după cum a zis!
11 κύριος ὁ θεὸς τῶν πατέρων ὑμῶν προσθείη ὑμῖν ὡς ἐστὲ χιλιοπλασίως καὶ εὐλογήσαι ὑμᾶς, καθότι ἐλάλησεν ὑμῖν.
12 Cum voi putea să port singur necazurile voastre, poverile voastre și certurile voastre?
12 πῶς δυνήσομαι μόνος φέρειν τὸν κόπον ὑμῶν καὶ τὴν ὑπόστασιν ὑμῶν καὶ τὰς ἀντιλογίας ὑμῶν;
13 Luați bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți din triburile voastre și eu îi voi face căpetenii ale voastre!
13 δότε ἑαυτοῖς ἄνδρας σοφοὺς καὶ ἐπιστήμονας καὶ συνετοὺς εἰς τὰς φυλὰς ὑμῶν, καὶ καταστήσω ἐφ’ ὑμῶν ἡγουμένους ὑμῶν.
14 Voi mi-ați răspuns și ați zis: ‹Este un lucru bun ceea ce ai spus să facem›.
14 καὶ ἀπεκρίθητέ μοι καὶ εἴπατε Καλὸν τὸ ῥῆμα, ὃ ἐλάλησας ποιῆσαι.
15 Am luat atunci pe căpeteniile triburilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus în fruntea voastră capi peste o mie, capi peste o sută, capi peste cincizeci și capi peste zece, ca scribi pentru triburile voastre.
15 καὶ ἔλαβον ἐξ ὑμῶν ἄνδρας σοφοὺς καὶ ἐπιστήμονας καὶ συνετοὺς καὶ κατέστησα αὐτοὺς ἡγεῖσθαι ἐφ’ ὑμῶν χιλιάρχους καὶ ἑκατοντάρχους καὶ πεντηκοντάρχους καὶ δεκαδάρχους καὶ γραμματοεισαγωγεῖς τοῖς κριταῖς ὑμῶν.
16 Am poruncit judecătorilor voștri în timpul acela: «Ascultați-i pe frații voștri și judecați după dreptate între om și fratele lui sau străin!
16 καὶ ἐνετειλάμην τοῖς κριταῖς ὑμῶν ἐν τῷ καιρῷ ἐκείνῳ λέγων Διακούετε ἀνὰ μέσον τῶν ἀδελφῶν ὑμῶν καὶ κρίνατε δικαίως ἀνὰ μέσον ἀνδρὸς καὶ ἀνὰ μέσον ἀδελφοῦ καὶ ἀνὰ μέσον προσηλύτου αὐτοῦ.
17 Să nu fiți părtinitori la judecată; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci judecata este a lui Dumnezeu! Când situația va fi prea grea pentru voi, să o aduceți la mine și o voi asculta!».
17 οὐκ ἐπιγνώσῃ πρόσωπον ἐν κρίσει, κατὰ τὸν μικρὸν καὶ κατὰ τὸν μέγαν κρινεῖς, οὐ μὴ ὑποστείλῃ πρόσωπον ἀνθρώπου, ὅτι ἡ κρίσις τοῦ θεοῦ ἐστιν· καὶ τὸ ῥῆμα, ὃ ἐὰν σκληρὸν ᾖ ἀφ’ ὑμῶν, ἀνοίσετε αὐτὸ ἐπ’ ἐμέ, καὶ ἀκούσομαι αὐτό.
18 V-am poruncit în acel timp toate lucrurile pe care să le faceți.
18 καὶ ἐνετειλάμην ὑμῖν ἐν τῷ καιρῷ ἐκείνῳ πάντας τοὺς λόγους, οὓς ποιήσετε.
19 Am plecat de la Hóreb și am străbătut tot pustiul acela mare și înfricoșător pe care l-ați văzut pe drumul spre muntele amoréilor, după cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru. Și am venit la Cádeș-Barnéa.
19 Καὶ ἀπάραντες ἐκ Χωρηβ ἐπορεύθημεν πᾶσαν τὴν ἔρημον τὴν μεγάλην καὶ τὴν φοβερὰν ἐκείνην, ἣν εἴδετε, ὁδὸν ὄρους τοῦ Αμορραίου, καθότι ἐνετείλατο κύριος ὁ θεὸς ἡμῶν ἡμῖν, καὶ ἤλθομεν ἕως Καδης Βαρνη.
20 V-am zis: «Ați ajuns la muntele amoréilor, pe care Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat.
20 καὶ εἶπα πρὸς ὑμᾶς Ἤλθατε ἕως τοῦ ὄρους τοῦ Αμορραίου, ὃ ὁ κύριος ὁ θεὸς ἡμῶν δίδωσιν ὑμῖν.
21 Iată, Domnul Dumnezeul tău îți pune țara înainte; intră, ia-o în stăpânire, cum ți-a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme și nu te înspăimânta!».
21 ἴδετε παραδέδωκεν ὑμῖν κύριος ὁ θεὸς ὑμῶν πρὸ προσώπου ὑμῶν τὴν γῆν· ἀναβάντες κληρονομήσατε, ὃν τρόπον εἶπεν κύριος ὁ θεὸς τῶν πατέρων ὑμῶν ὑμῖν· μὴ φοβεῖσθε μηδὲ δειλιάσητε.
22 Voi v-ați apropiat cu toții de mine și ați zis: «Să trimitem oameni înaintea noastră ca să cerceteze țara și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care vom intra în ea și cu privire la cetățile în care vom ajunge!».
22 καὶ προσήλθατέ μοι πάντες καὶ εἴπατε Ἀποστείλωμεν ἄνδρας προτέρους ἡμῶν, καὶ ἐφοδευσάτωσαν ἡμῖν τὴν γῆν καὶ ἀναγγειλάτωσαν ἡμῖν ἀπόκρισιν τὴν ὁδόν, δι’ ἧς ἀναβησόμεθα ἐν αὐτῇ, καὶ τὰς πόλεις, εἰς ἃς εἰσπορευσόμεθα εἰς αὐτάς.
23 Lucrul acesta mi s-a părut bun. Am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om pentru fiecare trib.
23 καὶ ἤρεσεν ἐναντίον μου τὸ ῥῆμα, καὶ ἔλαβον ἐξ ὑμῶν δώδεκα ἄνδρας, ἄνδρα ἕνα κατὰ φυλήν.
24 Ei au plecat, au urcat muntele și au ajuns până la valea Eșcól și au explorat [țara].
24 καὶ ἐπιστραφέντες ἀνέβησαν εἰς τὸ ὄρος καὶ ἤλθοσαν ἕως Φάραγγος βότρυος καὶ κατεσκόπευσαν αὐτήν.
25 Au luat în mâini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au adus răspuns și au zis: «Țara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru este bună».
25 καὶ ἐλάβοσαν ἐν ταῖς χερσὶν αὐτῶν ἀπὸ τοῦ καρποῦ τῆς γῆς καὶ κατήνεγκαν πρὸς ἡμᾶς καὶ ἔλεγον Ἀγαθὴ ἡ γῆ, ἣν κύριος ὁ θεὸς ἡμῶν δίδωσιν ἡμῖν.
26 Dar voi nu ați vrut să intrați în ea și v-ați răzvrătit împotriva cuvântului Domnului Dumnezeului vostru.
26 καὶ οὐκ ἠθελήσατε ἀναβῆναι καὶ ἠπειθήσατε τῷ ῥήματι κυρίου τοῦ θεοῦ ὑμῶν
27 Ați murmurat în corturile voastre și ați zis: «Pentru că Domnul ne urăște, de aceea ne-a făcut să ieșim din țara Egiptului, ca să ne dea pe mâna amoréilor să ne nimicească.
27 καὶ διεγογγύζετε ἐν ταῖς σκηναῖς ὑμῶν καὶ εἴπατε Διὰ τὸ μισεῖν κύριον ἡμᾶς ἐξήγαγεν ἡμᾶς ἐκ γῆς Αἰγύπτου παραδοῦναι ἡμᾶς εἰς χεῖρας Αμορραίων ἐξολεθρεῦσαι ἡμᾶς.
28 Unde să ne ducem? Frații noștri ne-au descurajat, zicând: ‹Poporul acela este un popor mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; ba încă am văzut acolo și fii de-ai lui Anác› ».
28 ποῦ ἡμεῖς ἀναβαίνομεν; οἱ ἀδελφοὶ ὑμῶν ἀπέστησαν ὑμῶν τὴν καρδίαν λέγοντες Ἔθνος μέγα καὶ πολὺ καὶ δυνατώτερον ἡμῶν καὶ πόλεις μεγάλαι καὶ τετειχισμέναι ἕως τοῦ οὐρανοῦ, ἀλλὰ καὶ υἱοὺς γιγάντων ἑωράκαμεν ἐκεῖ.
29 Eu însă v-am zis: «Nu vă înspăimântați și să nu vă fie frică de ei!
29 καὶ εἶπα πρὸς ὑμᾶς Μὴ πτήξητε μηδὲ φοβηθῆτε ἀπ’ αὐτῶν·
30 Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta el însuși pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voștri în Egipt
30 κύριος ὁ θεὸς ὑμῶν ὁ προπορευόμενος πρὸ προσώπου ὑμῶν αὐτὸς συνεκπολεμήσει αὐτοὺς μεθ’ ὑμῶν κατὰ πάντα, ὅσα ἐποίησεν ὑμῖν ἐν γῇ Αἰγύπτῳ
31 și în pustiu, acolo unde ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om copilul său, pe tot drumul pe care ați mers până când ați ajuns în locul acesta».
31 καὶ ἐν τῇ ἐρήμῳ ταύτῃ, ἣν εἴδετε, ὡς ἐτροφοφόρησέν σε κύριος ὁ θεός σου, ὡς εἴ τις τροφοφορήσει ἄνθρωπος τὸν υἱὸν αὐτοῦ, κατὰ πᾶσαν τὴν ὁδόν, ἣν ἐπορεύθητε, ἕως ἤλθετε εἰς τὸν τόπον τοῦτον.
32 Dar în această situație, nu a fost nimeni dintre voi care să creadă în Domnul Dumnezeul vostru,
32 καὶ ἐν τῷ λόγῳ τούτῳ οὐκ ἐνεπιστεύσατε κυρίῳ τῷ θεῷ ὑμῶν,
33 care mergea înaintea voastră pe drum ca să vă caute un loc unde să vă fixați tabăra: în foc în timpul nopții, ca să vă arate drumul pe care să mergeți, și într-un nor în timpul zilei.
33 ὃς προπορεύεται πρότερος ὑμῶν ἐν τῇ ὁδῷ ἐκλέγεσθαι ὑμῖν τόπον ὁδηγῶν ὑμᾶς ἐν πυρὶ νυκτὸς δεικνύων ὑμῖν τὴν ὁδόν, καθ’ ἣν πορεύεσθε ἐπ’ αὐτῆς, καὶ ἐν νεφέλῃ ἡμέρας.
34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat și a jurat, zicând:
34 καὶ ἤκουσεν κύριος τὴν φωνὴν τῶν λόγων ὑμῶν καὶ παροξυνθεὶς ὤμοσεν λέγων
35 «Niciunul dintre oamenii acestei generații rele nu va vedea țara [aceea] bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri,
35 Εἰ ὄψεταί τις τῶν ἀνδρῶν τούτων τὴν ἀγαθὴν ταύτην γῆν, ἣν ὤμοσα τοῖς πατράσιν αὐτῶν,
36 în afară de Cáleb, fiul lui Iefúne. El va vedea țara în care a mers: le-o voi da lui și fiilor lui, pentru că a rămas fidel Domnului».
36 πλὴν Χαλεβ υἱὸς Ιεφοννη, οὗτος ὄψεται αὐτήν, καὶ τούτῳ δώσω τὴν γῆν, ἐφ’ ἣν ἐπέβη, καὶ τοῖς υἱοῖς αὐτοῦ διὰ τὸ προσκεῖσθαι αὐτὸν τὰ πρὸς κύριον.
37 Domnul s-a mâniat și pe mine din cauza voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra în ea.
37 καὶ ἐμοὶ ἐθυμώθη κύριος δι’ ὑμᾶς λέγων Οὐδὲ σὺ οὐ μὴ εἰσέλθῃς ἐκεῖ·
38 Iósue, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întărește-l, căci el îl va face pe Israél s-o moștenească!
38 Ἰησοῦς υἱὸς Ναυη ὁ παρεστηκώς σοι, οὗτος εἰσελεύσεται ἐκεῖ· αὐτὸν κατίσχυσον, ὅτι αὐτὸς κατακληρονομήσει αὐτὴν τῷ Ισραηλ.
39 Și copiii voștri despre care ați zis: ‹Vor fi pradă›, și fiii voștri care nu cunosc astăzi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea. Lor le-o voi da și ei o vor lua în stăpânire.
39 καὶ πᾶν παιδίον νέον, ὅστις οὐκ οἶδεν σήμερον ἀγαθὸν ἢ κακόν, οὗτοι εἰσελεύσονται ἐκεῖ, καὶ τούτοις δώσω αὐτήν, καὶ αὐτοὶ κληρονομήσουσιν αὐτήν.
40 Dar voi, întoarceți-vă și plecați în pustiu, pe drumul spre Marea Roșie!».
40 καὶ ὑμεῖς ἐπιστραφέντες ἐστρατοπεδεύσατε εἰς τὴν ἔρημον ὁδὸν τὴν ἐπὶ τῆς ἐρυθρᾶς θαλάσσης.
41 Voi ați răspuns și mi-ați zis: «Am păcătuit împotriva Domnului. Vom urca și ne vom lupta așa cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru». Și v-ați încins fiecare cu armele de luptă și v-ați încumetat să urcați pe munte.
41 καὶ ἀπεκρίθητέ μοι καὶ εἴπατε Ἡμάρτομεν ἔναντι κυρίου τοῦ θεοῦ ἡμῶν· ἡμεῖς ἀναβάντες πολεμήσομεν κατὰ πάντα, ὅσα ἐνετείλατο κύριος ὁ θεὸς ἡμῶν ἡμῖν. καὶ ἀναλαβόντες ἕκαστος τὰ σκεύη τὰ πολεμικὰ αὐτοῦ καὶ συναθροισθέντες ἀνεβαίνετε εἰς τὸ ὄρος.
42 Domnul mi-a zis: «Spune-le: ‹Nu vă urcați și nu vă luptați, căci eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiți bătuți de dușmanii voștri!› ».
42 καὶ εἶπεν κύριος πρός με Εἰπὸν αὐτοῖς Οὐκ ἀναβήσεσθε οὐδὲ μὴ πολεμήσετε, οὐ γάρ εἰμι μεθ’ ὑμῶν· καὶ οὐ μὴ συντριβῆτε ἐνώπιον τῶν ἐχθρῶν ὑμῶν.
43 Eu v-am spus, dar n-ați ascultat. V-ați răzvrătit împotriva cuvântului Domnului, v-ați înfumurat să urcați pe munte.
43 καὶ ἐλάλησα ὑμῖν, καὶ οὐκ εἰσηκούσατέ μου καὶ παρέβητε τὸ ῥῆμα κυρίου καὶ παραβιασάμενοι ἀνέβητε εἰς τὸ ὄρος.
44 Atunci, amoréii, care locuiesc pe muntele acela, au ieșit înaintea voastră și v-au urmărit cum fac albinele; v-au bătut din Seír până la Hormá.
44 καὶ ἐξῆλθεν ὁ Αμορραῖος ὁ κατοικῶν ἐν τῷ ὄρει ἐκείνῳ εἰς συνάντησιν ὑμῖν καὶ κατεδίωξαν ὑμᾶς, ὡς εἰ ποιήσαισαν αἱ μέλισσαι, καὶ ἐτίτρωσκον ὑμᾶς ἀπὸ Σηιρ ἕως Ερμα.
45 Atunci voi v-ați întors și ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul și nu și-a plecat urechea spre voi.
45 καὶ καθίσαντες ἐκλαίετε ἔναντι κυρίου, καὶ οὐκ εἰσήκουσεν κύριος τῆς φωνῆς ὑμῶν οὐδὲ προσέσχεν ὑμῖν.
46 De aceea a trebuit să rămâneți la Cádeș multe zile, atât cât ați locuit acolo.
46 καὶ ἐνεκάθησθε ἐν Καδης ἡμέρας πολλάς, ὅσας ποτὲ ἡμέρας ἐνεκάθησθε.
