Capitolul 20
Deuteronom 20Reguli pentru război
1 Când vei merge la război împotriva dușmanilor tăi și vei vedea cai și care și un popor mai mare decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, este cu tine! 2 Când te vei apropia de luptă, să se apropie preotul și să vorbească poporului! 3 Să le spună: «Ascultă, Israél! Voi astăzi vă apropiați de luptă împotriva dușmanilor voștri. Să nu vi se înmoaie inima, să nu vă fie teamă, să nu vă înspăimântați și să nu tremurați înaintea lor! 4 Căci Domnul Dumnezeul vostru merge cu voi ca să se lupte pentru voi împotriva dușmanilor voștri, ca să vă salveze».
5 Să spună scribii poporului: «Dacă cineva a construit o casă nouă și nu a inaugurat-o, să meargă și să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă și s-o inaugureze altcineva! 6 Dacă cineva a sădit o vie și nu a mâncat din ea, să meargă și să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă și altul să mănânce din ea!
7 Dacă cineva s-a logodit cu o femeie și nu a luat-o, să meargă și să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă și să o ia altul».
8 Să mai spună scribii poporului: «Dacă cuiva îi este teamă și i se înmoaie inima, să meargă și să se întoarcă la casa lui, ca să nu se înmoaie și inima fraților lui ca inima sa!».
9 Când scribii vor fi terminat de vorbit poporului, să stabilească niște capi ai oștirii în fruntea poporului!
Cucerirea cetăților
10 Când te vei apropia de o cetate ca să te lupți împotriva ei, să-i propui pace! 11 Dacă îți răspunde cu pace și ți se deschide, tot poporul care este în ea să-ți plătească tribut și să-ți slujească! 12 Dacă nu primește pacea cu tine și vrea să facă război cu tine, atunci s-o asediezi. 13 Domnul Dumnezeul tău ți-o va da în mâinile tale și să treci prin ascuțișul sabiei pe toți cei de parte bărbătească! 14 Dar să iei pentru tine femeile, copiii, animalele și tot ce va mai fi în cetate, toată prada! Să mănânci toată prada dușmanilor tăi pe care ți-i va da Domnul Dumnezeul tău!
15 Așa să faci tuturor cetăților care sunt foarte îndepărtate de tine și care nu fac parte din cetățile acelor popoare! 16 Dar în cetățile popoarelor acelea pe care ți le dă Domnul ca moștenire, să nu lași în viață nimic din ce are suflare, 17 ci să-i nimicești pe hetéi, pe amoréi, pe canaaneéni, pe ferezéi, pe hevéi și pe iebuséi, după cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, 18 ca să nu vă învețe să faceți după toate lucrurile lor abominábile pe care le fac față de dumnezeii lor și să păcătuiți împotriva Domnului Dumnezeului vostru!
19 Când vei asedia o cetate luptând împotriva ei mai multe zile ca să o cucerești, să nu tai pomii ei lovindu-i cu securea, pentru că poți să mănânci din ei: să nu-i tai! Sunt oare oameni pomii câmpului, ca să vină înaintea ta când îi asediezi? 20 Numai copacii pe care-i cunoști că nu sunt pomi [buni] de mâncat, pe aceștia poți să-i tai și să-i dobori și să faci întărituri împotriva cetății care face război cu tine până va cădea.
1 Când vei merge la război împotriva dușmanilor tăi și vei vedea cai și care și un popor mai mare decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, este cu tine!
2 Când te vei apropia de luptă, să se apropie preotul și să vorbească poporului!
3 Să le spună: «Ascultă, Israél! Voi astăzi vă apropiați de luptă împotriva dușmanilor voștri. Să nu vi se înmoaie inima, să nu vă fie teamă, să nu vă înspăimântați și să nu tremurați înaintea lor!
4 Căci Domnul Dumnezeul vostru merge cu voi ca să se lupte pentru voi împotriva dușmanilor voștri, ca să vă salveze».
5 Să spună scribii poporului: «Dacă cineva a construit o casă nouă și nu a inaugurat-o, să meargă și să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă și s-o inaugureze altcineva!
6 Dacă cineva a sădit o vie și nu a mâncat din ea, să meargă și să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă și altul să mănânce din ea!
7 Dacă cineva s-a logodit cu o femeie și nu a luat-o, să meargă și să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă și să o ia altul».
8 Să mai spună scribii poporului: «Dacă cuiva îi este teamă și i se înmoaie inima, să meargă și să se întoarcă la casa lui, ca să nu se înmoaie și inima fraților lui ca inima sa!».
9 Când scribii vor fi terminat de vorbit poporului, să stabilească niște capi ai oștirii în fruntea poporului!
10 Când te vei apropia de o cetate ca să te lupți împotriva ei, să-i propui pace!
11 Dacă îți răspunde cu pace și ți se deschide, tot poporul care este în ea să-ți plătească tribut și să-ți slujească!
12 Dacă nu primește pacea cu tine și vrea să facă război cu tine, atunci s-o asediezi.
13 Domnul Dumnezeul tău ți-o va da în mâinile tale și să treci prin ascuțișul sabiei pe toți cei de parte bărbătească!
14 Dar să iei pentru tine femeile, copiii, animalele și tot ce va mai fi în cetate, toată prada! Să mănânci toată prada dușmanilor tăi pe care ți-i va da Domnul Dumnezeul tău!
15 Așa să faci tuturor cetăților care sunt foarte îndepărtate de tine și care nu fac parte din cetățile acelor popoare!
16 Dar în cetățile popoarelor acelea pe care ți le dă Domnul ca moștenire, să nu lași în viață nimic din ce are suflare,
17 ci să-i nimicești pe hetéi, pe amoréi, pe canaaneéni, pe ferezéi, pe hevéi și pe iebuséi, după cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău,
18 ca să nu vă învețe să faceți după toate lucrurile lor abominábile pe care le fac față de dumnezeii lor și să păcătuiți împotriva Domnului Dumnezeului vostru!
19 Când vei asedia o cetate luptând împotriva ei mai multe zile ca să o cucerești, să nu tai pomii ei lovindu-i cu securea, pentru că poți să mănânci din ei: să nu-i tai! Sunt oare oameni pomii câmpului, ca să vină înaintea ta când îi asediezi?
20 Numai copacii pe care-i cunoști că nu sunt pomi [buni] de mâncat, pe aceștia poți să-i tai și să-i dobori și să faci întărituri împotriva cetății care face război cu tine până va cădea.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Când vei merge la război împotriva dușmanilor tăi și vei vedea cai și care și un popor mai mare decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, este cu tine!
1 „Când vei ieși la război împotriva dușmanului tău și vei vedea cai, căruțe și oameni mai mulți decât ai tu, să nu te temi de ei, căci cu tine este Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului.
2 Când te vei apropia de luptă, să se apropie preotul și să vorbească poporului!
2 Iar când veți fi aproape de luptă, să vină preotul și să vorbească poporului și să-i spună:
3 Să le spună: «Ascultă, Israél! Voi astăzi vă apropiați de luptă împotriva dușmanilor voștri. Să nu vi se înmoaie inima, să nu vă fie teamă, să nu vă înspăimântați și să nu tremurați înaintea lor!
3 Ascultă, Israele, voi astăzi intrați în luptă cu dușmanii voștri; să nu slăbească inima voastră, nu vă temeți, nu vă tulburați, nici nu vă înspăimântați de ei.
4 Căci Domnul Dumnezeul vostru merge cu voi ca să se lupte pentru voi împotriva dușmanilor voștri, ca să vă salveze».
4 Că Domnul Dumnezeul vostru merge cu voi, ca să se lupte pentru voi cu dușmanii voștri și să vă izbăvească.
5 Să spună scribii poporului: «Dacă cineva a construit o casă nouă și nu a inaugurat-o, să meargă și să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă și s-o inaugureze altcineva!
5 Căpeteniile oștirii încă să grăiască poporului și să zică: Cel ce și-a zidit casă nouă și n-a sfințit-o, acela să iasă și să se întoarcă la casa sa, ca să nu moară în bătălie și să nu i-o sfințească altul.
6 Dacă cineva a sădit o vie și nu a mâncat din ea, să meargă și să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă și altul să mănânce din ea!
6 Cel ce și-a sădit vie și n-a mâncat din ea, acela să iasă și să se întoarcă la casa sa, ca să nu moară în bătălie și ca să nu se folosească altul de ea.
7 Dacă cineva s-a logodit cu o femeie și nu a luat-o, să meargă și să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă și să o ia altul».
7 Cel ce s-a logodit cu femeie și n-a luat-o, acela să iasă și să se întoarcă la casa sa, ca să nu moară în bătălie și ca să nu o ia altul.
8 Să mai spună scribii poporului: «Dacă cuiva îi este teamă și i se înmoaie inima, să meargă și să se întoarcă la casa lui, ca să nu se înmoaie și inima fraților lui ca inima sa!».
8 Ba căpeteniile oștirii să mai spună poporului și să zică: Cine este fricos și puțin la suflet, acela să iasă și să se întoarcă acasă, ca să nu facă fricoase și inimile fraților lui, cum este inima lui.
9 Când scribii vor fi terminat de vorbit poporului, să stabilească niște capi ai oștirii în fruntea poporului!
9 Și după ce căpeteniile oștirii vor isprăvi de spus poporului toate acestea, atunci să se pună căpeteniile de război ca povățuitori ai poporului.
10 Când te vei apropia de o cetate ca să te lupți împotriva ei, să-i propui pace!
10 Când te vei apropia de cetate ca s-o cuprinzi, fă-i îndemnare de pace.
11 Dacă îți răspunde cu pace și ți se deschide, tot poporul care este în ea să-ți plătească tribut și să-ți slujească!
11 De se va învoi să primească pacea cu tine și-ți va deschide porțile, atunci tot poporul ce se va găsi în ea îți va plăti bir și-ți va sluji.
12 Dacă nu primește pacea cu tine și vrea să facă război cu tine, atunci s-o asediezi.
12 Iar de nu se va învoi cu tine la pace și va duce război cu tine, atunci s-o înconjuri.
13 Domnul Dumnezeul tău ți-o va da în mâinile tale și să treci prin ascuțișul sabiei pe toți cei de parte bărbătească!
13 Și când Domnul Dumnezeul tău o va da în mâinile tale, să lovești cu ascuțișul sabiei pe toți cei de parte bărbătească din ea.
14 Dar să iei pentru tine femeile, copiii, animalele și tot ce va mai fi în cetate, toată prada! Să mănânci toată prada dușmanilor tăi pe care ți-i va da Domnul Dumnezeul tău!
14 Numai femeile și copiii, vitele și tot ce este în cetate, toată prada ei să o iei pentru tine și să te folosești de prada vrăjmașilor tăi, pe care ți i-a dat Domnul Dumnezeul tău în mână.
15 Așa să faci tuturor cetăților care sunt foarte îndepărtate de tine și care nu fac parte din cetățile acelor popoare!
15 Așa să faci cu toate cetățile care sunt foarte departe de tine și care nu sunt din cetățile popoarelor acestora.
16 Dar în cetățile popoarelor acelea pe care ți le dă Domnul ca moștenire, să nu lași în viață nimic din ce are suflare,
16 Iar în cetățile popoarelor acestora pe care Domnul Dumnezeul tău ți le dă în stăpânire, să nu lași în viață nici un suflet;
17 ci să-i nimicești pe hetéi, pe amoréi, pe canaaneéni, pe ferezéi, pe hevéi și pe iebuséi, după cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău,
17 Ci să-i dai blestemului: pe Hetei și pe Amorei, pe Canaanei și Ferezei, pe Hevei, pe Iebusei și pe Gherghesei, precum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău,
18 ca să nu vă învețe să faceți după toate lucrurile lor abominábile pe care le fac față de dumnezeii lor și să păcătuiți împotriva Domnului Dumnezeului vostru!
18 Ca să nu vă învețe aceia să faceți aceleași urâciuni pe care le-au făcut ei pentru dumnezeii lor și ca să nu greșiți înaintea Domnului Dumnezeului vostru.
19 Când vei asedia o cetate luptând împotriva ei mai multe zile ca să o cucerești, să nu tai pomii ei lovindu-i cu securea, pentru că poți să mănânci din ei: să nu-i tai! Sunt oare oameni pomii câmpului, ca să vină înaintea ta când îi asediezi?
19 De veți ține multă vreme înconjurată vreo cetate, ca s-o cuprinzi și s-o iei, să nu strici pomii ei cu securea, ci să te hrănești din ei și să nu-i dobori la pământ. Copacul de pe câmp este el oare om ca să se ascundă de tine după întăritură?
20 Numai copacii pe care-i cunoști că nu sunt pomi [buni] de mâncat, pe aceștia poți să-i tai și să-i dobori și să faci întărituri împotriva cetății care face război cu tine până va cădea.
20 Iar copacii pe care-i știi că nu-ți aduc nimic de hrană poți să-i strici și să-i tai, ca să-ți faci întărituri împotriva cetății care poartă cu tine război, până o vei supune”.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Când vei merge la război împotriva dușmanilor tăi și vei vedea cai și care și un popor mai mare decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, este cu tine!
1 Ἐὰν δὲ ἐξέλθῃς εἰς πόλεμον ἐπὶ τοὺς ἐχθρούς σου καὶ ἴδῃς ἵππον καὶ ἀναβάτην καὶ λαὸν πλείονά σου, οὐ φοβηθήσῃ ἀπ’ αὐτῶν, ὅτι κύριος ὁ θεός σου μετὰ σοῦ ὁ ἀναβιβάσας σε ἐκ γῆς Αἰγύπτου.
2 Când te vei apropia de luptă, să se apropie preotul și să vorbească poporului!
2 καὶ ἔσται ὅταν ἐγγίσῃς τῷ πολέμῳ, καὶ προσεγγίσας ὁ ἱερεὺς λαλήσει τῷ λαῷ
3 Să le spună: «Ascultă, Israél! Voi astăzi vă apropiați de luptă împotriva dușmanilor voștri. Să nu vi se înmoaie inima, să nu vă fie teamă, să nu vă înspăimântați și să nu tremurați înaintea lor!
3 καὶ ἐρεῖ πρὸς αὐτούς Ἄκουε, Ισραηλ· ὑμεῖς προσπορεύεσθε σήμερον εἰς πόλεμον ἐπὶ τοὺς ἐχθροὺς ὑμῶν, μὴ ἐκλυέσθω ἡ καρδία ὑμῶν, μὴ φοβεῖσθε μηδὲ θραύεσθε μηδὲ ἐκκλίνητε ἀπὸ προσώπου αὐτῶν,
4 Căci Domnul Dumnezeul vostru merge cu voi ca să se lupte pentru voi împotriva dușmanilor voștri, ca să vă salveze».
4 ὅτι κύριος ὁ θεὸς ὑμῶν ὁ προπορευόμενος μεθ’ ὑμῶν συνεκπολεμῆσαι ὑμῖν τοὺς ἐχθροὺς ὑμῶν διασῶσαι ὑμᾶς.
5 Să spună scribii poporului: «Dacă cineva a construit o casă nouă și nu a inaugurat-o, să meargă și să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă și s-o inaugureze altcineva!
5 καὶ λαλήσουσιν οἱ γραμματεῖς πρὸς τὸν λαὸν λέγοντες Τίς ὁ ἄνθρωπος ὁ οἰκοδομήσας οἰκίαν καινὴν καὶ οὐκ ἐνεκαίνισεν αὐτήν; πορευέσθω καὶ ἀποστραφήτω εἰς τὴν οἰκίαν αὐτοῦ, μὴ ἀποθάνῃ ἐν τῷ πολέμῳ καὶ ἄνθρωπος ἕτερος ἐγκαινιεῖ αὐτήν.
6 Dacă cineva a sădit o vie și nu a mâncat din ea, să meargă și să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă și altul să mănânce din ea!
6 καὶ τίς ὁ ἄνθρωπος, ὅστις ἐφύτευσεν ἀμπελῶνα καὶ οὐκ εὐφράνθη ἐξ αὐτοῦ; πορευέσθω καὶ ἀποστραφήτω εἰς τὴν οἰκίαν αὐτοῦ, μὴ ἀποθάνῃ ἐν τῷ πολέμῳ καὶ ἄνθρωπος ἕτερος εὐφρανθήσεται ἐξ αὐτοῦ.
7 Dacă cineva s-a logodit cu o femeie și nu a luat-o, să meargă și să se întoarcă la casa lui, ca să nu moară în luptă și să o ia altul».
7 καὶ τίς ὁ ἄνθρωπος, ὅστις μεμνήστευται γυναῖκα καὶ οὐκ ἔλαβεν αὐτήν; πορευέσθω καὶ ἀποστραφήτω εἰς τὴν οἰκίαν αὐτοῦ, μὴ ἀποθάνῃ ἐν τῷ πολέμῳ καὶ ἄνθρωπος ἕτερος λήμψεται αὐτήν.
8 Să mai spună scribii poporului: «Dacă cuiva îi este teamă și i se înmoaie inima, să meargă și să se întoarcă la casa lui, ca să nu se înmoaie și inima fraților lui ca inima sa!».
8 καὶ προσθήσουσιν οἱ γραμματεῖς λαλῆσαι πρὸς τὸν λαὸν καὶ ἐροῦσιν Τίς ὁ ἄνθρωπος ὁ φοβούμενος καὶ δειλὸς τῇ καρδίᾳ; πορευέσθω καὶ ἀποστραφήτω εἰς τὴν οἰκίαν αὐτοῦ, ἵνα μὴ δειλιάνῃ τὴν καρδίαν τοῦ ἀδελφοῦ αὐτοῦ ὥσπερ ἡ αὐτοῦ.
9 Când scribii vor fi terminat de vorbit poporului, să stabilească niște capi ai oștirii în fruntea poporului!
9 καὶ ἔσται ὅταν παύσωνται οἱ γραμματεῖς λαλοῦντες πρὸς τὸν λαόν, καὶ καταστήσουσιν ἄρχοντας τῆς στρατιᾶς προηγουμένους τοῦ λαοῦ.
10 Când te vei apropia de o cetate ca să te lupți împotriva ei, să-i propui pace!
10 Ἐὰν δὲ προσέλθῃς πρὸς πόλιν ἐκπολεμῆσαι αὐτήν, καὶ ἐκκαλέσῃ αὐτοὺς μετ’ εἰρήνης·
11 Dacă îți răspunde cu pace și ți se deschide, tot poporul care este în ea să-ți plătească tribut și să-ți slujească!
11 ἐὰν μὲν εἰρηνικὰ ἀποκριθῶσίν σοι καὶ ἀνοίξωσίν σοι, ἔσται πᾶς ὁ λαὸς οἱ εὑρεθέντες ἐν αὐτῇ ἔσονταί σοι φορολόγητοι καὶ ὑπήκοοί σου·
12 Dacă nu primește pacea cu tine și vrea să facă război cu tine, atunci s-o asediezi.
12 ἐὰν δὲ μὴ ὑπακούσωσίν σοι καὶ ποιήσωσιν πρὸς σὲ πόλεμον, περικαθιεῖς αὐτήν,
13 Domnul Dumnezeul tău ți-o va da în mâinile tale și să treci prin ascuțișul sabiei pe toți cei de parte bărbătească!
13 καὶ παραδώσει αὐτὴν κύριος ὁ θεός σου εἰς τὰς χεῖράς σου, καὶ πατάξεις πᾶν ἀρσενικὸν αὐτῆς ἐν φόνῳ μαχαίρας,
14 Dar să iei pentru tine femeile, copiii, animalele și tot ce va mai fi în cetate, toată prada! Să mănânci toată prada dușmanilor tăi pe care ți-i va da Domnul Dumnezeul tău!
14 πλὴν τῶν γυναικῶν καὶ τῆς ἀποσκευῆς καὶ πάντα τὰ κτήνη καὶ πάντα, ὅσα ἂν ὑπάρχῃ ἐν τῇ πόλει, καὶ πᾶσαν τὴν ἀπαρτίαν προνομεύσεις σεαυτῷ καὶ φάγῃ πᾶσαν τὴν προνομὴν τῶν ἐχθρῶν σου, ὧν κύριος ὁ θεός σου δίδωσίν σοι.
15 Așa să faci tuturor cetăților care sunt foarte îndepărtate de tine și care nu fac parte din cetățile acelor popoare!
15 οὕτως ποιήσεις πάσας τὰς πόλεις τὰς μακρὰν οὔσας ἀπὸ σοῦ σφόδρα, αἳ οὐχὶ ἐκ τῶν πόλεων τῶν ἐθνῶν τούτων,
16 Dar în cetățile popoarelor acelea pe care ți le dă Domnul ca moștenire, să nu lași în viață nimic din ce are suflare,
16 ἰδοὺ δὲ ἀπὸ τῶν πόλεων τῶν ἐθνῶν τούτων, ὧν κύριος ὁ θεός σου δίδωσίν σοι κληρονομεῖν τὴν γῆν αὐτῶν, οὐ ζωγρήσετε ἀπ’ αὐτῶν πᾶν ἐμπνέον,
17 ci să-i nimicești pe hetéi, pe amoréi, pe canaaneéni, pe ferezéi, pe hevéi și pe iebuséi, după cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău,
17 ἀλλ’ ἢ ἀναθέματι ἀναθεματιεῖτε αὐτούς, τὸν Χετταῖον καὶ Αμορραῖον καὶ Χαναναῖον καὶ Φερεζαῖον καὶ Ευαῖον καὶ Ιεβουσαῖον καὶ Γεργεσαῖον, ὃν τρόπον ἐνετείλατό σοι κύριος ὁ θεός σου,
18 ca să nu vă învețe să faceți după toate lucrurile lor abominábile pe care le fac față de dumnezeii lor și să păcătuiți împotriva Domnului Dumnezeului vostru!
18 ἵνα μὴ διδάξωσιν ὑμᾶς ποιεῖν πάντα τὰ βδελύγματα αὐτῶν, ὅσα ἐποίησαν τοῖς θεοῖς αὐτῶν, καὶ ἁμαρτήσεσθε ἐναντίον κυρίου τοῦ θεοῦ ὑμῶν.
19 Când vei asedia o cetate luptând împotriva ei mai multe zile ca să o cucerești, să nu tai pomii ei lovindu-i cu securea, pentru că poți să mănânci din ei: să nu-i tai! Sunt oare oameni pomii câmpului, ca să vină înaintea ta când îi asediezi?
19 Ἐὰν δὲ περικαθίσῃς περὶ πόλιν ἡμέρας πλείους ἐκπολεμῆσαι αὐτὴν εἰς κατάλημψιν αὐτῆς, οὐχὶ ἐξολεθρεύσεις τὰ δένδρα αὐτῆς ἐπιβαλεῖν ἐπ’ αὐτὰ σίδηρον, ἀλλ’ ἢ ἀπ’ αὐτοῦ φάγῃ, αὐτὸ δὲ οὐκ ἐκκόψεις. μὴ ἄνθρωπος τὸ ξύλον τὸ ἐν τῷ ἀγρῷ εἰσελθεῖν ἀπὸ προσώπου σου εἰς τὸν χάρακα;
20 Numai copacii pe care-i cunoști că nu sunt pomi [buni] de mâncat, pe aceștia poți să-i tai și să-i dobori și să faci întărituri împotriva cetății care face război cu tine până va cădea.
20 ἀλλὰ ξύλον, ὃ ἐπίστασαι ὅτι οὐ καρπόβρωτόν ἐστιν, τοῦτο ἐξολεθρεύσεις καὶ ἐκκόψεις καὶ οἰκοδομήσεις χαράκωσιν ἐπὶ τὴν πόλιν, ἥτις ποιεῖ πρὸς σὲ τὸν πόλεμον, ἕως ἂν παραδοθῇ.
