Trimiterea spionilor la Ierihón
1 Iósue, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din Sitím doi oameni ca spioni, zicându-le: „Mergeți, vedeți țara și Ierihónul!”. Au plecat și au ajuns la casa unei prostituate al cărei nume era Raháb și au dormit acolo. 2 I s-a spus regelui din Ierihón: „Niște oameni dintre fiii lui Israél au venit aici în timpul nopții ca să exploreze țara”. 3 Regele din Ierihón a trimis la Raháb să i se spună: „Scoate-i pe oamenii care au venit la tine și au intrat în casa ta, pentru că au venit să exploreze toată țara!”. 4 Femeia i-a luat pe cei doi bărbați și i-a ascuns. Ea a zis: „Este adevărat că niște bărbați au venit la mine, dar nu știam de unde sunt ei. 5 Dar când, pe întuneric, poarta trebuia să se închidă, oamenii au ieșit și nu știu încotro s-au dus. Urmăriți-i repede, căci îi puteți ajunge!”.
6 Ea îi suise pe terasă și-i ascunsese sub niște snopi de in pe care îi întinsese [acolo] pe terasă. 7 Oamenii i-au urmărit pe drumul spre Iordán, până la vad, iar poarta s-a închis în urma celor care îi urmăreau.
8 Înainte ca ei să se fi culcat, [Raháb] s-a urcat la ei pe terasă 9 și le-a zis: „Știu că Domnul vă dă țara aceasta, că groaza de voi a căzut asupra noastră și toți locuitorii țării s-au înmuiat înaintea voastră. 10 Căci am auzit cum Domnul a secat apele Mării Roșii înaintea voastră atunci când ați ieșit din Egipt și ce le-ați făcut celor doi regi amoréi dincolo de Iordán, lui Sihón și lui Og, pe care i-ați nimicit. 11 Am auzit și ni s-a înmuiat inima și nimeni nu a mai avut curaj înaintea voastră, pentru că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ. 12 Acum, vă rog, jurați-mi pe Domnul că, așa cum eu am arătat bunăvoință față de voi, și voi veți arăta bunăvoință față de casa tatălui meu; și dați-mi un semn sigur 13 că îi veți lăsa în viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei, pe surorile mele, pe toți ai lor și că ne veți scăpa de la moarte!”.
14 Oamenii i-au zis: „Viața noastră pentru a voastră, până la moarte! Dacă nu veți descoperi această faptă a noastră, când Domnul ne va da țara aceasta, vom arăta față de voi bunăvoință și fidelitate”. 15 Ea i-a coborât cu o funie pe fereastră, căci casa ei era pe zidul cetății; locuința ei era pe zid, 16 și ea le-a zis: „Mergeți spre munte ca să nu vă întâlnească cei care vă urmăresc; ascundeți-vă acolo timp de trei zile, până se vor întoarce urmăritorii voștri! Apoi mergeți în drumul vostru!”. 17 Oamenii i-au zis: „Vom fi dezlegați de acest jurământ al tău pe care ne-ai pus să-l facem 18 când vom intra în țară; leagă funia aceasta stacojie la fereastra prin care ne-ai coborât și adună-i pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi și toată casa tatălui tău la tine în casă; 19 oricine va ieși dintre porțile casei tale afară, sângele lui va cădea asupra capului său, iar noi vom fi nevinovați; și oricine va fi cu tine în casă, sângele lui să fie asupra capului nostru dacă se va întinde mâna asupra lor! 20 Și dacă vei dezvălui fapta aceasta a noastră, noi vom fi dezlegați de jurământul tău pe care ne-ai pus să-l facem”. 21 Ea a zis: „Să fie după cuvintele voastre!”. I-a lăsat și ei au plecat. Și ea a legat funia stacojie la fereastră.
22 Ei au plecat și au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până când s-au întors cei care îi urmăreau. Urmăritorii i-au căutat pe toate căile, dar nu i-au găsit. 23 Cei doi oameni s-au întors, au coborât de pe munte, au traversat [Iordánul], au ajuns la Iósue, fiul lui Nun, și i-au istorisit tot ce li se întâmplase. 24 Ei i-au zis lui Iósue: „Domnul a dat toată țara în mâinile noastre și toți locuitorii țării tremură înaintea noastră”.
1 Iósue, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din Sitím doi oameni ca spioni, zicându-le: „Mergeți, vedeți țara și Ierihónul!”. Au plecat și au ajuns la casa unei prostituate al cărei nume era Raháb și au dormit acolo.
2 I s-a spus regelui din Ierihón: „Niște oameni dintre fiii lui Israél au venit aici în timpul nopții ca să exploreze țara”.
3 Regele din Ierihón a trimis la Raháb să i se spună: „Scoate-i pe oamenii care au venit la tine și au intrat în casa ta, pentru că au venit să exploreze toată țara!”.
4 Femeia i-a luat pe cei doi bărbați și i-a ascuns. Ea a zis: „Este adevărat că niște bărbați au venit la mine, dar nu știam de unde sunt ei.
5 Dar când, pe întuneric, poarta trebuia să se închidă, oamenii au ieșit și nu știu încotro s-au dus. Urmăriți-i repede, căci îi puteți ajunge!”.
6 Ea îi suise pe terasă și-i ascunsese sub niște snopi de in pe care îi întinsese [acolo] pe terasă.
7 Oamenii i-au urmărit pe drumul spre Iordán, până la vad, iar poarta s-a închis în urma celor care îi urmăreau.
8 Înainte ca ei să se fi culcat, [Raháb] s-a urcat la ei pe terasă
9 și le-a zis: „Știu că Domnul vă dă țara aceasta, că groaza de voi a căzut asupra noastră și toți locuitorii țării s-au înmuiat înaintea voastră.
10 Căci am auzit cum Domnul a secat apele Mării Roșii înaintea voastră atunci când ați ieșit din Egipt și ce le-ați făcut celor doi regi amoréi dincolo de Iordán, lui Sihón și lui Og, pe care i-ați nimicit.
11 Am auzit și ni s-a înmuiat inima și nimeni nu a mai avut curaj înaintea voastră, pentru că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ.
12 Acum, vă rog, jurați-mi pe Domnul că, așa cum eu am arătat bunăvoință față de voi, și voi veți arăta bunăvoință față de casa tatălui meu; și dați-mi un semn sigur
13 că îi veți lăsa în viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei, pe surorile mele, pe toți ai lor și că ne veți scăpa de la moarte!”.
14 Oamenii i-au zis: „Viața noastră pentru a voastră, până la moarte! Dacă nu veți descoperi această faptă a noastră, când Domnul ne va da țara aceasta, vom arăta față de voi bunăvoință și fidelitate”.
15 Ea i-a coborât cu o funie pe fereastră, căci casa ei era pe zidul cetății; locuința ei era pe zid,
16 și ea le-a zis: „Mergeți spre munte ca să nu vă întâlnească cei care vă urmăresc; ascundeți-vă acolo timp de trei zile, până se vor întoarce urmăritorii voștri! Apoi mergeți în drumul vostru!”.
17 Oamenii i-au zis: „Vom fi dezlegați de acest jurământ al tău pe care ne-ai pus să-l facem
18 când vom intra în țară; leagă funia aceasta stacojie la fereastra prin care ne-ai coborât și adună-i pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi și toată casa tatălui tău la tine în casă;
19 oricine va ieși dintre porțile casei tale afară, sângele lui va cădea asupra capului său, iar noi vom fi nevinovați; și oricine va fi cu tine în casă, sângele lui să fie asupra capului nostru dacă se va întinde mâna asupra lor!
20 Și dacă vei dezvălui fapta aceasta a noastră, noi vom fi dezlegați de jurământul tău pe care ne-ai pus să-l facem”.
21 Ea a zis: „Să fie după cuvintele voastre!”. I-a lăsat și ei au plecat. Și ea a legat funia stacojie la fereastră.
22 Ei au plecat și au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până când s-au întors cei care îi urmăreau. Urmăritorii i-au căutat pe toate căile, dar nu i-au găsit.
23 Cei doi oameni s-au întors, au coborât de pe munte, au traversat [Iordánul], au ajuns la Iósue, fiul lui Nun, și i-au istorisit tot ce li se întâmplase.
24 Ei i-au zis lui Iósue: „Domnul a dat toată țara în mâinile noastre și toți locuitorii țării tremură înaintea noastră”.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Iósue, fiul lui Nun, a trimis în ascuns din Sitím doi oameni ca spioni, zicându-le: „Mergeți, vedeți țara și Ierihónul!”. Au plecat și au ajuns la casa unei prostituate al cărei nume era Raháb și au dormit acolo.
1 Atunci Iosua, fiul lui Navi, a trimis în taină din Sitim doi tineri să iscodească țara și a zis: "Duceți-vă și cercetați țara și mai ales Ierihonul!" Și s-au dus cei doi tineri și, ajungând la Ierihon, au intrat în casa unei desfrânate, al cărei nume era Rahab, și au rămas să se odihnească acolo.
2 I s-a spus regelui din Ierihón: „Niște oameni dintre fiii lui Israél au venit aici în timpul nopții ca să exploreze țara”.
2 Și s-a dat de știre regelui Ierihonului: "Iată, niște oameni din fiii lui Israel au venit aici în noaptea aceasta, ca să iscodească țara!"
3 Regele din Ierihón a trimis la Raháb să i se spună: „Scoate-i pe oamenii care au venit la tine și au intrat în casa ta, pentru că au venit să exploreze toată țara!”.
3 Iar regele Ierihonului a trimis la Rahab să i se spună: "Scoate pe oamenii care au intrat în casa ta, în noaptea aceasta, că au venit să iscodească țara".
4 Femeia i-a luat pe cei doi bărbați și i-a ascuns. Ea a zis: „Este adevărat că niște bărbați au venit la mine, dar nu știam de unde sunt ei.
4 Femeia însă, luând pe cei doi oameni, i-a ascuns și a zis: "Adevărat, au venit la mine niște oameni,
5 Dar când, pe întuneric, poarta trebuia să se închidă, oamenii au ieșit și nu știu încotro s-au dus. Urmăriți-i repede, căci îi puteți ajunge!”.
5 Dar în amurg, când se închideau porțile, bărbații au plecat și nu știu unde s-au dus. Alergați după ei și-i veți ajunge".
6 Ea îi suise pe terasă și-i ascunsese sub niște snopi de in pe care îi întinsese [acolo] pe terasă.
6 Apoi ea a suit pe cei doi oameni pe acoperiș și i-a ascuns în niște fuioare de in, ce se aflau pe acoperișul casei ei.
7 Oamenii i-au urmărit pe drumul spre Iordán, până la vad, iar poarta s-a închis în urma celor care îi urmăreau.
7 Iar trimișii regelui au alergat după ei pe drumul cel către Iordan, până la vad, și porțile s-au închis îndată ce au ieșit cei ce urmăreau pe iscoade.
8 Înainte ca ei să se fi culcat, [Raháb] s-a urcat la ei pe terasă
8 Înainte însă de a adormi iscoadele femeia s-a suit la dânșii pe acoperiș,
9 și le-a zis: „Știu că Domnul vă dă țara aceasta, că groaza de voi a căzut asupra noastră și toți locuitorii țării s-au înmuiat înaintea voastră.
9 Și le-a zis: "Știu că Domnul v-a dat vouă pământul acesta, căci frica voastră a căzut asupra noastră și toți locuitorii pământului acestuia au frică de voi,
10 Căci am auzit cum Domnul a secat apele Mării Roșii înaintea voastră atunci când ați ieșit din Egipt și ce le-ați făcut celor doi regi amoréi dincolo de Iordán, lui Sihón și lui Og, pe care i-ați nimicit.
10 Pentru că am auzit noi cum a secat Domnul Dumnezeu înaintea voastră Marea Roșie, când ați ieșit din Egipt, și câte ați făcut voi cu cei doi regi ai Amoreilor peste Iordan, cu Sihon și cu Og, pe care i-ați pierdut.
11 Am auzit și ni s-a înmuiat inima și nimeni nu a mai avut curaj înaintea voastră, pentru că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ.
11 Când am auzit noi de acestea, ne-a slăbit inima și în nici unul din noi n-a mai rămas bărbăție în fața voastră, căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu în cer sus și pe pământ jos.
12 Acum, vă rog, jurați-mi pe Domnul că, așa cum eu am arătat bunăvoință față de voi, și voi veți arăta bunăvoință față de casa tatălui meu; și dați-mi un semn sigur
12 Acum dar jurați-mi pe Domnul Dumnezeul vostru că, precum am făcut eu milă cu voi, veți face și voi milă cu casa tatălui meu și dați-mi semn de nădejde,
13 că îi veți lăsa în viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei, pe surorile mele, pe toți ai lor și că ne veți scăpa de la moarte!”.
13 Că veți lăsa cu viață pe tatăl meu, pe mama mea, pe frații mei, pe surorile mele, toată casa mea și veți izbăvi sufletul meu de la moarte".
14 Oamenii i-au zis: „Viața noastră pentru a voastră, până la moarte! Dacă nu veți descoperi această faptă a noastră, când Domnul ne va da țara aceasta, vom arăta față de voi bunăvoință și fidelitate”.
14 Iar oamenii aceia au zis către dânsa: "Sufletul nostru îl vom pune pentru voi". Și ea a zis: "Când Domnul vă va da cetatea aceasta, să faceți cu mine milă și dreptate".
15 Ea i-a coborât cu o funie pe fereastră, căci casa ei era pe zidul cetății; locuința ei era pe zid,
15 Apoi le-a dat drumul cu o frânghie pe fereastră, căci casa ei era în zidul cetății și ea locuia chiar deasupra zidului.
16 și ea le-a zis: „Mergeți spre munte ca să nu vă întâlnească cei care vă urmăresc; ascundeți-vă acolo timp de trei zile, până se vor întoarce urmăritorii voștri! Apoi mergeți în drumul vostru!”.
16 Și le-a zis: "Duceți-vă în munte, ca să nu vă întâlniți cu cei ce vă urmăresc și stați acolo ascunși trei zile, până se vor întoarce cei ce vă urmăresc și apoi vă veți duce în drumul vostru".
17 Oamenii i-au zis: „Vom fi dezlegați de acest jurământ al tău pe care ne-ai pus să-l facem
17 Iar oamenii aceia au zis către dânsa: "De nu vei face cum îți vom zice, vom fi slobozi de acest jurământ al tău:
18 când vom intra în țară; leagă funia aceasta stacojie la fereastra prin care ne-ai coborât și adună-i pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi și toată casa tatălui tău la tine în casă;
18 Iată, când vom intra noi în cetate pe partea aceasta, tu să pui semn această funie roșie la fereastra pe care ne-ai slobozit, iar pe tatăl tău, pe mama ta, pe frații tăi și pe toți cei din familia tatălui tău să-i aduni în casa ta.
19 oricine va ieși dintre porțile casei tale afară, sângele lui va cădea asupra capului său, iar noi vom fi nevinovați; și oricine va fi cu tine în casă, sângele lui să fie asupra capului nostru dacă se va întinde mâna asupra lor!
19 Și de va ieși cineva afară pe ușa casei tale, sângele aceluia să fie asupra capului lui, și noi vom fi slobozi de acest jurământ al tău; iar cine va fi cu tine în casa ta, sângele aceluia să fie asupra capului nostru, de se va atinge de el mâna cuiva.
20 Și dacă vei dezvălui fapta aceasta a noastră, noi vom fi dezlegați de jurământul tău pe care ne-ai pus să-l facem”.
20 Dacă însă ne va năpăstui cineva și va descoperi fapta noastră, atunci vom fi slobozi de acest jurământ al tău".
21 Ea a zis: „Să fie după cuvintele voastre!”. I-a lăsat și ei au plecat. Și ea a legat funia stacojie la fereastră.
21 Și ea le-a zis: "Să fie cum ai grăit!" Apoi le-a dat drumul și s-au dus, iar ea a legat la fereastră funia cea roșie.
22 Ei au plecat și au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până când s-au întors cei care îi urmăreau. Urmăritorii i-au căutat pe toate căile, dar nu i-au găsit.
22 Ducându-se oamenii aceia și ajungând în munte, au așteptat acolo trei zile, până ce s-au întors cei ce-i urmăreau, care-i căutaseră pe toate drumurile și nu-i găsiră.
23 Cei doi oameni s-au întors, au coborât de pe munte, au traversat [Iordánul], au ajuns la Iósue, fiul lui Nun, și i-au istorisit tot ce li se întâmplase.
23 Întorcându-se apoi, cei doi tineri s-au coborât din munte, au trecut Iordanul și au venit la Iosua, fiul lui Navi, și i-au povestit tot ce se întâmplase cu ei,
24 Ei i-au zis lui Iósue: „Domnul a dat toată țara în mâinile noastre și toți locuitorii țării tremură înaintea noastră”.
24 Și au zis către Iosua: "Domnul Dumnezeul nostru a dat tot pământul acesta în mâinile noastre și toți cei ce locuiesc în țara aceea tremură de frica noastră".
