1 Și regele Astiag s-a adăugat la părinții săi și a luat Cirus Persul împărăția lui.
2 Și a viețuit Daniel împreună cu regele acesta și a întrecut cu mărirea pe toți prietenii lui.
3 Și era un idol la Babiloneni, pe care îl chema Bel, și se cheltuia la el în toată ziua făină de grâu douăsprezece măsuri, patruzeci de oi și șase vedre de vin.
4 Și regele îl cinstea pe el și mergea în toate zilele de i se închina; iar Daniel se închina Dumnezeului său.
5 Și a zis regele: Pentru ce nu te închini lui Bel?
6 Iar el a zis: Pentru că nu cred în idolii făcuți de mâini, ci în Dumnezeul cel viu, Care a făcut cerul și pământul și are stăpânire peste tot trupul.
7 Și i-a zis regele: Dar nu ți se pare ție, că Bel este dumnezeu viu? Nu vezi câte mănâncă și bea în toate zilele?
8 Și a zis Daniel râzând: Nu te înșela, stăpânia ta; acesta este de lut înăuntrul lui, și în afară de aramă, nici nu mănâncă și nici nu bea vreodată.
9 Și mâniindu-se regele, a chemat pe preoții lui și le-a zis: De nu-mi veți spune cine este cel care mănâncă jertfa aceasta, veți muri.Sir 30,19
10 Iar de-mi veți arăta că Bel mănâncă acestea, Daniel va muri, pentru că a hulit pe Bel.
11 Și a zis Daniel regelui: Așa să fie, după cuvântul tău.
12 Și erau preoții lui Bel șaptezeci, afară de femei și de prunci.
13 Și a venit regele cu Daniel în templul lui Bel.
14 Și au zis preoții lui Bel: Iată noi ieșim afară, iar tu, rege, pune bucatele și vinul și închide ușa și o pecetluiește cu inelul tău.
15 Și dimineața când vei veni, de nu vei afla toate mâncate de Bel, să murim noi sau, dimpotrivă, Daniel cel care a mințit asupra noastră.
16 Iar ei ziceau așa, pentru că făcuseră pe sub masă intrare ascunsă și printr-aceea intrau totdeauna și mâncau acelea.
17 Și după ce au ieșit ei și regele a pus bucatele înaintea lui Bel, a poruncit Daniel slugilor sale și au adus cenușă și au presărat-o în tot templul, în fața regelui.
18 Și, ieșind, a închis ușa și au pecetluit-o cu inelul regelui și s-au dus;
19 Iar preoții au venit noaptea, după obiceiul lor, și femeile lor și pruncii lor, și au mâncat și au băut.
20 Și a venit dimineața regele și Daniel împreună cu el.
21 Și a zis regele: Întregi sunt pecețile Daniele? Iar el a zis: Întregi, stăpâne.
22 Și îndată ce s-a deschis ușa, uitându-se pe masă, regele a strigat cu glas mare: Mare ești Bel. Și nu este la tine nici un vicleșug.
23 Și a râs Daniel și a oprit pe rege ca să nu intre înăuntru, și a zis: Vezi fața pământului și cunoaște ale cui sunt urmele acestea.
24 Și a zis regele: Văd că sunt urme de bărbați, de femei și de prunci.
25 Și mâniindu-se regele, atunci a prins pe preoți și pe femei și pe fiii lor; și i-au arătat lui ușile cele ascunse prin care intrau și mâncau cele de pe masă.
26 Și i-a omorât pe ei regele, și pe Bel l-a dat lui Daniel, și l-a stricat pe el și capiștea lui.
27 Și era un balaur mare într-un loc și-l cinsteau pe el Babilonenii.
28 Și a zis regele către Daniel: Oare vei zice că și acesta este de aramă?
29 Acesta este viu și mănâncă și bea, nu vei mai putea zice că și acesta nu este dumnezeu viu; deci închină-te lui.
30 Și a zis Daniel: Domnului Dumnezeului meu mă voi închina, că Acela este Dumnezeu viu; iar tu, o, rege, dă-mi slobozenie și voi omorî balaurul fără de sabie și fără de toiag.
31 Și a zis regele: ți-l dau ție. Și a luat Daniel rășină și seu și păr și le-a fiert la un loc și a făcut cocoloașe și le-a aruncat în gura balaurului și, mâncând, a plesnit balaurul.
32 Și a zis Daniel: Iată închinăciunile voastre.
33 Și când au auzit Babilonenii, s-au mâhnit foarte și s-au pornit împotriva regelui.
34 Și au zis: Iudeu s-a făcut regele; pe Bel I-a stricat, pe balaur l-a omorât și pe preoți i-a tăiat.
35 Și venind la rege, i-au zis: Dă-ne nouă pe Daniel;
36 Iar de nu, te vom ucide pe tine și casa ta.
37 Și văzând regele că se pornise asupra lui foarte, și silit fiind, a dat lor pe Daniel.
38 Iar ei l-au aruncat într-o groapă cu lei, și a fost acolo șase zile.
39 Și erau în groapă șapte lei, și le da lor pe zi două trupuri de osândiți și două oi; iar atunci nu le-au dat lor nimic, ca să mănânce pe Daniel.
40 Și era atunci Avacum prooroc în țara Iudeilor și acela fiersese fiertură, și a pus pâine în scafă, și mergea la câmp să ducă secerătorilor.
41 Și a zis îngerul Domnului către Avacum: Du prânzul care-l ai, în Babilon, lui Daniel, în groapa leilor.
42 Și a zis Avacum: Doamne! Babilonul nu l-am văzut și groapa n-o știu unde este!
43 Și l-a luat îngerul Domnului de creștet și, ținându-l de părul capului său, l-a pus în Babilon deasupra gropii, întru repeziciunea duhului său.Iz 8,3
44 Și a strigat Avacum zicând: Daniele! Daniele! Ia mâncarea pe care ți-a trimis-o ție Dumnezeu.
45 Și a zis Daniel: O, Ți-ai adus aminte de mine, Dumnezeule, și n-ai părăsit pe cei care Te caută și Te iubesc pe Tine!
46 Și s-a sculat Daniel și a mâncat; iar îngerul Domnului îndată a dus pe Avacum la locul său.
47 Iar regele a purces a șaptea zi să plângă pe Daniel, și a venit la groapă, s-a uitat înăuntru, și iată Daniel ședea.
48 Și a strigat regele cu glas mare, zicând: Mare ești, Doamne Dumnezeul lui Daniel! Și nu este altul afară de Tine.
49 Și l-a scos pe el din groapă;
50 Iar pe cei care voiseră pieirea lui, i-a aruncat în groapă, și i-au mâncat leii dinaintea lui.
Traducerea catolică (Daniel 14)
Traducerea ortodoxă (Balaurul 1)
1 Regele Astiáges a fost adăugat la părinții lui, iar Círus, persanul, a luat regatul lui.
1 Și regele Astiag s-a adăugat la părinții săi și a luat Cirus Persul împărăția lui.
2 aniél era familiar al regelui și era cinstit de toți prietenii lui.
2 Și a viețuit Daniel împreună cu regele acesta și a întrecut cu mărirea pe toți prietenii lui.
3 Babiloniénii aveau un idol al cărui nume era Bel. Se cheltuiau pentru el în fiecare zi douăsprezece artábe de făină aleasă, patruzeci de oi și șase măsuri de vin.
3 Și era un idol la Babiloneni, pe care îl chema Bel, și se cheltuia la el în toată ziua făină de grâu douăsprezece măsuri, patruzeci de oi și șase vedre de vin.
4 Regele îl cinstea și mergea în fiecare zi să se prosterne înaintea lui. Dar Daniél se prosterna înaintea Dumnezeului său.
4 Și regele îl cinstea pe el și mergea în toate zilele de i se închina; iar Daniel se închina Dumnezeului său.
5 Regele i-a zis: „De ce nu te prosterni înaintea lui Bel?”. El i-a zis: „Nu mă prostern idolilor făcuți de mână de om, ci Dumnezeului celui viu care a făcut cerul și pământul și are domnia asupra tuturor făpturilor”.
5 Și a zis regele: Pentru ce nu te închini lui Bel?
6 Dar regele i-a zis: „Tu crezi că Bel nu este un dumnezeu viu? Nu vezi cât mănâncă și bea în fiecare zi?”.
6 Iar el a zis: Pentru că nu cred în idolii făcuți de mâini, ci în Dumnezeul cel viu, Care a făcut cerul și pământul și are stăpânire peste tot trupul.
7 Dar Daniél a zis râzând: „Nu te înșela, rege! Căci pe dinăuntru e din lut, iar pe dinafară e din bronz și nu s-a hrănit, nici nu a băut niciodată”.
7 Și i-a zis regele: Dar nu ți se pare ție, că Bel este dumnezeu viu? Nu vezi câte mănâncă și bea în toate zilele?
8 Regele s-a înfuriat, i-a chemat pe preoții săi și le-a zis: „Dacă nu îmi spuneți cine este cel care mănâncă cheltuiala aceasta, veți fi dați la moarte, dar dacă îmi veți arăta că Bel le mănâncă, va fi dat la moarte Daniél pentru că a spus blasfémii împotriva lui Bel”.
8 Și a zis Daniel râzând: Nu te înșela, stăpânia ta; acesta este de lut înăuntrul lui, și în afară de aramă, nici nu mănâncă și nici nu bea vreodată.
9 Daniél i-a zis regelui: „Să fie după cuvântul tău!”. Preoții lui Bel erau șaptezeci, în afară de femei și copii.
9 Și mâniindu-se regele, a chemat pe preoții lui și le-a zis: De nu-mi veți spune cine este cel care mănâncă jertfa aceasta, veți muri.
10 Apoi, regele a venit cu Daniél în casa lui Bel.
10 Iar de-mi veți arăta că Bel mănâncă acestea, Daniel va muri, pentru că a hulit pe Bel.
11 Preoții lui Bel i-au zis: „Iată, noi ne retragem afară, iar tu, rege, pune hrana și vinul amestecat! Pune, închide ușile și sigilează cu inelul tău! Și, venind dis-de-dimineață, dacă nu le vei găsi pe toate mâncate de Bel, să fim dați la moarte noi sau Daniél, care a vorbit fals împotriva noastră!
11 Și a zis Daniel regelui: Așa să fie, după cuvântul tău.
12 Ei considerau o nimica toată, căci făcuseră sub masă o intrare ascunsă și prin ea intrau continuu și le consumau.
12 Și erau preoții lui Bel șaptezeci, afară de femei și de prunci.
13 Când aceia au ieșit, regele a pus hrana înaintea lui Bel.
13 Și a venit regele cu Daniel în templul lui Bel.
14 Daniél le-a poruncit slujitorilor săi să aducă cenușă și s-o împrăștie în tot templul doar în fața regelui. Și, ieșind, au închis ușa, au sigilat-o cu inelul regelui și au plecat.
14 Și au zis preoții lui Bel: Iată noi ieșim afară, iar tu, rege, pune bucatele și vinul și închide ușa și o pecetluiește cu inelul tău.
15 Preoții au venit noaptea, după obiceiul lor, ei, femeile și copiii lor și au mâncat toate și au băut.
15 Și dimineața când vei veni, de nu vei afla toate mâncate de Bel, să murim noi sau, dimpotrivă, Daniel cel care a mințit asupra noastră.
16 Regele s-a sculat dis-de-dimineață și Daniél, împreună cu el.
16 Iar ei ziceau așa, pentru că făcuseră pe sub masă intrare ascunsă și printr-aceea intrau totdeauna și mâncau acelea.
17 Regele a zis: „Daniél, sunt întregi sigiliile?”. El a răspuns: „Întregi sunt, rege!”.
17 Și după ce au ieșit ei și regele a pus bucatele înaintea lui Bel, a poruncit Daniel slugilor sale și au adus cenușă și au presărat-o în tot templul, în fața regelui.
18 Și, imediat ce au deschis ușile, regele a privit la masă și a strigat cu glas puternic: „Mare ești, Bel, și nu este în tine nicio înșelăciune!”.
18 Și, ieșind, a închis ușa și au pecetluit-o cu inelul regelui și s-au dus;
19 Daniél a râs, l-a prins pe rege ca să nu intre și i-a zis: „Uită-te la paviment și recunoaște ale cui sunt urmele acestea!”.
19 Iar preoții au venit noaptea, după obiceiul lor, și femeile lor și pruncii lor, și au mâncat și au băut.
20 Regele a zis: „Văd urme de bărbați, de femei și de copii”.
20 Și a venit dimineața regele și Daniel împreună cu el.
21 Atunci, regele s-a înfuriat, i-a adunat pe preoți, pe femeile și pe copiii lor. Ei i-au arătat ușile ascunse prin care intrau și consumau ceea ce era pe masă.
21 Și a zis regele: Întregi sunt pecețile Daniele? Iar el a zis: Întregi, stăpâne.
22 Regele i-a ucis și l-a abandonat pe Bel lui Daniél, iar el l-a distrus împreună cu templul său.
22 Și îndată ce s-a deschis ușa, uitându-se pe masă, regele a strigat cu glas mare: Mare ești Bel. Și nu este la tine nici un vicleșug.
23 Era un dragon mare și babiloniénii îl cinsteau.
23 Și a râs Daniel și a oprit pe rege ca să nu intre înăuntru, și a zis: Vezi fața pământului și cunoaște ale cui sunt urmele acestea.
24 Regele i-a zis lui Daniél: „Nu poți spune că acesta nu este un dumnezeu viu. Prosternă-te înaintea lui!”.
24 Și a zis regele: Văd că sunt urme de bărbați, de femei și de prunci.
25 Daniél i-a zis regelui: „Eu mă voi prosterna înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru că el este Dumnezeul cel viu. Iar tu, rege, dă-mi dreptul și-l voi ucide pe dragon fără sabie și fără toiag!”.
25 Și mâniindu-se regele, atunci a prins pe preoți și pe femei și pe fiii lor; și i-au arătat lui ușile cele ascunse prin care intrau și mâncau cele de pe masă.
26 Regele i-a zis: „Îți dau”.
26 Și i-a omorât pe ei regele, și pe Bel l-a dat lui Daniel, și l-a stricat pe el și capiștea lui.
27 Daniél a luat smoală, seu și păr și le-a fiert împreună. A făcut turte și i le-a dat în gură dragonului. Și, mâncându-le, dragonul a crăpat. Atunci, [Daniél] a zis: „Iată ce cinstiți voi!”.
27 Și era un balaur mare într-un loc și-l cinsteau pe el Babilonenii.
28 Când babiloniénii au auzit, s-au înfuriat foarte mult și au venit împreună împotriva regelui și au zis: „Regele s-a făcut iudeu: pe Bel l-a răsturnat, dragonul l-a ucis și pe preoți i-a măcelărit”.
28 Și a zis regele către Daniel: Oare vei zice că și acesta este de aramă?
29 Și, venind, i-au spus regelui: „Dă-ni-l pe Daniél; dacă nu, te vom ucide pe tine și casa ta!”.
29 Acesta este viu și mănâncă și bea, nu vei mai putea zice că și acesta nu este dumnezeu viu; deci închină-te lui.
30 Regele, văzând că îl presau foarte mult forțându-l, li l-a dat pe Daniél.
30 Și a zis Daniel: Domnului Dumnezeului meu mă voi închina, că Acela este Dumnezeu viu; iar tu, o, rege, dă-mi slobozenie și voi omorî balaurul fără de sabie și fără de toiag.
31 Aceștia l-au aruncat în groapa cu lei și el a stat acolo șase zile.
31 Și a zis regele: ți-l dau ție. Și a luat Daniel rășină și seu și păr și le-a fiert la un loc și a făcut cocoloașe și le-a aruncat în gura balaurului și, mâncând, a plesnit balaurul.
32 Erau în groapă șapte lei și li se dădeau în fiecare zi două trupuri și două oi. Dar atunci nu li s-a dat, ca să-l devoreze pe Daniél.
32 Și a zis Daniel: Iată închinăciunile voastre.
33 Habacúc era un profet în Iudéea. El a fiert o fiertură și a frânt pâini într-un vas și mergea la ogor ca să le ducă secerătorilor.
33 Și când au auzit Babilonenii, s-au mâhnit foarte și s-au pornit împotriva regelui.
34 Îngerul Domnului i-a zis lui Habacúc: „Du prânzul pe care îl ai în Babilón, lui Daniél, în groapa cu lei!”.
34 Și au zis: Iudeu s-a făcut regele; pe Bel I-a stricat, pe balaur l-a omorât și pe preoți i-a tăiat.
35 Dar Habacúc a zis: „Doamne, eu nu am văzut Babilónul și nu cunosc groapa”.
35 Și venind la rege, i-au zis: Dă-ne nouă pe Daniel;
36 Îngerul Domnului l-a apucat de creștet și, ridicându-l de părul capului său, l-a dus în Babilón, deasupra gropii, cu viteza duhului său.
36 Iar de nu, te vom ucide pe tine și casa ta.
37 Habacúc a strigat, zicând: „Daniél, Daniél, ia prânzul pe care ți l-a trimis Dumnezeu!”.
37 Și văzând regele că se pornise asupra lui foarte, și silit fiind, a dat lor pe Daniel.
38 Daniél a zis: „Într-adevăr, ți-ai amintit de mine, Dumnezeule, și nu-i părăsești pe cei care te iubesc”.
38 Iar ei l-au aruncat într-o groapă cu lei, și a fost acolo șase zile.
39 Daniél, ridicându-se, a mâncat. Iar îngerul lui Dumnezeu l-a dus înapoi imediat pe Habacúc la locul său.
39 Și erau în groapă șapte lei, și le da lor pe zi două trupuri de osândiți și două oi; iar atunci nu le-au dat lor nimic, ca să mănânce pe Daniel.
40 Regele a venit a șaptea zi plângându-l pe Daniél. A venit la groapă, s-a uitat și, iată, Daniél stătea șezut.
40 Și era atunci Avacum prooroc în țara Iudeilor și acela fiersese fiertură, și a pus pâine în scafă, și mergea la câmp să ducă secerătorilor.
41 Și, strigând cu glas puternic, a zis: „Mare ești tu, Doamne Dumnezeul lui Daniél, și nu este altul în afară de tine!”.
41 Și a zis îngerul Domnului către Avacum: Du prânzul care-l ai, în Babilon, lui Daniel, în groapa leilor.
42 L-a scos [de acolo], iar pe cei care cereau pieirea lui i-a aruncat în groapă și au fost devorați imediat înaintea lui.
42 Și a zis Avacum: Doamne! Babilonul nu l-am văzut și groapa n-o știu unde este!
43 Și l-a luat îngerul Domnului de creștet și, ținându-l de părul capului său, l-a pus în Babilon deasupra gropii, întru repeziciunea duhului său.
44 Și a strigat Avacum zicând: Daniele! Daniele! Ia mâncarea pe care ți-a trimis-o ție Dumnezeu.
45 Și a zis Daniel: O, Ți-ai adus aminte de mine, Dumnezeule, și n-ai părăsit pe cei care Te caută și Te iubesc pe Tine!
46 Și s-a sculat Daniel și a mâncat; iar îngerul Domnului îndată a dus pe Avacum la locul său.
47 Iar regele a purces a șaptea zi să plângă pe Daniel, și a venit la groapă, s-a uitat înăuntru, și iată Daniel ședea.
48 Și a strigat regele cu glas mare, zicând: Mare ești, Doamne Dumnezeul lui Daniel! Și nu este altul afară de Tine.
49 Și l-a scos pe el din groapă;
50 Iar pe cei care voiseră pieirea lui, i-a aruncat în groapă, și i-au mâncat leii dinaintea lui.
