1 «Fraților Iudei, care sunt prin Egipt, bucurie! Frații voștri Iudei, cei din Ierusalim și cei din țara Iudeii, vă doresc vouă tuturor pace și sănătate!
2 Să vă facă bine Dumnezeu și să-și aducă aminte de legământul Său care l-a făcut cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov, robii cei credincioși.
3 Să vă dea inimă vouă tuturor ca să vă închinați Lui și să faceți voia Lui cu dor mare și cu râvnă în suflet;
4 Să deschidă inima voastră în legea Sa și întru poruncile Sale, și pace să facă.
5 Și să asculte rugăciunile voastre și să se împace cu voi și să nu vă părăsească în vreme rea.
6 Așa ne rugăm acum aici pentru voi.
7 Domnind Dimitrie în anul o sută șaizeci și nouă, noi Iudeii am scris vouă din necazul și din strâmtorarea ce a venit peste noi în anii aceștia, de când Iason și cei care au fost cu el trădaseră pământul cel sfânt și regatul.
8 Și au dat foc porților, și au vărsat sânge nevinovat, și ne-am rugat Domnului, și ne-a ascultat, și am adus jertfă și făină de grâu, și am aprins lumini, și am pus pâini înainte.
9 Și acum vă scriem ca să țineți sărbătoarea corturilor în luna Chislev».
10 Scrisă în anul o sută optzeci și opt. «Cei din Ierusalim și din Iudeea și sfatul bătrânilor și Iuda, lui Aristobul, sfetnicul regelui Ptolomeu, care este din neamul preoților celor unși și Iudeilor celor din Egipt, bucurie și sănătate.
11 Din mari primejdii izbăvindu-ne Dumnezeu, mulțumim neîncetat Lui, ca cei care suntem gata să ne războim împotriva regelui.
12 Că Dumnezeu a lovit pe cei care s-au războit asupra sfintei cetăți.
13 Că fiind în Persia căpetenia potrivnicilor și oștirile cele ce erau cu el, cărora se părea că nimeni nu le poate sta înainte, au fost măcelăriți în templul zeiței Nanaia, înșelându-i cu cuvinte viclene preoții zeiței Nanaia.
14 Căci Antioh, prefăcându-se că vrea să se căsătorească cu zeița Nanaia, a sosit acolo cu prietenii săi, ca să ridice multele bogății ale templului în chip de zestre.
15 Și preoții zeiței Nanaia, punând comorile înainte și el apropiindu-se cu câțiva din suita sa de curtea capiștei, ei au închis templul;
16 Și după ce a intrat Antioh, ei au deschis o ușă ascunsă a podului, și aruncând cu pietre, au omorât pe căpetenie și pe cei care erau cu el, și desfăcându-i în bucăți și tăindu-le capetele le-au aruncat celor din afară.
17 Întru toate binecuvântat este Dumnezeul nostru, Cel care a dat pierzării pe cei care au făcut fapte păgânești.
18 Vrând drept aceea să facem în douăzeci și cinci de zile ale lunii lui Chislev sărbătoarea sfințirii templului, cu cuviință am socotit a vă înștiința, ca și voi asemenea să prăznuiți sărbătoarea corturilor și a focului, în amintirea lui Neemia, cel care a zidit templul Domnului și jertfelnicul pe care a adus jertfă.1Mac 4,59
19 Căci, când au fost duși în Persia strămoșii noștri, bunii credincioși preoți, care erau atunci, luând din focul jertfelnicului, l-au ascuns în taină într-o groapă ca de fântână fără de apă, în care l-au astupat, încât locul nu era știut de nimeni.Lv 6,9.12 2Mac 2,1
20 Iar după ce au trecut câțiva ani, când a voit Dumnezeu, trimis fiind Neemia de regele Persiei, a trimis după foc pe nepoții preoților celor ce l-au ascuns, și, precum ne-au spus, n-au aflat foc, ci apă mocirloasă.
21 Și le-a poruncit să scoată de acolo apă și să aducă, și după ce s-au adus cele de jertfă, a poruncit Neemia preoților să stropească cu apa aceea lemnele și cele ce erau puse deasupra.
22 După ce s-a făcut aceasta și a vestit vremea, când a strălucit soarele care mai înainte era în nori, s-a aprins foc mare, încât toți s-au minunat.Lv 6,12
23 Și rugăciune făceau toți preoții, când se mistuia jertfa, preoții toți începând cu Ionatan; iar ceilalți răspundeau împreună cu Neemia.
24 Iar rugăciunea era într-acest chip: «Doamne! Doamne Dumnezeule! Făcătorul tuturor, Cel înfricoșător și tare și drept și milostiv.3Mac 2,2
25 Cel care unul este Împărat și bun și unul dătător de bunătăți și singur drept și atotțiitor și veșnic Cel care mântuiești pe Israel din tot răul, Cel care ai ales pe părinți și i-ai sfințit.
26 Primește jertfa aceasta, pentru tot poporul Tău Israel, și păzește partea Ta și o sfințește.
27 Adună risipirea noastră, izbăvește pe cei care slujesc între neamuri, spre cei ocăriți și urâți caută, ca să cunoască neamurile că Tu ești Dumnezeul nostru.
28 Pedepsește pe cei care ne asupresc și ne hulesc cu mândrie.
29 Răsădește pe poporul Tău în locul cel sfânt al Tău, precum a zis Moise».Dt 30,4 Ne 1,9 2Mac 2,10
30 Și preoții cântau laude.
31 Iar după ce s-au mistuit cele ce erau ale jertfei, a poruncit Neemia să ude cu cealaltă apă, care a rămas, pietrele cele mai mari.
32 Îndată ce s-a făcut aceasta, s-a aprins din ele flacără, dar flacăra de pe altar o covârșea în strălucire.
33 Și după ce s-a făcut aievea lucrul acesta, s-a spus regelui Perșilor că în locul în care ascunseseră focul preoții duși în robie s-a arătat apă, din care Neemia și cei care erau cu el a sfințit jertfele.
34 Iar regele, cercetând lucrul, a îngrădit locul și a făcut jertfelnic.
35 Și multe daruri și lucruri luând regele, le-a dăruit preoților.
36 Și a numit Neemia locul acela Neftar, care se tălmăcește curățenie, dar se cheamă de către cei mulți Neftai.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 „Fraților iudei care sunt în Egipt, salutare! Frații iudei care sunt în Ierusalím și în ținutul Iudeii, pace și bunăstare!
1 «Fraților Iudei, care sunt prin Egipt, bucurie! Frații voștri Iudei, cei din Ierusalim și cei din țara Iudeii, vă doresc vouă tuturor pace și sănătate!
2 Domnul să vă facă bine și să-și amintească de alianța sa cu Abrahám, cu Isáac și cu Iacób, slujitorii săi credincioși!
2 Să vă facă bine Dumnezeu și să-și aducă aminte de legământul Său care l-a făcut cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov, robii cei credincioși.
3 Să vă dea tuturor o inimă ca să vă temeți de el și să împliniți voința lui cu inimă mare și cu suflet binevoitor!
3 Să vă dea inimă vouă tuturor ca să vă închinați Lui și să faceți voia Lui cu dor mare și cu râvnă în suflet;
4 Să vă deschidă inimile spre legea și prescrierile lui și să vă dăruiască pace!
4 Să deschidă inima voastră în legea Sa și întru poruncile Sale, și pace să facă.
5 Să vă asculte cererile, să se împace cu voi și să nu vă părăsească în clipa cea rea!
5 Și să asculte rugăciunile voastre și să se împace cu voi și să nu vă părăsească în vreme rea.
6 Și acum noi ne rugăm pentru voi aici.
6 Așa ne rugăm acum aici pentru voi.
7 În timpul domniei lui Demétrios, în anul o sută șaizeci și nouă, noi, iudeii, v-am scris: «În strâmtorarea și în tulburarea care au venit peste noi în anii aceștia de când Iáson și cei care erau cu el s-au îndepărtat de Țara Sfântă și de domnie,
7 Domnind Dimitrie în anul o sută șaizeci și nouă, noi Iudeii am scris vouă din necazul și din strâmtorarea ce a venit peste noi în anii aceștia, de când Iason și cei care au fost cu el trădaseră pământul cel sfânt și regatul.
8 au dat foc porții [templului] și au vărsat sânge nevinovat. Noi ne-am rugat Domnului și am fost ascultați; am adus jertfe și făină aleasă, am aprins candelele și am așezat pâinile punerii înainte.
8 Și au dat foc porților, și au vărsat sânge nevinovat, și ne-am rugat Domnului, și ne-a ascultat, și am adus jertfă și făină de grâu, și am aprins lumini, și am pus pâini înainte.
9 Să celebrați zilele [Sărbătorii] Corturilor în luna Caseléu»”. [Scrisoarea este scrisă] în anul o sută optzeci și opt.
9 Și acum vă scriem ca să țineți sărbătoarea corturilor în luna Chislev».
10 „Cei din Ierusalím, cei din Iudéea, adunarea bătrânilor și Iúda, lui Aristobúl, învățătorul regelui Ptoleméu, din neamul preoților unși, și iudeilor din Egipt, salutare și sănătate!
10 Scrisă în anul o sută optzeci și opt. «Cei din Ierusalim și din Iudeea și sfatul bătrânilor și Iuda, lui Aristobul, sfetnicul regelui Ptolomeu, care este din neamul preoților celor unși și Iudeilor celor din Egipt, bucurie și sănătate.
11 Salvați de Dumnezeu din pericole mari, îi aducem mare mulțumire că ne-a stat alături împotriva regelui.
11 Din mari primejdii izbăvindu-ne Dumnezeu, mulțumim neîncetat Lui, ca cei care suntem gata să ne războim împotriva regelui.
12 El însuși i-a alungat pe cei care s-au ridicat împotriva cetății sfinte.
12 Că Dumnezeu a lovit pe cei care s-au războit asupra sfintei cetăți.
13 Căci, ajungând în Pérsia conducătorul lor și cei care erau cu el cu o armată care părea de neînvins, au fost măcelăriți în templul [zeiței] Nanáia din cauza înșelătoriei utilizate de preoții [zeiței] Nanáia.
13 Că fiind în Persia căpetenia potrivnicilor și oștirile cele ce erau cu el, cărora se părea că nimeni nu le poate sta înainte, au fost măcelăriți în templul zeiței Nanaia, înșelându-i cu cuvinte viclene preoții zeiței Nanaia.
14 [Zicând] Antióh că vrea să se căsătorească cu [zeița], Antióh, împreună cu prietenii lui, s-a dus în locul acela ca să ia multe bogății ca zestre.
14 Căci Antioh, prefăcându-se că vrea să se căsătorească cu zeița Nanaia, a sosit acolo cu prietenii săi, ca să ridice multele bogății ale templului în chip de zestre.
15 Preoții [zeiței] Nanáia le-au scos în fața lui. [Antióh], însoțit de puțini [oameni], a intrat în incinta templului. Când a intrat Antióh, au închis templul,
15 Și preoții zeiței Nanaia, punând comorile înainte și el apropiindu-se cu câțiva din suita sa de curtea capiștei, ei au închis templul;
16 au deschis ușa ascunsă din tavan, au aruncat pietre asupra căpeteniei și, făcându-i bucăți și tăindu-le capetele, le-au aruncat celor de afară.
16 Și după ce a intrat Antioh, ei au deschis o ușă ascunsă a podului, și aruncând cu pietre, au omorât pe căpetenie și pe cei care erau cu el, și desfăcându-i în bucăți și tăindu-le capetele le-au aruncat celor din afară.
17 Pentru acestea, binecuvântat să fie Dumnezeul nostru, care i-a dat [morții] pe cei necredincioși!
17 Întru toate binecuvântat este Dumnezeul nostru, Cel care a dat pierzării pe cei care au făcut fapte păgânești.
18 Întrucât avem de gând ca, în luna Casléu, în [ziua] a douăzeci și cincea, să celebrăm purificarea templului, am crezut necesar să vă înștiințăm ca și voi să celebrați [Sărbătoarea] Corturilor și a focului [care s-a arătat] când Nehemía, după ce a reconstruit templul și altarul, a adus jertfe.
18 Vrând drept aceea să facem în douăzeci și cinci de zile ale lunii lui Chislev sărbătoarea sfințirii templului, cu cuviință am socotit a vă înștiința, ca și voi asemenea să prăznuiți sărbătoarea corturilor și a focului, în amintirea lui Neemia, cel care a zidit templul Domnului și jertfelnicul pe care a adus jertfă.
19 Când părinții noștri au fost duși în Pérsia, atunci preoți credincioși au luat din focul de pe altar, l-au ascuns cu grijă în interiorul unei fântâni secate și l-au pus în siguranță, în așa fel încât nimeni să nu știe.
19 Căci, când au fost duși în Persia strămoșii noștri, bunii credincioși preoți, care erau atunci, luând din focul jertfelnicului, l-au ascuns în taină într-o groapă ca de fântână fără de apă, în care l-au astupat, încât locul nu era știut de nimeni.
20 Trecând mulți ani, când a decis Dumnezeu, Nehemía a fost trimis de către regele Pérsiei [în Iudéea]. Atunci, el i-a trimis după foc pe descendenții preoților care-l ascunseseră. Când aceștia i-au adus la cunoștință că nu au găsit foc, ci numai apă densă, le-a poruncit să o scoată și să o aducă.
20 Iar după ce au trecut câțiva ani, când a voit Dumnezeu, trimis fiind Neemia de regele Persiei, a trimis după foc pe nepoții preoților celor ce l-au ascuns, și, precum ne-au spus, n-au aflat foc, ci apă mocirloasă.
21 După ce s-au pregătit cele pentru jertfe, Nehemía le-a poruncit preoților să ude cu apa lemnele și cele așezate peste ele.
21 Și le-a poruncit să scoată de acolo apă și să aducă, și după ce s-au adus cele de jertfă, a poruncit Neemia preoților să stropească cu apa aceea lemnele și cele ce erau puse deasupra.
22 După ce au făcut aceasta, după ce a trecut ceva timp, a ieșit soarele, care mai întâi era în nori, și s-a ridicat un foc mare care i-a mirat pe toți.
22 După ce s-a făcut aceasta și a vestit vremea, când a strălucit soarele care mai înainte era în nori, s-a aprins foc mare, încât toți s-au minunat.
23 Preoții, și alături de ei toți [ceilalți], făceau rugăciunea în timp ce jertfa se mistuia: Ionatán începea și ceilalți răspundeau împreună cu Nehemía.
23 Și rugăciune făceau toți preoții, când se mistuia jertfa, preoții toți începând cu Ionatan; iar ceilalți răspundeau împreună cu Neemia.
24 Rugăciunea era astfel: «Doamne, Doamne Dumnezeule creator a toate, cel înfricoșător, puternic, drept și milostiv, singurul rege și singurul bun,
24 Iar rugăciunea era într-acest chip: «Doamne! Doamne Dumnezeule! Făcătorul tuturor, Cel înfricoșător și tare și drept și milostiv.
25 unicul generos, singurul drept, atotputernic și veșnic, cel care îl eliberezi pe Israél de orice rău și cel care i-a făcut pe părinții noștri aleși și sfinți!
25 Cel care unul este Împărat și bun și unul dătător de bunătăți și singur drept și atotțiitor și veșnic Cel care mântuiești pe Israel din tot răul, Cel care ai ales pe părinți și i-ai sfințit.
26 Primește jertfa pentru întregul tău popor Israél, ocrotește partea ta și sfințește-o!
26 Primește jertfa aceasta, pentru tot poporul Tău Israel, și păzește partea Ta și o sfințește.
27 Adună-i pe cei împrăștiați dintre noi, eliberează-i pe cei care sunt sclavi între neamuri, privește spre cei care sunt disprețuiți și batjocoriți ca să știe neamurile că tu ești Dumnezeul nostru!
27 Adună risipirea noastră, izbăvește pe cei care slujesc între neamuri, spre cei ocăriți și urâți caută, ca să cunoască neamurile că Tu ești Dumnezeul nostru.
28 Chinuie-i pe cei care ne oprimă și ne batjocoresc cu trufie!
28 Pedepsește pe cei care ne asupresc și ne hulesc cu mândrie.
29 Sădește-l pe poporul tău în locul tău cel sfânt, după cum a zis Moise!».
29 Răsădește pe poporul Tău în locul cel sfânt al Tău, precum a zis Moise».
30 Iar preoții cântau imnuri.
30 Și preoții cântau laude.
31 După ce jertfa a fost mistuită, Nehemía a poruncit să ude cu apa rămasă pietrele cele mari.
31 Iar după ce s-au mistuit cele ce erau ale jertfei, a poruncit Neemia să ude cu cealaltă apă, care a rămas, pietrele cele mai mari.
32 După ce s-a făcut aceasta, s-a ridicat o flacără, dar a fost înghițită de lumina care strălucea în fața ei de pe altar.
32 Îndată ce s-a făcut aceasta, s-a aprins din ele flacără, dar flacăra de pe altar o covârșea în strălucire.
33 Când au fost cunoscute faptele și i s-a adus la cunoștință regelui perșilor că în locul unde preoții deportați ascunseseră focul a apărut apă, cu care Nehemía și cei din jurul lui au purificat cele ale jertfei,
33 Și după ce s-a făcut aievea lucrul acesta, s-a spus regelui Perșilor că în locul în care ascunseseră focul preoții duși în robie s-a arătat apă, din care Neemia și cei care erau cu el a sfințit jertfele.
34 regele a împrejmuit [locul] și l-a declarat sacru, după ce a cercetat faptele.
34 Iar regele, cercetând lucrul, a îngrădit locul și a făcut jertfelnic.
35 Regele primea multe daruri și dădea celor cărora binevoia.
35 Și multe daruri și lucruri luând regele, le-a dăruit preoților.
36 Cei care erau în jurul lui Nehemía au numit acel [lucru] „Neftár”, care se traduce „pur”, însă este numit de mulți „Neftái”.
36 Și a numit Neemia locul acela Neftar, care se tălmăcește curățenie, dar se cheamă de către cei mulți Neftai.
