1 În zilele acelea, când cârmuiau în Israel judecătorii, s-a întâmplat foamete pe pământ. Atunci un om din Betleemul lui Iuda s-a dus cu femeia sa și cu cei doi feciori ai săi să locuiască în șesul Moabiților.Dt 2,9 Jd 2,16 Jd 6,4 Jd 6,6
2 Numele omului aceluia era Elimelec; pe femeia sa o chema Noemina, iar numele celor doi feciori ai lor erau Mahlon și Chilion. Aceștia erau Efrateni din Betleemul lui Iuda și, venind în șesul Moabiților, au rămas acolo.Fc 35,19 Jd 17,7-8
3 După un timp Elimelec, bărbatul Noeminei, a murit și ea a rămas cu cei doi feciori ai săi.
4 Aceștia și-au luat soții dintre moabitence: numele uneia era Orfa, iar numele celeilalte era Rut. Aceștia au trăit acolo ca la zece ani.Ne 13,23
5 După aceea au murit amândoi feciorii ei, Mahlon și Chilion și a rămas femeia aceea și fără bărbatul său și fără cei doi feciori ai săi.
6 Atunci s-a hotărât ea cu nurorile sale să se întoarcă din șesul Moabiților, căci auzise ea în șesul Moabiților că Dumnezeu a cercetat pe poporul Său și i-a dat pâine.2Rg 8,3
7 Deci a plecat ea din locul acela în care trăia, împreună cu cele două nurori ale sale. Dar mergând ele pe cale, pentru a se întoarce în pământul lui Iuda,
8 Noemina a zis către cele două nurori ale sale: „Întoarceți-vă și vă duceți fiecare la casa mamei voastre; și să facă Domnul milă cu voi, cum ați făcut și voi cu cei morți și cu mine!Fc 43,14 Rut 2,11
9 Domnul să vă ajute, ca să vă găsiți adăpost fiecare în casa bărbatului său!” Apoi le-a sărutat; iar ele, începând a se tângui și a plânge,Rut 3,1
10 Au zis: „Nu, ci ne vom întoarce împreună la poporul tău!”
11 Noemina însă a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele, de ce să mergeți voi cu mine? Au doară mai am eu feciori în pântecele meu care să vă poată fi bărbați?
12 Întoarceți-vă, fiicele mele, întoarceți-vă, căci eu sunt prea bătrână ca să mă mai mărit. Și chiar de v-aș spune că tot mai am nădejde și chiar dacă la noapte aș avea bărbat și apoi aș naște fii,
13 Ați putea voi oare aștepta până vor crește? Puteți voi oare să întârziați să nu vă măritați? Nu, fiicele mele; mie îmi pare foarte rău de voi, căci mâna Domnului m-a apăsat”.
14 Atunci ele din nou și-au ridicat glasul și au început a plânge. Apoi Orfa și-a luat rămas bun de la soacra sa și s-a întors la poporul său, iar Rut a rămas cu ea.
15 Și a zis Noemina către Rut: „Iată cumnata ta s-a întors la poporul său și la dumnezeii săi. Întoarce-te și tu după cumnata ta!”
16 Iar Rut a zis: „Nu mă sili să te părăsesc și să mă duc de la tine; căci unde te vei duce tu, acolo voi merge și eu și unde vei trăi tu, voi trăi și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;Rut 2,12 2Rg 15,21 Za 8,21
17 Unde vei muri tu, voi muri și eu și voi fi îngropată acolo. Orice-mi va face Domnul, numai moartea mă va despărți de tine!”1Rg 3,17 2Rg 3,9 Fa 21,14
18 Văzând Noemina că este așa de hotărâtă să meargă cu ea, a încetat de a o mai îndemna să se întoarcă.
19 Și au plecat amândouă și au venit la Betleem. Iar dacă au sosit aici, s-a zvonit de ele în toată cetatea și se zicea: „Oare aceasta este Noemina?”
20 Iar ea zicea: „Nu mă mai numiți Noemina, ci numiți-mă Mara, pentru că amărăciune mare mi-a trimis Atotțiitorul.Iov 9,18
21 Îndestulată am ieșit eu de aici, iar Domnul m-a întors cu mâinile goale. La ce să mă mai numiți Noemina, când Domnul m-a făcut să sufăr și Atotțiitorul mi-a trimis necaz?”Fc 32,10
22 Așa s-a întors Noemina cu nora sa Rut moabiteanca, venind din șesul Moabiților și au intrat în Betleem pe la începutul secerișului orzului.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Pe vremea când conduceau judecătorii, a fost o foamete în țară. Un om din Betleémul lui Iúda a plecat să locuiască în câmpiile Moábului împreună cu soția și cei doi fii ai săi.
1 În zilele acelea, când cârmuiau în Israel judecătorii, s-a întâmplat foamete pe pământ. Atunci un om din Betleemul lui Iuda s-a dus cu femeia sa și cu cei doi feciori ai săi să locuiască în șesul Moabiților.
2 Numele omului era Elimélec, numele soției sale era Noémi, iar numele celor doi fii erau Mahlón și Chilión. Erau din Efráta, din Betleémul lui Iúda. Au ajuns în câmpia Moábului și au locuit acolo.
2 Numele omului aceluia era Elimelec; pe femeia sa o chema Noemina, iar numele celor doi feciori ai lor erau Mahlon și Chilion. Aceștia erau Efrateni din Betleemul lui Iuda și, venind în șesul Moabiților, au rămas acolo.
3 Elimélec, soțul lui Noémi, a murit și ea a rămas cu cei doi fii ai ei.
3 După un timp Elimelec, bărbatul Noeminei, a murit și ea a rămas cu cei doi feciori ai săi.
4 Ei și-au luat soții [dintre fetele] din Moáb. Una se numea Orpá, și cealaltă Rut, și au locuit acolo cam zece ani.
4 Aceștia și-au luat soții dintre moabitence: numele uneia era Orfa, iar numele celeilalte era Rut. Aceștia au trăit acolo ca la zece ani.
5 Au murit și cei doi, Mahlón și Chilión, și Noémi a rămas fără cei doi fii ai ei și fără soț.
5 După aceea au murit amândoi feciorii ei, Mahlon și Chilion și a rămas femeia aceea și fără bărbatul său și fără cei doi feciori ai săi.
6 S-au ridicat ea și nurorile sale și s-au întors din câmpiile Moábului, pentru că au auzit în câmpiile Moábului că Domnul și-a vizitat poporul și i-a dat pâine.
6 Atunci s-a hotărât ea cu nurorile sale să se întoarcă din șesul Moabiților, căci auzise ea în șesul Moabiților că Dumnezeu a cercetat pe poporul Său și i-a dat pâine.
7 Ea a ieșit din locul în care locuia – cele două nurori ale ei erau cu ea – și a pornit la drum ca să se întoarcă în țara lui Iúda.
7 Deci a plecat ea din locul acela în care trăia, împreună cu cele două nurori ale sale. Dar mergând ele pe cale, pentru a se întoarce în pământul lui Iuda,
8 Noémi le-a zis celor două nurori ale ei: „Mergeți și întoarceți-vă fiecare la casa mamei sale! Domnul să aibă îndurare de voi așa cum voi ați avut îndurare față de cei care au murit și față de mine!
8 Noemina a zis către cele două nurori ale sale: „Întoarceți-vă și vă duceți fiecare la casa mamei voastre; și să facă Domnul milă cu voi, cum ați făcut și voi cu cei morți și cu mine!
9 Să vă dea Domnul să găsiți odihnă, fiecare în casa soțului ei!”. Le-a sărutat, iar ele și-au ridicat glasul și au plâns.
9 Domnul să vă ajute, ca să vă găsiți adăpost fiecare în casa bărbatului său!” Apoi le-a sărutat; iar ele, începând a se tângui și a plânge,
10 I-au zis: „Nu, ci ne vom întoarce cu tine la poporul tău!”.
10 Au zis: „Nu, ci ne vom întoarce împreună la poporul tău!”
11 Noémi le-a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniți voi cu mine? Mai am eu oare fii în sânul meu ca să poată deveni soții voștri?
11 Noemina însă a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele, de ce să mergeți voi cu mine? Au doară mai am eu feciori în pântecele meu care să vă poată fi bărbați?
12 Întoarceți-vă, fiicele mele, și mergeți! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou, sau dacă aș spune că mai am speranță că în această noapte aș fi a unui soț și aș naște fii,
12 Întoarceți-vă, fiicele mele, întoarceți-vă, căci eu sunt prea bătrână ca să mă mai mărit. Și chiar de v-aș spune că tot mai am nădejde și chiar dacă la noapte aș avea bărbat și apoi aș naște fii,
13 ați aștepta voi până să crească mari și ați aștepta voi fără ca să aveți soți? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului este împotriva mea”.
13 Ați putea voi oare aștepta până vor crește? Puteți voi oare să întârziați să nu vă măritați? Nu, fiicele mele; mie îmi pare foarte rău de voi, căci mâna Domnului m-a apăsat”.
14 Ele și-au ridicat din nou glasul și au plâns. Orpá a sărutat-o pe soacra ei, iar Rut a rămas cu ea.
14 Atunci ele din nou și-au ridicat glasul și au început a plânge. Apoi Orfa și-a luat rămas bun de la soacra sa și s-a întors la poporul său, iar Rut a rămas cu ea.
15 [Noémi] a zis [către Rut]: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei; întoarce-te și tu după cumnata ta!”.
15 Și a zis Noemina către Rut: „Iată cumnata ta s-a întors la poporul său și la dumnezeii săi. Întoarce-te și tu după cumnata ta!”
16 Rut a răspuns:
„Nu insista să te părăsesc
și să mă întorc de la tine!
Încotro vei merge tu, voi merge și eu,
unde te vei odihni tu, mă voi odihni și eu;
poporul tău va fi poporul meu
și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;
16 Iar Rut a zis: „Nu mă sili să te părăsesc și să mă duc de la tine; căci unde te vei duce tu, acolo voi merge și eu și unde vei trăi tu, voi trăi și eu; poporul tău va fi poporul meu și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;
17 unde vei muri tu, voi muri și eu
și voi fi îngropată acolo.
Așa să-mi facă Domnul – ba și mai rău –:
numai moartea mă va despărți de tine!”.
17 Unde vei muri tu, voi muri și eu și voi fi îngropată acolo. Orice-mi va face Domnul, numai moartea mă va despărți de tine!”
18 Când [Noémi] a văzut că era hotărâtă să meargă cu ea, a încetat să-i mai vorbească.
18 Văzând Noemina că este așa de hotărâtă să meargă cu ea, a încetat de a o mai îndemna să se întoarcă.
19 Au mers amândouă până când au ajuns la Betleém. Când au intrat în Betleém, toată cetatea s-a pus în mișcare din cauza lor, iar [femeile] ziceau: „Aceasta este Noémi!”.
19 Și au plecat amândouă și au venit la Betleem. Iar dacă au sosit aici, s-a zvonit de ele în toată cetatea și se zicea: „Oare aceasta este Noemina?”
20 Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceți Noémi, ci spuneți-mi Mará, căci Cel Atotputernic m-a amărât foarte mult.
20 Iar ea zicea: „Nu mă mai numiți Noemina, ci numiți-mă Mara, pentru că amărăciune mare mi-a trimis Atotțiitorul.
21 Când am plecat eram în belșug și Domnul mă aduce înapoi cu [mâinile] goale. De ce să-mi mai ziceți Noémi când Domnul s-a declarat împotriva mea și Cel Atotputernic mi-a făcut rău?”.
21 Îndestulată am ieșit eu de aici, iar Domnul m-a întors cu mâinile goale. La ce să mă mai numiți Noemina, când Domnul m-a făcut să sufăr și Atotțiitorul mi-a trimis necaz?”
22 Noémi și Rut din Moáb, nora sa, s-au întors împreună din câmpiile Moábului. Ele au venit la Betleém când se începea seceratul orzului.
22 Așa s-a întors Noemina cu nora sa Rut moabiteanca, venind din șesul Moabiților și au intrat în Betleem pe la începutul secerișului orzului.
