1 Acestea sunt cuvintele pe care le-a grăit Moise la tot Israelul peste Iordan, în pustiul Arabah, din fața Sufei, între Paran, Tofel, Laban, Hașerot și Di-Zahab,Nm 33,8
2 Cale de unsprezece zile de la Horeb, în drumul de la Muntele Seir, către Cadeș-Barnea.Ies 3,1
3 În anul al patruzecilea, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii acesteia, a grăit Moise tuturor fiilor lui Israel toate cât îi poruncise Domnul pentru ei.
4 După ce a bătut pe Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heșbon, și pe Og, regele Vasanului, care locuia în Aștarot și în Edrei, dincolo de Iordan, în pământul Moabului,Nm 21,24
5 A început Moise a lămuri legea aceasta și a zis:
6 „Domnul Dumnezeul vostru ne-a grăit nouă pe Horeb și a zis: Vă ajunge de când locuiți pe muntele acesta!Ies 19,1 Nm 10,11
7 Întoarceți-vă și, pornind la drum, duceți-vă la muntele Amoreilor și la toți vecinii lor din Arabah, din munte, din Șefela și din Negeb, la malurile mării, în pământul Canaanului, la Liban, și chiar până la râul cel mare, la fluviul Eufratului.Fc 2,14 Fc 15,18
8 Și iată, Eu vă dau pământul acesta; mergeți și vă luați de moștenire pământul pe care Domnul a făgăduit cu jurământ să-l dea părinților voștri, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, lor și urmașilor lor.Fc 12,7 Fc 15,18 Fc 17,8
9 În vremea aceea v-am zis: Nu vă mai pot povățui singur;Ies 18,18 Nm 11,14
10 Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit și iată acum sunteți mulți la număr, ca stelele cerului.Fc 15,5
11 Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă înmulțească de o mie de ori mai mult decât sunteți acum și să vă binecuvânteze, cum v-a făgăduit El!
12 Cum dar voi purta singur greutățile voastre și sarcinile voastre și neînțelegerile dintre voi?
13 Alegeți-vă din semințiile voastre bărbați înțelepți, pricepuți și încercați, și-i voi pune căpetenii peste voi.Ies 18,21
14 Atunci mi-ați răspuns și ați zis: Bun lucru ne poruncești să facem!
15 Și am luat dintre voi bărbați înțelepți, pricepuți și încercați, și i-am pus povățuitori peste voi: căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci și judecători peste semințiile voastre.Ies 18,25 Nm 11,16
16 În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voștri și am zis: Să ascultați pe frații voștri și să judecați drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cât și cu cel străin.Lv 24,22 In 7,24
17 Să nu părtiniți la judecată, ci să ascultați și pe cel mare și pe cel mic. Să nu vă sfiiți de la fața omului, că judecata este a lui Dumnezeu. Iar pricina care va fi grea pentru voi să o aduceți la mine și o voi asculta eu.Lv 19,15 Dt 16,19 Ps 81,2 Pr 24,23 Sir 42,2 In 7,51 Iac 2,1 1Ptr 1,17
18 V-am mai dat în vremea aceea porunci pentru toate cele ce trebuie să faceți.
19 Am plecat apoi de la Horeb, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, și am străbătut tot pustiul acesta mare și înfricoșător, pe care l-ați văzut în drumul spre muntele Amoreilor, și am ajuns la Cadeș-Barnea.Nm 13,27
20 Atunci v-am zis: Iată, ați ajuns la muntele Amoreilor, pe care Domnul Dumnezeul vostru, îl va da nouă.
21 Iată, Israel, Domnul Dumnezeul tău îți dă pământul acesta: mergi și ia-l în stăpânire, cum ți-a zis Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme, nici nu te înspăimânta!Ios 8,1
22 Iar voi ați venit cu toții la mine și ați zis: Să trimitem înaintea noastră oameni ca să cerceteze pământul și să ne aducă știre despre drumul pe care să mergem și despre cetățile la care să ne ducem.Nm 15,3-4
23 Cuvântul acesta mi-a plăcut și am luat dintre voi doisprezece oameni, câte unul din fiecare seminție.
24 Aceștia s-au dus și s-au suit pe munte, au mers până la valea Eșcol, și au cercetat-o.Nm 13,24
25 Au luat din roadele pământului și ne-au adus nouă; și ne-au adus și știre, spunându-ne: Pământul pe care Domnul Dumnezeul nostru ni-l dă este bun.Nm 13,28
26 Voi însă n-ați vrut să vă duceți și v-ați împotrivit poruncii Domnului Dumnezeului vostru, ați cârtit în corturile voastre și ați zis:Nm 14,3 Ps 105,24-25
27 Domnul din ură către noi ne-a scos din pământul Egiptului, ca să ne dea în mâinile Amoreilor și să ne piardă.
28 Încotro să ne ducem? Frații noștri ne-au înfricoșat, spunându-ne: „Poporul acela e mai mare, mai mult și mai puternic decât noi; cetățile de acolo sunt mari și cu întărituri până la cer; și am mai văzut acolo și pe fiii lui Enac”.Fc 11,4 Nm 32,7.9 Ios 2,9
29 Atunci v-am zis: Nu vă înspăimântați și nu vă temeți de ei.
30 Domnul Dumnezeul vostru merge înaintea voastră și se va lupta El pentru voi, cum a făcut cu voi și în Egipt, înaintea ochilor voștri.Ies 14,14.25 Dt 3,22 Ios 10,14
31 Și cum a făcut în pustiul acesta, unde, cum ai văzut tu, Israel, Domnul Dumnezeul tău te-a purtat tot drumul ce l-ați străbătut până ce ați sosit la locul acesta, cum poartă un om pe fiul său.Ies 19,4 Nm 11,18 Dt 8,5 Ps 90,12
32 Dar voi nici așa n-ați crezut pe Domnul Dumnezeul vostru,Ps 77,32 Evr 3,18-19
33 Care a mers înaintea voastră în călătorie, ca să vă caute loc unde să poposiți; și mergea noaptea în foc, ca să vă arate calea pe care să mergeți, iar ziua în nor.Ies 13,21
34 Și auzind Domnul Dumnezeu cuvintele voastre, S-a mâniat și S-a jurat, zicând: „Nimeni din oamenii aceștia, din acest neam rău,
35 Nu va vedea pământul cel bun, pe care Eu am jurat să-l dau părinților voștri.Nm 14,21-23.29 Nm 26,63 Evr 3,11
36 Numai Caleb, fiul lui Iefone, îl va vedea. Aceluia și fiilor lui voi da pământul pe care l-a străbătut el, pentru că acela s-a supus Domnului.Nm 14,30
37 Pentru voi s-a mâniat Domnul și pe mine și a zis: Nici tu nu vei intra acolo!Nm 20,12 Dt 3,26 Dt 4,21 Dt 31,2
38 Iosua, fiul lui Navi, care este cu tine, acela va intra acolo; întărește-l pe el, că el va duce pe Israel în moștenirea sa.Nm 34,17 Dt 3,28 Ios 1,6
39 Copiii voștri, de care voi ziceați că vor cădea pradă vrăjmașilor, și fiii voștri, care acum nu cunosc nici binele, nici răul, aceia vor intra acolo; lor îl voi da și ei îl vor moșteni.Nm 14,31 Iona 4,11
40 Iar voi întoarceți-vă și vă îndreptați spre pustie, pe calea cea către Marea Roșie.Nm 14,25
41 Voi însă mi-ați răspuns atunci și mi-ați zis: Am păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului nostru! Ne ducem să ne luptăm cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru! Și v-ați încins fiecare cu arma sa de luptă și v-ați hotărât nebunește să vă suiți pe munte.Nm 14,40
42 Iar Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu vă suiți și nu vă luptați, ca să nu vă biruiască vrăjmașii voștri, că Eu nu sunt în mijlocul vostru.Dt 23,14
43 Și eu v-am spus, dar voi n-ați ascultat, ci v-ați împotrivit poruncii Domnului și, în îndărătnicia voastră, v-ați suit pe munte.Nm 14,41.44
44 Dar v-a ieșit înainte poporul amoreu care locuia pe muntele acela și a tăbărât asupra voastră ca albinele și v-a zdrobit de la Seir până la Horma.Nm 14,43 Ios 29,4 Ps 117,12
45 Atunci v-ați întors și ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul n-a ascultat plângerea voastră și nu v-a luat în seamă.
46 Și ați locuit în Cadeș vreme multă, că multe au fost zilele cât ați stat acolo”.Dt 2,14
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israél dincoace de Iordán, în pustiu, în Arabáh, față în față cu Suf, între Parán, Tófel, Lában, Hațerót și Di-Zaháb.
1 Acestea sunt cuvintele pe care le-a grăit Moise la tot Israelul peste Iordan, în pustiul Arabah, din fața Sufei, între Paran, Tofel, Laban, Hașerot și Di-Zahab,
2 De la Hóreb, pe calea muntelui Seír, sunt unsprezece zile până la Cádeș-Barnéa.
2 Cale de unsprezece zile de la Horeb, în drumul de la Muntele Seir, către Cadeș-Barnea.
3 În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în [ziua] întâi a lunii, Moise le-a vorbit fiilor lui Israél tot ce-i poruncise Domnul pentru ei.
3 În anul al patruzecilea, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii acesteia, a grăit Moise tuturor fiilor lui Israel toate cât îi poruncise Domnul pentru ei.
4 După ce i-au învins pe Sihón, regele amoréilor, care locuia la Heșbón, și pe Og, regele Basánului, care locuia în Aștarót, la Edréi,
4 După ce a bătut pe Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heșbon, și pe Og, regele Vasanului, care locuia în Aștarot și în Edrei, dincolo de Iordan, în pământul Moabului,
5 dincoace de Iordán, în ținutul Moábului, Moise a început să explice legea aceasta, zicând:
5 A început Moise a lămuri legea aceasta și a zis:
6 „Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Hóreb: «Destul ați locuit pe muntele acesta.
6 „Domnul Dumnezeul vostru ne-a grăit nouă pe Horeb și a zis: Vă ajunge de când locuiți pe muntele acesta!
7 Întoarceți-vă și plecați; mergeți la muntele amoréilor și în toate împrejurimile lui: în Arabáh, pe munte, și Șefeláh, în Négheb, pe țărmul mării, în țara canaaneénilor și în Libán, până la râul cel mare, râul Eufrát!
7 Întoarceți-vă și, pornind la drum, duceți-vă la muntele Amoreilor și la toți vecinii lor din Arabah, din munte, din Șefela și din Negeb, la malurile mării, în pământul Canaanului, la Liban, și chiar până la râul cel mare, la fluviul Eufratului.
8 Iată, v-am pus țara înainte; intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a jurat părinților voștri, lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób, că le-o va da lor și descendenței lor după ei!».
8 Și iată, Eu vă dau pământul acesta; mergeți și vă luați de moștenire pământul pe care Domnul a făgăduit cu jurământ să-l dea părinților voștri, lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov, lor și urmașilor lor.
9 În acel timp v-am spus: «Eu nu pot să vă port singur».
9 În vremea aceea v-am zis: Nu vă mai pot povățui singur;
10 Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit și iată-vă, astăzi sunteți la număr ca stelele cerului!
10 Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit și iată acum sunteți mulți la număr, ca stelele cerului.
11 Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă facă de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după cum a zis!
11 Domnul Dumnezeul părinților voștri să vă înmulțească de o mie de ori mai mult decât sunteți acum și să vă binecuvânteze, cum v-a făgăduit El!
12 Cum voi putea să port singur necazurile voastre, poverile voastre și certurile voastre?
12 Cum dar voi purta singur greutățile voastre și sarcinile voastre și neînțelegerile dintre voi?
13 Luați bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți din triburile voastre și eu îi voi face căpetenii ale voastre!
13 Alegeți-vă din semințiile voastre bărbați înțelepți, pricepuți și încercați, și-i voi pune căpetenii peste voi.
14 Voi mi-ați răspuns și ați zis: ‹Este un lucru bun ceea ce ai spus să facem›.
14 Atunci mi-ați răspuns și ați zis: Bun lucru ne poruncești să facem!
15 Am luat atunci pe căpeteniile triburilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus în fruntea voastră capi peste o mie, capi peste o sută, capi peste cincizeci și capi peste zece, ca scribi pentru triburile voastre.
15 Și am luat dintre voi bărbați înțelepți, pricepuți și încercați, și i-am pus povățuitori peste voi: căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci și judecători peste semințiile voastre.
16 Am poruncit judecătorilor voștri în timpul acela: «Ascultați-i pe frații voștri și judecați după dreptate între om și fratele lui sau străin!
16 În vremea aceea, am dat poruncă judecătorilor voștri și am zis: Să ascultați pe frații voștri și să judecați drept pricina ce ar avea un om atât cu fratele lui, cât și cu cel străin.
17 Să nu fiți părtinitori la judecată; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci judecata este a lui Dumnezeu! Când situația va fi prea grea pentru voi, să o aduceți la mine și o voi asculta!».
17 Să nu părtiniți la judecată, ci să ascultați și pe cel mare și pe cel mic. Să nu vă sfiiți de la fața omului, că judecata este a lui Dumnezeu. Iar pricina care va fi grea pentru voi să o aduceți la mine și o voi asculta eu.
18 V-am poruncit în acel timp toate lucrurile pe care să le faceți.
18 V-am mai dat în vremea aceea porunci pentru toate cele ce trebuie să faceți.
19 Am plecat de la Hóreb și am străbătut tot pustiul acela mare și înfricoșător pe care l-ați văzut pe drumul spre muntele amoréilor, după cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru. Și am venit la Cádeș-Barnéa.
19 Am plecat apoi de la Horeb, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, și am străbătut tot pustiul acesta mare și înfricoșător, pe care l-ați văzut în drumul spre muntele Amoreilor, și am ajuns la Cadeș-Barnea.
20 V-am zis: «Ați ajuns la muntele amoréilor, pe care Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat.
20 Atunci v-am zis: Iată, ați ajuns la muntele Amoreilor, pe care Domnul Dumnezeul vostru, îl va da nouă.
21 Iată, Domnul Dumnezeul tău îți pune țara înainte; intră, ia-o în stăpânire, cum ți-a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme și nu te înspăimânta!».
21 Iată, Israel, Domnul Dumnezeul tău îți dă pământul acesta: mergi și ia-l în stăpânire, cum ți-a zis Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme, nici nu te înspăimânta!
22 Voi v-ați apropiat cu toții de mine și ați zis: «Să trimitem oameni înaintea noastră ca să cerceteze țara și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care vom intra în ea și cu privire la cetățile în care vom ajunge!».
22 Iar voi ați venit cu toții la mine și ați zis: Să trimitem înaintea noastră oameni ca să cerceteze pământul și să ne aducă știre despre drumul pe care să mergem și despre cetățile la care să ne ducem.
23 Lucrul acesta mi s-a părut bun. Am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om pentru fiecare trib.
23 Cuvântul acesta mi-a plăcut și am luat dintre voi doisprezece oameni, câte unul din fiecare seminție.
24 Ei au plecat, au urcat muntele și au ajuns până la valea Eșcól și au explorat [țara].
24 Aceștia s-au dus și s-au suit pe munte, au mers până la valea Eșcol, și au cercetat-o.
25 Au luat în mâini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au adus răspuns și au zis: «Țara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru este bună».
25 Au luat din roadele pământului și ne-au adus nouă; și ne-au adus și știre, spunându-ne: Pământul pe care Domnul Dumnezeul nostru ni-l dă este bun.
26 Dar voi nu ați vrut să intrați în ea și v-ați răzvrătit împotriva cuvântului Domnului Dumnezeului vostru.
26 Voi însă n-ați vrut să vă duceți și v-ați împotrivit poruncii Domnului Dumnezeului vostru, ați cârtit în corturile voastre și ați zis:
27 Ați murmurat în corturile voastre și ați zis: «Pentru că Domnul ne urăște, de aceea ne-a făcut să ieșim din țara Egiptului, ca să ne dea pe mâna amoréilor să ne nimicească.
27 Domnul din ură către noi ne-a scos din pământul Egiptului, ca să ne dea în mâinile Amoreilor și să ne piardă.
28 Unde să ne ducem? Frații noștri ne-au descurajat, zicând: ‹Poporul acela este un popor mai mare și mai înalt decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; ba încă am văzut acolo și fii de-ai lui Anác› ».
28 Încotro să ne ducem? Frații noștri ne-au înfricoșat, spunându-ne: „Poporul acela e mai mare, mai mult și mai puternic decât noi; cetățile de acolo sunt mari și cu întărituri până la cer; și am mai văzut acolo și pe fiii lui Enac”.
29 Eu însă v-am zis: «Nu vă înspăimântați și să nu vă fie frică de ei!
29 Atunci v-am zis: Nu vă înspăimântați și nu vă temeți de ei.
30 Domnul Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta el însuși pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voștri în Egipt
30 Domnul Dumnezeul vostru merge înaintea voastră și se va lupta El pentru voi, cum a făcut cu voi și în Egipt, înaintea ochilor voștri.
31 și în pustiu, acolo unde ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om copilul său, pe tot drumul pe care ați mers până când ați ajuns în locul acesta».
31 Și cum a făcut în pustiul acesta, unde, cum ai văzut tu, Israel, Domnul Dumnezeul tău te-a purtat tot drumul ce l-ați străbătut până ce ați sosit la locul acesta, cum poartă un om pe fiul său.
32 Dar în această situație, nu a fost nimeni dintre voi care să creadă în Domnul Dumnezeul vostru,
32 Dar voi nici așa n-ați crezut pe Domnul Dumnezeul vostru,
33 care mergea înaintea voastră pe drum ca să vă caute un loc unde să vă fixați tabăra: în foc în timpul nopții, ca să vă arate drumul pe care să mergeți, și într-un nor în timpul zilei.
33 Care a mers înaintea voastră în călătorie, ca să vă caute loc unde să poposiți; și mergea noaptea în foc, ca să vă arate calea pe care să mergeți, iar ziua în nor.
34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat și a jurat, zicând:
34 Și auzind Domnul Dumnezeu cuvintele voastre, S-a mâniat și S-a jurat, zicând: „Nimeni din oamenii aceștia, din acest neam rău,
35 «Niciunul dintre oamenii acestei generații rele nu va vedea țara [aceea] bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri,
35 Nu va vedea pământul cel bun, pe care Eu am jurat să-l dau părinților voștri.
36 în afară de Cáleb, fiul lui Iefúne. El va vedea țara în care a mers: le-o voi da lui și fiilor lui, pentru că a rămas fidel Domnului».
36 Numai Caleb, fiul lui Iefone, îl va vedea. Aceluia și fiilor lui voi da pământul pe care l-a străbătut el, pentru că acela s-a supus Domnului.
37 Domnul s-a mâniat și pe mine din cauza voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra în ea.
37 Pentru voi s-a mâniat Domnul și pe mine și a zis: Nici tu nu vei intra acolo!
38 Iósue, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întărește-l, căci el îl va face pe Israél s-o moștenească!
38 Iosua, fiul lui Navi, care este cu tine, acela va intra acolo; întărește-l pe el, că el va duce pe Israel în moștenirea sa.
39 Și copiii voștri despre care ați zis: ‹Vor fi pradă›, și fiii voștri care nu cunosc astăzi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea. Lor le-o voi da și ei o vor lua în stăpânire.
39 Copiii voștri, de care voi ziceați că vor cădea pradă vrăjmașilor, și fiii voștri, care acum nu cunosc nici binele, nici răul, aceia vor intra acolo; lor îl voi da și ei îl vor moșteni.
40 Dar voi, întoarceți-vă și plecați în pustiu, pe drumul spre Marea Roșie!».
40 Iar voi întoarceți-vă și vă îndreptați spre pustie, pe calea cea către Marea Roșie.
41 Voi ați răspuns și mi-ați zis: «Am păcătuit împotriva Domnului. Vom urca și ne vom lupta așa cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru». Și v-ați încins fiecare cu armele de luptă și v-ați încumetat să urcați pe munte.
41 Voi însă mi-ați răspuns atunci și mi-ați zis: Am păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului nostru! Ne ducem să ne luptăm cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru! Și v-ați încins fiecare cu arma sa de luptă și v-ați hotărât nebunește să vă suiți pe munte.
42 Domnul mi-a zis: «Spune-le: ‹Nu vă urcați și nu vă luptați, căci eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiți bătuți de dușmanii voștri!› ».
42 Iar Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu vă suiți și nu vă luptați, ca să nu vă biruiască vrăjmașii voștri, că Eu nu sunt în mijlocul vostru.
43 Eu v-am spus, dar n-ați ascultat. V-ați răzvrătit împotriva cuvântului Domnului, v-ați înfumurat să urcați pe munte.
43 Și eu v-am spus, dar voi n-ați ascultat, ci v-ați împotrivit poruncii Domnului și, în îndărătnicia voastră, v-ați suit pe munte.
44 Atunci, amoréii, care locuiesc pe muntele acela, au ieșit înaintea voastră și v-au urmărit cum fac albinele; v-au bătut din Seír până la Hormá.
44 Dar v-a ieșit înainte poporul amoreu care locuia pe muntele acela și a tăbărât asupra voastră ca albinele și v-a zdrobit de la Seir până la Horma.
45 Atunci voi v-ați întors și ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul și nu și-a plecat urechea spre voi.
45 Atunci v-ați întors și ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul n-a ascultat plângerea voastră și nu v-a luat în seamă.
46 De aceea a trebuit să rămâneți la Cádeș multe zile, atât cât ați locuit acolo.
46 Și ați locuit în Cadeș vreme multă, că multe au fost zilele cât ați stat acolo”.
