1 Și stând Azaria în mijlocul focului, și deschizând gura sa, așa s-a rugat, zicând:
2 «Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preaslăvit este numele Tău în veci.
3 Că drept ești în toate câte ai făcut nouă, și toate lucrurile Tale sunt adevărate, și drepte căile Tale și toate judecățile Tale adevărate.
4 Tu ai dat hotărâri drepte în toate relele ce ai făcut să vină asupra noastră și asupra cetății celei sfinte a părinților noștri, Ierusalimul; că în adevăr și dreptate ai adus acestea peste noi din pricina păcatelor noastre:
5 Că am păcătuit, că am făcut fărădelege, depărtându-ne de la Tine.
6 Și am greșit în toate, și poruncile Tale n-am ascultat, nici le-am păzit, nici le-am făcut, după cum ne-ai poruncit nouă, ca să ne fie bine.
7 Și câte ai adus și ai făcut nouă în dreaptă judecată sunt.
8 Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmașilor noștri, oameni fără lege și cei mai răi dintre nelegiuiți, unui rege nedrept, cel mai rău care este pe pământ.
9 Și astăzi nu mai putem să deschidem gura; rușine și ocară ne-am făcut robilor Tăi și celor ce Te cinstesc pe Tine.
10 Nu ne părăsi pe noi pentru totdeauna, pentru numele Tău, și nu strica legământul Tău.
11 Și nu depărta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine și pentru Isaac, robul Tău, și pentru Israel, sfântul Tău,
12 Cărora le-ai făgăduit să le înmulțești seminția lor, ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării.
13 Căci, Stăpâne, ne-am împuținat mai mult decât toate neamurile și suntem umiliți astăzi, în tot pământul, pentru păcatele noastre.
14 Și nu mai este în vremea aceasta căpetenie, prooroc, nici conducător, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici loc unde să aducem înaintea Ta pârga noastră și să aflăm har la Tine.
15 Ci cu suflet zdrobit și cu duh umilit să fim primiți de Tine.
16 Ca ardere de tot de berbeci și de junci, ca zeci de mii de miei grași, așa să fie jertfa noastră înaintea Ta astăzi și înțelegere să găsească la Tine; că nu este rușine celor ce nădăjduiesc în Tine.
17 Și acum urmăm ție cu toată inima, și ne temem de Tine, și căutăm fața Ta.
18 Să nu ne rușinezi pe noi, ci fă cu noi după îndurarea Ta și după mulțimea milei Tale.
19 Și ne scoate pe noi după minunile Tale, și dă mărire numelui Tău, Doamne; și să se rușineze toți cei ce arată robilor Tăi rele.
20 Și să se rușineze de toată puterea Ta, și tăria lor să se sfărâme.
21 Și să știe că Tu ești Domn, Dumnezeu singur, și slăvit peste toată lumea».
22 Și n-au încetat slujitorii regelui, care îi aruncaseră în cuptor, să înfierbânte cuptorul cu catran și cu smoală și cu câlți și cu viță.
23 Și vâlvătaia se ridica deasupra cuptorului, de patruzeci și nouă de coți.
24 Și izbucnind afară, ea a ars pe Caldeii care se aflau în jurul cuptorului.
25 Iar îngerul Domnului s-a coborât la Azaria și la cei trei prieteni ai lui în cuptor și a stins văpaia.
26 Și le-a suflat în mijlocul cuptorului ca o răcoare de adiere și de rouă, așa că focul nu i-a mai atins; nu le-a mai pricinuit nici dureri, nici teamă.
27 Și acei trei, într-un singur glas, au lăudat, au slăvit și au binecuvântat pe Dumnezeu în cuptor, zicând:
28 «Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preaînălțat întru toți vecii.
29 Binecuvântat este numele cel sfânt al slavei Tale, și prealăudat și preaînălțat întru toți vecii.
30 Binecuvântat ești în locașul sfintei Tale slave, lăudat și preaslăvit în veci.
31 Binecuvântat ești Cel ce vezi adâncurile și șezi pe heruvimi și lăudat și preaînălțat în veci.
32 Binecuvântat ești pe scaunul împărăției Tale și prealăudat și preaînălțat în veci.
33 Binecuvântat ești pe bolta cerului și prealăudat și preaslăvit în veci.
34 Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci.
35 Binecuvântați, ceruri, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
36 Binecuvântați, îngeri, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
37 Binecuvântați, ape și toate cele mai presus de cer, pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci.
38 Binecuvântați, toate puterile Domnului, pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci.
39 Binecuvântați, soare și lună, pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați în veci.
40 Binecuvântați, stelele cerului, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
41 Binecuvântați, toată ploaia și roua, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
42 Binecuvântați, toate vânturile, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El întru toți vecii.
43 Binecuvântați, foc și căldură, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați în veci.
44 Binecuvântați, frig și căldură, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
45 Binecuvântați, rouă și zăpadă, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
46 Binecuvântați, nopți și zile, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
47 Binecuvântați, lumină și întuneric, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
48 Binecuvântați, gheață și ger, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
49 Binecuvântați, brume și zăpezi, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
50 Binecuvântați, fulgere și nori, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
51 Binecuvintează, pământule, pe Domnul, laudă și-L preaînalță în veci.
52 Binecuvântați, munți și dealuri, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
53 Binecuvântați, toate cele ce răsăriți pe pământ, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
54 Binecuvântați, izvoare, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci,
55 Binecuvântați, mări și râuri, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
56 Binecuvântați, chiți și toate cele ce se mișcă în ape, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
57 Binecuvântați, toate păsările cerului, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
58 Binecuvântați, toate fiarele și toate dobitoacele, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
59 Binecuvântați, voi fiii oamenilor, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
60 Binecuvintează, Israel, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
61 Binecuvântați, preoți, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
62 Binecuvântați, slujitori, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
63 Binecuvântați, voi duhuri și suflete ale drepților, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
64 Binecuvântați, voi cei sfinți și smeriți cu inima, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
65 Binecuvântați, Anania, Azaria, și Misael, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci; că ne-a scos pe noi din locuința morților, și din mâna morții ne-a smuls pe noi, și ne-a izbăvit pe noi din mijlocul cuptorului care arde cu văpaie de foc, și din mijlocul văpăii ne-a izbăvit pe noi.
66 Mărturisiți-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui.
67 Binecuvântați pe Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, toți care vă închinați Lui, lăudați și mulțumiți, că în veac este mila Lui».
Traducerea catolică (Daniel 3)
Traducerea ortodoxă (Trei tineri 1)
1 Nabucodonosór, regele, a făcut o statuie din aur înaltă de șaizeci de coți și lată de șase coți; a ridicat-o în valea Dúra, în provincia Babilón.
1 Și stând Azaria în mijlocul focului, și deschizând gura sa, așa s-a rugat, zicând:
2 Nabucodonosór, regele, a trimis să-i adune pe satrapii, pe prefecții, pe guvernatorii, pe consilierii, pe trezorierii, pe judecătorii, pe magistrații și pe toți conducătorii provinciilor să vină la dedicarea statuii din aur pe care o înălțase Nabucodonosór, regele.
2 «Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preaslăvit este numele Tău în veci.
3 Atunci, s-au adunat satrapii, prefecții, guvernatorii, consilierii, trezorierii, judecătorii, magistrații și toți conducătorii provinciilor pentru dedicarea statuii din aur pe care o ridicase Nabucodonosór, regele, și au stat înaintea statuii pe care o ridicase Nabucodonosór.
3 Că drept ești în toate câte ai făcut nouă, și toate lucrurile Tale sunt adevărate, și drepte căile Tale și toate judecățile Tale adevărate.
4 Iar un crainic a strigat cu putere: „Vouă, popoarelor, neamurilor și limbilor, vi se poruncește:
4 Tu ai dat hotărâri drepte în toate relele ce ai făcut să vină asupra noastră și asupra cetății celei sfinte a părinților noștri, Ierusalimul; că în adevăr și dreptate ai adus acestea peste noi din pricina păcatelor noastre:
5 când veți auzi sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al tuturor felurilor de instrumente muzicale, să cădeți și să adorați statuia din aur pe care a ridicat-o Nabucodonosór, regele!
5 Că am păcătuit, că am făcut fărădelege, depărtându-ne de la Tine.
6 Cel care nu va cădea și nu va adora, în aceeași clipă va fi aruncat în mijlocul cuptorului cu foc aprins”.
6 Și am greșit în toate, și poruncile Tale n-am ascultat, nici le-am păzit, nici le-am făcut, după cum ne-ai poruncit nouă, ca să ne fie bine.
7 De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al tuturor felurilor de instrumente muzicale, au căzut toate popoarele, neamurile și limbile ca să adore statuia din aur pe care o ridicase Nabucodonosór, regele.
7 Și câte ai adus și ai făcut nouă în dreaptă judecată sunt.
8 Atunci, în aceeași clipă, s-au apropiat niște caldéi și i-au vorbit de rău pe iudei.
8 Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmașilor noștri, oameni fără lege și cei mai răi dintre nelegiuiți, unui rege nedrept, cel mai rău care este pe pământ.
9 Ei au luat cuvântul și i-au spus lui Nabucodonosór, regele: „Rege, în veci să trăiești!
9 Și astăzi nu mai putem să deschidem gura; rușine și ocară ne-am făcut robilor Tăi și celor ce Te cinstesc pe Tine.
10 Tu, rege, ai stabilit o poruncă potrivit căreia orice om care aude sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al tuturor felurilor de instrumente muzicale să cadă și să adore statuia de aur,
10 Nu ne părăsi pe noi pentru totdeauna, pentru numele Tău, și nu strica legământul Tău.
11 iar cel care nu va cădea și nu va adora să fie aruncat în mijlocul cuptorului cu foc aprins.
11 Și nu depărta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine și pentru Isaac, robul Tău, și pentru Israel, sfântul Tău,
12 Sunt niște iudei pe care i-ai stabilit peste lucrările din provincia Babilón, Șadrác, Méșac și Ábed-Négo. Oamenii aceștia nu ascultă de tine, rege, nu-i slujesc pe zeii tăi și nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o”.
12 Cărora le-ai făgăduit să le înmulțești seminția lor, ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării.
13 Atunci, Nabucodonosór, cu mânie și furie, a poruncit să fie aduși Șadrác, Méșac și Ábed-Négo. Și i-au adus pe oamenii aceștia înaintea regelui.
13 Căci, Stăpâne, ne-am împuținat mai mult decât toate neamurile și suntem umiliți astăzi, în tot pământul, pentru păcatele noastre.
14 Nabucodonosór a luat cuvântul și le-a zis: „Este adevărat, Șadrác, Méșac și Ábed-Négo, că nu-i slujiți pe acești zei ai mei și nu vă închinați statuii de aur pe care am ridicat-o?
14 Și nu mai este în vremea aceasta căpetenie, prooroc, nici conducător, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici loc unde să aducem înaintea Ta pârga noastră și să aflăm har la Tine.
15 Acum, fiți gata ca în clipa când veți auzi sunetul cornului, al flautului, al ceterei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al tuturor felurilor de instrumente muzicale să cădeți și să vă prosternați statuii pe care am făcut-o. Dacă nu vă veți prosterna, în aceeași clipă veți fi aruncați în mijlocul cuptorului cu foc aprins. Și cine este Dumnezeul care vă va elibera din mâna mea?”.
15 Ci cu suflet zdrobit și cu duh umilit să fim primiți de Tine.
16 Șadrac, Méșac și Ábed-Négo au luat cuvântul și i-au spus regelui Nabucodonosór: „Noi nu avem nevoie să răspundem la acest cuvânt al tău.
16 Ca ardere de tot de berbeci și de junci, ca zeci de mii de miei grași, așa să fie jertfa noastră înaintea Ta astăzi și înțelegere să găsească la Tine; că nu este rușine celor ce nădăjduiesc în Tine.
17 Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne elibereze din cuptorul cu foc aprins și ne va elibera din mâna ta, rege!
17 Și acum urmăm ție cu toată inima, și ne temem de Tine, și căutăm fața Ta.
18 Și chiar dacă nu, să-ți fie cunoscut, rege, că nu vom fi slujitorii dumnezeilor tăi și nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o!”.
18 Să nu ne rușinezi pe noi, ci fă cu noi după îndurarea Ta și după mulțimea milei Tale.
19 Atunci, Nabucodonosór s-a umplut de mânie, înfățișarea chipului său s-a schimbat împotriva lui Șadrác, Méșac și Ábed-Négo. A luat cuvântul și a poruncit să fie încălzit cuptorul de șapte ori mai mult decât se încălzea [de obicei].
19 Și ne scoate pe noi după minunile Tale, și dă mărire numelui Tău, Doamne; și să se rușineze toți cei ce arată robilor Tăi rele.
20 Apoi a poruncit unora dintre cei mai viteji oameni din armata sa să-i lege pe Șadrác, Méșac și Ábed-Négo și să-i arunce în cuptorul cu foc aprins.
20 Și să se rușineze de toată puterea Ta, și tăria lor să se sfărâme.
21 Atunci, oamenii aceștia au fost legați cu pantalonii, tunicile, mantalele și veșmintele lor și au fost aruncați în mijlocul cuptorului cu foc aprins.
21 Și să știe că Tu ești Domn, Dumnezeu singur, și slăvit peste toată lumea».
22 Din cauză că porunca regelui era severă și cuptorul era încălzit peste măsură, flacăra focului i-a ucis pe oamenii aceștia care i-au aruncat pe Șadrác, Méșac și Ábed-Négo.
22 Și n-au încetat slujitorii regelui, care îi aruncaseră în cuptor, să înfierbânte cuptorul cu catran și cu smoală și cu câlți și cu viță.
23 Iar acești trei oameni, Șadrác, Méșac și Ábed-Négo, au căzut legați în mijlocul cuptorului aprins.
23 Și vâlvătaia se ridica deasupra cuptorului, de patruzeci și nouă de coți.
24 Ei umblau în mijlocul flăcărilor, lăudându-l pe Dumnezeu și binecuvântându-l pe Domnul.
24 Și izbucnind afară, ea a ars pe Caldeii care se aflau în jurul cuptorului.
25 Azaría, stând, s-a rugat astfel și, deschizându-și gura în mijlocul focului, a spus:
25 Iar îngerul Domnului s-a coborât la Azaria și la cei trei prieteni ai lui în cuptor și a stins văpaia.
26 Binecuvântat ești, Doamne
Dumnezeul părinților noștri,
vrednic de laudă și preamărit
este numele tău în veci.
26 Și le-a suflat în mijlocul cuptorului ca o răcoare de adiere și de rouă, așa că focul nu i-a mai atins; nu le-a mai pricinuit nici dureri, nici teamă.
27 Căci tu ești drept în toate câte ni le-ai făcut,
și toate lucrările tale sunt adevărate
și căile tale, drepte
și toate judecățile tale sunt adevăr.
27 Și acei trei, într-un singur glas, au lăudat, au slăvit și au binecuvântat pe Dumnezeu în cuptor, zicând:
28 Căci ai făcut judecată dreaptă
în privința a tot ceea ce ai adus
asupra noastră și asupra cetății sfinte
a părinților noștri, Ierusalímul,
căci în adevăr
și dreptate ai adus toate acestea
din cauza păcatelor noastre.
28 «Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preaînălțat întru toți vecii.
29 Căci noi am păcătuit
și am săvârșit nelegiuirea,
ne-am îndepărtat de tine
și am rătăcit în toate:
nu am ascultat de poruncile tale.
29 Binecuvântat este numele cel sfânt al slavei Tale, și prealăudat și preaînălțat întru toți vecii.
30 Nu am păzit și nu am făcut
după cum ne-ai poruncit, ca să ne fie bine.
30 Binecuvântat ești în locașul sfintei Tale slave, lăudat și preaslăvit în veci.
31 Toate câte le-ai adus peste noi
și toate câte ni le-ai făcut,
cu judecată dreaptă le-ai făcut.
31 Binecuvântat ești Cel ce vezi adâncurile și șezi pe heruvimi și lăudat și preaînălțat în veci.
32 Ne-ai dat în mâinile
dușmanilor noștri nedrepți,
cei mai răi dintre răzvrătiți,
și ale unui rege nelegiuit,
cel mai rău de pe tot pământul.
32 Binecuvântat ești pe scaunul împărăției Tale și prealăudat și preaînălțat în veci.
33 Acum nu mai putem să deschidem gura;
rușine și ocară s-a făcut pentru slujitorii tăi,
pentru cei care te cinstesc.
33 Binecuvântat ești pe bolta cerului și prealăudat și preaslăvit în veci.
34 Nu ne da până la capăt,
de dragul numelui tău,
și nu rupe alianța ta!
34 Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci.
35 Nu îndepărta mila ta de la noi
de dragul lui Abrahám, cel iubit de tine,
de dragul lui Isáac, slujitorul tău,
și a lui Israél, sfântul tău,
35 Binecuvântați, ceruri, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
36 cărora le-ai vorbit spunând
că le vei înmulți descendența
ca stelele cerului și ca nisipul
care este de-a lungul țărmului mării!
36 Binecuvântați, îngeri, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
37 Căci, Stăpâne, am devenit
cei mai mici printre toate popoarele
și suntem umiliți pe tot pământul astăzi,
din cauza păcatelor noastre.
37 Binecuvântați, ape și toate cele mai presus de cer, pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci.
38 Căci în acest moment nu este principe,
nici profet și nici conducător,
nici ardere de tot, nici jertfă,
nici ofrandă, nici [jertfă de] tămâie,
nici loc unde să aducem roade înaintea ta
și să aflăm îndurare.
38 Binecuvântați, toate puterile Domnului, pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați pe El în veci.
39 Ci cu suflet zdrobit
și cu duh umil de-am putea fi primiți
ca o ardere de tot de berbeci și de boi
și ca o mie de miei grași!
39 Binecuvântați, soare și lună, pe Domnul, lăudați-L și-L preaînălțați în veci.
40 Astfel să fie jertfa noastră înaintea ta astăzi
și să se împlinească înaintea ta,
pentru că nu este rușine pentru
cei care-și pun încrederea în tine.
40 Binecuvântați, stelele cerului, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
41 Acum, te urmăm din toată inima,
ne temem de tine și căutăm fața ta:
nu ne fă de rușine,
41 Binecuvântați, toată ploaia și roua, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
42 ci fă cu noi după bunătatea ta
și după mulțimea îndurării tale!
42 Binecuvântați, toate vânturile, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El întru toți vecii.
43 Ai milă de noi, potrivit cu minunile tale,
și dă glorie numelui tău, Doamne!
43 Binecuvântați, foc și căldură, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați în veci.
44 Să fie făcuți de ocară toți cei care
fac rele împotriva slujitorilor tăi
și să fie acoperiți de rușine
cu toată puterea și stăpânirea,
iar tăria lor să fie zdrobită!
44 Binecuvântați, frig și căldură, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
45 Să știe că numai tu ești Domnul Dumnezeu
și ești preamărit de toată lumea.
45 Binecuvântați, rouă și zăpadă, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
46 Slujitorii regelui care i-au aruncat nu încetau să încălzească cuptorul cu naftă și smoală, câlți și vreascuri.
46 Binecuvântați, nopți și zile, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
47 Flacăra se înălța deasupra cuptorului patruzeci și nouă de coți.
47 Binecuvântați, lumină și întuneric, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
48 Ieșind, i-a ars pe aceia dintre caldéi pe care i-a găsit lângă cuptor.
48 Binecuvântați, gheață și ger, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
49 Îngerul Domnului, care coborâse la cei care erau împreună cu Azaría în cuptor, a îndepărtat flacăra focului din cuptor.
49 Binecuvântați, brume și zăpezi, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
50 A făcut mijlocul cuptorului ca o adiere de vânt proaspăt; focul nu i-a atins deloc, nu i-a chinuit și nici nu i-a făcut să sufere.
50 Binecuvântați, fulgere și nori, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
51 Atunci, cei trei, într-un singur glas, au înălțat imnuri, l-au preamărit și l-au binecuvântat pe Dumnezeu în cuptor, spunând:
51 Binecuvintează, pământule, pe Domnul, laudă și-L preaînalță în veci.
52 Binecuvântat ești tu,
Doamne Dumnezeul părinților noștri,
vrednic de laudă și preamărit în veci!
Binecuvântat este numele sfânt al gloriei tale,
vrednic de laudă și preamărit în veci!
52 Binecuvântați, munți și dealuri, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
53 Binecuvântat ești în templul sfânt al gloriei tale,
vrednic de laudă și preamărit în veci!
53 Binecuvântați, toate cele ce răsăriți pe pământ, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
54 Binecuvântat ești pe tronul domniei tale,
vrednic de laudă și preamărit în veci!
54 Binecuvântați, izvoare, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci,
55 Binecuvântat ești tu, care pătrunzi
abisurile și stai peste heruvimi,
vrednic de laudă și preamărit în veci!
55 Binecuvântați, mări și râuri, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
56 Binecuvântat ești pe firmamentul [cerului],
vrednic de laudă și preamărit în veci!
56 Binecuvântați, chiți și toate cele ce se mișcă în ape, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
57 Binecuvântați-l, toate lucrările Domnului,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
57 Binecuvântați, toate păsările cerului, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
58 Binecuvântați-l, ceruri, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
58 Binecuvântați, toate fiarele și toate dobitoacele, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
59 Binecuvântați-l, îngeri ai Domnului,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
59 Binecuvântați, voi fiii oamenilor, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
60 Binecuvântați-l, ape toate
de deasupra cerului, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
60 Binecuvintează, Israel, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
61 Binecuvântați-l, toate puterile, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
61 Binecuvântați, preoți, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
62 Binecuvântați-l, soare și lună pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
62 Binecuvântați, slujitori, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
63 Binecuvântați-l, stele ale cerului, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
63 Binecuvântați, voi duhuri și suflete ale drepților, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
64 Binecuvântați-l, toate ploile și roua, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
64 Binecuvântați, voi cei sfinți și smeriți cu inima, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci.
65 Binecuvântați-l, toate vânturile, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
65 Binecuvântați, Anania, Azaria, și Misael, pe Domnul, lăudați și-L preaînălțați pe El în veci; că ne-a scos pe noi din locuința morților, și din mâna morții ne-a smuls pe noi, și ne-a izbăvit pe noi din mijlocul cuptorului care arde cu văpaie de foc, și din mijlocul văpăii ne-a izbăvit pe noi.
66 Binecuvântați-l, foc și căldură, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
66 Mărturisiți-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui.
67 Binecuvântați-l, frig și arșiță, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
67 Binecuvântați pe Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, toți care vă închinați Lui, lăudați și mulțumiți, că în veac este mila Lui».
68 Binecuvântați, rouă și brumă, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
69 Binecuvântați-l, ger și îngheț, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
70 Binecuvântați-l, ghețuri și zăpezi, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
71 Binecuvântați-l, nopți și zile, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
72 Binecuvântați-l, lumină și întuneric,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
73 Binecuvântați-l, fulgere și nori, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
74 Să-l binecuvânteze pământul pe Domnul,
să-l laude și să-l preamărească în veci!
75 Binecuvântați-l, munți și dealuri, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
76 Binecuvântați-l, tot ce răsare pe pământ,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
77 Binecuvântați-l, mări și râuri, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
78 Binecuvântați-l, izvoare, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
79 Binecuvântați-l, pești
și tot ce se mișcă în ape, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
80 Binecuvântați-l, toate păsările cerului,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
81 Binecuvântați-l, toate fiarele și animalele,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
82 Binecuvântați-l, fii ai oamenilor, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
83 Binecuvântați-l, Israél, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
84 Binecuvântați-l, preoți ai Domnului,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
85 Binecuvântați-l, slujitori ai Domnului,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
86 Binecuvântați-l, duhuri
și suflete ale drepților, pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
87 Binecuvântați-l, sfinți și umili cu inima,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci!
88 Binecuvântați-l, Ananía, Azaría și Misaél,
pe Domnul,
lăudați-l și preamăriți-l în veci,
pentru că ne-a salvat din locuința morților
și din mâna morții ne-a mântuit,
ne-a eliberat din mijlocul
cuptorului aprins de flăcări,
din mijlocul focului ne-a eliberat.
89 Mărturisiți-l pe Domnul, pentru că este bun,
veșnică este îndurarea lui!
90 Lăudați-l, toți cei care vă temeți de Domnul,
pe Dumnezeul dumnezeilor,
lăudați-l și mărturisiți
că veșnică este îndurarea lui!
91 Atunci, Nabucodonosór, regele, a rămas uimit, s-a ridicat în grabă și le-a zis sfetnicilor săi: „Oare nu am aruncat noi trei oameni legați în mijlocul cuptorului?”. Ei au luat cuvântul și au spus: „Sigur, rege!”.
92 El a luat cuvântul și a zis: „Iată, eu văd patru oameni dezlegați, umblând în mijlocul focului fără să fi suferit ceva! Iar înfățișarea celui de-al patrulea este asemenea cu aceea a unui fiu al lui Dumnezeu”.
93 Apoi, Nabucodonosór s-a apropiat de gura cuptorului aprins, a luat cuvântul și a zis: „Șadrác, Méșac și Ábed-Négo, slujitori ai Dumnezeului celui Preaînalt: ieșiți și veniți!”. Atunci, Șadrác, Méșac și Ábed-Négo au ieșit din mijlocul focului.
94 S-au adunat satrapii, prefecții și guvernatorii și sfetnicii regelui și i-au văzut pe oamenii aceștia: focul nu avusese putere asupra trupurilor lor, părul capului lor nu se pârlise, pantalonii lor nu se modificaseră și miros de foc nu ieșea din ei.
95 Nabucodonosór a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrác, Méșac și Ábed-Négo, care l-a trimis pe îngerul său și i-a eliberat pe slujitorii săi care s-au încrezut în el; au încălcat porunca regelui, și-au dat mai degrabă trupurile [la moarte] decât să slujească și să adore vreun dumnezeu în afară de Dumnezeul lor.
96 Iată, eu dau poruncă potrivit căreia toate popoarele, neamurile și limbile care ar vorbi rău împotriva Dumnezeului lui Șadrác, Méșac și Ábed-Négo să fie făcuți bucăți și casele lor să devină un morman [de ruine], pentru că nu este un alt Dumnezeu care să poată elibera în felul acesta”.
97 Apoi, regele i-a făcut pe Șadrác, Méșac și Ábed-Négo să aibă succes în provincia Babilón.
98 „Nabucodonosór, regele, către toate popoarele, neamurile și limbile care locuiesc în toată țara: să aveți multă pace!
99 Mi-a plăcut să vă fac cunoscute semnele și minunile pe care Dumnezeul cel Preaînalt le-a făcut față de mine.
100 Cât de mari sunt semnele sale
și cât de puternice sunt minunile lui!
Domnia lui este o domnie veșnică
și stăpânirea lui
este din generație în generație.
