1 Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim.1Rg 2,12 Pr 1,1
2 Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Ecclesiastul, deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni!Ecc 12,8 2Co 4,18
3 Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare?Ps 18,5-6 Ecc 2,22
4 Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna!
5 Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui ca să răsară iarăși.
6 Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte și, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale.
7 Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.Sir 40,11
8 Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede și urechea nu se umple de câte aude.Pr 27,20
9 Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, și ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.Ecc 3,15
10 Dacă este vreun lucru despre care să se spună: „Iată ceva nou!” aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră.
11 Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost înainte, și tot așa despre cei ce vor veni pe urmă; nici o pomenire nu va fi la urmașii lor.
12 Eu Ecclesiastul am fost regele lui Israel în Ierusalim.
13 Și m-am sârguit în inima mea să cercetez și să iau aminte cu înțelepciune la tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu l-a dat fiilor oamenilor, ca să se chinuiască întru el.
14 M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare și iată: totul este deșertăciune și vânare de vânt.Ecc 2,11
15 Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta și ceea ce lipsește nu se poate număra.Ecc 7,13
16 Grăit-am în inima mea: Cu adevărat am adunat și am strâns înțelepciune – mai mult decât toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalim căci inima mea a avut cu belșug înțelepciune și știință.1Rg 3,12
17 Și mi-am silit inima ca să pătrund înțelepciunea și știința, nebunia și prostia, dar am înțeles că și aceasta este vânare de vânt,Ecc 7,25 Ecc 8,16
18 Că unde este multă înțelepciune este și multă amărăciune, și cel ce își înmulțește știința își sporește suferința.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Cuvintele lui Qohelét,
fiul lui Davíd, rege în Ierusalím.
1 Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim.
2 Deșertăciunea deșertăciunilor
– spune Qohelét –,
deșertăciunea deșertăciunilor,
toate sunt deșertăciune!
2 Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Ecclesiastul, deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni!
3 Ce folos are omul din toată truda lui
cu care trudește sub soare?
3 Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare?
4 O generație trece, o generație vine,
dar pământul rămâne mereu.
4 Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna!
5 Soarele răsare, soarele apune,
tânjește spre locul de unde va răsări.
5 Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui ca să răsară iarăși.
6 Vântul merge spre sud
și se întoarce spre nord,
se învârte și înconjoară
și se întoarce vântul pe circuitul său.
6 Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte și, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale.
7 Toate râurile curg spre mare,
și marea nu se umple:
spre locurile de unde râurile curg,
acolo se întorc ca să curgă.
7 Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.
8 Toate lucrurile se frământă și niciun om
nu poate să spună [de ce];
ochiul nu se satură să vadă
și urechea nu se umple
cu ceea ce aude.
8 Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede și urechea nu se umple de câte aude.
9 Ceea ce a fost va mai fi
și ceea ce s-a făcut se va mai face:
nu este nimic nou sub soare.
9 Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, și ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.
10 Ar putea fi un lucru
despre care să se spună:
„Iată, acesta este nou!”,
dar el a fost deja în vremurile
care au fost înaintea noastră.
10 Dacă este vreun lucru despre care să se spună: „Iată ceva nou!” aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră.
11 Nu este amintire
despre cele care au fost mai înainte
și nici nu va fi amintire
despre cele care vor fi la sfârșit
la cei care vor fi după.
11 Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost înainte, și tot așa despre cei ce vor veni pe urmă; nici o pomenire nu va fi la urmașii lor.
12 Eu, Qohelét, am fost rege peste Israél, în Ierusalím.
12 Eu Ecclesiastul am fost regele lui Israel în Ierusalim.
13 Mi-am pus la inimă să caut și să cercetez cu înțelepciune tot ceea ce s-a făcut sub cer; aceasta este o îndeletnicire pe care a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor ca să se chinuie cu ea.
13 Și m-am sârguit în inima mea să cercetez și să iau aminte cu înțelepciune la tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu l-a dat fiilor oamenilor, ca să se chinuiască întru el.
14 Am văzut toate lucrările care s-au făcut sub soare și, iată, totul este deșertăciune și goană după vânt!
14 M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare și iată: totul este deșertăciune și vânare de vânt.
15 Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta
și ceea ce lipsește nu se poate număra.
15 Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta și ceea ce lipsește nu se poate număra.
16 Mi-am zis eu în inima mea: „Iată, eu am crescut și am adunat mai mult decât toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalím și inima mea a văzut înmulțindu-se înțelepciunea și cunoașterea!
16 Grăit-am în inima mea: Cu adevărat am adunat și am strâns înțelepciune – mai mult decât toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalim căci inima mea a avut cu belșug înțelepciune și știință.
17 Mi-am pus la inimă să cunosc înțelepciunea și să cunosc prostia și nebunia. Dar recunosc că și acestea sunt goană după vânt.
17 Și mi-am silit inima ca să pătrund înțelepciunea și știința, nebunia și prostia, dar am înțeles că și aceasta este vânare de vânt,
18 Căci în multă înțelepciune este multă indignare
și dacă se adaugă cunoaștere, se adaugă și chin”.
18 Că unde este multă înțelepciune este și multă amărăciune, și cel ce își înmulțește știința își sporește suferința.
