Cartea Înțelepciunii
Capitolul 12
Înțelepciunii 12Pedeapsa cu măsură a canaaneénilor
1 Căci Duhul tău incoruptibil
este în toți.
2 De aceea, îi mustri câte puțin pe cei care cad
și îi dojenești amintindu-le prin ce au păcătuit,
pentru ca, abandonând răutatea,
să creadă în tine, Doamne.
3 Pe locuitorii din vechime
ai țării tale sfinte,
4 îi urai pentru că făceau
lucrări detestabile:
vrăjitorii și rituri sacrilege,
5 ucideri nemiloase de copii,
ospăț cu măruntaie,
carne de om și sânge,
în mijlocul ospețelor celor inițiați,
6 părinți ucigași de suflete fără apărare;
tu ai voit să-i pierzi prin mâinile
părinților noștri,
7 pentru ca acest pământ,
cel mai vrednic de cinste la tine dintre toate,
să primească colonia sfântă a fiilor lui Dumnezeu.
8 Dar și pe aceștia,
întrucât erau oameni, i-ai cruțat
și ai trimis viespi
ca premergători ai armatei tale,
ca să-i distrugă puțin câte puțin.
9 Nu că nu ai fi putut
să-i dai în bătălie pe cei nelegiuiți
în mâna celor drepți
sau să-i nimicești prin fiare crude
sau printr-un cuvânt sever,
10 dar i-ai judecat puțin câte puțin,
dându-le loc de convertire,
știind că generația lor era rea,
că răutatea lor era înnăscută
și că gândirea lor nu s-ar fi schimbat în veci.
11 Erau o seminție blestemată de la început.
Dar nu de frica față de cineva
i-ai lăsat nepedepsiți
pentru cele ce păcătuiau.
Motivația acestei îngăduințe
12 Cine ar [putea] să spună:
„Ce ai făcut?”
sau cine ar putea să stea
împotriva judecății tale?
Sau cine te va acuza
că distrugi neamurile pe care le-ai făcut?
Sau cine va veni să stea înaintea ta
ca răzbunător al oamenilor nedrepți?
13 Căci nu este alt Dumnezeu
în afară de tine,
care te îngrijești de toți ca să arăți
că nu ai judecat în mod nedrept.
14 Nu este nici rege, nici dominator
care să poată să-ți reziste
pentru cei pe care i-ai pedepsit.
15 Fiind drept, guvernezi toate în mod drept.
Condamnarea celui care
nu merită să fie pedepsit
o consideri străină de puterea ta.
16 Puterea ta este începutul dreptății
și, fiind stăpânitor peste toate,
te face să fii indulgent cu toți.
17 Îți arăți puterea față de cel care nu crede
în desăvârșirea puterii
și-i dojenești pe cei care cunosc cutezanța.
18 Tu ești stăpânitorul puterii,
ne judeci cu blândețe
și ne guvernezi cu multă îngăduință,
căci puterea este aproape de tine oricând ai vrea.
Învățături divine pentru Israél
19 L-ai învățat pe poporul tău,
prin astfel de lucrări,
că cel drept trebuie să fie iubitor de oameni
și-i faci pe fiii tăi să spere
că le dai convertire de păcate.
20 Dacă pe dușmanii fiilor tăi,
deși meritau moartea,
i-ai pedepsit cu o astfel de răbdare,
dându-le timp să se elibereze
și mod prin care să se îndepărteze de răutate,
21 cu cât mai multă corectitudine
i-ai judecat pe fiii tăi,
pentru părinții cărora ai dat jurăminte
și alianțele promisiunilor bune.
22 Deci dacă pentru a ne corecta pe noi
îi lovești de o mie de ori pe dușmanii noștri,
este pentru ca, atunci când judecăm,
să ne amintim de bunătatea ta
și, când suntem judecați,
să așteptăm îndurare.
Pedepsirea egipténilor a fost progresivă
23 De aceea, pe cei care au trăit nedrept
în nebunia vieții,
i-ai chinuit prin propriile lor [fapte] abominábile.
24 Și, înșelându-se și mai mult pe căile înșelăciunii,
au luat drept dumnezei cele necinstite,
chiar și printre ființele rușinoase,
fiind mințiți, pe drept,
ca niște copii nepricepuți.
25 De aceea, ca la niște copii fără de minte,
ai trimis judecata spre batjocură.
26 Dar cei care nu se vor lăsa dojeniți
prin mustrările blândeții
vor încerca judecata vrednică de Dumnezeu.
27 Dar ei, fiind indignați că au suferit
din cauza la astfel de [lucruri],
pe care ei îi considerau dumnezei,
văzând că sunt pedepsiți în ei,
l-au văzut și l-au recunoscut
pe Dumnezeul adevărat,
cel pe care odinioară îl renegau.
De aceea a venit asupra lor pedeapsa extremă.
1 Căci Duhul tău incoruptibil este în toți.
2 De aceea, îi mustri câte puțin pe cei care cad și îi dojenești amintindu-le prin ce au păcătuit, pentru ca, abandonând răutatea, să creadă în tine, Doamne.
3 Pe locuitorii din vechime ai țării tale sfinte,
4 îi urai pentru că făceau lucrări detestabile: vrăjitorii și rituri sacrilege,
5 ucideri nemiloase de copii, ospăț cu măruntaie, carne de om și sânge, în mijlocul ospețelor celor inițiați,
6 părinți ucigași de suflete fără apărare; tu ai voit să-i pierzi prin mâinile părinților noștri,
7 pentru ca acest pământ, cel mai vrednic de cinste la tine dintre toate, să primească colonia sfântă a fiilor lui Dumnezeu.
8 Dar și pe aceștia, întrucât erau oameni, i-ai cruțat și ai trimis viespi ca premergători ai armatei tale, ca să-i distrugă puțin câte puțin.
9 Nu că nu ai fi putut să-i dai în bătălie pe cei nelegiuiți în mâna celor drepți sau să-i nimicești prin fiare crude sau printr-un cuvânt sever,
10 dar i-ai judecat puțin câte puțin, dându-le loc de convertire, știind că generația lor era rea, că răutatea lor era înnăscută și că gândirea lor nu s-ar fi schimbat în veci.
11 Erau o seminție blestemată de la început. Dar nu de frica față de cineva i-ai lăsat nepedepsiți pentru cele ce păcătuiau.
12 Cine ar [putea] să spună: „Ce ai făcut?” sau cine ar putea să stea împotriva judecății tale? Sau cine te va acuza că distrugi neamurile pe care le-ai făcut? Sau cine va veni să stea înaintea ta ca răzbunător al oamenilor nedrepți?
13 Căci nu este alt Dumnezeu în afară de tine, care te îngrijești de toți ca să arăți că nu ai judecat în mod nedrept.
14 Nu este nici rege, nici dominator care să poată să-ți reziste pentru cei pe care i-ai pedepsit.
15 Fiind drept, guvernezi toate în mod drept. Condamnarea celui care nu merită să fie pedepsit o consideri străină de puterea ta.
16 Puterea ta este începutul dreptății și, fiind stăpânitor peste toate, te face să fii indulgent cu toți.
17 Îți arăți puterea față de cel care nu crede în desăvârșirea puterii și-i dojenești pe cei care cunosc cutezanța.
18 Tu ești stăpânitorul puterii, ne judeci cu blândețe și ne guvernezi cu multă îngăduință, căci puterea este aproape de tine oricând ai vrea.
19 L-ai învățat pe poporul tău, prin astfel de lucrări, că cel drept trebuie să fie iubitor de oameni și-i faci pe fiii tăi să spere că le dai convertire de păcate.
20 Dacă pe dușmanii fiilor tăi, deși meritau moartea, i-ai pedepsit cu o astfel de răbdare, dându-le timp să se elibereze și mod prin care să se îndepărteze de răutate,
21 cu cât mai multă corectitudine i-ai judecat pe fiii tăi, pentru părinții cărora ai dat jurăminte și alianțele promisiunilor bune.
22 Deci dacă pentru a ne corecta pe noi îi lovești de o mie de ori pe dușmanii noștri, este pentru ca, atunci când judecăm, să ne amintim de bunătatea ta și, când suntem judecați, să așteptăm îndurare.
23 De aceea, pe cei care au trăit nedrept în nebunia vieții, i-ai chinuit prin propriile lor [fapte] abominábile.
24 Și, înșelându-se și mai mult pe căile înșelăciunii, au luat drept dumnezei cele necinstite, chiar și printre ființele rușinoase, fiind mințiți, pe drept, ca niște copii nepricepuți.
25 De aceea, ca la niște copii fără de minte, ai trimis judecata spre batjocură.
26 Dar cei care nu se vor lăsa dojeniți prin mustrările blândeții vor încerca judecata vrednică de Dumnezeu.
27 Dar ei, fiind indignați că au suferit din cauza la astfel de [lucruri], pe care ei îi considerau dumnezei, văzând că sunt pedepsiți în ei, l-au văzut și l-au recunoscut pe Dumnezeul adevărat, cel pe care odinioară îl renegau. De aceea a venit asupra lor pedeapsa extremă.
